Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 20235 din 31.12.2013 nr. 20236 din 31.12.2013 nr. 20237 din 31.12.2013 nr. 20238 din 31.12.2013 Anexa 1 DENUMIREA COMERCIALĂ Diroton DCI-ul substanţei active Lisinoprilum Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE DIROTON comprimate COMPOZIŢIA 1 comprimat conţine: substanţa activă: lisinopril 2,5 mg (sub formă de lisinopril dihidrat 2,72 mg); 5 mg (sub formă de lisinopril dihidrat 5,44 mg); 10 mg (sub formă de lisinopril dihidrat 10,89 mg); sau 20 mg (sub formă de lisinopril dihidrat 21,77 mg); excipienţi: stearat de magneziu, talc, manitol, amidon de porumb, hidrofosfat de calciu dihidrat. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate. DESCRIEREA MEDICAMENTULUI Comprimate 2,5 mg Comprimate rotunde, plate de culoare albă sau aproape albă, cu margini teşite, cu gravura 2.5 pe o parte a comprimatului şi linie mediană pe partea opusă. Comprimate 5 mg Comprimate rotunde, plate de culoare albă sau aproape albă, cu margini teşite, cu gravura 5 pe o parte a comprimatului şi linie mediană pe partea opusă. Comprimate 10 mg Comprimate pătrate, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, cu gravura 10 pe o parte a comprimatului şi linie mediană pe partea opusă. Comprimate 20 mg Comprimate pentagonale, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, cu gravura 20 pe o parte a comprimatului şi linie mediană pe partea opusă. Linia mediană este destinată doar pentru a facilita ruperea comprimatului, pentru a fi mai uşor înghiţit, dar nu pentru a împărţi comprimatul în doze egale. GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC Remedii cu acțiune asupra sistemului renină-angeotensină. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, C09AA03. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE Proprietăţi farmacodinamice Lisinoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ACE); reduce nivelul plasmatic al angiotensinei II şi al aldosteronului, paralel creşte nivelul bradikininei cu acţiune vasodilatatoare. Sub influenţa lui scade rezistenţa vasculară periferică, tensiunea
arterială, iar minut-volumul poate creşte, fără modificarea frecvenţei contracţiilor cardiace. Ameliorează circulaţia renală. La bolnavii cu hiperglicemie lisinoprilul participă la restabilirea endoteliului glomerular afectat. Acţiunea antihipertensivă debutează peste 1 oră după administrarea internă, efectul maxim se determină peste 6 ore după administrare. Durata acţiunii este de 24 ore, dar depinde de doza administrată. Efectul hipotensiv al lisinoprilului la administrare îndelungată se reduce. La sistarea bruscă a tratamentului nu se înregistrează oscilaţii mari ale tensiunii arteriale (efect rebound). Deşi acţiunea primară a lisinoprilului se exercită prin intermediul sistemului reninangiotensin-aldosteron, lisinoprilul este eficient şi în caz de hipertensiune arterială cu nivel scăzut al reninei. Lisinoprilul, pe lângă acţiunea directă asupra tensiunii arteriale, influenţează hemodinamica glomerulilor renali cu modificarea structurii tisulare, reducând albuminuria. Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie. Concentraţia plasmatică maximă se realizează după 7 ore de la administrarea orală a lisinoprilului. Conform cantității de lisinopril determinate în urină, valoarea medie a absorbţiei lisinoprilului este de aproximativ 25% la administrarea dozei de 5-80 mg. Biodisponibilitatea absolută este redusă cu aproximativ 16% la pacienţii cu insuficienţă cardiacă II-IV NYHA. Absorbţia lisinoprilului nu este afectată de consumul alimentelor. Distribuţie. În plasma sanguină se fixează exclusiv cu enzima de conversie. Eliminare. Nu este metabolizat în organism şi se excretă nemodificat prin urină. Timpul efectiv de înjumătăţire plasmatică al lisinoprilului, după administrarea dozelor repetate, este de 12,6 ore. La voluntarii sănătoşi clearance-ul lisinoprilului constituie circa 50 ml/minut. Partea