Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă! 8 14 mai, 2020 Săptămâna 7 100 Zile de Rugăciune Cel mai bun lucru De Ron Clouzet În 2001, aproape că am murit. Medicul de la urgență a spus că probabil am fost la trei ore distanță de moarte. Am contractat malaria falciparum în timp ce făceam evanghelizare cu studenții mei în Africa de Vest, iar simptomele au apărut la doar câteva zile după întoarcerea mea în Statele Unite. Am făcut febră foarte mare, am fost deshidratat și am avut o durere de cap groaznică. Mă simțeam atât de bolnav, încât credeam că în orice clipă îmi voi pierde pur și simplu cunoștința și voi muri. Când au apărut simptomele, eram plecat în lucrare. M-am dus devreme la aeroport să prind zborul de întoarcere, implorându-l pe Dumnezeu să-mi permită să ajung acasă pentru ceea ce va urma. Dacă va fi să mor, aș fi preferat să se întâmple acasă. Soția mea m-a dus de urgență la spital. Deja aveam halucinații și abia puteam bea apă fără să o vomit. Am leșinat la scurt timp după ce am fost dus în camera de urgență. Când miam recăpătat cunoștința, mi-am amintit viața cu încetinitorul. Fiecare minut părea o oră și fiecare oră ca o zi. Îmi amintesc pe soția mea, Lisa, aducând pe copiii noștri, la acea vreme în vârstă de doar 14, 12 și 10 ani și văzându-i plângând tăcut. Îmi amintesc de asistentele medicale și de alții care mă consultau cu scopul exclusiv de a arunca o privire asupra pacientului cu malarie, deoarece boala este atât de rară în Statele Unite. Mi-a fost clar că muream. Ulterior, am aflat că acest tip de malarie este cel mai virulent. Cel mai probabil te va ucide, însă, dacă îi vei supraviețui, nu vei avea simptome recurente decât dacă te vei infecta din nou. Mulți oameni au început să se roage. Soția și copiii noștri s-au rugat. Părinții mei și alți membri ai familiei s-au rugat. Colegii noștri de la Universitatea Adventistă de Sud unde am predat, s-au rugat. Studenții mei s-au rugat. Prietenii mei din multe părți ale lumii s-au rugat. Și nenumărați pastori din toată țara s- au rugat. Am calculat că poate vreo 2.000 de oameni s-au rugat pentru mine în acele zile. Dar să scap de moarte nu era ușor. Medicamentul adecvat nu era disponibil. Prietenii mei medici au început să facă presiuni asupra medicilor spitalului pentru a acționa rapid înainte de a fi prea târziu. În cele din urmă, chinina a fost găsită în Atlanta și au reușit să o obțină. Chinina este un medicament vechi folosit pentru tratarea malariei și a altor boli foarte urâte, dar foarte rar folosit astăzi. Este destul de toxic și poate avea reacții adverse grave. Dar avea grijă de malarie. La patruzeci și opt de ore după ce am fost internat la spital, mi s-a administrat chinină, dar nu a produs miracolul scontat. O zi mai târziu, întrun Sabat, eram la fel de bolnav ca întotdeauna. În starea mea istovitoare de boală, m-am rugat și eu. Dar rugăciunea mea a fost mai mult recunoștință decât cerere. Îmi predasem viața în mâinile lui Dumnezeu și eram gata sămi iau rămas bun dacă era timpul să plec. Singurul meu regret, pentru care m-am și rugat, a fost faptul că-mi părăseam soția cu trei copii mici și să lăsam copiii fără tată. Dar și acest lucru era în mâinile lui Dumnezeu. Aveam pace că totul va fi în regulă. În după-amiaza Sabatului, au venit mai mulți colegi de la universitate și pastorul bisericii mele. Au avut o slujbă de ungere și s-au rugat din nou pentru mine, conform Scripturii (Iacov 5: 13-15). În noaptea aceea, Lisa a rămas cu mine toată noaptea. Ea chiar se temea că va fi ultima mea noapte.
