COMISIA EUROPEANĂ Bruxelles, SWD(2017) 201 final DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI care însoţeşte documentul COMUNICARE A COMISIEI C

COMISIA EUPEANĂ Bruxelles, 26.4.2017 SWD(2017) 201 final DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI care însoţeşte documentul COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Privind instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale {COM(2017) 250 final} {SWD(2017) 200 final} {SWD(2017) 206 final}

Cuprins Introducere... 3 Capitolul I - Egalitatea de șanse și de acces pe piața forței de muncă... 6 Educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții... 6 Egalitatea de gen... 11 Egalitatea de șanse... 15 Sprijin activ pentru ocuparea forței de muncă... 18 Capitolul II - Condiții de muncă echitabile... 22 Locuri de muncă sigure și adaptabile... 22 Salarii... 27 Informații despre condițiile de angajare și protecția în caz de concediere... 30 Dialogul social și participarea lucrătorilor... 34 Echilibrul dintre viața profesională și cea privată... 38 Un mediu de lucru sănătos, sigur și adaptat și protecția datelor... 41 Capitolul III Protecție și incluziune socială... 45 Îngrijirea copilului și sprijinul pentru copii... 45 Protecție socială... 49 Indemnizațiile de șomaj... 53 Venitul minim... 56 Veniturile și pensiile pentru limită de vârstă... 59 Asistența medicală... 63 Incluziunea persoanelor cu handicap... 66 Îngrijirea pe termen lung... 69 Locuințe și asistență pentru persoanele fără adăpost... 72 Accesul la serviciile esențiale... 75 2

Introducere Pilonul european al drepturilor sociale stabilește o serie de principii și drepturi esențiale care vin în sprijinul dezvoltării unor piețe ale muncii și a unor sisteme de protecție socială echitabile și funcționale. Împreună, aceste principii și drepturi alcătuiesc o agendă ambițioasă de creare a unor economii mai performante și mai echitabile și pentru societăți mai reziliente, având ca obiectiv încurajarea unui proces reînnoit de convergență în vederea asigurării unor condiții mai bune de viață și de muncă în întreaga Europă. În acest context, Pilonul european al drepturilor sociale se axează pe stabilirea unor drepturi noi și mai eficiente pentru cetățeni și pe identificarea unor soluții la provocările sociale care apar într-un mediu profesional în schimbare, în special în ceea ce privește noile forme de ocupare a forței de muncă create de tehnologiile moderne și de revoluția digitală. Aceste principii și drepturi aparțin domeniului ocupării forței de muncă, al protecției sociale, al incluziunii sociale, al educației și al egalității de șanse. Pilonul are la bază legislația existentă la nivelul UE și la nivel internațional. El se bazează mai ales pe Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989, din Carta Socială Europeană din 1961, din Carta socială europeană revizuită din 1996 și din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei. Totodată, principiile iau în considerare convențiile, recomandările și protocoalele relevante ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), precum și Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap. În același timp, acquis-ul social al UE s-a dezvoltat, la rândul său, în ultimii 30 de ani, ca rezultat al noilor dispoziții ale tratatelor, al adoptării Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, al unor noi acte normative și al jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene. Mai recent, adoptarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU pentru 2030 a oferit o nouă agendă pentru a aborda eradicarea sărăciei și dimensiunea economică, socială, de solidaritate și de mediu a dezvoltării durabile într-un mod integrat și echilibrat. Prezentul document urmărește structura celor trei capitole ale Pilonului european al drepturilor sociale, prezentând în detaliu conținutul fiecărui principiu sau drept sub forma a trei secțiuni principale care includ referiri la acquis-ul social existent, explicarea conținutului și a domeniului de aplicare al principiului sau dreptului respectiv, precum și sugestii legate de punerea sa în aplicare. Acquis-ul Uniunii Pentru fiecare principiu sau drept, prima parte a documentului evidențiază acquis-ului social al Uniunii, începând cu dispozițiile relevante din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, reamintind competențele legislative și limitele acestora stabilite în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Ea se încheie cu concluzii care trec în revistă principalele măsuri legislative și nelegislative aflate în vigoare care contribuie la punerea în aplicare a principiului sau a dreptului respectiv. 3

