BUNELE MANIERE PENTRU COPILUL CREȘTIN

BUNELE MANIERE PENTRU COPILUL CREȘTIN

GEANINA CONSTANTIN

2014 Editura Viață și Sănătate Toate drepturile rezervate. Redactare: Florin Bică Ilustraţii: Dreamstime Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Dragoş Gârea Grafică: Dragoş Gârea Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României CONSTANTIN, GEANINA Bunele maniere pentru copilul creştin / Geanina Constantin. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2014 Bibliogr. ISBN 978-973-101-759-4 395

Cuprins Salutul 9 Formulele de politețe 12 Punctualitatea 15 Conversația 18 Servirea mesei 23 Igiena 27 Vestimentația 32 Ordinea și curățenia 35 Comportamentul în public 38 Școala 44 Biserica 47 Relațiile cu prietenii 51 Musafirii 55 Persoanele cu dizabilităţi 60 Dăruirea 66 Timpul 71 Munca 75 Banii 81 Vacanța 85 Cărțile 90 Televizorul 93 Telefonul 97 Socializarea online 101 Animalele de companie 104 Mediul înconjurător 107

Dragi copii (și părinți), Sunt sigur că o să vă placă volumul Bunele maniere pentru copilul creștin. Se spune că lucrurile pe care le învățăm în copilărie le ținem minte toată viața. De aceea, anii copilăriei sunt cei mai potriviți pentru învățarea unor reguli de conduită care să ne facă plăcuți în ochii celorlalți și să ne deschidă cu ușurință ușile pe care le vom întâlni pe drumul vieții. Copii care nu știu să le ofere locul persoanelor vârstnice în tramvai sau autobuz, elevi care nu își salută profesorii sau vecinii, băieți care plescăie la masă și fete care nu respectă normele elementare de igienă personală Probabil că, trecând cu privirea peste aceste exemple negative, v-ați amintit deja de cazuri reale pe care le-ați întâlnit. În mod sigur, n-ați vrea să vă numărați printre cei considerați neciopliți. Iată de ce cartea pe care o țineți în mână este o resursă utilă. Ea poate fi punctul de plecare pentru discuții rodnice între copii și părinți. Volumul conține 25 de capitole în care sunt prezentate într-un limbaj accesibil subiecte importante care au legătură cu viața noastră de zi cu zi. Autoarea a structurat fiecare capitol astfel încât să fie ușor de citit. Veți găsi informațiile de bază, esențiale: ce să faceți și ce să nu faceți, ce este considerat politicos și ce poate trece drept grosolănie în ochii celorlalți. Fiecare capitol include, pe lângă regulile de bună purtare în diferite circumstanțe, citate inspiratoare, versete biblice și fragmente literare care ilustrează modele de comportare manierată sau exemple de comportament necioplit, care trebuiesc, cu siguranță, evitate. O parte dintre capitolele cărții conțin teste de verificare a modului în care a fost înțeleasă și asumată informația prezentată. Spre deosebire de alte materiale educative despre bunele maniere, volumul Bunele maniere pentru copilul creștin tratează subiectul dintr-o perspectivă inedită. A fi civilizat, educat sau bine-crescut este, în primul rând, o datorie față de Dumnezeu. Un bun creștin este și un om care se poartă frumos. Cartea are un capitol dedicat exclusiv modului în care ar trebui să ne comportăm la biserică. Felul în care ne salutăm reciproc, modul în care stăm la masă, punctualitatea la întâlniri, importanța acordată igienei personale, calitatea conversațiilor cu cei din jur, atenția cu care îi tratăm pe membrii familiei, pe colegi și pe vecini, banalele formule de politețe și modul în care știm să ne comportăm pe stradă, la școală, la biserică și, mai nou, în mediul virtual toate aceste detalii ne reprezintă. În funcție de aceste lucruri, oamenii pe care îi întâlnim (regulat sau întâmplător) își formează o părere despre noi, dacă avem sau nu cei șapte ani de-acasă. Deși nu am nicio îndoială că multe dintre lucrurile prezentate vă sunt deja cunoscute, sunt la fel de sigur că veți descoperi și lucruri noi, neștiute până acum, sau că anumite capitole or să vă atragă mai mult decât altă dată atenția asupra unor situații în care trebuie să fim, fără excepție, reprezentanți de cinste ai părinților noștri și ai lui Dumnezeu. Florin Bică, redactor