La ora 5.00 a doua zi dimineața, o asistentă a venit să-mi ia sânge, așa cum o făceau în fiecare dimineață. Patru ore mai târziu, medicul specialist a venit în camera mea. Pentru prima dată am putut să mă ridic. Mi-a spus că n-au putut găsi nici o urmă de malarie în sistemul meu. Cumva, totul dispăruse. El și-a exprimat surpriza că medicamentul a acționat atât de bine, atât de repede. Dar eu știam că exista un alt motiv pentru care nu mai aveam malarie. Erau rugăciunile celor dragi și rugăciunile credincioșilor. Dumnezeu a consimțit cu îndurare să mă vindece, cred, pur și simplu pentru că poporul Său L-a rugat. Același Mântuitor milostiv trăiește și astăzi și este tot atât de binevoitor să asculte rugăciunea credinței ca atunci când a trăit vizibil printre oameni... Este o parte din planul lui Dumnezeu să ne dea, ca răspuns la rugăciunea credinței, ceea ce nu ne-ar da dacă n- am cere în felul acesta. (Tragedia veacurilor, p. 525) Isus nu a avut nevoie să mă vindece. Nu-mi datora nimic. Eu Îi datoram totul și încă Îi datorez. Dar El m-a vindecat oricum. Nu toate cazurile care pun viața în pericol se termină la fel. Dar Dumnezeul care vindecă este același, indiferent de situație. Ne putem încrede în El. Îi putem fi recunoscători oricum, căci în niciun caz nu va răspunde rugăciunilor noastre într-un mod care ar fi dăunător sufletelor noastre. Orice primim de la El este cel mai bun lucru pentru noi. Ron E. M. Clouzet, este secretarul asociației pastorale al Diviziunii Asia și Pacificul de Nord. Ron este, de asemenea, autorul cărții prezentate în această săptămână Adventism s Greatest Need: The Outpouring of the Holy Spirit ( Nevoia cea mai mare a adventismului: Revărsarea Duhului Sfânt.) ÎNTREBĂRI DE MEDITAT: Crezi că Dumnezeu poate vindeca boli de tot felul, inclusiv și cea mai importantă, infecția păcatului? Este viața ta în stare perfectă cu Dumnezeu astăzi? Ești împăcat cu El chiar acum? PROVOCARE LA CERCETAREA INIMII: Boala face parte din această lume stricată. Nimeni nu este în siguranță. Dar avem de ales în modul în care trecem prin boală. Ne putem agăța de Isus în timpul celei mai urgente nevoi, rugându-ne pentru vindecare spirituală și fizică și putem fi siguri că, indiferent de rezultatul bolii, atâta timp cât privim spre El, putem avea pace. A avea o credință puternică în timp de boală începe prin exercitarea credinței când suntem sănătoși. Vei alege să ai credință în El astăzi? Ești dispus să accepți chiar și moartea, știind că în cele din urmă toate bolile vor fi vindecate în dimineața învierii pentru cei care cred? Domnul nostru Isus Hristos a venit în această lume spre a sluji neobosit trebuințelor omului. El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre pentru a putea sluji fiecărei nevoi a omenirii. El a venit să îndepărteze povara bolii, a nefericirii și a păcatului. Misiunea Sa era aceea de a-i reface în mod complet pe oameni; El a venit pentru a le da sănătate, pace și desăvârșire a caracterului. - Divina Vindecare, p.17 Pentru aprofundare - Sugestii pentru studiu suplimentar în această săptămână: Ellen White, Divina Vindecare, capitolul 16, Rugăciunea pentru cei bolnavi Ron Clouzet, Adventism s Greatest Need: The Outpouring of the Holy Spirit Ziua 43 Motive de rugăciune Vineri, 8 mai 2020
Brittney și Vanessa B.: Biserica noastră a început să se întâlnească online în fiecare seară pentru a ne ruga. Acest lucru ne-a apropiat pe toți de când ne vedem zilnic. E o mare binecuvântare!" Mico F.: Această situație ne-a ajutat să realizăm că biserica nu înseamnă o clădire, ci oameni! Rugați-vă pentru bisericile care au pierdut membri din cauza COVID-19. Rugați-vă pentru membrii care se luptă cu diverse probleme de sănătate precum cancerul, boli autoimune, depresie și alte probleme. Rugați-vă pentru foști membri adventiști care au părăsit biserica. Rugați-vă pentru oamenii din sfera lor de influență, care ar fi putut să fie îndepărtați de Dumnezeu din cauza aceasta. Rugați-vă pentru noii membri care s-au alăturat bisericii prin diferite campanii evanghelice din ultimii ani. Ziua 44 Motive de rugăciune Sabat, 9 mai 2020 Cunoașterea lui Isus Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Ioan 17:3 Domnul Hristos a venit să arate lumii pe Dumnezeu, ca un Dumnezeu al iubirii, plin de milă, de iubire și împreună simțire. Întunericul dens cu care Satana s-a străduit să înconjoare tronul Dumnezeirii a fost risipit de către Răscumpărătorul lumii, și Tatăl S-a făcut din nou cunoscut oamenilor ca lumină a vieții. 5 M 738.4 ÎNTREBĂRI DE MEDITAT: Viața veșnică nu înseamnă doar să trăiești mereu, ci viața veșnică este creșterea continuă a relației tale de dragoste cu Dumnezeu. Cunoști mai ales fapte despre Isus sau Îl cunoști personal ca Mântuitor și prieten al tău? De ce să nu începi veșnicia astăzi, rugându-l pe Isus să ți Se descopere pe Sine la un nivel mai profund, în timp ce petreci timp în rugăciune, Biblie și împărtășind iubirea și adevărul Său cu ceilalți? Thierry T.: Împărtășesc cele 100 de zile de rugăciune cu 90 de prieteni. De asemenea, am putut să împărtășesc cartea Tragedia veacurilor la multe persoane din agenda telefonică. Un prieten neadventist mi-a cerut să studiez cu el profețiile din Daniel și Apocalipsa. Gloria D.: Dumnezeu ne-a binecuvântat să putem derula programul nostru de distribuție a alimentelor, în ciuda acestei pandemii. Rugați-vă pentru membrii din întreaga lume care încep sau conduc Centre de influență Speranță pentru Viață.