liberă a lisinoprilului se elimină mai rapid şi este însoţită de eliminarea lentă a preparatului fixat de enzima de conversie. Insuficienţa hepatică Deteriorarea funcţiei hepatice la pacienţii cu ciroză a determinat o scădere a absorbţiei lisinoprilului (aproximativ 30%, după cum a fost determinat prin dozare urinară), dar o creştere a expunerii (aproximativ 50%) comparativ cu subiecţii sănătoşi, datorită clearance-ului scăzut. Insuficienţă renală Deteriorarea funcţiei renale scade eliminarea lisinoprilului, care este excretat prin rinichi, dar această scădere devine importantă din punct de vedere clinic doar când rata de filtrare glomerulară este sub 30 ml/minut. În caz de insuficienţă renală uşoară spre moderată (clearance-ul creatininei 30-80 ml/minut), ASC medie a crescut cu doar 13%, în timp ce, în cazul insuficienţei renale severe (clearance-ul creatininei 5-30 ml/minut), a fost observată o creştere a ASC medii de 4,5 ori. Lisinoprilul poate fi eliminat prin dializă. Insuficienţă cardiacă Pacienţii cu insuficienţă cardiacă au o expunere mai mare la lisinopril decât subiecţii sănătoşi (o creştere a ASC în medie de 25%), dar conform cantității de lisinopril determinate în urină, există o absorbţie redusă, de aproximativ 16%, comparativ cu subiecţii sănătoşi. Copii şi adolescenţi Profilul farmacocinetic al lisinoprilului a fost studiat la 29 pacienţi copii şi adolescenţi hipertensivi, cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani, cu o RFG peste 30 ml/min/1,73 m 2. După administrarea a 0,1-0,2 mg/kg, concentraţiile plasmatice maxime stabilite timp de 6 ore, și de asemenea și rata absorbţiei determinată conform cantității de lisinopril eliminat cu urina a fost aproximativ 28%. Aceste valori diferă de cele determinate anterior la adulţi. Valorile ASC şi C max la copiii şi adolescenţii din acest studiu au fost similare celor observate la adulţi. Vârstnici Pacienţii vârstnici prezintă concentraţii plasmatice şi valori ale ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în timp, mai mari (cu circa 60%) comparativ cu pacienţii mai tineri.
INDICAŢII TERAPEUTICE Hipertensiune arterială: în monoterapie sau în componenţa terapiei combinate cu alte remedii antihipertensive. Insuficienţă cardiacă (ca remediu adjuvant la terapia cu digitalice şi/sau diuretice). Infarct miocardic acut cu indici hemodinamici stabili, în primele 24 ore, pentru profilaxia disfuncţiilor compartimentelor stângi ale cordului, pentru creşterea supravieţuirii. La necesitate tratamentul se va efectua conform schemei obişnuite (se administrează trombolitice, acid acetilsalicilic şi β-adrenoblocante). Nefropatie diabetică: lisinoprilul reduce albuminuria la pacienţii cu diabet zaharat tip 2, complicat cu hipertensiune arterială şi nefropatie incipientă. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Doza preparatului, indiferent de indicaţii, constituie 1 comprimat pe zi, administrat la aceeaşi oră. Preparatul se va administra independent de luarea meselor, deoarece alimentele nu influenţează absorbţia substanţei active. Hipertensiune arterială esenţială Doza iniţială recomandată pentru pacienţii, care nu au administrat anterior tratament antihipertensiv, constituie 10 mg/zi. Doza uzuală de menţinere 20 mg/zi, în funcţie de valorile tensiunii arteriale doza poate fi majorată până la 40 mg/zi. Dacă efectul hipotensiv este insuficient, se vor asocia alte remedii antihipertensive. Efectul hipotensiv al lisinoprilului se stabilește după 2-4 săptămâni de tratament. În cazul pacienţilor, care au administrat anterior diuretice, cu 2-3 zile înainte de iniţierea terapiei cu lisinopril administrarea diureticelor se va sista. Dacă aceasta este imposibil, doza iniţială de lisinopril nu va depăşi 5 mg/zi cu condiţia asigurării unei monitorizării medicale a pacientului după administrarea primei doze, deoarece este posibilă dezvoltarea simptomelor de hipotensiune arterială (acţiunea maximă