Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie din Nazianz, Părinţi de elită ai epocii patristice

Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie din Nazianz, Părinţi de elită ai epocii patristice Pr.dr. Mircea Cricovean Consideraţii preliminare Prietenia dintre Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie din Nazianz, colegi de studii la şcoala retorică din Cezareea Capadociei şi la vestita şcoală din Atena, a rămas un exemplu pentru toate timpurile 1. Cert este faptul că după desăvârşirea studiilor la Atena deşi drumurile lor, o vreme, s-au despărtit, mai apoi, s-au întâlnit iarăşi spre a şi conjuga eforturile pentru binele Bisericii. În cele ce urmează, ne propunem să conturăm relaţiile dintre cei doi Sfinţi Părinţi,aşa după cum ele se revelează potrivit epistolografiei vasiliene. O parte dintre scrisorile Sfântului Vasile către Sfântul Grigorie Teologul îi sunt adresate înainte de hirotonia întru episcop a celui care va deveni arhiepiscop al Cezareei. Celelalte scrisori scot în evidenţă problemele cu carte se confrunta mitropolia din Cezareea Capadociei în timpul arhipăstoririi Sfântului Vasile cel Mare. 1 Sfântul Grigorie din Nazianz, Necrolog în cinstea Marelui Vasile, ed. F. Boulanger, Paris,1908; Mitropolit Nicolae Corneanu, Pregătirea şcolară a Sfinţilor Trei Ierarhi, în vol. Patristica Mirabilia Pagini din literature primelor veacuri creştine, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1987,p.126-132. 1

I) Scrisorile adresate Sfântului Grigorie Teologul înainte de episcopatul Sfântului Vasile cel Mare În corpusul corespondenţei vasiliene, semnate înainte de hirotonia întru episcop a Sfântului Vasile cel Mare, se regăsesc patru scrisori adresate prietenului său din Nazianz. Sfântul Vasile nu se va dărui, după terminarea studiilor de la Atena, carierei universitare decăt un timp foarte scurt. Întors de la studii în Capadocia,va preda o vreme retorica. Însă, predarea retoricii nu aducea Sfântului Vasile mulţumirea sufletească necesară. Tocmai de aceea, va lepăda pentru totdeauna această îndeletnicire şi, după ce va primi Sfânta Taină a Botezului, pleacă spre ţinuturile locuite de către cei care-şi doreau desăvârşirea spre a cunoaşte el însuşi modul prin care va putea, în mod authentic, să-l slujească pe Dumnezeu. Întors acasă, va căuta un loc pentru a întemeia o mânăstire pentru cei care vor dori să ajungă la desăvârşire. Într-o epistolă 2, din această primă categorie de scrisori către prietenul său Grigorie, sfântul Vasile îi descrie locul unde este amplasată mânăstirea. Locurile mirifice, aproape de râul Iris, în vecinătate cu satul Annesi, sunt propice pentru cei care îşi caută liniştea sufletească. Lângă el,sfântul Vasile cel Mare, dorea să fie atât fratele său Grigorie 3 cât şi prietenul său, Grigorie Teologul. Acest loc se potriveşte cu modul de viaţă a Sfântului Vasile şi este convins că descrierea acestuia în amănunţime prietenului său 2 Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 14, II, traducere, introducere, note şi indici de Preot profesor Teodor Bodogae, în Sfântul Vasile cel Mare Scrieri Partea a treia, col.,, Părinţi si Scriitori Bisericeşti (P.S.B.)-12, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1988, p. 147-148; 3 Ibidem,I,p. 146. 2