Rugați-vă pentru persoanele din insulele Fiji și Vanuatu care au fost afectate de cel mai recent ciclon. Rugați-vă pentru instituțiile noastre de învățământ din întreaga lume. Rugați-vă să fie capabili să găsească modalități de a oferi educație creștină prin cursuri online și alte metode. Rugați-vă ca aceștia să poată continua să fie o influență spirituală pozitivă pentru elevi și să poată rămâne stabile financiar. Ziua 45 Motive de rugăciune Duminică, 10 mai 2020 Lucrarea Domnului Isus Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n- aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. Evrei 4:14-16 Fiul lui Dumnezeu... Și-a îndeplinit cuvântul și a trecut în ceruri, pentru a prelua guvernarea oștilor cerești. El a îndeplinit o fază a preoției Sale murind pe cruce pentru neamul căzut. Acum împlinește o altă etapă, pledând în fața Tatălui cazul păcătosului care se pocăiește și crede, prezentând lui Dumnezeu jertfele poporului Său. Luând natura umană și, în această natură, biruind ispitele vrăjmașului și având desăvârșire divină, Lui i-a fost încredințată judecata lumii. Cazul fiecăruia va fi trecut în revistă în fața Lui. El va pronunța judecata, răsplătind fiecăruia după faptele sale. Manuscris 42, 1901 Întrebări de meditat: Isus a devenit om, a murit și a înviat și stă acum în sanctuarul ceresc ca reprezentant pentru toți cei care și-au predat viața Lui. Când te rogi, El ascultă. Când cauți iertare pentru păcate și biruință, El te aude și îți va oferi instantaneu puterea necesară pentru aceasta. În timp ce trăim în lumina judecății, l-ai făcut pe Isus, Marele Preot plin de compasiune Avocatul tău (1 Ioan 2: 1)? Ai căutat refugiu în neprihănirea Lui? Îl vei lăsa nu numai să te acopere, ci și să te și umple cu neprihănirea Lui, făcând faptele bune pe care El le-a pregătit pentru tine (Efeseni 2:10)? Sheril M.: Îi mulțumesc lui Dumnezeu! Cele 100 de zile de rugăciune mi-au întărit credința în acest moment greu. Rose S.: Din cauza acestei pandemii, grupul de chat Puterea rugăciunii a devenit mai viu, deoarece avem mai mult timp pentru a ne ruga împreună, în mod virtual, de 5-6 ori pe zi! Rugați-vă pentru persoanele fără adăpost din toate regiunile lumii care se bazează pe o populație mai mare pentru ajutor, dar acum sunt într-o stare disperată din cauza crizei.
Rugați-vă pentru membrii în vârstă care nu pot fi vizitați de familiile lor în timpul acestei crize. Rugați-vă pentru cei care se luptă cu demența și sunt foarte derutați în această perioadă. Rugați-vă pentru familiile care se află în prezent într-un stres suplimentar. Rugați-vă ca soții care se au certuri să găsească vindecare, ajutor și umilință în timp ce petrec timp cu Isus. Ziua 46 Motive de rugăciune Luni, 11 mai 2020 Iubirea lui Isus Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Ioan 15:9 Dacă voi fi mântuită în Împărăția lui Dumnezeu, voi descoperi mereu noi adâncimi în planul de mântuire. Toți sfinții răscumpărați vor vedea și vor aprecia, ca niciodată mai înainte, iubirea Tatălui și a Fiului, iar cântarea de laudă va izbucni de pe buze nemuritoare. El ne-a iubit, El și-a dat viața pentru noi. Cu trupuri proslăvite, cu capacități îmbogățite, cu inimi curățite și cu buze neîntinate, vom cânta bogățiile iubirii mântuitoare." Letter 27, 1890 Întrebări de meditat: Dumnezeu este iubire. El este Creatorul iubirii. Nu poate exista o iubire mai pură decât iubirea Dumnezeirii. Dacă Isus ne iubește la fel de mult pe cât Tatăl Îl iubește pe Isus, ce ar putea fi mai atractiv decât să fim în deplină armonie cu El? Dragostea lui Isus este mai presus de orice comparație! Există în prezent lucruri în viața ta pe care le iubești mai mult decât pe Isus? Există ceva care a captivat afecțiunile inimii tale? Cere lui Isus să te impresioneze cu dragostea desăvârșită cu care ești iubit de El. De ce să nu alegi astăzi să accepți această dragoste în inima ta și să o transformi în motivația supremă pentru umblarea ta în credință? Unele țări și unele state din SUA au început să redeschidă afacerile (cu restricții). Cazurile Covid-19 și cele de deces au fost ceva mai mici decât cele anticipate. Rugați-vă pentru diverse proiecte de construcții, biserici și școli din întreaga lume. Rugați-vă pentru dăruirea continuă plină de sacrificiu și credincioșie în zecimi și daruri. Rugați-vă pentru insulele Saint Vincent și Grenadine care se confruntă cu una dintre cele mai grave secete pe lângă pandemie. Rugați-vă pentru ploaie și binecuvântările lui Dumnezeu asupra misiunii în bisericile locale. Rugați-vă pentru membrii care sunt afectați de frică în timpul acestei crize. Rugați-vă pentru discernământ în înțelegerea diferenței dintre respectarea măsurilor sanitare promovate de guvern și obligativitatea închinării false