se dezvoltă peste 6 ore după administrare). În hipertensiune renovasculară sau alte stări cu activitate crescută a sistemului reninangiotensin-aldosteron se recomandă administrarea dozei iniţiale de 2,5-5 mg pe zi sub supraveghere medicală strictă (monitorizarea tensiunii arteriale, funcţiei renale, concentraţiei plasmatice a potasiului). Doza de menţinere se va determina în funcţie de valorile tensiunii arteriale sub supraveghere medicală strictă. Insuficienţă renală Deoarece lisinoprilul se elimină prin rinichi, doza iniţială va fi determinată în funcţie de clearance-ul creatininei, apoi în funcţie de reacţia clinică, se va determina doza de menţinere cu condiţia controlului sistematic al funcţiei renale, nivelului plasmatic al potasiului, sodiului. Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza iniţială (mg/zi) 31-80 5-10 10-30 2,5-5 sub 10(inclusiv pacienţi aflaţi la hemodializă) * 2,5 # * - administrarea lisinoprilului poate fi întreruptă în timpul efectuării dializei. # - doza şi frecvenţa administrării se determină după indicii tensiunii arteriale. Doza maximă de lizinopril constituie 40 mg/zi. Administrarea în hipertensiune arterială la copii cu vârsta 6-16 ani Doza iniţială recomandată constituie 2,5 mg o dată pe zi pentru pacienţii cu masa corporală de la 20 mg până la 50 kg şi 5 mg o dată pe zi pentru pacienţii cu masa corporală 50 kg. Doza se determină individual, atingând maximul de 20 mg/zi pentru pacienţii cu masa corporală de la 20 mg până la 50 kg şi 40 mg/zi pentru pacienţii cu masa corporală 50 kg. Doza mai mare de 0,61 mg/kg (sau peste 40 mg) nu a fost testată la copii. Pentru copii cu tulburări ale funcţiei renale e necesar de indicat doza iniţială minimă sau de mărit intervalul între administrari.
Insuficienţă cardiacă Lisinoprilul poate fi administrat concomitent cu digitalice şi/sau diuretice. În acest caz preventiv doza de diuretice se va reduce. Doza iniţială nictemerală de lisinopril, egală cu 2,5 mg, poate fi majorată treptat până la doza nictemerală uzuală de menţinere 5-20 mg. Coeficientul recomandat de creştere a dozei peste 2 săptămâni constituie nu mai mult de 10 mg. Doza maximă de lizinopril constituie 35 mg/zi. Până la iniţierea terapiei şi în timpul tratamentului cu lisinopril se recomandă supraveghere medicală (monitorizarea tensiunii arteriale, funcţiei renale, concentraţiei plasmatice a potasiului, sodiului), deoarece se poate dezvolta hipotensiune arterială cu înrăutăţirea funcţiei renale. Nefropatie diabetică La pacienţii cu diabet zaharat tip 2, complicat cu hipertensiune arterială şi nefropatie în stadiul incipient, se administrează 10 mg de lisinopril o dată pe zi. Doza poate fi majorată, la necesitate, până la 20 mg o dată pe zi cu scopul scăderii tensiunii arteriale diastolice sub 90 mm Hg. Infarct acut de miocard În cazul iniţierii terapiei cu lisinopril în primele 24 ore după dezvoltarea primelor simptome doza iniţială constituie 5 mg, apoi 5 mg peste 24 ore, 10 mg peste 48 ore şi ulterior 10 mg o dată pe zi ca doză de menţinere. Durata tratamentului constituie 6 săptămâni. Pacientul nu trebuie să întrerupă terapia standard, care include, la necesitate, trombolitice, acid acetilsalicilic, β-adrenoblocante. La pacienţii cu tensiune arterială sistolică joasă ( 120 mm Hg) se va administra o doză mai mică 2,5 mg/zi. În caz de hipotensiune, când tensiunea arterială sistolică este de 100 mm Hg, doza de menţinere poate fi redusă până la 5 mg/zi, iar la necesitate temporar se poate de indicat câte 2,5 mg/zi. În caz de hipotensiune arterială durabilă (tensiunea arterială sistolică se menţine sub 90 mm Hg mai mult de 1 oră), tratamentul cu lisinopril va fi suspendat. În caz de dezvoltare a insuficienței cardiace, schema de tratament va fi corespunzătoare. Administrarea la copii Date despre siguranţa şi eficacitatea administrării la copii cu vârsta sub 6 ani cu hipertensiune arterială sunt limitate, conform altor