Salutul Salutul este o formă de comunicare prin care se marchează începutul sau sfârșitul unei conversații. Acesta poate fi exprimat verbal (prin cuvinte) sau nonverbal (prin gesturi). Fie că vă place sau nu, simplul fapt de a saluta sau absența lui spune, înainte de toate, cât de bine-crescuți sunteți. Ori de câte ori îi salutați pe cei din jur, le transmiteți în mod indirect faptul că îi prețuiți și îi respectați. Neglijarea acestui aspect dovedeşte impolitețe și neobrăzare. Regulile de mai jos vă învață cum să salutați în mod elegant. Dacă le veți respecta cu conștiinciozitate, cei din jur nu vor avea niciodată ocazia să vă apostrofeze cu zicale de tipul: Bună ziua, căciulă, că stăpânul n-are gură!. Salutul familiar Formulele de salut familiar se folosesc doar între colegi și prieteni foarte apropiați: Te salut!, Să trăiești!, Hai, noroc! Bate palma!, Sănătate!, Te-am pupat!, O zi frumoasă!. Salutul protocolar În cadrul întâlnirilor cu un caracter oficial este indicat ca, după folosirea apelativelor doamnă, domnișoară sau domnule, să fie menționat titlul, gradul sau funcția persoanei în cauză: Bună ziua, doamna profesoară!, Vă salut, domnule director! ș.a.m.d. Protocolul recomandă ca în formula salutului oficial să se evite folosirea numelui persoanei: Sărut mâna, doamna Popescu!. Abrevierile de tipul Neața!, Nă ziua! sunt interzise în formula salutului protocolar. Cine salută primul? Cei nou-veniți salută întotdeauna primii. Cei tineri îi salută primii pe cei mai în vârstă. O persoană în vârstă nu se salută cu: Bună!, Salut!, Hello!, ci cu formule de tipul: Sărut mâna!, Bună dimineața!, Bună ziua!....... 9

SALUTUL Băieții salută primii fetele. Între colegi și prieteni sunt permise formulele de tipul: Bună!, Salut!, Ciao!, Pa!. Elevii îi salută primii pe profesori: Bună dimineața, domnule profesor!. Cum salutăm? Când salutați printr-o strângere de mână, întindeți întotdeauna mâna dreaptă. Copiii nu întind niciodată mâna unei persoane adulte. Dacă adulții le întind mâna, ei vor răspunde la salut. Nu salutați niciodată cu mâinile în buzunar, cu gura plină, cu căștile pe urechi. Este frumos ca salutul vostru să fie însoțit întotdeauna de un zâmbet. Dacă zăriţi undeva, la distanță, o persoană cunoscută, o salutaţi printr-o ușoară înclinare a capului sau schițând un gest cu mâna. În niciun caz nu veţi striga în gura mare, atrăgându-le atenția tuturor celor din jurul vostru. Când salutăm? Salutați cu formula Bună dimineața! până la ora 11 a.m., cu Bună ziua! după ora 11 și cu Bună seara! după lăsarea serii. De regulă, la despărțire se salută cu formulele La revedere! sau Pa, pa!. Uneori, mai este folosită şi expresia Pe curând!. Salutăm (ne)cunoscuții? Orice persoană cunoscută se salută, indiferent de locul în care o întâlnim: la muzeu, în supermarket sau pe stradă. Nu se salută persoanele necunoscute. Există însă anumite excepții. Salutați întotdeauna când intrați sau când ieșiți din lift, când intrați într-o farmacie, în cabinetul medicului etc. Atenţie! Răspunsul la salutul celuilalt este obligatoriu. Un gând (cu)minte Bunele maniere, pe care le socotim ca fiind neînsemnate, sunt adesea tocmai criteriile după care oamenii ne judecă, în bine sau în rău. Jean de La Bruyère, moralist francez Biblia spune Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinstești pe bătrân. Leviticul 19:32... 10...