Această secțiune nu este exhaustivă, deoarece ea prezintă cele mai relevante instrumente, care includ atât măsuri obligatorii din punct de vedere juridic, cât și recomandări ale Consiliului sau ale Comisiei oferind simple orientări. Este de reținut faptul că, atunci când se face referire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie reamintit că dispozițiile cartei se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarității; ele se adresează statelor membre numai atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Principii și drepturi din cadrul pilonului Datorită pilonului, principiile și drepturile cuprinse în dispoziții obligatorii ale dreptului Uniunii capătă mai multă vizibilitate, sunt mai ușor de înțeles și mai explicite pentru cetățeni și pentru toți cei implicați, la toate nivelurile. Pentru anumite domenii specifice, pilonul adaugă elemente în plus față de acquis-ul existent. Acest fapt este explicat în detaliu în cadrul celei de a doua secțiuni. Principiile și drepturile consacrate în cadrul pilonului se adresează cetățenilor Uniunii și resortisanților țărilor terțe care locuiesc legal în statele membre, indiferent de statutul lor pe piața forței de muncă, precum și autorităților publice și partenerilor sociali. Punerea în aplicare Dată fiind natura juridică a pilonului, aceste principii și drepturi nu sunt direct aplicabile, ci vor trebui să fie transpuse în acțiuni dedicate și/sau acte legislative separate, la nivelul corespunzător. Acest lucru este explicat în partea a treia a documentului, referitoare la modul în care fiecare principiu sau drept poate fi pus în aplicare de către statele membre și partenerii sociali, care au responsabilitatea principală pentru funcționarea în practică a drepturilor și principiilor sociale. În plus, această secțiune descrie modul în care acțiunile Uniunii ar contribui la implementarea pilonului. Semestrul european, ciclul anual de coordonare a politicilor economice, a fost și rămâne un instrument important pentru a monitoriza îndeaproape evoluțiile de la nivelul UE și al statelor membre și pentru a promova anumite reforme, în funcție de caracteristicile naționale, în domenii care intră în domeniul larg de aplicare al pilonului, de la educație, formare profesională și învățarea pe tot parcursul vieții până la sprijinul activ pentru persoanele aflate în șomaj, salarii, servicii de îngrijire a copiilor, protecție socială, venitul minim sau sistemele de pensii și de asistență medicală. Analizele și recomandările referitoare la zona euro și la statele membre vor reflecta și promova dezvoltarea drepturilor sociale, prin evaluarea, monitorizarea și compararea progreselor înregistrate în implementarea acestora. Se vor realiza progresiv evaluări comparative pentru un număr limitat de domenii având o importanță deosebită pentru funcționarea zonei euro, cum ar fi legislația privind protecția locurilor de muncă, indemnizațiile de șomaj, venitul minim, salariul minim și competențele. Fondurile structurale și de investiții europene vor sprijini punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Mai exact, Fondul social european și alte inițiative esențiale din domeniul coeziunii sociale, cum ar fi inițiativa Locuri de muncă pentru tineri, Fondul european de ajustare la 4

globalizare și Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, vor juca un rol esențial în ceea ce privește transpunerea în practică a pilonului. De asemenea, pilonul va juca un rol în planificarea perioadei de programare de după 2020. Transformarea în realitate a principiilor și drepturilor consacrate în cadrul pilonului reprezintă un angajament și o responsabilitate comună a Uniunii, a statelor membre și a partenerilor sociali, care acționează în conformitate cu repartizarea competențelor stabilite de tratatele Uniunii și ținând seama de principiile referitoare la subsidiaritate și proporționalitate, la soliditatea finanțelor publice și la respectarea autonomiei partenerilor sociali. Niciuna dintre dispozițiile din cadrul Pilonului european al drepturilor sociale nu trebuie interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor și principiilor recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii sau de dreptul internațional și de acordurile internaționale la care participă Uniunea sau statele membre, inclusiv de Carta socială europeană din 1961 și de convențiile și recomandările relevante ale OIM. Punerea în aplicare a pilonului poate fi consolidată prin ratificarea convențiilor relevante ale OIM, a Cartei sociale europene revizuite din 1996 și a Protocolului adițional la aceasta care prevede un sistem de reclamații colective. Implicarea partenerilor sociali este, de asemenea, crucială pentru îndeplinirea angajamentelor cu privire la drepturile sociale. Promovarea dialogului social între conducere și forța de muncă este consacrată ca obiectiv comun al Uniunii și al statelor sale membre în articolul 151 din TFUE. La nivelul Uniunii, în domeniile politice reglementate de articolul 153 din TFUE, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE și pot solicita implementarea acordurilor la nivelul Uniunii în conformitate cu articolul 155 din TFUE. Partenerii sociali pot sprijini punerea în aplicare a pilonului prin intermediul convențiilor colective la nivel național și/sau prin colectarea și schimbul de bune practici în întreaga Europă. Totodată, dialogul civil atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii este vital pentru extinderea participării la procesul de elaborare a politicilor și pentru mobilizarea actorilor din domeniul social, contribuind la punerea în practică a principiilor și a drepturilor din cadrul pilonului. Dialogul civil bazat pe participarea organizațiilor din cadrul societății civile permite reprezentarea unei game vaste de interese și mărește transparența, responsabilitatea și legitimitatea deciziilor publice. Pilonul ar trebui să fie pus în aplicare în conformitate cu resursele disponibile, în limitele unei bune gestionări bugetare și a obligațiilor care reglementează finanțele publice rezultate din tratat. În mod concret, instituirea pilonului nu afectează dreptul statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemelor lor de securitate socială și nu ar trebui să afecteze echilibrul financiar al acestora. 5