indicaţii studii nu s-au efectuat. Lisinoprilul nu se recomandă de utilizat la copii în alte indicaţii, decât hipertensiunea arterială. Lisinoprilul nu se recomandă de administrat la copii cu vârsta sub 6 ani şi copii cu tulburări severe ale funcţiei renale (viteza filtrării glomerulare < 30 ml/min/1,73 m 2 ). Administrarea la vârstnici În studiile clinice, nu a existat nici o modificare corelată cu vârsta a eficacităţii şi siguranţei lisinoprilului. Totuşi, deoarece frecvent vârsta înaintată este asociată cu diminuarea funcţiei renale, este necesar de stabilit doza, administrată în caz de insuficienţă renală. Utilizarea la pacienţi cu transplant renal Nu există experienţă privind administrarea lisinoprilului la pacienţii cu transplant renal recent. Ca urmare, tratamentul cu Diroton nu este recomandat. REACŢII ADVERSE Reacţiile adverse de obicei sunt tranzitorii şi uşoare şi rareori necesită sistarea curei se tratament. Reacţiile adverse sunt indicate pe sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: Foarte frecvente (>1/10) Frecvente (>1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100) Rare (>1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (<1/10000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice foarte rare: supresie medulară, anemie, trombocitopenie, leucopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, limfadenopatie. Tulburări ale sistemului imunitar frecvente: erupţii cutanate alergice; mai puţin frecvente: edem angioneurotic (al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei, laringelui), eritem, prurit; foarte rare: boli autoimune, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, pseudolimfom cutanat. Reacţiile cutanate pot fi însoţite de febră, mialgie, artralgie, vasculită, eozinofilie, leucocitoză şi/sau rezultate pozitive la testul pentru depistarea anticorpilor antinucleari. În caz de dezvoltare a reacţiei cutanate severe e necesar de întrerupt tratamentul cu lisinopril şi de adresat urgent la medic. Tulburări metabolice şi de nutriţie foarte rare: hipoglicemia. Tulburări psihice mai puţin frecvente: modificări de dispoziţie, tulburări ale somnului; rare: confuzie mintală; cu frecvenţă necunoscută: depresie. Tulburări ale sistemului nervos frecvente: ameţeală, cefalee; mai puţin frecvente: parestezie, vertij, modificări ale gustului; cu frecvenţă necunoscută: leşin. Tulburări cardiace mai puţin frecvente: palpitaţii, tahicardie, infarct miocardic. Tulburări vasculare frecvente: efecte ortostatice (inclusiv hipotensiune arterială); mai puţin frecvente: tulburări ale circulaţiei cerebrale, fenomen Raynaud. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale frecvente: tuse; mai puţin frecvente: rinită; foarte rare: bronhospasm, sinuzită, alveolită alergică, pneumonie eozonofilică. Tulburări gastrointestinale frecvente: vomă, diaree; mai puţin frecvente: greaţă, dureri abdominale, dispepsie; rare: xerostomie; foarte rare: pancreatită, edem angioneurotic intestinal. Tulburări hepatobiliare foarte rare: hepatită hepatocelulară sau colestatică, icter, insuficienţă hepatică. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat rare: urticarie, alopecie, psoriazis; foarte rare: pemfigus, transpiraţie excesivă. Tulburări renale şi ale căilor urinare frecvente: disfuncţie renală; rare: uremie, insuficienţă renală acută; foarte rare: oligurie, anurie. Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului mai puţin frecvente: impotenţă; rare: ginecomastie. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare mai puţin frecvente: oboseală, astenie. Investigaţii diagnostice mai puţin frecvente: creşteri ale uremiei, creatininemiei, valori serice crescute ale enzimelor hepatice, hiperkaliemie; rare: scăderi ale valorilor hemoglobinei, hematocritului, creşterea bilirubinemiei,