Ziua 47 Motive de rugăciune Marți, 12 mai 2020 Credința lui Isus Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.. Apocalipsa 14:12. Credința în capacitatea lui Hristos de a ne mântui pe deplin este credința lui Isus. Solii alese, vol. 3, p. 91.5 Întrebări de meditat: Trăim zilele de pe urmă. Acum este timpul, mai mult ca niciodată, în care este nevoie de cea mai mare încredere în capacitatea lui Dumnezeu de a ne trece prin aceste zile. Isus a dăruit viața, moartea, învierea și Cuvântul Său cu făgăduințele și îndrumările Sale pentru tine. El s-a angajat în sarcina salvării tale. Uimitor, nu-i așa? Vrei să crezi cu adevărat acest lucru și să accepți această realitate cu consecințele sale transformatoare în viața ta? Dorești ca Isus să-ți ia credința mică, slabă și să o transforme într-o credință de nezdruncinat? De ce să nu-i ceri să facă această lucrare în tine, pe măsură ce urmezi voia Lui zi de zi? Este încurajator să auzim cât de multe biserici, pastori, prezbiteri și alți membri sunt creativi și postează oportunități de închinare, părtășie și rugăciune online în mod regulat pentru membrii lor. Acest lucru va fi un mare beneficiu pentru biserică pe măsură ce mergem înainte. Ne determină să gândim la modalități noi și pozitive prin care să ajungem la cei din jurul nostru care au nevoie de Isus. Rugați-vă pentru diverse proiecte de misiune și eforturi de evanghelizare în Sulawesi de Nord, Indonezia. Rugați-vă pentru studenții adventiști din Cairo, Egipt, care se luptă să poată primi donații de mâncare de la membri datorită anumitor restricții locale. Rugați-vă pentru membrii curajoși din regiunea de nord-vest a Nigeriei, care prezintă solia evangheliei, în ciuda pericolelor care provin de la grupuri de teroriști, bandiți și criminali care sunt foarte activi pe teritoriul respectiv. Rugați-vă pentru studenții din Filipine care se confruntă cu probleme legate de orele din Sabat din cauza noilor programe din timpul pandemiei. Ziua 48 Motive de rugăciune Miercuri, 13 mai 2020 Prezența lui Isus Totuși vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-l voi trimite. Ioan 16:7 Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Matei 28:20
De atunci înainte, prin Duhul Sfânt, Domnul Hristos avea să locuiască continuu în inimile copiilor Săi. Unirea lor cu Hristos era acum mai strânsă decât atunci când era personal cu ei. Lumina, iubirea și puterea lui Hristos, care locuiau în ei, străluceau prin ei, așa că oamenii văzându-i se mirau întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând; și au priceput că fuseseră cu Isus. (Faptele Apostolilor 4, 13.) Calea către Hristos, p. 74 Întrebări de meditat: Ți-ai dorit vreodată să fi fost în viață pe vremea când Isus era pe Pământ? Să mergi și să vorbești cu El? Scopul puternic al Evangheliei este de a-ți oferi ceva și mai bun! Isus vrea să trăiască în tine, făcându-te asemenea Lui prin slujirea transformatoare a Duhului Sfânt. Ai cerut lui Isus să te boteze cu Duhul Sfânt, pentru ca prezența Lui să fie simțită și văzută în tine? Isus ne-a spus să cerem zilnic darul Duhului Său (Luca 11:13). De ce să nu-l inviți pe Hristos să locuiască în tine prin Duhul Său chiar acum? Din cauza acestei crize, atât de mulți în jurul nostru sunt deschiși și receptivi pentru mărturia noastră și pentru înțelegerea Scripturii. Lăudați pe Dumnezeu că mântuiește pe mulți pentru o veșnicie cu El în timpul acestei ciume! Rugați-vă pentru persoanele care se confruntă cu opresiunea și posesia demonică. Rugați-vă să fie eliberați de puterea Satanei. Rugați-vă pentru familiile lor, în special pentru copiii ai căror părinți sunt afectați. Rugați-vă ca miile de grupuri și biserici noi plantate în întreaga lume să rămână puternice și vibrante, în ciuda crizei actuale. Rugați-vă pentru pastori și conducătorii bisericii din țările cu asistență medicală foarte slabă. Rugați-vă pentru posturile de radio adventiste din întreaga lume, care ajung la cei de neajuns. Ziua 49 Motive de rugăciune Joi, 14 mai 2020 Îndurarea lui Isus Domnul este milostiv şi drept şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare. Psalm 116:5 Cei care veneau la Domnul Hristos simțeau în prezenta Sa că și pentru ei există scăpare din abisul păcatului. Fariseii nu aveau pentru ei decât batjocură și condamnare; dar Domnul Hristos i-a întâmpinat ca fiind copii ai lui Dumnezeu, înstrăinați într-adevăr de casa Tatălui, dar nu uitați de inima Tatălui. Și chiar starea lor mizeră și păcatul lor i-a făcut și mai mult obiectul milei și iubirii Sale. Cu cât erau mai înstrăinați de El, cu atât mai mare, mai aprins era dorul și mai mare era sacrificiul ce se cerea pentru salvarea lor. Parabolele Domnului Hristos, - p. 186 Întrebări de meditat:
Harul lui Dumnezeu pentru noi este rezultatul direct al marii Sale îndurări față de toți cei care suferă sub păcat și sub consecințele sale. Realizând îndurarea Sa față de tine, așa cum a fost descoperită în Isus, ce te împiedică să vii la El, așa cum ești și să-i predai astăzi cele mai întunecate unghere ale vieții tale? Isus înțelege poverile, luptele și ispitele tale. El este mai mult decât dispus să ajute, să vindece, să ierte, să ridice și să te întărească. Vei lăsa iubirea, harul și îndurarea Lui să topească orice rezistență sau indiferență pe care s-ar putea să o simți față de El astăzi? Mulți adventiști și alți creștini își dau seama că am devenit prea confortabili și ne conduceam bisericile prea omenește. Aveam nevoie de un de o trezire care să ne ajute să trăim viața de credință, de rugăciune și de minuni așa cum a făcut biserica timpurie în Fapte. În acea vreme credincioșii nu aveau finanțe, diplome, clădiri sau instituții, totuși, din cauza încercărilor și chiar a persecuției și prin prezența și puterea Duhului Sfânt ei au schimbat lumea și au dus Evanghelia în lumea întreagă în doar câțiva ani. Rugați-vă pentru bisericile din Jamaica. Rugați-vă pentru membrii care se confruntă cu dificultăți financiare, precum și pentru personalul și pacienții Spitalului Memorial Andrews în timpul acestei crize. Rugați-vă pentru membrii bisericii și cei din familiile lor care se luptă cu dependența de pornografie, alcool, zahăr, filme, muzică și alte substanțe și comportamente. Rugați-vă pentru ei să obțină biruința în Hristos. Rugați-vă pentru Biserica South Windhoek din Namibia, care încearcă de zece ani să primească aprobarea de a cumpăra teren pentru a construi o biserică în care să se întâlnească. Rugați-vă pentru brutăria adventistă din Gränna, Suedia, să poată ajunge cu solia Evangheliei la mulți oameni din orașul lor. Traducere: Adina Păltineanu Vă invităm să ne vizitați pe pagina: https://www.redesteptaresireforma.ro/ Divina vindecare Capitolul 16: Rugăciunea pentru cei bolnavi Rugăciunea credinței îi va salva pe cei bolnavi. Scriptura spune că oamenii trebuie să se roage necurmat și să nu se lase (Luca 18, 1); iar dacă ei simt vreodată nevoia să se roage, atunci acel timp este când puterile îi lasă și pare că viața însăși le scapă din mâini. Adesea, cei sănătoși uită de îndurările minunate ce le sunt oferite zi după zi, an după an, și nu-i aduc lui Dumnezeu nici o dovadă de prețuire pentru binecuvântările Sale. Însă, când vine boala, își amintesc de Dumnezeu. Când îi lasă puterile, oamenii simt că au nevoie de ajutorul divin. Iar Dumnezeul nostru îndurător nu Se întoarce niciodată de la sufletul care caută cu sinceritate să primească ajutor de la El. Domnul este locul nostru de scăpare atât în boală, cât și în sănătate. {DV 225.1} Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână. (Psalmii 103, 13.14.) {DV 225.2} Nebunii, prin purtarea lor vinovată, și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți. Sufletul lor se dezgustase de orice hrană și erau lângă porțile morții. (Psalmii 107, 17.18.) {DV 225.3} Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și El i-a izbăvit din necazurile lor; a trimis cuvântul Său și i-a tămăduit și i-a scăpat de groapă. (Psalmii 107, 19.20.) {DV 225.4} Dumnezeu dorește să readucă sănătatea celui bolnav astăzi, ca și atunci când Duhul Sfânt a rostit aceste cuvinte prin psalmist. Iar Hristos este astăzi același Medic plin de compasiune care a fost și în timpul lucrării Sale pământești. În El se găsește balsam vindecător pentru fiecare boală, putere întăritoare pentru orice neputință. Ucenicii Săi de astăzi trebuie să se roage pentru cei bolnavi cu același zel cu care s-au rugat ucenicii din vechime. Și vor avea loc vindecări; căci rugăciunea credinței îi va salva pe cei bolnavi. Avem puterea Duhului Sfânt, siguranța netulburată a credinței, care poate cere împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu. Promisiunea Domnului: Își vor pune mâinile peste cei bolnavi și ei se vor însănătoși este tot atât de demnă de încredere acum, ca și în zilele apostolilor. Ea