BUNA VESTIRE Buletin parohial Nr.4 Aprilie 2019 Pântecele gras nu naște minte subțire. Eu știu asta de la Părinți. Toate cărțile patristice vorbesc despre post. Părinții stăruie să nu ne hrănim cu mâncăruri greu digerabile sau grase, căci ele fac rău și trupului dar și sufletului. Ei spun că oița mănâncă numai ierburile pământului și este atât de liniștită. Ați văzut cum zic, ca o oaie. În vreme ce câinele, pisica și toate celelalte carnivore sunt animale sălbatice. Carnea face rău omului. Fac bine ierburile, fructele, și așa mai departe. Pentru aceasta Părinții vorbesc despre post și osândesc multa mâncare și plăcerea pe care o simte cineva din mâncărurile cele bogate. Să fie mai simple mâncărurile noastre. Să nu ne îngrijim așa de mult de ele. Nu mâncarea, nu traiul bun asigură sănătatea, ci viața sfântă, viața lui Hristos. Cunosc nevoitori care posteau mult și nu au avut nicio boală. Nimeni nu s-a îmbolnăvit din pricina postului. Mai mult se îmbolnăvesc cei ce se hrănesc cu cărnuri și ouă și lapte, decât cei cu un regim frugal. S-a observat asta. Chiar și știința medicală spune asta acum. Postitorii postesc și nu pățesc nimic, nu numai că nu pățesc, dar se și vindecă de boli. Însă, ca să le faceți pe acestea, Postitorii postesc și nu pățesc nimic, nu numai că nu pățesc, dar se și vindecă de boli Niciun ascet nu s-a sfințit fără nevoințe. Nimeni n-a putut să ajungă la duhovnicie fără să se nevoiască. Trebuie să fie nevoințe. Nevoință sunt metaniile, privegherile și așa mai departe, dar fără siluire. Toate să se facă cu bucurie. Nu atât metaniile pe care le vom face, nu rugăciunile ci dăruirea, dragostea pentru Hristos, pentru cele duhovnicești. Sunt mulți care le fac pe acestea nu pentru Dumnezeu, ci pentru asceză, pentru folosul trupesc, însă oamenii duhovnicești o fac pentru folosul sufletesc, pentru Dumnezeu. Dar se folosește mult și trupul, nu se îmbolnăvește. Vin multe bunătăți. Între nevoințe metanii, privegheri și celalte rele pătimiri se află și postul. trebuie să aveți credință. Altfel vă ia amețeala. Postul ține și de credință. Nu vă face rău postul, atunci când vă digerați bine mâncarea. Nevoitorii transformă aerul în albumină și nu sunt afectați de post. Când aveți dragoste de cele dumnezeiești, puteți posti cu multă mulțumire și toate sunt ușoare; altfel par un munte. Cei ce și-au dăruit inima lui Hristos și spun rugăciunea cu iubire fierbinte au devenit stăpâni și au biruit lăcomia pântecelui și neînfrânarea. Există astăzi mulți oameni care nu pot posti nici măcar o zi, iar acum trăiesc cu regim vegetarian nu din
motive de credință, ci pur și simplu pentru că socotesc că le face bine la sănătate. Dar trebuie să crezi că nu vei păți nimic dacă nu mănânci carne. Bineînțeles, atunci când omul este bolnav, nu-i un păcat să mănânce și mâncăruri care nu sunt de post, spre întărirea organismului Părintele Porfirie Programul servicilor Să faceți milostenie, însutit veți primi! Nu vă temeți că sărăciți! Sa faceti milostenie, ne indemna Parintele Arsenie Papacioc. Ne spunea de asemenea: ca cel mai mare lucru posibil asta este. Pentru ca atunci inseamna ca iubesti. Domnul, daca spune: Insutit veti primi!, nu te teme ca saracesti. Vrei sa ai mai mult? Da din ce esti tu si la saraci! Dar ce urmarim sa ne imbogatim? Ma doare inima de cel sarac. Nu te doar inima de el deloc? Pozitia asta este inconstienta, de stapan, asta este dezastrul societatii. Firea pervertita de indeamna, bineinteles, sa tii cont numai de al tau si foarte greu te rupi si pentru celalalt. Si tocmai asta este porunca: sa te rupi. ( ) Milostenia nu este numai sa dai din traista. Milostenia este sa accepti pe un om sa stea langa tine, fara sa il alungi in gand. Ai un coleg care are un necaz, trebuie sa stii sa-i faci o mangaiere, sa-i descretesti fruntea. la saraci poti sa faci o rugaciune scurta: Doamne miluieste-l!, daca nu poti sa-i dai ca esti in tramvai si el este pe trotuar. Intrebarea se pune: cum ne este inima noastra in legatura cu suferinta din jur? A milostivi pe unul, pe altul, aici se arata ca tu esti Hristos. Apoi nici nu stii ca