AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1604/2009/01 Anexa 2 Rezumatul Caracteristicilor Produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Haemocomplettan P 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un flacon Haemocomplettan P 1 g conţine proteine totale 1300-1900 mg din care fibrinogen uman 900-1300 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Terapia şi profilaxia diatezelor hemoragice: Ca tratament de substituţie în hipofibrinogenemie, disfibrinogenemie sau afibrinogenemie congenitală la pacienţii cu tendinţă la sângerare, pentru profilaxia pre-operatorie, înainte de sau în cursul sarcinii sau în cazul procedurilor obstreticale Ca terapie adjuvantă pentru tratamentul sângerărilor care pot pune viaţa în pericol, în caz de hipofibrinogenemie dobândită, cum sunt următoarele condiţii 1. Creşterea consumului de fibrinogen asociat cu alte tipuri de sângerări necontrolate terapeutic, care pot pune viaţa în pericol, în caz de complicaţii obstreticale 2. Hipofibrinogenemie de diluţie în cazul pacienţilor cu traumatisme şi pierderi severe de sânge, determinată de terapia de refacere şi menţinere a volumului de sânge circulant prin administrarea de cantităţi mari de soluţii coloidale şi cristaloide 3. Tulburări ale sintezei factorilor de coagulare, de exemplu distrugerea marcată a parenchimului hepatic cu deficit de fibrinogen consecutiv 4. Creşterea consumului de fibrinogen asociat cu alte tipuri de sângerări necontrolate terapeutic, care pot pune viaţa în pericol, în caz de sindrom de coagulare intravasculară diseminată şi în caz de hiperfibrinoliză 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic specializat în terapia tulburărilor de coagulare. Înainte de administrarea Haemocomplettan P 1 g trebuie să se determine concentraţia plasmatică a 1
fibrinogenului, utilizând metoda lui Clauss. Dozele administrate şi durata terapiei depind de severitatea tulburării, localizarea şi extinderea sângerării, precum şi de statusul clinic al pacientului. Pentru a calcula doza individuală este necesară măsurarea nivelului de fibrinogen (functional) iar pentru stabilirea frecvenței administrărilor este monitorizarea nivelului de fibrinogen dar și starea generală a pacientului. Intervalul de normalitate pentru fibrinogenul plasmatic este 1,5-4,5 g/l. Nivelul minim critic, de la care crește riscul de hemoragii, este de 0,5 1 g/l. În cazul unei intervenții chirurgicale majore este necesară o monitorizare atentă a terapiei de substituție, prin monitorizarea parametrilor majori de coagulare. Doza inițială Dacă nivelul plasmatic al fibrinogenului nu este cunoscut, doza inițială recomandată este de 70 mg/kg corp, administrare intravenoasă. Doza de menținere În cazul evenimentelor minore (ex. epistaxis, sângerare intramusculară, menoragie) nivelul țintă (1 g/l) trebuie menținut cel puțin 3 zile. În cazul evenimentelor majore (ex. traumatism cranian, hemoragie intracraniană), nivelul țintă este de 1,5 g/l și trebuie menținut pentru cel puțin 7 zile. Dozarea la nou-născuți și copii Datele adunate pe baza experienței clinice cu medicamente care conțin fibrinogen, dozele recomandate pentru copii sunt similare celor pentru adulți, cu menținerea controlului nivelului fibrinogenului plasmatic. Mod de administrare Reconstituiţi produsul aşa cum este descris la punctul "Reconstituire". Preparat trebuie să fie încălzit la temperatura camerei sau a corpului înainte de administrare. Se injectează lent intravenos sau perfuzabil la o viteză de perfuzie confortabilă pentru pacient. Viteza de injectare sau perfuzie nu trebuie să depăşească aproximativ 5 ml pe minut. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Tromboză manifestă sau infarct miocardic, cu excepţia hemoragiilor care pot pune viaţa în pericol. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare La pacienţii cu deficit congenital sau dobândit trataţi cu concentrat de fibrinogen uman, în special în cazul administrării repetate, există risc de tromboză. Pacienţii trataţi cu concentrat de fibrinogen uman trebuie observaţi îndeaproape pentru depistarea semnelor sau simptomelor de tromboză sau coagulare intravasculară diseminată (CID). În special disfibrinogenemia poate determina creşterea riscului de tromboză. Datorită riscului de complicaţii tromboembolice, administrarea de Haemocomplettan P 1 g se va efectua cu precauţie şi sub monitorizare strictă la pacienţii cu antecedente de cardiopatii coronariene sau infarct miocardic, cu boli hepatice, peri şi post-operator, la nou-născuţi sau la pacienţii cu risc de evenimente tromboembolice sau coagulare intravasculară diseminată (CID). În fiecare dintre aceste situaţii, beneficiul potenţial al tratamentului cu Haemocomplettan P 1 g trebuie evaluat în raport cu riscul acestor complicaţii. 2