Capitolul I - Egalitatea de șanse și de acces pe piața forței de muncă Educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții Orice persoană are dreptul la educație, formare profesională și o învățare pe tot parcursul vieții favorabile incluziunii și de înaltă calitate pentru a dobândi și a menține competențe care îi permit să participe deplin în societate și să gestioneze cu succes tranzițiile pe piața forței de muncă. 1. Acquis-ul Uniunii a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene Articolul 14 din cartă conferă fiecărei persoane dreptul la educație și dreptul de acces la formare profesională și continuă. Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învățământul obligatoriu. b) Competențele legislative și limitele acestora În conformitate cu articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea este împuternicită să contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate, prin încurajarea cooperării politice dintre statele membre și, dacă este necesar, prin sprijinirea și implementarea acțiunilor, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul învățământului, precum și diversitatea lor culturală și lingvistică. În temeiul articolului 166 din TFUE, Uniunea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină și completează acțiunile statelor membre, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul și organizarea formării profesionale. c) Măsurile existente Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret 1 îndeamnă statele membre să garanteze că toți tinerii cu vârste sub 25 de ani beneficiază de o ofertă de muncă de bună calitate, de continuarea educației, de un post de ucenic sau de un stagiu, în termen de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la absolvirea unei forme de învățământ oficiale. Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții 2 stabilește cunoștințele, competențele și atitudinile necesare în vederea împlinirii pe plan personal, a cetățeniei active, a coeziunii sociale și a capacității de inserție profesională. 1 Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret, JO C 120, 26.4.2013, p. 1. 2 Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, JO L 394, 30.12.2006, p. 10. 6

Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii 3 a invitat statele membre să elaboreze strategii ample prin care să-i sprijine pe tineri în efortul de a absolvi învățământul secundar superior și să contribuie la îndeplinirea obiectivului principal al Strategiei Europa 2020 privind reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii la mai puțin de 10 % până în 2020. Recomandarea 2006/143/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind continuarea cooperării europene în vederea asigurării calității în învățământul superior identifică acțiunile care ar putea fi întreprinse la nivel național și la nivelul UE pentru a sprijini dezvoltarea și acreditarea unor instituții de învățământ superior de înaltă calitate. Recomandarea 2009/C 155/01 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educația și formarea profesională 4 prevede instrumente comune în domeniul gestionării calității pentru promovarea unui nivel superior de educație și formare profesională. Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții 5 stabilește o bază pentru măsurarea nivelului de educație pornind de la rezultatele învățării. Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale 6 îndeamnă statele membre să prevadă măsuri pentru a identifica, a documenta, a evalua și a certifica rezultatelor învățării în scopul obținerii unei calificări. Noua agendă pentru competențe în Europa 7, adoptată în iunie 2016, a lansat o serie de acțiuni care au scopul de a îmbunătăți calitatea și relevanța formării competențelor, de a mări vizibilitatea și comparabilitatea acestora și de a îmbunătăți informațiile strategice privind competențele. Printre aceste acțiuni se numără Recomandarea Consiliului din 19 decembrie 2016 privind Parcursuri de actualizare a competențelor: noi oportunități pentru adulți 8, care invită statele membre să le ofere adulților sprijin pentru a dobândi un nivel minim de alfabetizare, de competențe numerice și digitale și pentru a realiza progrese către obținerea unei diplome de învățământ secundar și să elaboreze un plan de cooperare sectorială în materie de competențe. 3 Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii, JO C 191, 1.7.2011, p. 1. 4 Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educația și formarea profesională, JO C 155, 8.7.2009, p. 1. 5 Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții, JO C 111, 6.5.2008, p. 1. 6 Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale, JO C 398, 22.12.2012, p. 1. 7 Comunicarea Comisiei O nouă agendă pentru competențe în Europa, COM(2016) 381 final, 10.6.2016. 8 JO C 484, 24.12.2016, p.1. 7

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale Pilonul european al drepturilor sociale stabilește dreptul tuturor la educație și la formare pe tot parcursul vieții. Prevederile sunt mai ample decât dispozițiile articolului 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, deoarece pun accentul pe calitate și pe incluziune. Obiectivul pilonului este acela de a asigura furnizarea unei educații și a unei formări de înaltă calitate, atât formală, cât și non-formală. Pilonul accentuează importanța educației și a competențelor pentru participarea cu succes pe piața muncii și pentru coeziunea socială și evidențiază totodată oportunitățile de a dobândi și de a menține competențe. Aceasta presupune posibilități flexibile de învățare și reconversie profesională, care ar trebui să fie permanent la dispoziția oamenilor pe întreaga durată a vieții și a carierei, inclusiv la vârsta preșcolară, în cadrul învățământului general, liceal și universitar și în cadrul programelor de educație și formare pentru adulți. O educație, o formare și o învățare pe tot parcursul vieții incluzive implică mijloace accesibile de a dobândi, de a menține sau de a dezvolta aptitudini și competențe la un nivel care să pregătească orice persoană pentru o viață activă. De exemplu, nevoile speciale ale persoanelor cu handicap sau ale celor provenind din medii dezavantajate ar trebui avute în vedere astfel încât să le fie asigurat accesul în condiții de egalitate. Se pune și mai mult accentul pe competențele necesare în timpul tranzițiilor de pe piața muncii; printre acestea se numără schimbarea statutului profesional, schimbarea angajatorului, luarea unei pauze profesionale sau revenirea dintr-o astfel de pauză sau trecerea de la statutul de angajat la desfășurarea de activități independente. Aceste situații necesită, printre altele, dobândirea și menținerea unor competențe digitale de bază. 3. Punerea în aplicare a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali Statele membre sunt responsabile cu stabilirea conținutului predării și formării profesionale și cu organizarea sistemelor de învățământ și de formare profesională. Ele sunt invitate să pună în aplicare dispozițiile pilonului în acest context, pe lângă aplicarea acestuia în procesul de implementare a măsurilor Uniunii adoptate în domeniile vizate. La rândul lor, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici în întreaga Uniune. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini aplicarea în practică a acestui principiu prin intermediul convențiilor colective și implicându-se în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante. În acest context, ei pot promova, dezvolta și contribui la elaborarea politicilor la nivelul întreprinderilor, la nivel local, național sau la nivelul Uniunii, pentru a ameliora oportunitățile de formare, reconversie profesională și învățare pe tot parcursul vieții și pentru a furniza mai multe programe de stagiu și ucenicie. 8