acela pe care il ajuti poate sa fie Hristos. El intinde mana sa-ti dea Imparatia Cerului si tu nici nu observi. Fratii mei, tineti minte: cersetorii sunt personaje biblice!. Ai trecut pe langa mantuirea ta asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit! Cersetorii nu pier niciodata. Fac sobor la margine de drum si impart ce s-a capatat si zic: Asta-i de la cutare. Pomeneste-l, Doamne in Imparatia Ta! si are valoare. Sa nu asteptati sa-i intalniti! Cautati-i, pentru ca gasindu-i pe ei, te-ai gasit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mantuitorul cand faci o milostenie. Obisnuiti-va sa nu traiti numai voi, sa traiti in toti care sunt cu voi. Sa nu lasati mana intinsa nici cand va da, nici cand va cere. Arhim. Arsenie Papacioc fragment din cartea Vesnicia ascunsa intr-o clipa De cel care nu are milă, nici Dumnezeu nu va avea milă la judecata sa.
Jertfa Crucii este temeiul și temelia mântuirii noastre, de aceea spunea apostolul Pavel pe tot locul «că predică pe Hristos cel răstignit» și «se laudă cu crucea Domnului». Dar Jertfa Crucii numai atunci poate fi mântuitoare de suflet dacă înțelegem 3 lucruri: ce înseamnă Crucea, ce ne dă Crucea şi ce cere de la noi Crucea? Ce înseamnă Crucea? Crucea înseamnă să-ți dai seama despre darul cel mare al dragostei și iertării dumnezeiești. La picioarele Crucii, tu cititorule trebuie să te simți mai întâi apăsat și doborât de păcatele tale, trebuie să te simți un Adam izgonit în noaptea și iadul pierzării ca apoi să-ți dai seama că nimeni și nimic nu te poate scăpa din pierzare decât Jertfa lui Iisus. La picioarele Crucii trebuie să-ți dai apoi seama că păcatele tale bat cuie în mâinile și picioarele lui Iisus și omoară pe Fiul lui Dumnezeu. De aceea tu trebuie să plângi păcatele tale și să începi a urî din tot sufletul tău păcatul. Ce ne dă Crucea? Tot darul mântuirii noastre, toată pacea, toată puterea și toate bunătățile noastre sufletești izvorăsc din Jertfa Crucii. Întrebați despre acest adevăr pe tâlharul din dreapta lui Iisus care a gustat din acest izvor primul. Crucea a zdrobit și capul şarpelui, adică pe diavolul. în vremea lui Faraon, evreii şi-au stropit ușile caselor cu sângele Mielului de Paști și prin acest semn au scăpat de Jertfa Crucii moarte și de jugul lui Faraon. Așa ne scapă și pe noi sângele Crucii și ne dă darul și puterea să-l biruim pe satana. Ce cere Crucea? Scripturile ne spun apriat ce cere de la noi Crucea: «voi nu mai sunteți ai voștri, căci ați fost răscumpărați cu un preț mare» (I Corint. 6, 19). «Cei cei sunt ai lui Iisus Hristos și-au răstignit trupul împreună cu patimile și poftele lui» (Galateni 5, 24). «Pentru toți a murit Iisus, ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei, ci pentru Cel ce a murit pentru ei» (II Corint. 5, 15). Asta înseamnă că dacă Jertfa Crucii ne dă totul și noi la rândul nostru trebuie să dăm tot ce avem lui Iisus Hristos.Dacă Jertfa lui Iisus te-a scăpat de la pieire, atunci, tu cititorule, trebuie să fii averea Celui răstignit. Mâinile tale, picioarele, ochii, vorbele, gândurile, toate simțirile tale și tot ce ai tu trebuie să pui în slujba Lui și în ascultare de El. La picioarele Crucii trebuie să-ți răstignești și tu trupul tău cu patimile lui şi odată cu El trebuie să te îngropi şi tu cu ce este rău în tine pentru ca apoi să înviezi în Hristos ca o făptură nouă (II Corint. 5, 17). Cititorule! Jertfa Crucii trebuie să te hotărască pentru Hristos și poruncile Lui. Dacă tu rămâi mai departe cu toate păcatele tale, asta înseamnă că n-ai o credință destul de încrezătoare; n-ai luat destul din Jertfa Crucii; și n-ai o credință destul de ascultătoare ca să asculți glasul și chemarea Crucii. Preot IT