hiponatremie. Datele de siguranţă, obţinute în studiile clinice, arată că lisinoprilul, în general, este bine tolerat de copiii, care suferă de hipertensiune arterială, iar profilul de siguranţă la această categorie de pacienţi este comparabil cu profilul pacienţilor adulţi. CONTRAINDICAŢII Hipersensibilitate la componentele preparatului; edem angioneurotic în antecedente după administrarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei; edem angioneurotic congenital sau idiopatic; trimestrele II sau III de sarcină. SUPRADOZAJ Sunt disponibile date limitate privind supradozajul la oameni. Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include hipotensiunea arterială, şoc circulator, tulburări electrolitice, insuficienţă renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeală, anxietate şi tuse. Tratament: Dacă ingestia este recentă, se va efectua lavaj gastric, administrare de adsorbanţi şi sulfat de potasiu timp de până la 30 minute de la ingestia lisinoprilului. Este necesară monitorizarea strictă a indicilor vitali şi corecţia lor în secţia de terapie intensivă. Electrolitemia şi creatininemia trebuie monitorizate frecvent. Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în clinostatism şi de ridicat puţin picioarele. De asemenea se poate administra soluţie salină izotonă în perfuzie intravenoasă şi restabilirea volumului de lichid. Dacă în rezultatul măsurilor întreprinse nu s-a obţinut rezultatul scontat, este necesară administrarea intravenoasă de catecolamine. De asemenea trebuie luate în considerare tratamentul cu angiotensină II. Bradicardia poate fi redusă prin administrarea atropinei. Pentru bradicardia rezistentă la tratament este indicată utilizarea pacemaker-ului. Lisinoprilul poate fi îndepărtat din circulaţia generală prin hemodializă. În timpul dializei se va evita folosirea membranelor cu flux mare. ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE Se poate dezvolta hipotensiune arterială simptomatică la pacienţii cu hiponatriemie şi/sau hipovolemie, în rezultatul terapiei cu diuretice, respectarea dietelor hiposodate sau pierderea lichidului de altă geneză (transpiraţii abundente, vomă repetată, diaree, dializă) şi în caz de insuficienţă cardiacă. La apariţia hipotensiunii arteriale pacientul se va poziționa în clinostatism, obligatoriu se vor administra soluţii perfuzabile (soluţie de 0,9% clorură de sodiu). Hipotensiunea arterială tranzitorie nu serveşte drept contraindicaţie pentru terapia cu lisinopril, însă poate fi necesară sistarea temporară a administrării preparatului sau reducerea dozei. După posibilitate, este necesar de înlăturat hipovolemia şi/sau reducerea volumului lichidului interstiţial până la iniţierea tratamentului cu lisinopril şi de monitorizat strict influenţa dozei iniţiale asupra tensiunii arteriale. La pacienţii cu boli cerebrovasculare sau cardiopatie ischemică scăderea marcată a tensiunii arteriale poate determina un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. Tratamentul cu lisinopril este contraindicat în şoc cardiogen şi în infarct acut de miocard, dacă administrarea unui vasodilatator poate afecta considerabil hemodinamica, de ex. când tensiunea arterială sistolică nu depăşeşte 100 mm Hg. La o tensiune arterială sistolică care nu depăşeşte 120 mg Hg, în primele 3 zile de infarct de miocard se administrează doze reduse de lisinopril (2,5 mg/zi). În caz de hipotensiune arterială doza de menţinere se reduce până la 5 mg/zi sau temporar până la 2,5 mg/zi. În hipotensiune arterială durabilă (tensiunea arterială sistolică sub 90 mm Hg) administrarea lisinoprilului