Partenerii sociali la nivel interprofesional din UE au identificat competențele necesare în economiile digitale și promovarea programelor de ucenicie în scopul stimulării ocupării forței de muncă în rândul tinerilor drept priorități pentru programul lor de lucru actual în perioada 2015-2017; totodată, ei vor organiza schimburi între partenerii sociali de la nivel național cu privire la aceste aspecte. b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE În 2017, Comisia va prezenta o propunere de recomandare a Consiliului privind un cadru de calitate pentru ucenicii, care va defini principalele elemente necesare pentru dobândirea de competențe și calificări prin programe de ucenicie de înaltă calitate. Cadrul european al calificărilor din 2008 este în curs de revizuire (în cadrul Consiliului au loc negocieri cu privire la o recomandare revizuită ), iar recomandarea din 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții este, la rândul său, adusă la zi. Cadrul Europass 9 este în curs de actualizare, astfel încât să le ofere celor interesați instrumente mai bune cu ajutorul cărora să își prezinte competențele și să obțină informații cu privire la necesitățile și tendințele în materie de competențe. Comisia va pune în aplicare recent lansata Coaliție pentru competențe și locuri de muncă în sectorul digital, pentru a însoți transformarea digitală, prin promovarea schimbului de bune practici, precum și stabilirea de parteneriate între întreprinderi, instituții de învățământ și parteneri sociali. Comisia va prezenta în 2017 un proiect de recomandare a Consiliului privind promovarea incluziunii sociale și a valorilor comune prin intermediul educației și al învățării non-formale cu scopul de a oferi sprijin și îndrumare statelor membre. Comisia va prezenta o comunicare privind modernizarea învățământului superior, care va stabili acțiuni la nivelul UE pentru a aborda principalele provocări actuale, printre care necorelarea competențelor și promovarea excelenței în dezvoltarea competențelor, dezvoltarea unor sistemelor de învățământ superior care să fie nu doar eficiente, ci și conectate la comunități, asigurând în același timp incluziunea socială și garantarea faptului că instituțiile de învățământ superior contribuie la inovare la nivel regional. Comisia va prezenta o comunicare privind dezvoltarea școlilor și a excelenței în predare, care va aborda probleme precum ratele ridicate și persistente ale tinerilor cu un nivel scăzut de competențe elementare, inegalitățile în ceea ce privește reușita școlară și noile cerințe în materie de competențe din societățile noastre. Comisia va propune o recomandare a Consiliului care să stabilească orientări privind îmbunătățirea disponibilității unor informații adecvate din punct de vedere calitativ și cantitativ cu privire la activitățile absolvenților cursurilor de învățământ superior și de educație și formare profesională din UE, după finalizarea programelor de educație și formare. 9 Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass), JO L 390, 31.12.2004, p. 6. 9

În comunicarea sa din decembrie 2016, intitulată Investiția în tinerii Europei, 10 Comisia a propus noi acțiuni pentru sprijinirea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și crearea mai multor oportunități pentru tineri. Pentru a asigura punerea în aplicare integrală și sustenabilă a Garanției pentru tineret, Comisia a propus extinderea bugetului inițiativei Locuri de muncă pentru tineri și alocarea unei sume suplimentare de 1 miliard EUR la bugetul specific al acestei inițiative, la care se adaugă 1 miliard EUR din partea Fondului social european, precum și un sprijin suplimentar pentru activități de informare și comunicare, învățare reciprocă și monitorizare. În iunie 2016, Comisia Europeană a propus acțiuni de sprijinire a statelor membre în eforturile de integrare în învățământ a resortisanților țărilor terțe, în cadrul Planului de acțiune al UE pentru integrare 11. Cedefop, Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale, una dintre agențiile descentralizate ale UE, sprijină activitatea Comisiei, a statelor membre și a partenerilor sociali în domeniul modernizării sistemelor de educație și formare profesională, al promovării accesului, atractivității și eficienței educației și formării profesionale, precum și al informării cu privire la cererea și oferta de competențe de pe piața europeană a muncii, în prezent și în viitor. 10 COM(2016) 940 final. 11 https://ec.europa.eu/migrant-integration/news/europe-integration-action-plan-of-third-country-nationals-launched. 10