Hristos a Înviat din morți! Acum toate de lumină și viață s-au umplut Praznicul Învierii este praznicul vieții. Este praznicul de biruință a vieții asupra morții. Din mormântul Învierii Domnului a țâșnit biruința vieții. Clopotele Învierii sunt un cântec de biruință asupra morții. viața în mormânt. Dar viața a biruit. Nimic n-a mai putut împiedica biruința ei. Viața a pus sub picioarele ei moartea, strigând triumfător: Unde-ți este, o, moarte, boldul tău? (I Corinteni 15, 55). Cred că e de prisos să mai răspund. Acul morții își arată puterea în toate părțile. Lumea e plină de o cumplită moarte sufletească. E plină de cei ce trăiesc, dar sunt morți (Apocalipsa 3, 1). Lumea de azi e Minunea Învierii s-a întâmplat primăvara. Așa a rânduit Domnul anotimpurilor. Acum primăvara și firea ne predică taina Învierii. Iarna e biruită de primăvară. Moartea, de viață. Învie câmpul, învie florile, învie pomii, nimic nu mai poate opri învierea firii. Învierea Domnului, învierea cea duhovnicească a lumii, a fost și ea o Primăvară cerească venită după o iarnă lungă, lungă de îngheț și moarte sufletească. Iudeii au căutat prin minciună să țină mai departe primăvara și Înțelegem, firește, prin aceasta, biruința noastră asupra morții sufletești. Moartea cea trupească a rămas în lume, dar acul ei șia pierdut orice putere, câtă vreme noi trăim în învierea și viața cea nouă care a ieșit din mormântul Învierii Domnului. Dar întrebarea cea mare tocmai aici rămâne. Trăim noi oare în biruința ce ne-a lăsat-o Învierea asupra morții? Trăiește lumea în biruința binelui asupra răului, în biruința luminii asupra întunericului, în biruința morții asupra vieții? parcă un uriaș cimitir sufletesc. Clopotele Învierii mai mult plâng pe cei morți decât slăvesc pe cei vii și biruința Învierii. Iubitul meu! Praznicul Învierii trebuie să treacă prin sufletul tău, prin viața ta. Să treci cu adevărat prin Praznicul Învierii înseamnă să mori cu Hristos și să învii împreună cu El la o viață nouă, precum așa de frumos spune cântarea bisericească: Ieri cu Tine, Hristoase, m-am îngropat, astăzi mă ridic împreună cu Tine.
Poate că nu mă înțelegi. A muri și a învia cu Domnul este o învățătură grea. Mă voi explica deci mai pe larg. În noi, în fiecare din noi, sunt doi oameni. Omul nostru cel dintâi e din pământ, iar al doilea e din cer (I Corinteni 15, 47). În grădina Edenului trăia la început omul cel din cer. Dar prin gustarea din măr, a biruit omul cel din pământ. Veacuri de-a rândul a stăpânit, ca un tiran, omul cel din pământ. Multe sforțări a făcut omul cel din cer să scape de această tiranie, dar toate sforțările lui, sărmanul, erau zadarnice. Domnul Iisus a venit și s-a jertfit ca să ne scape de omul nostru cel din pământ, căruia apostolul Pavel îi zice și omul cel vechi, Adam cel vechi. Pe acest om, Domnul Iisus l-a răstignit pe crucea Golgotei și l-a îngropat pentru totdeauna în mormântul cel de piatră. Din mormântul Învierii a ieșit biruitor omul cel din cer, omul cel nou. Iar acum urmează un lucru de mare preț pentru noi. Domnul Iisus ne-a dat și nouă darul să trecem prin această moarte și înviere duhovnicească. El ne-a dat și nouă darul și puterea să putem răstigni pe omul cel vechi din noi împreună cu păcatele lui (Romani 6, 6), ca să înviem în Domnul ca o făptură nouă (II Corinteni 5, 17). Întrebarea e acum: ai trecut tu prin moartea și învierea aceasta? Ai trecut tu prin moartea omului tău cel vechi și învierea celui nou? Se vede în faptele și purtările tale adevărul Învierii? Deci, dacă ați murit și ați înviat împreună cu Hristos, omorâți cele pământești: desfrânarea, pofta cea rea, mânia, iuțimea, hula (Coloseni 3, 1-11). Iubitul meu! În tine și în mine trăiesc doi oameni: unul din cer, altul din pământ. Și să știi un lucru: acești doi oameni nu se înțeleg și nici nu se pot înțelege (I Corinteni 2, 14), pentru că unul este din cer și poftește cele ale cerului, iar celălalt este din lume și nu vrea să știe, decât de cele ale lumii. Întrebarea e: care din acești doi oameni e mai tare? Fii sincer cu tine însuți și judecă drept. Eu te rog să judeci asupra ta acum, când răsună clopotele Învierii. A cui biruință o vestesc aceste clopote? Biblia ne spune despre doi frați care nu s-au putut înțelege: Cain și Abel și pe urmă Cain a omorât pe fratele său Abel. Scumpul meu frate nemântuit, suflete nepăsător de mântuirea ta! Ia seama că și tu ești într-o astfel de stare grozavă. Și în tine sunt doi frați: fratele cel mai mare, născut din femeie (omul cel lumesc) și fratele cel mai mic, născut de sus (omul cel duhovnicesc). Și mie mi se pare că fratele tău cel mai mare a omorât pe cel mai mic. Dacă nu altcum, apoi desigur l-ai omorât și îl omori cu foamea. Omul tău cel duhovnicesc moare de foame pentru că tu nu-i dai mâncare duhovnicească. Răul din tine a omorât binele. Omul cel lumesc a omorât pe cel duhovnicesc. Și tu, fratele meu, nu te înspăimânți de acest omor sufletesc? Cain alerga îngrozit și tu stai liniștit? Domnul te întreabă mereu: Caine! Unde este fratele tău Omule, unde este sufletul tău? Unde-ți este grija de sufletul tău?. Și tu stai liniștit? Trezește-te dragul meu, trezește-te până nu-i prea târziu. Trezește-te îndată și primește îndată darul Învierii, ca să poată învia în tine Abel cel mort și să moară Cain cel rău. Iisuse, Mântuitorule Cel Înviat din morți! Fie-ți milă de noi păcătoșii. Învie-ne cu Viața și Învierea Ta. Omoară cu moartea Ta pe omul cel vechi din noi și învie cu Învierea Ta pe omul cel nou din noi. Îndură-Te, bunule Doamne, de noi păcătoșii și ne dă și nouă lumina Ta, viață din viața Ta, înviere din Învierea Ta, ca să trăim cu Tine o viață nouă aici pe pământ și dincolo de mormânt. Cei ce nu fac parte din membrii parohiei noastre sunt rugati ei, sau cei cu care vin, să-și anunțe dorința de a se împărtăși, și să spună când sau spovedit ultima oară, la masa epitropilor, iar ei să anunțe la Sf. Altar. În caz contrar nu vor fi împartășiți. La Sf. Împărtășanie se vine făra a fi mâncat sau băut de dimineață, și îmbrăcați cuvincios.
Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindule. Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfânta Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat. Sfântul Mucenic Gheorghe Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadochia, din părinți creștini. A trăit în vremea împăratului Diocletian (sec. al IV -lea). Datorită vitejiei și victoriilor sale, ajunge conducător de armată. În anul 303, împăratul Diocletian va începe lupta împotriva creștinilor. Au fost dărâmate lăcașuri de cult, interzise adunările creștinilor, arse cărțile sfinte, iar cei ce refuzau să aducă jertfă zeilor erau uciși. În fața acestei situatii, Sfântul Gheorghe nu se ferește să-și marturisească credința în Hristos, motiv pentru care va fi întemnițat. Va fi supus la diverse chinuri: loviri cu sulița, tras pe roată, ingropat în var, lespezi de piatra puse pe piept, etc, dar nici o tortură nu l-a făcut să renunțe la credința sa. Cei prezenți la aceste suferințe, uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat și că a înviat un mort, au renunțat la credința păgână și au primit credința în Hristos. Minunea învierii celui decedat, a convinso și pe împarateasa Alexandra, soția lui Diocletian, să îmbrățișeze creștinismul. Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jerfi zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice. Pentru că nu a lepădat credința în Hristos, Sfăntul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, ramânând de atunci zi de prăznuire. Mormântul lui se află în orașul lod sau Lida aproape Haifa, Israel. Izvorul Tămăduirii - praznic închinat Maicii Domnului În fiecare an, în prima vineri după Paști, Biserica Ortodoxa sărbătorește Izvorul Tamăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvârșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Potrivit tradiției, Leon cel Mare, cu puțin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Intalnește un bătrân orb care îi cere să-i dea apă și să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va gasi. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: "Nu este nevoie sa te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apa tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați". Leon va face ascultare și astfel, va găsi un izvor din care îi va da orbului sî bea. Îi va spăla fața cu această apă, iar orbul va începe să vadă. După ce a ajuns împărat, Leon a construit langă acel izvor o biserica. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de multumire a construit o biserica și mai mare.