îl va determina să se stabilească în această mânăstire cu cel careşi dorea să rămână aici,,toată viaţa 4 Unde este amplasată mânăstirea se află,, un munte înalt, acoperit de o pădure deasă şi udat în partea nordică de ape răcoroase şi limpezi. La poalele lui se întinde o câmpie lină, adăpată continuu de apele care se preling din munte. O pădure, care a crescut parcă de la sine jur împrejurul acestei câmpii, bogată în arbori variati şi de toate speciile, înconjură câmpia ca un zid. Nici insula Calipso, pe care Homer o lăuda, parcă mai mult decât pe celelalte, pentru frumuseţea ei, nu se poate compara cu acest loc. Dar puţin lipseşte acestui loc ca să fie cu adevărat ca o insulă, pentru că din toate părţile este mărginit. Căci de-o parte şi de alta se cască două prăpăstii adânci, iar în faţă un torent mare de apă ţâşneşte dintr-o stâncă, formând apoi el însuşi un zid continuu şi greu de trecut. Muntele se întinde de-a lungul celei de-a patra laturi, împreunându-se cu alte două prăpastii prin nişte strnci masive în formă de semilună, neîngăduind astfel trecerea nici din spate 5. Accesul spre mânăstirea întemeiată de Vasile, pe malul râului Iris, se poate face doar printr-un singur loc. Procurarea hranei, în această zonă muntoasă, nu presupune prea multe eforturi dar, cel mai mare avantaj al celor care locuiesc acolo, este că se pot bucura din plin de liniştea sufletească. Având liniştea sufletească necesară, orice doritor în a-l urma pe Hristos se poate dedica studiului Sfintei Scripturi, fără a uita de rugăciune şi având măsura cuvenită în toate lucrurile bineplăcute Lui Dumnezeu, îi arată Vasile prietenului său Grigorie într-o altă scrisoare 6. 4 Ibidem, p. 147. 5 Ibidem, II. 6 Idem, Epistola 2, II-VI,,,P.S.B. -12,p.117-123; vezi şi studiul nostru, Aspecte ale vieţii monahale la Sfântul Vasile cel Mare, în,, O.T. Nr.2/2003, p.97; Sfântul Vasile cel Mare este legislatorul vieţii de obşte în 3

Toate aceste elemente, sunt indispensabile pentru atingerea scopului urmărit de un călugăr:lupta împotriva patimilor şi ajungera la desăvârşire. În concepţia vasiliană, viaţa de la oraş este un loc al răutăţilor. Cu toate că a părăsit îndeletnicirile celor din lume, Sfântul Vasile nu consideră că a reuşit să înfrângă patimile care îl asaltează şi în acest loc mai retras de răutăţile lumii. El mărturiseşte prietenului sau următoarele:,, Mi-e ruşine oarecum şi mie să descriu cu amănuntul ceea ce fac ziua si noaptea în aceste locuri retrase. E drept că am părăsit viaţa de oraş, socotind-o prilej pentru tot felul de răutăţi. Dar pe mine însumi n-am reuşit încă să mă depăşesc. Dimpotrivă, am ajuns asemenea celor ce călătoresc pe mare, care, din pricina neobişnuinţei in ale navigaţiei, devin neliniştiţi, simţind că-i apucă răul de mare [.] Cam printr-o astfel de stare sufletească trec şi eu, întrucât pretutindeni port încă încuibate în mine patimi, care continuu mă tulbură, aşa că din toată această schimnicie şi retragere în singurătate încă n-am dobândit aproape nimic deosebit 7. Sfântul Vasile cel Mare îşi dorea să-l aibă lângă el pe prietenul său pentru a trăi împreună doar pentru Hristos şi pentru a lupta împotriva ereticilor care aduceau grave atingeri învăţăturii de credinţă cu privire la Sfânta Treime pe care Sfinţii Părinţi ai Bisericii au apărat-o dintotdeauna. Acesta este motivul unei alte scrisori 8 către Grigorie din Nazianz. În contextul învăţăturilor eronate despre Dumnezeu, Sfântul Vasile cel Mare este de părere că trebuie să se găsească,, răspunsurile teologice cele mai potrivite 9. Chiar dacă Sfinţii Răsărit. Legislaţia monahală lansată de Sfântul Vasile, va avea ca temei pe Dumnezeu Cel care s-a descoperit nouă în Biserică si in Sfânta Scriptură. Vezi în acest sens studiul nostru, Sfântul Vasile cel Mare, îndrumător al monahismului, în,,t nr. 1-2/2004, p.85. 7 Ibidem, I, p.117. 8 Idem, Epistola7,,,P.S.B. -12, p. 129-130. 9 Ibidem, p.130. 4