Egalitatea de gen a. Egalitatea de tratament și de șanse între femei și bărbați trebuie asigurată și promovată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește participarea pe piața forței de muncă, condițiile de angajare și evoluția carierei. b. Femeile și bărbații au dreptul la remunerare egală pentru muncă de valoare egală. 1. Acquis-ul Uniunii a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene Articolul 23 din cartă prevede că egalitatea dintre femei și bărbați trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește angajarea, munca și remunerarea. Acesta mai precizează că principiul egalității nu exclude menținerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului subreprezentat. Articolul 33 din cartă prevede că, pentru a concilia viața de familie și viața profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva concedierii din motive legate de maternitate, precum și dreptul la un concediu de maternitate plătit și la un concediu pentru creșterea copilului acordat în urma nașterii sau a adopției unui copil. b) Competențele legislative și limitele acestora În conformitate cu articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea are competența de lua măsurile necesare pentru a combate discriminarea, inclusiv pe criterii de sex. În conformitate cu articolul 153 din TFUE, Uniunea are competența de a adopta măsuri, inclusiv directive de stabilire a unor cerințe minime, pentru a sprijini și a completa activitățile statelor membre, printre altele în domeniul egalității dintre bărbați și femei în ceea ce privește oportunitățile de pe piața muncii și tratamentul la locul de muncă. Directivele adoptate pe baza articolului 153 din TFUE trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care să împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. Articolul 157 alineatul (3) din TFUE conferă legiuitorului Uniunii competența de a adopta măsuri pentru a asigura aplicarea principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de angajare și de muncă, inclusiv a principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de valoare egală. Articolul 157 alineatul (4) din TFUE prevede că principiul egalității de tratament nu împiedică niciun stat membru să mențină sau să adopte măsuri oferind avantaje specifice care să faciliteze efectuarea unei activități profesionale de către sexul subreprezentat sau să prevină sau să compenseze dezavantajele din carierele profesionale ale acestora. c) Măsurile existente Directivele Uniunii Europene interzic discriminarea și promovează egalitatea de gen la angajare și la locul de muncă, în desfășurarea activităților independente, în ceea ce privește accesul la bunuri și 11

servicii și furnizarea de bunuri și servicii, precum și în ceea ce privește securitatea socială, și stabilesc drepturi legate de concediul de maternitate și de concediul pentru creșterea copilului. Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului 12 garantează egalitatea de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la muncă, inclusiv la promovare și la formarea profesională, condițiile de muncă, inclusiv remunerația, și accesul la sistemele profesionale de securitate socială. Recomandarea 2014/124/UE a Comisiei 13 vizează consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență. Directiva 79/7/CEE a Consiliului 14 prevede egalitatea de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale și se aplică sistemelor legale de securitate socială care asigură protecția în caz de boală, invaliditate, accidente la locul de muncă, boli profesionale, șomaj și riscuri legate de vârstă, precum și dispozițiilor privind asistența socială care completează sau înlocuiesc sistemele de bază. Directiva 2004/113/CE a Consiliului 15 garantează egalitatea de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii. Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului 16 clarifică faptul că principiul egalității de tratament între bărbați și femei se aplică lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă și soților sau partenerilor de viață ai acestora care participă la activitățile lor. Directiva 92/85/CEE a Consiliului 17 conține măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează și prevede dreptul la un concediu de maternitate pentru o perioadă de 14 săptămâni, garantând protecția împotriva concedierii în perioada cuprinsă între începutul sarcinii și terminarea concediului de maternitate. Directiva 2010/18/UE a Consiliului 18 stabilește dreptul la concediu pentru creșterea copilului și prevede cerințele minime pentru acest concediu (4 luni pentru fiecare părinte, din care cel puțin o lună nu poate fi transferată către celălalt părinte), precum și protecția drepturilor de muncă și cu ocazia revenirii la lucru, și dreptul la concediu din motive de forță majoră. 12 Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă), JO L 204, 26.7.2006, p. 23. 13 Recomandarea Comisiei din 7 martie 2014 referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență, JO L 69, 8.3.2014, p. 112. 14 Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, JO L 6, 10.1.1979, p. 24. 15 Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii JO L 373, 21.12.2004, p. 37. 16 Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă, JO L 180, 15.7.2010, p.1. 17 Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], JO L 348, 28.11.1992, p. 1. 18 Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE, JO L 68, 18.3.2010, p. 13. 12