arată privilegiul pe care-l au copiii lui Dumnezeu, iar credința noastră ar trebui să se prindă de tot ceea ce înseamnă acest lucru. Slujitorii lui Hristos sunt canalele lucrării Sale și, prin ei, El dorește să-și exercite puterea vindecătoare. Este datoria noastră să-i aducem pe cei bolnavi și suferinzi înaintea lui Dumnezeu, în brațele credinței noastre. Ar trebui să-i învățăm să creadă în marele Vindecător. {DV 226.1} Mântuitorul dorește ca noi să-i încurajăm pe cei bolnavi, pe cei deznădăjduiți, pe cei năpăstuiți să se prindă de tăria Sa. Prin credință și rugăciune, camera bolnavului poate fi transformată într-un Betel. Prin cuvânt și faptă, medicii și infirmierele pot spune atât de clar, încât să nu se poată înțelege greșit: Dumnezeu Se află în acest loc ca să salveze, nu să distrugă. Hristos dorește să-și facă simțită prezența în camera bolnavului, umplând inimile medicilor și infirmierelor cu gingășia iubirii Sale. Dacă viețile îngrijitorilor au o asemenea înrâurire asupra bolnavilor, încât Hristos să poată veni împreună cu ei la căpătâiul pacientului, acesta din urmă va fi însuflețit de convingerea că Mântuitorul cel milostiv este prezent, și însăși convingerea aceasta va face mult atât pentru vindecarea sufletului, cât și a trupului. {DV 226.2} Iar Dumnezeu ascultă rugăciunea. Hristos a spus: Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face. (Ioan 14, 14.) Și iarăși spune: Dacă Îmi slujește cineva,... Tatăl îl va cinsti. (Ioan 12, 26.) Dacă trăim conform Cuvântului Său, fiecare făgăduință prețioasă pe care a făcuto ni se va împlini. Suntem nevrednici de mila Sa, dar, când ne predăm Lui, El ne primește. El va lucra pentru și prin aceia care-l urmează. {DV 226.3} Însă noi nu putem cere împlinirea făgăduințelor Sale decât atunci când trăim în ascultare de Cuvântul Său. Psalmistul spune: Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. (Psalmii 66, 18.) Dacă Îi dăm ascultare numai în parte, cu jumătate de inimă, făgăduințele Sale nu se vor împlini pentru noi. {DV 227.1} În Cuvântul lui Dumnezeu avem învățătură cu privire la rugăciunea specială pentru însănătoșirea celor bolnavi. Dar înălțarea unei asemenea rugăciuni este unul dintre cele mai solemne lucruri și nu trebuie inițiat fără a fi cântărit cu grijă. În multe cazuri de rugăciune pentru vindecarea celor bolnavi, ceea ce este considerată credință nu este nimic altceva decât încumetare. {DV 227.2} Multe persoane aduc asupra lor boala prin îngăduința de sine. Ele nu au trăit în armonie cu legile trupului sau cu principiile curățeniei desăvârșite. Alții au nesocotit legile sănătății prin obiceiurile lor de a mânca și de a bea, de a se îmbrăca sau de a munci.
Adesea, o formă de viciu este cauza slăbiciunii minții sau corpului. Dacă aceste persoane ar dobândi binecuvântarea sănătății, multe dintre ele ar continua să urmeze aceeași cale nepăsătoare de încălcare a legilor trupești și spirituale ale lui Dumnezeu, gândind că, dacă Dumnezeu îi însănătoșește ca răspuns la rugăciune, au libertatea de a-și continua practicile nesănătoase și de a-și îngădui fără nici o reținere apetitul stricat. Dacă ar face o minune și le-ar reda sănătatea acestor persoane, Dumnezeu ar încuraja păcatul. {DV 227.3} Este o muncă pierdută aceea de a-i învăța pe oameni să privească la Dumnezeu ca vindecător al neputințelor lor, dacă nu sunt învățați și să lase deoparte practicile lor nesănătoase. Pentru a primi binecuvântarea Sa ca răspuns la rugăciune, ei trebuie să înceteze să facă răul și să învețe să facă binele. Mediul în care trăiesc trebuie să fie sănătos, obiceiurile lor de viețuire, sănătoase. Ei trebuie să trăiască în armonie cu Legea lui Dumnezeu, atât pentru trup, cât și pentru spirit. {DV 227.4} Mărturisirea păcatului Celor care doresc rugăciunea pentru restabilirea sănătății lor ar trebui să li se explice clar că violarea Legii lui Dumnezeu, fie cea fizică, fie cea spirituală, este păcat și, pentru ca ei să primească binecuvântarea Sa, păcatul trebuie să fie mărturisit și părăsit. {DV 228.1} Scriptura ne îndeamnă: Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. (Iacov 5, 16.) Celui care cere să se înalțe rugăciuni pentru el să-i fie puse înainte gânduri ca acestea: Noi nu putem citi în inimă sau cunoaște secretele vieții tale. Acestea sunt cunoscute numai de tine și de Dumnezeu. Dacă te pocăiești de păcatele tale, este datoria ta să le mărturisești. Păcatul care are un caracter intim trebuie să fie mărturisit lui Hristos, singurul Mijlocitor între Dumnezeu și om. Căci dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. (1 Ioan 2, 1.) Fiecare păcat este o jignire adusă lui Dumnezeu și trebuie mărturisit Lui, prin Hristos. Fiecare păcat descoperit ar trebui mărturisit la fel de deschis. Răul făcut unui semen ar trebui reparat împreună cu cel față de care s-a păcătuit. Dacă vreunii dintre cei care caută să se însănătoșească s-au făcut vinovați de vorbire de rău, dacă au semănat discordie în familie, printre vecini sau în biserică și au stârnit ceartă și răcirea relațiilor, dacă prin vreun procedeu greșit i-au dus pe alții în păcat, aceste lucruri ar trebui să fie mărturisite înaintea lui Dumnezeu și înaintea acelora față de care s-a păcătuit. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1, 9.) {DV 228.2} Când relele au fost îndreptate, putem prezenta nevoile celor bolnavi înaintea Domnului cu credință netulburată, după cum ne inspiră chiar Duhul Său. El cunoaște pe fiecare pe nume și Se îngrijește de fiecare ca și cum n-ar mai exista vreun altul pe pământ pentru care L-a dat pe Preaiubitul Său Fiu. Pentru că dragostea lui Dumnezeu este atât de mare și statornică, cei bolnavi ar trebui să fie încurajați să se încreadă în El și să fie voioși. Faptul de a fi neliniștiți pentru propriile persoane are tendința de a provoca slăbiciunea și boala. Dacă se vor înălța deasupra depresiei și întristării, șansele lor de însănătoșire vor fi mai mari; căci ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El, care nădăjduiesc în bunătatea Lui. (Psalmii 33, 18.) {DV 229.1} În rugăciunea pentru cei bolnavi, ar trebui să ne amintim că nu știm cum trebuie să ne rugăm. (Romani 8, 26.) Nu știm dacă binecuvântarea pe care o dorim va fi sau nu cea mai bună. De aceea, rugăciunile noastre ar trebui să includă și acest gând: Doamne, Tu știi fiecare secret al sufletului. Tu cunoști aceste persoane. Isus, Apărătorul lor, și-a dat viața pentru ei. Dragostea Sa pentru aceștia este cu mult mai mare decât ar putea fi a noastră pentru ei. De aceea, dacă este pentru slava Ta și binele celor năpăstuiți, cerem ca în Numele lui Isus să poată deveni iarăși sănătoși. Dacă nu este voia Ta ca ei să poată fi însănătoșiți, cerem ca harul Tău să-i poată mângâia, iar prezența Ta să-i sprijine în suferințele lor. {DV 229.2} Dumnezeu știe sfârșitul de la început. El cunoaște inimile tuturor oamenilor. El citește fiecare secret al sufletului. El știe dacă aceia pentru care se înalță rugăciunea vor fi sau nu în stare să îndure încercările care ar veni asupra lor dacă ar trăi. El știe dacă viețile lor ar
fi o binecuvântare sau un blestem pentru ei înșiși și pentru lume. Acesta este un motiv pentru care, atunci când prezentăm cu seriozitate cererile noastre, ar trebui să spunem: Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta. (Luca 22, 42.) Isus a adăugat aceste cuvinte de supunere față de înțelepciunea și voința lui Dumnezeu când S-a rugat în grădina Ghetsemani: Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! (Matei 26, 39.) Și dacă ele au fost potrivite pentru El, Fiul lui Dumnezeu, cu atât mai mult se potrivesc ele pe buzele muritorilor limitați, supuși greșelii! {DV 230.1} Calea noastră constantă este aceea de a supune dorințele noastre Atotînțeleptului Tată ceresc și apoi, cu o siguranță perfectă, să-i încredințăm totul. Știm că Dumnezeu ne aude dacă cerem după voia Sa. Dar să insistăm în cererile noastre fără un duh de supunere nu este bine; rugăciunile noastre nu trebuie să îmbrace o formă de poruncă, ci de mijlocire. {DV 230.2} Există cazuri în care Dumnezeu lucrează clar prin puterea Sa divină pentru restabilirea sănătății. Dar nu sunt vindecați toți bolnavii. Mulți sunt puși deoparte să adoarmă în Isus. Lui Ioan, pe insula Patmos, i s-a poruncit să scrie: «Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!» «Da», zice Duhul, «ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.» (Apocalipsa 14, 13.) Din aceasta vedem că, dacă persoanele nu se însănătoșesc, nu ar trebui judecate pe motivul acesta că le lipsește credința. {DV 230.3} Noi toți dorim răspunsuri imediate și directe la rugăciunile noastre și suntem ispitiți să ne descurajăm când răspunsul întârzie sau sosește într-o formă neașteptată. Însă Dumnezeu este prea înțelept și bun ca să răspundă întotdeauna la rugăciunile noastre exact când și cum dorim noi. El va face mai mult și mai bine pentru noi decât să ne împlinească toate dorințele. Și pentru că ne putem încrede în înțelepciunea și iubirea Sa, nu ar trebui să-i cerem să fie de acord cu voința noastră, ci