se sistează. Stenoză aortică sau cardiomiopatie hipertrofică: ca şi în cazul altor vasodilatatoare, administrarea inhibitorilor ECA se va efectua cu precauţie din cauza obstrucţiei precedente a căilor de reflux. Tulburări ale funcţiei renale: în stenoza arterei renale (în special în stenoză bilaterală a arterelor renale sau a unicului rinichi), precum şi în hiponatriemie şi/sau hipovolemie, sau în insuficienţă circulatorie, hipotensiunea arterială, provocată de administrarea lisinoprilului, poate provoca sau agrava tulburările funcţiei renale, ceea ce la fel poate duce la dezvoltarea insuficienţei renale acute, reversibile după întreruperea tratamentului. O creştere nesemnificativă tranzitorie a nivelului de uree şi creatinină în sânge, poate avea altă cauză decît modificările vasculare renale, în special pe fondalul tratamentului concomitent cu diuretice. În caz de reducere considerabilă a funcţiei renale (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) se recomandă administrarea cu precauţie deosebită a preparatului şi monitorizarea funcţiei renale. La pacienţii cu infarct de miocard dereglarea funcţiei renale (clearance-ul creatininei peste 177 μmol/l şi/sau albuminurie mai mare de 500 mg/24 ore) reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea preparatului. În cazul dezvoltării insuficienţei renale în timpul tratamentului cu lisinopril (clearance-ul creatininei peste 265 μmol/l sau la un nivel de 2 ori mai mare decât cel iniţial), se va examina posibilitatea de sistare e a tratamentului cu lisinopril. Hipersensibilitate, edem angioneurotic: în cazuri rare tratamentul cu inhibitori ai ACE, inclusiv lisinopril, poate provoca reacţii de hipersensibilitate sub formă de edem angioneurotic al feţei, buzelor, palatului moale, laringelui şi al extremităţilor. Edemul angioneurotic se poate dezvolta în orice moment al terapiei şi se observă la 0,1-1,0 % din pacienţi. În asemenea caz se întrerupe imediat administrarea preparatului şi se asigură monitorizarea medicală riguroasă a pacientului până la dispariţia completă a tuturor semnelor clinice. Chiar la dispariţia rapidă a edemului de pe faţă şi buze, pentru abolirea simptomelor se pot utiliza remedii antihistaminice. Edemul laringelui poate provoca decesul pacientului. Edemul limbii, palatului moale şi al laringelui poate provoca obstrucţia căilor respiratorii şi necesită intervenţie medicală urgentă: administrarea subcutanată a soluţiei de epinefrină 0,1% 0,3-0,5 ml (0,3-0,5 mg) sau intravenoasă lentă a 0,1 ml (0,1 mg), a glucocorticoizilor şi antihistaminicelor. Intervenţii chirurgicale/anestezie generală: la pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care determină hipotensiune arterială, lisinoprilul poate bloca formarea de angiotensină II, consecutivă eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiunea arterială şi se consideră că este consecinţa acestui mecanism, se poate corecta prin expansiune volemică. Hemodializă: la pacienţii trataţi prin hemodializă în cadrul căreia se utilizează membrane cu flux mare (de exemplu AN 69), trataţi concomitent cu inhibitori ai ECA, au fost raportate reacţii anafilactoide. În cazul acestor pacienţi trebuie luată în considerare efectuarea dializei cu alt tip de membrane sau tratamentul cu altă clasă de medicamente antihipertensive. Afereza lipoproteică cu densitate mică (LDL): pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul aferezei lipoproteinelor de mică densitate (LDL) cu sulfat de dextran au prezentat, rar, reacţii anafilactoide care pot pune viaţa în pericol (aşa ca hipotensiunea marcată, dispnee, vomă, reacţii alergice cutanate. Din acest motiv în timpul aferezei LDL, inhibitorii ECA, utilizaţi pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sau insuficienţei cardiace, temporar vor fi înlocuiţi cu alte medicamente. Desensibilizare cu venin de himenoptere: pacienţii cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA în timpul tratamentului de desensibilizare au prezentat reacţii anafilactoide susţinute. La aceşti pacienţi aceste reacţii au putut fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA. Neutropenie / agranulocitoză: la pacienţi cu hipertensiune arterială, trataţi cu inhibitori ai ECA au fost raportate neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie. Neutropenia este rară la pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alte complicaţii.