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale Pilonul subliniază nevoia de a stimula în mod proactiv egalitatea de șanse între femei și bărbați prin intermediul unor acțiuni pozitive în toate domeniile. Prin extinderea egalității de șanse în toate domeniile, pilonul depășește actualul acquis. Dispozițiile privind egalitatea de gen se axează în special pe participarea la piața forței de muncă (reflectată în diferențele existente între femei și bărbați în ceea ce privește ocuparea forței de muncă), pe termenii și condițiile de încadrare în muncă (de exemplu, diferențele dintre femei și bărbați în ceea ce privește utilizarea programului cu fracțiune de normă) și pe avansarea în carieră (de exemplu, proporția femeilor care ocupă posturi de conducere și numărul scăzut de femei antreprenor), abordând toate domeniile în care sunt necesare progrese suplimentare. Principiul 2b se referă la provocarea specifică reprezentată de diferențele de remunerare între femei și bărbați, care persistă în pofida legislației în vigoare. 3. Punerea în aplicare a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali Statele membre sunt responsabile cu transpunerea și aplicarea normelor adoptate la nivelul Uniunii. Având în vedere că măsurile Uniunii prevăd doar standarde minime, statele membre sunt invitate să ia măsuri suplimentare pentru a pune în practică acest principiu. La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la eventualele inițiative în temeiul articolului 153 din TFUE și pot semna acorduri care pot fi implementate la nivelul Uniunii, la cererea acestora, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. La rândul lor, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici în întreaga Uniune. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini aplicarea în practică a acestui principiu prin intermediul convențiilor colective și implicându-se în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante. Partenerii sociali europeni de la nivel interprofesional au identificat egalitatea de gen ca prioritate pentru programul de lucru 2015-2017, organizând schimburi de practici naționale și sectoriale ale partenerilor sociali cu privire la modalitățile de reducere a diferențelor de remunerare între femei și bărbați. b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE Comisia va implementa Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019 19, care stabilește principalele priorități în acest sector și evidențiază utilizarea instrumentelor existente, precum semestrul european, fondurile Uniunii și asigurarea respectării legislației. Alături de Pilonul european al drepturilor sociale, Comisia prezintă inițiativa Un nou început în sprijinul echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor. Ea propune măsuri legislative și de politică al căror scop este să faciliteze utilizarea concediului pentru creșterea copilului atât de către femei, cât și de către bărbați, să introducă concediul de paternitate și concediul de îngrijitor, să promoveze utilizarea formulelor de lucru flexibile, să ofere structuri de 19 SWD (2015)278. 13

îngrijire a copiilor și alte tipuri de structuri de îngrijire în număr mai mare și de calitate mai bună și să elimine contrastimulentele economice de tipul măsurilor socio-fiscale care descurajează intrarea pe piață a persoanelor care aduc al doilea venit din gospodărie, cel mai adesea femeile. Comisia va adopta un raport de monitorizare referitor la progresele înregistrate de statele membre în punerea în aplicare a Recomandării privind transparența, care va evalua eventuala necesitate a unor măsuri suplimentare care să garanteze aplicarea deplină a principiului egalității de remunerare. În plus, Comisia a propus o directivă având ca scop asigurarea într-o mai mare măsură a egalității de ocupare a posturilor de conducere în cadrul întreprinderilor. 20 Comisia își intensifică eforturile de combatere a violenței împotriva femeilor și face demersuri pentru aderarea UE la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (Convenția de la Istanbul), pe baza propunerii sale din martie 2016 21. Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, una dintre agențiile descentralizate ale UE, sprijină activitatea Comisiei, a statelor membre și a partenerilor sociali în domeniul echilibrului dintre viața profesională și cea privată. 20 COM(2012) 614. 21 COM(2016) 111 final. 14

Egalitatea de șanse Indiferent de gen, origine rasială sau etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală, orice persoană are dreptul la egalitate de tratament și de șanse în ceea ce privește încadrarea în muncă, protecția socială, educația și accesul la bunuri și servicii disponibile publicului. Egalitatea de șanse a grupurilor subreprezentate trebuie încurajată. 1. Acquis-ul Uniunii a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene Articolul 21 din cartă interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, proprietate, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Cu anumite excepții, articolul 21 din cartă interzice, de asemenea, orice discriminare pe motive de naționalitate. b) Competențele legislative și limitele acestora Conform articolului 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea are competența de a acționa în mod corespunzător pentru a combate discriminarea bazată pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. În plus, articolul 18 din TFUE se referă la interzicerea discriminării pe motiv de naționalitate. c) Măsurile existente Directiva 2000/43/CE a Consiliului 22 (Directiva privind egalitatea rasială) interzice discriminarea pe bază de rasă sau origine etnică în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la activități independente sau la locuri de muncă, la ocuparea forței de muncă și la condițiile de muncă, la educație, formare profesională, protecție socială, avantaje sociale și accesul la bunuri și servicii disponibile publicului larg, inclusiv în materie de locuințe. Directiva 2000/78/CE a Consiliului 23 (Directiva privind egalitatea de tratament) interzice discriminarea pe motive de religie sau convingeri, invaliditate, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la desfășurarea de activități independente, la exercitarea unei activități profesionale și la formarea profesională. Ambele directive interzic diverse forme de discriminare: discriminarea directă și indirectă, hărțuirea, instigarea la discriminare și persecuțiile. UE este parte a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap 24. 22 Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, JO L 180, 19.7.2000, p. 22. 23 Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, JO L 303, 2.12.2000, p. 16. 24 Decizia Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, JO L 23, 27.1.2010, p. 35. 15