Părinţi au lămurit unele probleme de credinţă fie la sinoadele la care au luat parte fie, mai apoi, prin diferite scrieri ce reprezintă contribuţii personale la stabilirea învăţăturii de credinţă, acestea,,, mai pot fi totuşi îmbunătăţite, atunci când împrejurarile o cer 10. Prietenului său, Sfântul Vasile îi adresează rugămintea să se dedice apărării credinţei strămoşeşti. Iată ce spune lui Grigorie din Nazianz:,, să te dedici cu totul apărării adevărului crestin şi, cu avântul pe care Dumnezeu ţi l-a sădit în cuget, să ajuţi la consolidarea poziţiei corecte a învăţăturii, căci nu trebuie să ne mărginim doar la aceste obiective, fără a mai nădăjdui spre nimic altceva, căci fiind şi aşa cu mult mai slabi decât s-ar crede, mai multă primejdie aducem învăţăturii creştine prin slăbiciunea cuvântului nostru, decât adăugând mult prea puţina noastră vigoare pentru apărarea adevărului 11. De ce a cerut Sfântul Vasile cel Mare sprijinul Sfântului Grigorie din Nazianz? Cauzele se regăsesc încă din evenimentele derulate după anul 325 12.După Sinodul I Ecumenic, arienii se vor separa în trei partide. O primă grupare, a arienilor, era condusă de către Aeţiu şi Eunomie. În concepţia acestora, Logosul nu este Dumnezeu şi nici asemenea Lui. O altă grupare, condusă de către Eusebiu al Nicomidiei, învăţa că Fiul este dintr-o substanţă asemănătoare cu Tatăl. În sfârşit, gruparea condusă de către episcopul Acaciu din Cezareea, era de părere că Fiul este întru toate asemănător cu Tatăl, fără să explice, însă, ce înţelege prin această asemănare. Înainte de a lua sarcina grea a arhieriei, Vasile va lua atitudine împotriva rătăcirii ariene. Împotriva lui Eunomie, care era de părere că între Tatăl şi Fiul nu poate să existe nici o 10 Ibidem. 11 Ibidem. 12 Pr. Prof. Ioan Rămureanu, Lupta ortodoxiei contra arianismului de la Sinodul I ecumenic până la moartea lui Arie, în,,s.t. nr.1-2/1977, p.15-60. 5

asemănare, Sfântul Vasile va scrie o lucrare 13 în care va arăta că Tatăl şi Fiul nu se pot deosebi cu nimic după esenţă ci doar după Ipostase. Chiar aşa stănd lucrurile, noi nu putem cunoaşte în ce constă natura divină, mulţumindu-ne doar să-l percepem pe Dumnezeu potrivit lucrărilor Sale ad extra 14. Atunci când vorbim despre Dumnezeu va trebui să avem adâncă evlavie deoarece,, până şi cea mai precisă definiţie e mult mai neputincioasă decât gândirea celui ce vorbeşte şi decât curiozitatea celui ce cugetă. Aceasta pentru că, în mod firesc, cuvântul nu poate fi în stare să redea toată adâncimea ideilor. Şi atunci, dacă puterea noastră de gândire e slabă, iar şi mai neajutorată decât ea e puterea de exprimare a limbii, oare la ce altceva va trebui să ne aşteptăm de pe urma spuselor noastre, decât la scuza că suntem prea săraci în cuvinte? Desigur, însă, că acest lucru n-ar putea constitui o pricină pentru care să ne putem opri vreodată de a mai cerceta şi întreba, căci ar fi o adevărată trădare dacă nu ne-am sili să punem la îndemâna tuturor celor ce iubesc pe Dumnezeu răspunsurile teologice cele mai potrivite 15. Sfântul Grigorie va apăra ceea ce Sfântul Vasile susţinea contra ereticilor. Pe Dumnezeu noi nu putem să-l cunoaştem după esenţă ci doar după lucrările Sale în raport cu lumea şi cu oamenii.ceea ce este Dumnezeu în fiinţa Sa depăşeşte puterea omenească de înţelegere 16. Spre exemplu, atunci când vorbeşte despre Taina Dumnezeirii, Sfântul Părinte spune următoarele:,, există un singur Dumnezeu, pentru că există o singură Dumnezeire şi deşi credem că sunt trei, persoanele din El îşi au referinţa către Unime. Căci nu este unul din cei trei mai 13 Sfântul Vasile cel Mare, Contra lui Eunomie, P.G.29, col. 497-669. 14 Vezi lucrarea noastră, Idei dogmatice în epistolele Sfrntului Vasile cel Mare, Editura Emia, Deva,2004, p.46-47. 15 Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 7, op. cit., p.130. 16 Drd. Vasile Cristescu, Influenţa teologiei trinitare a Sfântului Grigorie de Nazianz asupra gândirii creştine ulterioare, în,,t.v, nr. 1-2/1992, p.42-58. 6

