Drept procesual penal parte generala.pmd

Transcriere

1 DREPT PROCESUAL PENAL PARTEA GENERALÃ

2 2

3 MARIUS EUGEN RADU DREPT PROCESUAL PENAL PARTEA GENERALÃ EDITURA UNIVERSITARÃ Bucureºti,

4 Colecþia ªTIINÞE JURIDICE ªI ADMINISTRATIVE Redactor: Monica Stoian Tehnoredactor: Ameluþa Viºan Coperta: Monica Balaban Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) ºi inclusã de Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoria editurilor de prestigiu recunoscut. Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României RADU, MARIUS EUGEN Drept procesual penal : partea generalã / Marius Eugen Radu. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2014 Bibliogr. Index ISBN (498) DOI: (Digital Object Identifier): / Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poate fi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare Copyright 2014 Editura Universitarã Editor: Vasile Muscalu B-dul. N. Bãlcescu nr , Sector 1, Bucureºti Tel.: / redactia@editurauniversitara.ro Distribuþie: tel.: / / 0744 EDITOR / CARTE comenzi@editurauniversitara.ro O.P. 15, C.P. 35, Bucureºti 4

5 CUPRINS CAPITOLUL 1 PRINCIPIILE ªI LIMITELE APLICÃRII LEGII PROCESUAL PENALE Secþiunea 1. Dreptul procesual penal, ramurã distinctã de drept Secþiunea 2. Procesul penal - definiþie ºi elemente definitorii Secþiunea 3. Fazele procesului penal Secþiunea 4. Principiile fundamentale ale procesului penal Principiul legalitãþii procesuale Principiul separãrii funcþiilor judiciare Principiul prezumþiei de nevinovãþie Principiul aflãrii adevãrului Principiul ne bis in iden Principiul obligativitãþii punerii în miºcare ºi a exercitãrii acþiunii penale Principiul desfãºurãrii procesului penal în mod echitabil ºi într-un termen rezonabil Principiul garantãrii dreptului la libertate ºi siguranþã Principiul garantãrii dreptului la apãrare Principiul respectãrii demnitãþii umane ºi a vieþii private Principiul folosirii limbii materne ºi al dreptului la interpret Principiul egalitãþii persoanelor în cadrul procesului penal Secþiunea 5. Aplicarea legii procesual penale în timp Secþiunea 6. Aplicarea legii procesual penale în spaþiu CAPITOLUL II PARTICIPANÞII ÎN PROCESUL PENAL Secþiunea 1. Aspecte generale privind participanþii în procesul penal 48 Secþiunea 2. Succesorii, reprezentanþii ºi substituiþii procesuali Succesorii Reprezentanþii Substituiþii procesuali

6 Secþiunea 3. Organele judiciare Instanþa de judecatã; judecãtorul de drepturi ºi libertãþi; judecãtorul de camerã preliminarã Ministerul Public Organele de cercetare penalã Secþiunea 4. Pãrþile în procesul penal Inculpatul Partea civilã Partea civilmente responsabilã Secþiunea 5. Subiecþii procesuali principali Suspectul Persoana vãtãmatã Secþiunea 6. Avocatul Secþiunea 7. Alþi subiecþi procesuali CAPITOLUL 3 ACÞIUNEA PENALà ªI ACÞIUNEA CIVILà ÎN PROCESUL PENAL Secþiunea 1. Acþiunea în justiþie Secþiunea 2. Acþiunea penalã - consideraþii introductive Obiectul ºi subiecþii acþiunii penale Trãsãturile caracteristice ale acþiunii penale Momentele desfãºurãrii acþiunii penale Punerea în miºcare a acþiunii penale Exercitarea acþiunii penale Stingerea acþiuni penale Cazurile în care punerea în miºcare sau exercitarea acþiunii penale este împiedicatã Secþiunea 3. Acþiunea civilã în procesul penal Noþiunea de acþiune civilã în procesul penal Subiecþii acþiunii civile Condiþiile necesare exercitãrii acþiunii civile în procesul penal Obiectul acþiunii civile Rezolvarea acþiunii civile în procesul penal Secþiunea 4. Raportul dintre acþiunea penalã ºi acþiunea civilã Secþiunea 5. Autoritatea hotãrârii penale în procesul civil ºi efectele hotãrârii civile în procesul penal