Resortisanții țărilor terțe cu drept de ședere legală și care sunt rezidenți pe termen lung sau care fac obiectul altor directive ale UE 25 ar trebui să beneficieze de egalitate de tratament comparativ cu resortisanții țărilor gazdă într-o serie de domenii, în special în ceea ce privește condițiile de muncă, inclusiv remunerarea și concedierea, accesul la educație și formare profesională și securitatea socială. În 2004, statele membre au adoptat Principiile fundamentale comune în materie de integrare a resortisanților țărilor terțe, care constituie un cadru pentru cooperarea în materie de politici privind integrarea în UE și un cadru în raport cu care statele membre își pot analiza și evalua propriile eforturi. Recomandarea 2013/C 378/01 a Consiliului 26 oferă îndrumări cu privire la măsuri de integrare efectivă a romilor în statele membre, în special în ceea ce privește accesul la educație, locuri de muncă, asistență medicală și locuințe. 2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale Pilonul depășește parțial prevederile acquis-ului actual prin extinderea protecției împotriva discriminării pe motive de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală la domenii precum protecția socială, inclusiv securitatea socială și asistența medicală, educația și accesul la bunuri și servicii disponibile publicului. Totodată, pilonul extinde interdicția privind discriminarea pe bază de sex la domeniul educației, care nu intră sub incidența acquis-ului actual. Scopul egalității de șanse este să promoveze incluziunea și participarea în societate și pe piața forței de muncă a grupurilor subreprezentate. Dispozițiile pilonului subliniază faptul că pot fi necesare măsuri specifice pentru a preveni, corecta și compensa dezavantajele legate de anumite motive care fac obiectul unei protecții. Principiul încurajează statele membre să abordeze provocarea reprezentată de grupurile expuse riscului de discriminare prin acțiuni pozitive și măsuri de stimulare, de exemplu prin sprijinirea practicilor favorabile diversității forței de muncă la nivelul angajatorilor. 3. Punerea în aplicare a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali Statele membre sunt responsabile pentru transpunerea și aplicarea normelor adoptate la nivelul Uniunii. Având în vedere faptul că măsurile Uniunii prezentate anterior prevăd doar standarde minime, statele membre sunt invitate să ia măsuri suplimentare pentru a pune în aplicare pilonul. În plus, statele membre sunt invitate să avanseze în cadrul negocierilor referitoare la propunerea de nouă directivă privind egalitatea de tratament, în vederea unei adoptări rapide. Prin intermediul 25 Directivele privind: reîntregirea familiei, cartea albastră, permisul unic, cercetătorii, studenții, beneficiarii de protecție internațională, lucrătorii sezonieri și persoanele transferate în cadrul aceleiași companii. 26 Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre, JO C 378, 24.12.2013, p. 1. 16

organismelor naționale de promovare a egalității, statele membre pot promova egalitatea de șanse a grupurilor subreprezentate și pot oferi asistență la fața locului victimelor discriminării. La rândul lor, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici în întreaga Uniune. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini aplicarea în practică a acestui principiu prin intermediul convențiilor colective și implicându-se în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante. b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE Comisia își va continua eforturile de a asigura adoptarea noii propuneri de directivă privind egalitatea de tratament, pentru a extinde protecția împotriva discriminării pe bază de religie, convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală 27 la domeniul protecției sociale, inclusiv la securitatea socială și asistența medicală, la învățământ, la avantajele sociale și la accesul la bunuri și servicii accesibile publicului, inclusiv la locuințe. Uniunea sprijină actorii intermediari precum ONG-urile, partenerii sociali și organismele de promovare a egalității pentru a le îmbunătăți capacitatea de a combate discriminarea, pentru a sprijini dezvoltarea politicilor în materie de egalitate de șanse la nivel național și a încuraja schimbul de bune practici între țările Uniunii, precum și pentru a promova gestionarea diversității orientată către întreprinderi, ca element al unui răspuns strategic la diversificarea tot mai accentuată a societății, a bazei de clienți, a structurii pieței și a forței de muncă. Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, una dintre agențiile descentralizate ale UE, sprijină activitatea Comisiei, a statelor membre și a partenerilor sociali în domeniul egalității de șanse și al combaterii discriminării. 27 Propunere de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, [SEC(2008) 2180] [SEC(2008) 2181]. 17