Neutropenia şi agranulocitoza sunt reversibile după întreruperea tratamentului cu inhibitorii ECA. Lisinoprilul trebuie administrat cu deosebită precauţie la pacienţii cu disfuncţii renale, în special în boli ce afectează sistemul vascular al ambilor rinichi şi ţesutul conjunctiv (de ex., lupus eritematos sistemic sau sclerodermie), precum şi în timpul terapiei imunosupresoare concomitente (de ex., cu corticosteroizi, remedii citotoxice, antimetabolice). Aceşti pacienţi pot dezvolta infecţii grave, care, în unele cazuri, nu răspund la terapia intensivă cu antibiotice. Este recomandată monitorizarea sistematică a numărului de leucocite la aceşti pacienţi. Pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al unei infecţii. Diferenţe etnice (rasă): inhibitorii ECA determină o frecvenţă mai mare de producere a edemului angioneurotic la pacienţii de rasă negroidă decât la pacienţii din celelalte rase. Similar altor inhibitori ai ECA, lisinoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii de rasă negroidă decât la celelalte rase, posibil datorită reninemiei scăzute la pacienţii hipertensivi de rasă negroidă. Insuficienţă hepatică: foarte rar, administrarea inhibitorilor ECA a fost asociată cu un sindrom care a debutat prin icter colestatic sau hepatită şi a evoluat până la necroză fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. La pacienţii cărora li se administrează lisinopril şi dezvoltă icter sau la care valorile serice ale enzimelor hepatice cresc marcat, tratamentul cu lisinopril trebuie întrerupt şi se va institui terapie cu medicamente de alternativă. Hiperkaliemie: tratamentul cu lisinopril poate fi însoţit de dezvoltarea hiperkaliemiei, în special în caz de insuficienţă renală şi/sau insuficienţă cardiacă. Restituirea potasiului sau tratamentul cu diuretice care economisesc potasiu nu se recomandă, deoarece aceasta poate duce la creşterea semnificativă a potasiului în ser. Dacă tratamentul concomitent cu medicamentele menţionate anterior este absolut necesar, se recomandă monitorizarea regulată a potasemiei. Vârstnici: administrarea dozelor recomandate pacienţilor vârstnici poate fi însoţită de concentraţii plasmatice sporite de lisinopril, de aceea ajustarea dozelor se va efectua cu precauţie în dependență de funcţia renală a pacientului. Nu s-au stabilit diferenţe între eficacitatea lisinoprilului la tineri şi vârstnici. Tuse: s-a raportat tuse în legătură cu utilizarea inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. Diabet zaharat: în cazul pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, trebuie monitorizată strict glicemia în timpul primei luni de tratament cu inhibitorii ECA. Preparatele litiului: nu se recomandă asocierea preparatelor de litiu cu lisinopril. Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare Sarcina Nu se recomandă utilizarea lisinoprilului în timpul primului trimestru de sarcină. Lisinoprilul este contraindicat în timpul trimestrelor II şi III de sarcină. Nu sînt date epidemiologice referitoare la acţiunea teratogenă a inhibitorilor ECA în primul trimestru de sarcină, totuşi nu se exclude o creştere a riscului. Atunci când se doreşte o sarcină sau când aceasta este confirmată, trebuie administrat un tratament alternativ cât mai curând posibil. Tratamentul cu inhibitori ECA în timpul trimestrelor doi şi trei de sarcină poate induce toxicitate fetală (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniului) şi asupra nou-născutului (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie). Când tratamentul cu lisinopril a fost efectuat începând cu al doilea trimestru de sarcină, este recomandată investigarea ecografică a funcţiei renale fetale şi a craniului fetal. Nou-născuţii, a căror mame au fost tratate cu lisinopril, trebuie strict monitorizaţi pentru a determina precoce apariţia hipotensiunii arteriale. Alăptare Deoarece lipseşte informaţia privind administrarea lisinoprilului în perioada de lactaţie, nu se recomandă administrarea lisinoprilului, e necesar de indicat un tratament alternativ cu un profil de siguranţă mai bun în timpul perioadei de alăptare.