Dumnezeu, iar altul mai puţin Dumnezeu, şi nici unul un Dumnezeu mai întăi, iar altul un Dumnezeu mai pe urmă, nici nu se desparte prin voinţă, nici nu se împarte prin putere şi nici nu există ceva acolo din cele ce sunt proprii lucrurilor care se pot împărţi, ci, dacă trebuie s-o spun într-un cuvânt, Dumnezeirea este neîmpărţită între împărţiţi şi ca în trei sori uniţi între ei o singură amestecare a luminii. Aşadar, când privim către Dumnezeu şi către cauza primă şi către monarhie, unul este lucrul care ni se înfăşitează; când însă privim către cele în care este Dumnezeirea şi care îşi au de aici fiinţa, din cauza primă, mai presus de timpuri şi deopotrivă slăvite, atunci trei sunt cele pe care le adorăm 17. Atât Sfântul Vasile cel Mare cât şi Sfântul Grigorie din Nazianz vor avea un aport deosebit în lupta ereziei ariene, aducând lămuriri substanţiale în scrierile lor în ceea ce priveşte raporturile dintre Ipostasele Divine şi notele caracteristice ale fiecăreia. Scrisorile pe care Vasile le va trimite prietenului său Grigorie vor avea eficacitatea deplină. Descrierea minunatelor locuri de pe malul Irisului, scrisorile prin care Sfântul Vasile îl indemna tot timpul pe prietenul său să-i 18 scrie şi să-l 17 Sfântul Grigorie din Nazianz, Cuvântarea V-a,14, traducere din limba greacă de Pr. Gh. Tilea şi Nicolae Barbu în Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântări Teologice, Editura Herald, Bucureşti, p.166; a se vedea şi traducerea din limba greacă cu introducere şi note de Preot Dr. Academician, Dumitru Stăniloae în Cele 5 Cuvântări Teologice ale celui între Sfinţi Părintelui nostru Grigorie de Nazianz, Editura Anastasia, Bucureşti, 1987, p.103. 18,, Alaltăieri ţi-am primit epistola şi ţi-am recunoscut-o îndată, nu atât după caracterele ei grafice, cât mai ales după stilul în care a fost redactată. Ai scris doar câteva cuvinte, dar ele spun mult. Nu ţi-am răspuns de îndată pentru că plecasem de acasă, iar cel care mi-o adusese abia a ajuns s-o predea cuiva din colaboratorii mei şi repede a şi şters-o. Acum însă rog pe fratele meu Petru să-ţi transmită felicitările mele, pe de-o parte, pentru că ţi-ai făcut datoria de a-mi trimite salutări, iar pe de alta, pentru că mi-ai dat ocazia să-ţi scriu şi eu 7

viziteze 19 vor determina pe Grigorie să poposească un timp la fostul său coleg de studii. Vremea petrecută împreună de către cei doi prieteni, a fost benefică pentru mulţumirea lor sufletească şi pentru binele Bisericii. Au lucrat împreună la Filocalie şi au încercat să aducă unele îmbunătăţiri în viaţa monahală, prin regulile care le vom cunoaşte, mai târziu, sub numele Sfântului Vasile cel Mare 20. II). Scrisorile adresate Sfântului Grigorie din Nazianz după hirotonia întru episcop a Sfântului Vasile cel Mare Timpul cât au stat împreună la mânăstirea înfiinţată de Vasile se apropia de sfârşit. Tatăl Sfântului Grigorie, episcopul Grigorie, a fost acuzat de către unii călugări că a semnat la Rimini formula ariană prin care se ataca dumnezeirea Fiului. Fiul episcopului din Nazianz, devenit preot în anul 361, se va întoarce lângă tatăl său pentru a-l susţine împotiva celor care îi deveniseră duşmani urmare unor împrejurări independente de voia lui. Pentru că şi autorităţile civile erau favorabile arianismului, este firesc ca tatăl lui Grigorie să fi susţinut candidatura Sfântului Vasile pentru scaunul episcopal din Cezareea Capadociei. Una 21 dintre epistolele pe care episcopul din Cezareea Capaociei, Vasile cel Mare, o adresează lui Grigorie, în concepţia calugărilor maurini 22, ar aparţine, de drept, episcopului Grigorie o a doua scrisoare. De bună seamă că redactarea unor astfel de scrisori laconice, cum sunt cele care-mi vin de la tine, nu produce prea mare oboseală la citit cf. Epistola 19,,,P.S.B. -12, p.151-152. 19 Idem, Epistola 2, I,,, P.S.B. -12, p. 117. 20 Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu, Preot Conf. Univ. Dr. Nicu Dumitraşcu, Patrologie. Manual pentru Seminariile teologice, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2004, p. 179. 21 Epistola, 47,,,P.S.B. -12, ed. cit. p.211-212 22 Preot Prof. Teodor Bodogae, n.1,,,p.s.b. -12, ed. cit., p.211. 8