În general la pacienţii cu hipofibrinogenemie dobândită, în special în caz de coagulare intravasculară diseminată sau boli hepatice, nu există doar deficit de fibrinogen ci deficit al tuturor factorilor de coagulare. În aceste cazuri, ca tratament de primă linie se recomandă administrarea de concentrat de plasmă proaspătă, crioprecipitat sau medicamente care conţin factori de coagulare şi inhibitori. Este necesară monitorizarea atentă a factorilor de coagulare. În cazul administrării tratamentului de substituţie cu factori de coagulare pentru alte tipuri de deficite congenitale, trebuie observat răspunsul în anticorpi. Până în prezent, nu există date cu privire la utilizarea fibrinogenului şi răspunsul în anticorpi. În cazul în care apar reacţii alergice sau anafilactice, injectarea sau perfuzarea trebuie oprite imediat. În caz de şoc anafilactic se iniţiază tratamentul standard al şocului. În cazul pacienţilor cunoscuţi ca având o tendinţă la alergii (cu simptome cum ar fi urticarie generalizată, erupţii cutanate, scăderea tensiunii arteriale, dispnee) se pot administra antihistaminice şi corticosteroizi în scop profilactic. Pacienţii trataţi cu concentrat de fibrinogen uman trebuie observaţi îndeaproape pentru depistarea semnelor sau simptomelor de tromboză sau coagulare intravasculară diseminată (CID). În special disfibrinogenemia poate determina creşterea riscului de tromboză. De notat este faptul că pentru tratamentul coagularării intravasculare diseminate, înainte de a începe terapia de substituţie cu factori de coagulare, hipercoagulabilitatea trebuie să fie compensată în avans, de exemplu, prin normalizarea nivelurilor de antitrombină III. În tratamentul hemoragiilor ca urmare a unui deficit de fibrinogen dobândit ar trebui să se ţină seama de faptul că, în funcţie de natura bolii primare de bază, nivelurile de factori de coagulare suplimentare în afară de fibrinogen ar putea fi, de asemenea, reduse. Acest lucru se aplică în principal în cazul bolilor hepatice. În astfel de cazuri, poate fi necesară nu numai administrarea de Haemocomplettan P 1g, dar, de asemenea, poate fi recomandat să ia în considerare un tratament complex cu anticoagulatoare, precum şi cu factorilor de coagulare, după caz. Haemocomplettan P 1 g conţine clorură de sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu. Siguranţă virală Măsurile standard de prevenire a infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, screeningul donărilor individuale şi al rezervelor de plasmă pentru markeri specifici de infecţie şi includerea etapelor de producţie eficace pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor. În ciuda acestor măsuri, atunci când sunt administrate medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea transmiterii agenţilor infecţioşi nu poate fi exclusă în totalitate. Aceasta se aplică, de asemenea, virusurilor necunoscute şi celor nou-apărute, precum şi altor agenţi patogeni. Procedurile de inactivare/îndepărtare virală sunt considerate eficace pentru virusul hepatitei A şi virusurile încapsulate cum sunt HIV, VHB şi VHC. Aceste proceduri pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum ar fi parvovirusul B-19 şi alţi agenţi infecţioşi transmisibili. Infecţia cu parvovirusul B19 poate fi gravă la gravide (infecţie fetală) şi la persoanele cu imunodeficienţă sau eritropoeză crescută (de exemplu anemie hemolitică). De regulă, la pacienţii trataţi în mod regulat cu medicamente derivate din sânge sau plasmă umană (incluzând Haemocomplettan P 1g), se recomandă vaccinarea împotriva hepatitei A şi B. Se recomandă ca de fiecare dată când se administrează Haemocomplettan P 1 g unui pacient, să se înregistreze seria medicamentului, pentru a păstra o legătură între pacient şi seria medicamentului. 3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Până în prezent, nu se cunosc interacţiuni ale concentratului de fibrinogen uman cu alte medicamente. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Siguranţa utilizării concentratului de fibrinogen uman în timpul sarcinii sau alăptării nu a fost stabilită în studiile clinice controlate. Studiile la animale sunt insuficiente pentru evaluarea siguranţei cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, dezvoltării embrionului sau fetusului, sarcinii şi dezvoltării peri- şi postnatale. Experienţa clinică cu privire la administrarea de concentrat de fibrinogen uman în tratamentul complicaţiilor obstreticale sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra sarcinii, fătului sau nou-născutului. Haemocomplettan P 1 g se poate utiliza în timpul sarcinii şi alăptării doar după o evaluare atentă a raportului risc-beneficiu. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nu au fost observate efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Haemocomplettan P 1 g este tolerat, de obicei, fără reacţii adverse. În cazuri rare, s-au raportat reacţii alergice sau reacţii anafilactice (cum sunt erupţii cutanate tranzitorii, eritem facial, hipotensiune arterială, dispnee) şi/sau creşterea temperaturii. Dacă apar reacţii alergice sau anafilactice, administrarea Haemocomplettan P 1 g trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiat un tratament adecvat. În caz de şoc anafilactic se iniţiază tratamentul standard al şocului. Există un risc potenţial de episoade tromboembolice (incluzând infarct miocardic şi embolie pulmonară). Pentru informaţii cu privire la siguranţă, în ceea ce priveşte transmiterea agenţilor patogeni, vezi pct. 4.4. 4.9 Supradozaj Pentru a evita supradozajul se recomandă monitorizarea regulată a concentraţiei plasmatice a fibrinogenului în timpul tratamentului (folosind metode adecvate de determinare a activităţii fibrinogenului, de exemplu, metoda de Clauss). În caz de supradozaj, riscul de dezvoltare a complicaţiilor tromboembolice este crescut pentru pacienţii cu risc la astfel de complicaţii. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antihemoragice, fibrinogen uman, codul ATC: B02BB01 În prezenţa trombinei, factorului de coagulare XIII activat (F XIIIa) şi a ionilor de calciu, fibrinogenul uman (factor de coagulare I) este convertit într-o reţea de fibrină tridimensională, stabilă şi elastică, care determină hemostaza plasmatică. 4
La pacienţii cu deficit de fibrinogen, administrarea de concentrat de fibrinogen uman determină creşterea concentraţiei plasmatice a fibrinogenului şi poate corecta, temporar, defectele de coagulare. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Fibrinogen plasmatic uman este un constituent normal al plasmei umane şi acţionează ca fibrinogenului endogen. Timpul biologic de înjumătăţire plasmatică a fibrinogenului este de 3-4 zile. Proprietăţile farmacocinetice ale Haemocomplettan P 1 g sunt identice cu proprietăţile fibrinogenului endogen. Haemocomplettan P 1 g se administrează intravenos şi este disponibil imediat, la o concentraţie plasmatică corespunzătoare dozei administrate. 5.3 Date preclinice de siguranţă Testele de toxicitate cu administrare de doză unică, pe animale, nu au evidenţiat un potenţial toxic al Haemocomplettan P 1 g pentru administrare la om. La animale nu se pot realiza studii cu administrare de doze repetate, datorită dezvoltării anticorpilor la proteinele heterologe. Întrucât experienţa clinică nu furnizează indicii pentru efectele cancerigen sau mutagen ale concentratului de fibrinogen uman, studiile experimentale la animale, în special cele efectuate la specii heterologe, nu sunt considerate necesare. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Albumină umană 400-700 mg Clorură de sodiu 200-350 mg Clorhidrat de L-arginină Citrat de sodiu Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea ph-ului) 6.2 Incompatibilităţi Haemocomplettan P 1 g nu trebuie amestecat cu alte medicamente, diluanţi sau solvenţi şi trebuie administrat printr-o linie de injectare/perfuzare separată. 6.3 Perioada de valabilitate 5 ani. Din punct de vedere microbiologic şi datorită faptului că Haemocomplettan P 1 g nu conţine conservanţi, soluţia reconstituită trebuie utilizată imediat. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25 C. A nu se congela. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. 5
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip II, sigilat cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Instrucţiuni generale Reconstituirea şi extragerea trebuie efectuate în condiţii aseptice. A nu se utiliza soluţii care sunt tulburi sau prezintă sedimente (depozite/ particule). Reconstituire Pulberea şi solventul din flacoanele sigilate se aduc la temperatura camerei sau a corpului (nu peste 37 C). Haemocomplettan P 1 g trebuie reconstituit cu 50 ml apă pentru preparate injectabile. Se îndepărtează capacul flaconului de Haemocomplettan P 1 g pentru a expune porţiunea centrală a dopului din cauciuc. Se şterge suprafaţa dopului cu o soluţie antiseptică şi se lasă să se usuce. Cu ajutorul unui dispozitiv de transfer adecvat, se adaugă solventul în flaconul pentru perfuzie. Se asigură udarea completă a pulberii. Se roteşte uşor flaconul, până când pulberea este dizolvată complet şi soluţia este gata pentru administrare. Se va evita agitarea puternică, care provocă spumare. Soluţia trebuie reconstituită complet în maxim 15 minute (în general, între 5 şi 10 minute). Se obţine o soluţie incoloră până la gălbui, limpede sau uşor opalescentă, cu ph-neutru. Soluţia reconstituită trebuie administrată imediat (vezi pct. 6.3). A nu se congela după reconstituire. A se evita pătrunderea sângelui în seringile care conţin medicament. Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ CSL Behring GmbH Emil-von-Behring-Str. 76, 35041 Marburg, Germania 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 1604/2009/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Autorizare-Martie 2009 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Februarie 2015. 6