7 CAPITOLUL IV COMPETENÞA ORGANELOR JUDICIARE Secþiunea 1. Competenþa ºi formele acesteia Secþiunea 2. Competenþa materialã Competenþa judecãtoriei Competenþa tribunalului Competenþa tribunalului militar Competenþa Curþii de Apel Competenþa Curþii Militare de Apel Competenþa Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie Secþiunea 3. Competenþa teritorialã a instanþelor judecãtoreºti Secþiunea 4. Dispoziþii speciale privind competenþa instanþelor judecãtoreºti Reunirea cauzelor Disjungerea cauzelor Excepþiile de necompetenþã Competenþa în caz de schimbare a calitãþii inculpatului Competenþa în caz de schimbare a încadrãrii juridice sau a calificãrii faptei Declinarea de competenþã Conflictul de competenþã Chestiunile prealabile Secþiunea 5. Competenþa judecãtorului de drepturi ºi libertãþi ºi a judecãtorului de camerã preliminarã Secþiunea 6. Organele de urmãrire penalã ºi competenþa acestora Secþiunea 7. Incompatibilitatea, abþinerea ºi recuzarea Secþiunea 8. Strãmutarea CAPITOLUL V PROBELE, MIJLOACELE DE PROBÃ ªI PROCEDEELE PROBATORII Secþiunea 1. Aspecte generale privind probele Secþiunea 2. Probatoriul în procesul penal Obiectul probaþiunii Sarcina probei Administrarea probelor Aprecierea probelor Secþiunea 3. Audierea persoanelor Reguli generale în materia audierii persoanelor Audierea suspectului sau a inculpatului

8 3.3. Audierea persoanei vãtãmate, a pãrþii civile ºi a pãrþii responsabile civilmente Audierea martorilor Protecþia martorilor Protecþia martorilor ameninþaþi Protecþia martorilor vulnerabili Secþiunea 4. Confruntarea Secþiunea 5. Identificarea persoanelor ºi a obiectelor Secþiunea 6. Metode speciale de supraveghere sau cercetare Secþiunea 7. Percheziþia ºi ridicarea de obiecte ºi înscrisuri Percheziþia domiciliarã Alte forme de percheziþie Ridicarea de obiecte ºi înscrisuri Secþiunea 8. Expertiza ºi constatarea Secþiunea 9. Cercetarea locului faptei ºi reconstituirea Secþiunea 10. Fotografierea ºi luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane Secþiunea 11. Mijloace materiale de probã Secþiunea 12. Înscrisurile Secþiunea 13. Comisia rogatorie Secþiunea 14. Delegarea CAPITOLUL VI MÃSURILE PREVENTIVE ªI ALTE MÃSURI PROCESUALE Secþiunea 1. Dispoziþii generale privind mãsurile preventive Secþiunea 2. Organul judiciar competent ºi actul prin care se dispune asupra mãsurilor preventive Secþiunea 3. Calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra mãsurilor preventive Secþiunea 4. Verificarea mãsurilor preventive Secþiunea 5. Reþinerea Secþiunea 6. Controlul judiciar Secþiunea 7. Controlul judiciar pe cauþiune Secþiunea 8. Arestul la domiciliu Secþiunea 9. Arestarea preventivã Secþiunea 10. Încetarea de drept, revocarea ºi înlocuirea mãsurilor preventive Secþiunea 11. Dispoziþii speciale privind mãsurile preventive aplicate minorilor Secþiunea 12. Aplicarea provizorie a mãsurilor de siguranþã cu caracter 8

9 medical Obligarea provizorie la tratament medical Internarea medicalã provizorie Secþiunea 13. Mãsurile asigurãtorii Aspecte introductive Condiþiile generale de luare a mãsurilor asigurãtorii Contestarea mãsurilor asiguratorii Procedura sechestrului Poprirea Restituirea lucrurilor Restabilirea situaþiei anterioare CAPITOLUL 7 ACTE PROCESUALE ªI PROCEDURALE COMUNE Secþiunea 1. Noþiunea ºi clasificarea actelor procesuale ºi procedurale comune Secþiunea 2. Cererea Secþiunea 3. Citaþia Secþiunea 4. Comunicarea actelor procedurale ºi mandatul de aducere 308 Secþiunea 5. Termenele Secþiunea 6. Cheltuielile judiciare Secþiunea 7. Modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor materiale ºi înlãturarea unor omisiuni vãdite Secþiunea 8. Nulitãþile procesuale Secþiunea 9. Amenda judiciarã Referinþe bibliografice