să căutăm să pătrundem și să împlinim scopul Său. Dorințele și interesele noastre ar trebui să se piardă în voința Sa. Aceste experiențe care ne pun la probă credința sunt spre binele nostru. Prin ele se descoperă dacă credința noastră este dreaptă și sinceră, sprijinindu-se numai pe Cuvântul lui Dumnezeu, sau dacă, depinzând de împrejurări, este nesigură și schimbătoare. Credința este întărită prin exercițiu. Trebuie să lăsăm răbdarea să-și facă lucrarea sa desăvârșită, amintindu-ne că există făgăduințe prețioase în Scripturi pentru aceia care Îl așteaptă pe Domnul. {DV 230.4} Nu toți înțeleg aceste principii. Mulți care caută îndurarea vindecătoare a Domnului cred că trebuie să primească un răspuns direct și imediat la rugăciunile lor sau, dacă nu, credința lor este defectuoasă. Pentru acest motiv, cei care sunt slăbiți din pricina bolii trebuie sfătuiți cu înțelepciune, pentru a putea acționa cu discernământ. Ei nu ar trebui să nesocotească datoria pe care o au față de prietenii lor care poate le supraviețuiesc sau să neglijeze să folosească mijloacele naturale pentru restabilirea sănătății. {DV 231.1} Adesea există pericolul de a greși aici. Crezând că vor fi vindecați ca răspuns la rugăciune, unii se tem să facă orice ar putea părea să indice o lipsă de credință. Însă ei nu ar trebui să neglijeze să-și pună lucrurile în rânduială, așa cum ar dori s-o facă dacă s-ar aștepta să fie răpiți de moarte. Și nici n-ar trebui să se teamă să rostească vorbe de încurajare sau sfat, pe care ar dori, în ceasul despărțirii, să le spună celor iubiți. {DV 231.2} Cei care caută vindecarea prin rugăciune nu ar trebui să neglijeze folosirea mijloacelor de remediu pe care le au la îndemână. Folosirea unor astfel de mijloace nu este o tăgăduire a credinței, întrucât Dumnezeu a luat măsuri de alinare a durerii și de sprijinire a corpului în lucrarea sa de refacere. Nu este o tăgăduire a credinței să coopereze cu Dumnezeu și să se plaseze în cea mai favorabilă condiție pentru a se însănătoși. Dumnezeu a făcut în așa fel, încât să stea în puterea noastră să obținem o cunoaștere a legilor de viețuire. Această cunoaștere ne-a fost pusă la îndemână ca s-o folosim. Ar trebui să folosim orice mijloc pentru restabilirea sănătății, profitând de orice avantaj posibil, lucrând în armonie cu legile naturale. Când ne-am rugat pentru însănătoșirea celor bolnavi, putem lucra cu mai multă energie, mulțumindu-i lui Dumnezeu că avem privilegiul de a coopera cu El și cerând binecuvântarea Sa asupra mijloacelor pe care tot El ni le-a pus la dispoziție. {DV 231.3}
Avem aprobarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru folosirea mijloacelor de remediu. Ezechia, împăratul lui Israel, era bolnav și un profet al lui Dumnezeu i-a adus solia că va muri. Acesta a strigat către Domnul, iar Domnul l-a auzit pe slujitorul Său și i-a trimis o solie că vor fi adăugați cincisprezece ani la viața sa. Desigur că numai un cuvânt de la Dumnezeu l-ar fi vindecat pe Ezechia instantaneu; însă au fost date instrucțiuni deosebite: Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă peste bubă; și Ezechia va trăi. (Isaia 38, 21.) {DV 232.1} Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui, și mă va înălța pe o stâncă. Iată că mi se și înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiței, voi cânta și voi lăuda pe Domnul. (Psalmii 27, 5.6.) Cu un prilej, Hristos a pus tină pe ochii unui orb și i-a poruncit: «Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului»... El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. (Ioan 9, 7.) Vindecarea se putea înfăptui numai prin puterea marelui Vindecător; cu toate acestea, Hristos S-a folosit de mijloacele simple ale naturii. În vreme ce nu a sprijinit remediile medicamentoase, El a aprobat în schimb folosirea remediilor simple și naturale. {DV 233.1} Când ne-am rugat pentru însănătoșirea celor bolnavi, oricare ar fi rezultatul, să nu ne pierdem credința în Dumnezeu. Dacă ni se va cere să înfruntăm o pierdere, să acceptăm cupa amară, amintindu-ne că mâna Tatălui o ține la buzele noastre. Însă, dacă sănătatea ar reveni, n-ar trebui să uităm că paharul îndurării vindecătoare este întins sub o reînnoită obligație față de Creator. Când cei zece leproși au fost curățiți, numai unul s-a întors să-l găsească pe Isus și să-i dea slavă. Nici unul dintre noi să nu fie asemenea celor nouă nesocotiți, ale căror inimi nu s-au lăsat atinse de îndurarea lui Dumnezeu. Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. (Iacov 1, 17).