care cerea episcopului Eusebiu al Samosatelor să sprijine pe Sfântul Vasile, pentru a deveni ierarhul Capadociei. Redăm conţinutul scrisorii:,, cum s-ar putea înnoi bătrânetea mea, ca să pot trece peste întinderea care mă desparte de Tine, prea iubite, ca să-mi astâmpăr dorul şi să istorisesc supărările sufletului şi să regăsesc prin Tine o mângâiere oarecare în necazurile mele? Într-adevăr, după moartea episcopului Eusebiu o mare teamă m-a copleşit. Cei care pândeau altădată Biserica metropolei noastre şi voiau s-o umple de neghinele eretice nu voiau ei oare să prindă acum un prilej de a smulge prin învăţăturile lor tulburătoare credinţa care fusese semănată cu multă oboseală în sufletele oamenilor şi să destrame unitatea acestei Biserici? Tocmai acest lucru l-au făcut în multe Biserici. Or, când au sosit scrisorile clerului, care ne rugau să nu trecem peste voia lor tocmai într-o clipă atăt de grea, am privit în jurul meu şi mi-am adus aminte de dragostea Ta, de credinţa Ta dreaptă şi de râvna pe care ai depus-o totdeauna pentru Biserică. Iată de ce am trimis pe prea iubitul Eustaţie, diaconul nostru, să facă apel la înţelepciunea Ta, pentru ca la toate însărcinările grele pe care le-a împlinit în folosul Bisericilor să mai adauge şi pe cea de azi: să-mi liniştească bătrânetea întâlnindu-se cu ea şi să învioreze credinţa dreptei Biserici, dându-i împreună cu mine ( dacă, bineînţeles, voi fi socotit vrednic să particip şi eu la această acţiune sănătoasă ) un păstor după voia Domnului; care sa fie în stare să îndrepteze poporul său. Eu am în faţa ochilor un bărbat, care nu-i necunoscut nici Prea Sfinţiei Tale: dacă suntem socotiţi vrednici de a-l dobândi, vom fi câştigat o mare siguranţă în faţa lui Dumnezeu şi vom săvârşi cea mai mare binefacere pentru poporul care ne-a chemat. Dar, Te rog de o mie de ori, lasă la o parte orice şovăială. Alături de bătrânul episcop Grigorie va fi şi fiul său Grigorie. Amândoi vor sprijini politica bisericească a celui care a fost ales mitropolit al Cezareei Capadociei. În acest sens, avem o 9