Această biserică a fost distrusă de turci in anul 1453. Credincioși care merg la Istambul se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala constructie este din secolul XIX,dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea unde există până astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut. Dorim tuturor enoriașilor noștri ca Sfintele Paști să le petreacă cu multă bucurie, cu multă curăție și așa să ajungem și Sfintele Rusalii! Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! MERGI DUMINICA LA BISERICĂ? Fragment dintr-un interviu cu pr.teofil Pârăianu, publicat in `` Formula As``.-Cei care nu merg la biserică nu se pot numara la credincioși, chiar dacă spun că au credință în Dumnezeu. Una din întrebările esențiale pe care le pun celor care vin să se spovedească la mine este aceasta: - "Mergi duminica la biserică?". Dacă nu merge la biserică, îi spun clar: la pagani te numar, la necredinciosi. Unora li se pare ciudat că le spun asta lor, care vin să se mărturisească la mine, deci manifestă credință. Dar am dreptate. Pentru că acela care nu merge la biserică nu se poate bucura de partășia cu Dumnezeu și de toate tainele, de binecuvântările care se dau în biserică, de cuvantul lui Dumnezeu care este rostit solemn acolo, de comuniunea cu ceilalți credincioși... Sunt atâtea lucruri pe care nu le poți avea decât în biserică. Cel care nu merge la biserică nu are credință, sau nu are atâta credință cât să-l ducă la biserică. Cred că păcatul cel mai mare, de care lumea nu e conștienta, este necredința. De altfel, în Filocalie, la Sfântul Antonie cel Mare, e scris că cea mai grea boală sufletească și cel mai mare păcat este necredința și, implicit, necunoașterea lui Dumnezeu. - Foarte mulți oameni vin la biserică din superstiție, ca să le meargă bine sau ca să fie văzuți și respectați în comunitate. Sunt acestia mai credincioși decât cei care merg rareori sau deloc la biserică, dar împlinesc, în rest, poruncile lui Dumnezeu? - Dragul meu, știi cați merg la biserică regulat în Bucuresti? Unu la sută. Poetul Ioan Alexandru, Dumnezeu să-l odihnească, a spus asta și eu il cred. Iar Inalt Preasfințitul Serafim, pe când era vicar la Sibiu, mi-a spus ca acolo merg la biserică doi la sută. Am mai vorbit cu un preot din orașul Victoria, de aici, din apropiere, și mi-a spus ca acolo merg cam patru la sută. Deci, foarte puțini. Acum, referitor la intrebarea dumitale, eu cred ca cineva care merge, totuși, la biserica are cel puțin atâta credință cât să meargă la biserică. Mi-au spus unii că ei nu merg la biserică, pentru că acolo vin și oameni care nu sunt cumsecade, care fac rele după ce ies de la slujbă etc. Și le-am spus: "Dragii mei, să știți că aceia au mai multe sanse la mântuire. Și -apoi, trebuie să mergeți la biserică, pentru ca să fie acolo și oameni cumsecade".
Saint Mary, Rom. Orth. Church 555 S Walnut St. Anaheim, Ca 92802.. În Săptămâna Patimilor avem în fiecare seara la 7 denie. Maslu de obște în Miercurea Patimilor la ora 7 seara. Joi dimineața la 10;00 Sf. Liturghie a Sf. Vasile Vinerea Patimilor este post negru, dimineața la 10;00 Ceasurile Sfintelor Pătimiri. Sâmbătă invităm băeți tineri la tăierea și punerea sf. paști în cutii la ora 9;00 Pentru slujba învierii folosiți doar luminări de la biserică. În Vinerea Luminată facem sfințirea apei Masă de frupt va fi în Dumneca Tomii.