Sprijin activ pentru ocuparea forței de muncă a. Orice persoană are dreptul la o asistență rapidă și adaptată pentru îmbunătățirea perspectivelor de încadrare în muncă sau de desfășurare a unor activități independente. Aceasta include dreptul de a beneficia de sprijin pentru căutarea unui loc de muncă, formare profesională și recalificare. Orice persoană are dreptul de a transfera drepturile la protecție socială și la formare profesională cu ocazia tranzițiilor profesionale. b. Tinerii au dreptul la continuarea studiilor, ucenicie, stagiu sau o ofertă de muncă de bună calitate în termen de 4 luni de la intrarea în șomaj sau de la terminarea studiilor. c. Persoanele aflate în șomaj au dreptul la un sprijin personalizat, continuu și coerent. Șomerii de lungă durată au dreptul la o evaluare aprofundată individuală cel târziu la 18 luni de la intrarea în șomaj. 1. Acquis-ul Uniunii a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene Articolul 14 din cartă conferă fiecărei persoane dreptul la educație și acces la formare profesională și continuă. Articolul 29 din Cartă garantează tuturor dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament. Articolul 34 din cartă prevede faptul că Uniunea recunoaște și respectă dreptul la prestații de securitate socială și la servicii sociale care acordă protecție, printre altele, în cazul pierderii locului de muncă. b) Competențele legislative și limitele acestora În conformitate cu articolului 147 din TFUE, Uniunea contribuie la atingerea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă prin încurajarea cooperării dintre statele membre, precum și prin susținerea și completarea acțiunilor lor, dacă este necesar. În demersurile sale, Uniunea respectă competențele statelor membre. Conform articolului 153 alineatul (2) din TFUE, Uniunea poate să adopte măsuri legislative de sprijinire și completare a activităților statelor membre în ceea ce privește integrarea persoanelor excluse de pe piața muncii. În temeiul articolului 166 din TFUE, Uniunea poate să pună în aplicare o politică de formare profesională care să sprijine și să completeze acțiunile statelor membre, respectând în același timp responsabilitatea acestora față de conținutul și organizarea formării profesionale. c) Măsurile existente Uniunea și statele sale membre urmăresc împreună Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă, care stabilește obiective comune ale politicii de ocupare a forței de muncă și vizează crearea unui număr mai mare de locuri de muncă, de calitate mai bună, în întreaga Uniune. 28 Coordonarea 28 A se vedea, de exemplu, Decizia (UE) 2015/1848 a Consiliului din 5 octombrie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre pentru 2015, JO L 268, 15.10.2015, p. 28. 18

acțiunilor statelor membre pentru a sprijini eforturile șomerilor de a-și găsi un loc de muncă reprezintă nucleul acestei strategii. Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret 29 (Recomandarea privind garanția pentru tineret) îndeamnă statele membre să garanteze că toți tinerii cu vârste sub 25 de ani beneficiază de o ofertă de muncă de bună calitate, de continuarea educației, de un post de ucenic sau de un stagiu, în termen de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la absolvirea unei forme de învățământ oficiale. Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă 30 prevede ca șomerii de lungă durată să beneficieze de evaluări și orientări individuale detaliate și de un acord de integrare în muncă incluzând o ofertă individuală și identificarea unui punct de contact unic, cel târziu la 18 luni de la începerea perioadei de șomaj. Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii 31 stabilește o strategie globală integrată pentru incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, combinând un sprijin adecvat pe venit, piețe ale forței de muncă incluzive și acces la servicii de calitate. Planul de acțiune Antreprenoriat 2020 32 a prezentat o viziune și măsuri concrete de sprijinire a spiritului antreprenorial în Europa. Măsurile de sprijinire a activităților independente la nivelul UE vizează, de asemenea, atingerea unor segmente de populație al căror potențial antreprenorial nu a fost încă exploatat pe deplin, în special femeile (care reprezintă doar 29 % dintre antreprenorii din Europa). În raportul Grupului de experți al Comisiei privind antreprenoriatul social (GECES) 33, adoptat în 2016, au fost propuse acțiuni specifice pentru dezvoltarea antreprenoriatului social. Rețeaua europeană a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM), instituită prin Decizia 573/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului 34, oferă o platformă pentru compararea rezultatelor SPOFM la nivel european, pentru identificarea bunelor practici și pentru promovarea învățării reciproce, în vederea îmbunătățirii serviciilor de asistență activă. Rețeaua europeană a serviciilor de ocupare a forței de muncă (EURES), reînființată prin Regulamentul (UE) 2016/589 35, urmărește îmbunătățirea funcționării, a coeziunii și a integrării piețelor forței de muncă din UE, inclusiv la nivel transfrontalier. 29 Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret, JO C 120, 26.4.2013, p. 1. 30 Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă, JO C 67, 20.2.2016, p.1. 31 Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, JO L 307, 18.11.2008, p. 11. 32 COM(2012) 795 final 33 http://ec.europa.eu/growth/sectors/social-economy/enterprises/expert-groups_ro 34 Decizia nr. 573/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind cooperarea consolidată între serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) JO L 159, 28.5.2014, p. 32. 35 Regulamentul (UE) 2016/589 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2016 privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă (EURES), accesul lucrătorilor la servicii de mobilitate și integrarea mai bună a piețelor forței de muncă și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 492/2011 și (UE) nr. 1296/2013,JO L 107, 22.4.2016, p. 1. 19