altă scrisoare 23 din corpusul corespondenţei vasiliene care mărturiseşte despre strădania Sfântului Vasile de a păstra mitropolia sa nedivizată. Sfântul Vasile pentru a-şi întări poziţia sa, în faţa episcopului Antim care îl sprijinea pe episcopul Faust al Satalelor, va chema la treapta arhieriei pe prietenul său Grigorie din Nazianz şi pe fratele său Sfântul Grigorie al Nyssei. Deşi aproape cu sila cei doi au fost hirotoniţi Grigorie din Nazianz pentru Sasima şi fratele său pentru Nyssa- aceştia au acceptat având în vedere faptul că nu pot trăda dragostea celui care era pus într-o situaţie aşa de dificilă prin acuzele ce i se aduceau, pe de o parte, că are o învătătură de credinţa eronată pe care o propovăduieşte poporului, iar, pe dealtă parte, calomniat fiind de cei care nu suportau să depindă de un episcop aşa de tânăr. Sfântul Vasile îi scrie următoarele Sfântului Grigorie:,, vino să lucrăm împreună în lupta care ne aşteaptă spre a face de ruşine pe duşmanul care s-a întrarmat împotriva noastră. Chiar şi numai arătându-te, le vei stăvili acestora avântul şi vei împrăştia pe cei care s-au legat să răstoarne liniştea împărăţiei, căci din darul pe care ţi l-a dat Dumnezeu, le vei arăta că Tu eşti conducătorul luptătorilor noştri, închizând orice gură nelegiuită care grăieşte fărădelege împotriva lui Dumnezeu. Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci faptele vor arăta cine te va urma pe drumul cel bun şi cine ezită şi trădează, în chip viclean, învăţătura cea adevărată. Iar dacă interesele Bisericii sunt trădate, atunci puţin mă interesează să mai conving prin vorbe pe oamenii care mă preţuiesc atât cât ar putea preţui cei ce n-au învăţat niciodată să se măsoare cu ei înşişi 24. Sfântul Grigorie a răspuns iniţiativelor lui Vasile având în vedere,, interesul Bisericilor 25 şi preţuirea sinceră pe care o 23 Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 71,,,P.S.B. -12, p.242-243. 24 Ibidem, II, p.243. 25 Ibidem. 10

manifesta faţă de vechiul său prieten. Va fi hirotonit episcop de Sasima. Însă, nu va ocupa niciodată, de fapt, acel scaun episcopal datorită puternicei influenţe de care se bucura în acel ţinut rivalul Sfântului Vasile, episcopul Antim. Sfântul Grigorie va rămâne, până ce va fi ales episcop al Constantinopolului, alături de tatăl său, episcopul din Nazianz. 26 Deşi puse sub semnul îndoielii, mai există în corpusul corespondenţei vasiliene încă două scrisori 27 care se referă la disciplina pe care trebuie să o observe cei care fac parte din cler şi care ar fi fost adresate Sfântului Grigorie din Nazianz 28. Concluzii În ceea ce priveşte raporturile dintre cei doi Sfinţi Părinţi celebri din perioada patristică, putem să spunem că rămân model demn de urmat şi pentru alţii. Potrivit sesizării unui autor, la care subscriem şi noi, în spiritualitatea creştină,, Vasile este inseparabil de prietenul său puţin mai vârstnic, Grigorie din Nazianz, şi de mezinul său, Grigorie al Nyssei, împreună cu care formează triada << marilor capadocieni>>. Dar Vasile este personalitatea dominantă, care îi influenţează şi îi conduce pe cei doi prieteni şi colaboratori. Omeneşte, Grigorie din Nazianz s-a ataşat de Vasile şi a contat pe sprijinul şi prietenia lui; teologic, l-a considerat maestrul său. A îmbrăţişat cu o fervoare pasionată noua evlavie ascetică, pentru care milita Vasile; ar fi vrut să o facă să lucreze şi în Biserică. Dar Grigorie nu are o fire de conducător şi a cunoscut întotdeauna 26 Jean Bernardi, Grigorie din Nazianz. Teolgul şi epoca sa.(330-390), traducere: Cristian Pop, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p.110. 27 Preot Prof. Teodor Bodogae, n.1.,,,p.s.b. -12, ed. cit., p.360. 28 Epistolele169 şi 171,,,P.S.B. -12, ed. cit.,p.360-363. 11

eşecul în faţa realităţilor vulgare şi dure ale vieţii, pe care în gândurile sale preferă să le ignore 29. 29 Hans Freiherr von Campenhausen, Părinţi greci ai Bisericii, traducere din germană de Maria-Magdalena Anghelescu, Humanitas, Bucureşti, 2005, p.151; 12

Summary Pr.dr. Mircea Cricovean In what follows, we analyse the cordial relationship between Saint Basil the Great and Saint Gregory from Nazianzus, friends and fellow-students while studying in the and fellow cultural city of Athens. They are both revered fathers of the patristic epoch. Saint Basil s correspondence corpus comprises a few letters addressed to Saint Gregori from Naziansus in wich the former describes his commitment to an ascetic life after finishing his studies and his fight against the heresies of the time. The letters also say about certain elements that emphasize the splitting of his diocese and aspects concerning the disciplinary life of the clergy. 13