Salutul pe mapamond Știați că pe 21 noiembrie este Ziua Mondială a Salutului? Circa 180 de țări din întreaga lume celebrează această zi, ocazie în care se subliniază importanța comunicării și a menținerii păcii. Iată cum obișnuiesc să se salute locuitorii altor popoare ale lumii. Englezii obișnuiesc să se salute cu Bună ziua! și să își dea mâna. Francezii, pe lângă strângerea mâinii, obișnuiesc să se sărute pe obraji la venire și la plecare. În loc de salut, japonezii obișnuiesc să facă o plecăciune care pornește de la simpla înclinare a capului până la înclinarea completă a trunchiului. În Tibet, este un gest de politețe să scoţi limba atunci când întâlneşti pe cineva pentru prima oară. În Botswana, oamenii îşi ating palmele uşor, dar nu le strâng. Locuitorii Cambodgiei își lipesc palmele și le apropie de piept. Cu cât palmele sunt ridicate mai sus, cu atât este mai mare respectul arătat. În Kenya, localnicii te vor întâmpina cu un dans tradiţional făcut de războinicii tribului. În nordul Mozambicului, oamenii obișnuiesc să bată de trei ori din palme înainte de a spune Bună ziua!. Când primesc un oaspete în casă, mongolii obișnuiesc să întindă spre el o bucată de bumbac. Oaspetele răspunde strângând între degete materialul respectiv și înclinându-se ușor. Când întâlnesc o persoană în vârstă, tinerii filipinezi se înclină în fața acesteia și pun mâna dreaptă pe umărul ei, adresându-i-se cu formula Mano Po (Mano = mână; Po = respect). Salutul thailandez implică o ușoară înclinare a corpului şi a capului, în timp ce mâinile sunt împreunate ca pentru rugăciune. Triburile Maori din Noua Zeelandă au un salut tradiţional denumit hongi. Când se întâlnesc, cele două persoane își ating nasurile. În insulele Tuvalu, locuitorii obișnuiesc să se salute apropiindu-se cu fața de obrazul celuilalt și oftând. Când salută, eschimoșii își lipesc nasul şi buza superioară de obrazul sau de fruntea celeilalte persoane....... 11

Formulele de politeţe Te rog! Un comportament politicos atrage respectul celor din jur și vă ajută să stabiliți relații trainice și autentice. Curtoazia este întotdeauna bine-venită și vă ajută să lăsați o impresie bună despre voi și despre familia voastră. Prin urmare, nu ezitați să apelați ori de câte ori este nevoie la formulele de politețe. Te rog!, Mulțumesc! și Scuzați-mă! sunt cuvinte care deschid inimi și uși. De fiecare dată când cereți cuiva o informație sau un lucru, nu ezitați să adăugați și cuvintele Te rog! : Îmi dai un măr, te rog?, Îmi împrumuți caietul tău, te rog?, Îmi puteți spune, vă rog, cum se ajunge la?. Când cineva este amabil și vă oferă un lucru, mulțumiți-i. În felul acesta, îi veți arăta că apreciați gestul său și îl veți face să se simtă respectat. Când cineva vă adresează o mulțumire, nu ezitați să îi răspundeți folosind expresia Cu plăcere!. Scuză-mă, te rog! sau Iertați-mă, vă rog! sunt formule pe care trebuie să le spuneți ori de câte ori greșiți față de cineva. Exprimarea regretului le demonstrează celorlalți că sunteți atenți, sensibili și că prețuiți relația cu ei. Politețea nepoliticoasă Când vă exprimați bucuria, regretul sau interesul față de cineva, nu o faceți doar de complezență: Vaaai, Scuzați-mă! cât mă bucur să te văd!. Ceilalți simt când sunteți falși, mai ales că uneori vă trădează tonul vocii, privirea, mimica sau gesturile pe care le faceți. Nu folosiți formulele de politețe și nu vă exprimați entuziasmul sau admirația în mod exagerat: V-am călcat pe picior! Scuzați-mă, vă rog! N-a fost cu intenție, vă rog să mă credeți! La revedere și mii de scuze pentru că v-am călcat! sau Cât de tare e iphone-ul tău! Îmi place la nebunie! Și ce aplicații are! E supermeseriaș!. Repetiția și exagerarea sunt deranjante. Când vă adresați cuiva, păstrați o distanță rezonabilă. Nu este politicos să stați sub nasul interlocutorului, invadându-i spațiul intim și făcându-l să se simtă inconfortabil. Spațiul intim: 0,5 m (familia, prietenii apropiați) Spațiul personal: 1 m (cunoscuții, prietenii mai puțin apropiați) Spațiul social: 3 m (persoanele necunoscute) Spațiul public: +3 m (oricine) Lipsa folosirii formulelor de politețe dovedește nepăsare și grosolănie.... 12...