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Lisinoprilul poate influenţa negativ abilitatea de conducere a autovehiculelor sau de exercitare a activităţilor cu risc sporit de traumatism, în special la iniţierea tratamentului. De aceea se va individualiza doza şi regimul de administrare a preparatului, pentru a asigura siguranţa pacientului la exercitarea unor asemenea activităţi. INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI Diuretice economisitoare de potasiu şi suplimente cu potasiu. Administrarea concomitentă a diureticelor care economisesc potasiul (de exemplu, spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimentelor cu potasiu sau substituenţilor sărurilor pe bază de potasiu necesită precauţie. Hiperkaliemia în unele cazuri poate duce la tulburări ale funcţiei renale. Din această cauză această asociere a medicamentelor poate fi indicată doar sub o supraveghere minuţioasă ulterioară a medicului şi cu monitorizarea nivelului de potasiu în ser şi a funcţiei renale. Diuretice. Administrarea concomitentă a diureticelor cu lisinoprilul, de regulă, manifestă efect antihipertensiv aditiv. Este necesară o precauţie deosebită la adăugarea lisinoprilului la terapia pacienţilor care administrează diuretice, deoarece scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate avea loc ca rezultat al micşorării volumului lichidului interstiţial şi/sau a eliminării excesive a clorurii de sodiu din organism. Posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale simptomatice poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului şi mărirea volumului de lichid sau consumului de sare, până la stabilirea dozei de lisinopril, la fel la începutul tratamentului cu doze mici de inhibitori ai ECA. Alte medicamente antihipertensive. Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectul hipotensiv al lisinoprilului. Administrarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare, poate determina reducerea suplimentară a tensiunii arteriale. Antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv acid acetilsalicilic 3 g pe zi). Administrarea cronică a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. AINS şi inhibitorii ECA exercită un efect aditiv de creştere a potasemiei şi pot determina deteriorarea funcţiei renale. Aceste efecte sunt, în general, reversibile, iar ele se manifestă mai ales în cazul pacienţilor cu funcţie renală compromisă. Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante, nitraţi. Lisinoprilul poate fi administrat concomitent cu acidul acetilsalicilic (în dozele recomandate în bolile cardiovasculare), tromboliticele, beta-blocantele şi/sau nitraţii sub supraveghere medicală. Preparatele litiului. Inhibitorii ECA poate să scadă eliminarea din organism a litiului, însoţită de creşterea toxicităţii litiului. Astfel nu se recomandă administrarea concomitentă a lisinoprilului cu preparatele litiului, dacă însă această asociere este necesară, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate. Antidiabetice. Administrarea concomitentă a inhibitorilor de ECA cu medicamente antidiabetice poate determina creşterea efectului hipoglicemiant al insulinei şi derivaţilor de sulfoniluree, ceea ce creşte riscul dezvoltării hipoglicemiei simptomatice. Totuşi, creşterea toleranţei la glucoză poate scădea doza necesară de insulină sau derivaţilor de sulfoniluree. Acest fenomen este mult mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Simpatomimetice. Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. Din această cauză e necesar de monitorizat mai minuţios tensiunea arterială a pacientului, pentru a determina dacă s-a obţinut efectul terapeutic scontat. Antidepresive triciclice/neuroleptice/anestezice. Administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, neurolepticelor sau remediilor anestezice poate intensifica acţiunea antihipertensivă a lisinoprilului. Preparatele aurului. Reacţii nitritoide (simptome de vasodilatare, inclusiv hiperemie, greaţă, vomă şi hipotensiune, care pot să se manifeste în formă gravă) ca urmare a injectării aurului (de exemplu, autotiomalat de sodiu) se observă mai frecvent la pacienţii, care concomitent administrează lisinopril. Incompatibilităţi
Nu este cazul. PREZENTARE, AMBALAJ Comprimate 2,5 mg, 5 mg, 10 mg sau 20 mg. Câte 14 comprimate în blister. Câte 1, 2 sau 4 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton. PĂSTRARE A se păstra la temperatura 15-30 С. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor! TERMEN DE VALABILITATE 3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj. STATUTUL LEGAL Cu prescripţie medicală. DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI Decembrie 2013. DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE Gedeon Richter Plc, Ungaria. NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI Gedeon Richter Plc. H-1103 Budapesta Gyömrői út 19-21. Ungaria. La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel. 022 88-43-38)