10 10

11 CAPITOLUL 1 PRINCIPIILE ªI LIMITELE APLICÃRII LEGII PROCESUAL PENALE Secþiunea 1. Dreptul procesual penal, ramurã distinctã de drept Dreptul procesual penal este alcãtuit din ansamblul de norme juridice care reglementeazã activitatea organelor judiciare, a pãrþilor ºi a persoanelor, precum ºi a raporturilor care se stabilesc între ele, în vederea constatãrii tuturor faptelor care constituie infracþiuni ºi a aplicãrii pedepselor ºi normelor prevãzute de legea penalã celor care le-au sãvârºit. 1 Obiectul dreptului procesual penal îl reprezintã relaþiile sociale ce iau naºtere ca urmare a activitãþii organizate de stat pentru tragerea la rãspundere penalã ºi civilã a celor care au sãvârºit infracþiuni. Dacã dreptul procesual penal este generalul, abstractul, procesul penal este particularul, concretul. 2 Acestei ramuri de drept îi revine sarcina de a reglementa în cele mai mici amãnunte modul în care se deruleazã filmul întregii activitãþi procesual penale; în acest sens,normele dreptului procesual penal trebuie sã conþinã reguli exacte de desfãºurare a urmãririi penale, a judecãrii cauzelor penale ºi a punerii în executare a hotãrârilor judecãtoreºti penale. 3 Potrivit art. 1 c. pr. pen. normele de procedurã penalã reglementeazã desfãºurarea procesului penal ºi a altor proceduri judiciare în legãturã cu o cauzã penalã. Normele de procedurã penalã urmãresc asigurarea exercitãrii eficiente a atribuþiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor pãrþilor ºi ale celorlalþi participanþi în procesul penal astfel încât sã fie respectate prevederile 1 Gr. Gr. Teodoru, L. Moldovan, Drept procesual penal, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1972, pg. 21, 2 George Coca, Procedura penalã, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2012, pag Ion Neagu, Tratat de procedurã penalã. Partea generalã, Ed. Universul juridic, Bucureºti, 2008, pag.35 11

12 Constituþiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementãri ale Uniunii Europene în materie procesual penalã, precum ºi ale pactelor ºi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. Normele juridice procesual penale indicã: - autoritãþile publice care au dreptul ºi, totodatã, obligaþia sã tragã la rãspundere persoanele care au sãvârºit infracþiuni, stabilind structura ºi atribuþiile acestora; - persoanele fizice ºi juridice care pot fi antrenate în activitatea de realizare a justiþiei, atribuþiile, drepturile ºi obligaþiile procesuale ale acestora; - actele ºi mijloacele care pot fi folosite de organele judiciare, de pãrþi ºi alte persoane în desfãºurarea procesului penal; - sancþiunile care pot fi aplicate în situaþia încãlcãrii normei procesuale (decãdere, nulitãþi, amendã judiciarã, sancþiuni disciplinare etc.). 4 Instanþele naþionale sunt obligate sã respecte drepturile fundamentale în exercitarea competenþelor proprii, dar ºi sã realizeze o aplicare ºi interpretare a acestora în conformitate cu instrumentele juridice obligatorii în materie, sã asigure, efectivitatea drepturilor fundamentale; aplicarea de cãtre instanþele naþionale, a normelor Uniunii se realizeazã în momentul interpretãrii normelor naþionale de transpunere, iar, în cazul în care se constatã ca acestea nu au fost transpuse sau nu au fost transpuse în mod corect ori complet, vor trebui sã aplice, în mod direct, normele europene. 5 În conformitate cu dispoziþiile art. 267 paragraf 1 lit. (a) ºi (b) din Tratatul privind funcþionarea Uniunii Europene, Curtea de Justiþie a Uniunii Europene este competentã sã se pronunþe, cu titlu preliminar, cu privire la: (a) interpretarea tratatelor ºi (b) validitatea ºi interpretarea actelor adoptate de instituþiile, organele, oficiile sau agenþiile Uniunii;prin urmare, cererea privind sesizarea Curþii de Justiþie a Uniunii Europene pentru pronunþarea unei hotãrâri preliminare, referitoare la interpretarea unui act al Consiliului Europei, cum este Convenþia penalã privind corupþia, adoptatã la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, iar nu a unui tratat al Uniunii Europene sau act al instituþiilor, organelor, oficiilor sau agenþiilor Uniunii Europene, este inadmisibilã;respingerea cererii privind sesizarea Curþii de Justiþie a Uniunii Europene pentru pronunþarea unei hotãrâri preliminare se dispune prin încheiere definitivã. 6 4 George Coca, Procedurã penalã, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2012, pag Oana Mihaela Salomia, Unele consideraþii în legãturã cu respectarea Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii europene de cãtre instanþele naþionale, în Dreptul nr. 9/2013, pag I.C.C.J., Secþia penalã, încheierea din 30 ianuarie 2012, 12

13 Subliniem faptul cã dreptul din România constituie un sistem unitar în care între diferitele ramuri existã o strânsã legãturã. 7 Dreptul procesual penal nu face vreo excepþie în acest sens, astfel încât între aceastã ramurã de drept ºi celelalte ramuri existã o strânsã legãturã. Dreptul procesual penal se întrepãtrunde cu dreptul constituþional, cu atât mai mult cu cât prin normele constituþionale sunt reglementate diferite instituþii procesual penale, cum ar fi spre exemplu cazul mãsurilor preventive. Referindu-se la probleme de procedurã penalã, normele constituþionale abordeazã aspectele de pe poziþiile dreptului constituþional, în contextul celorlalte dispoziþii din legea fundamentalã,cu scoaterea în evidenþã a implicaþiilor majore politico-juridice ale diferitelor instituþii ºi cu indicarea orientativã ºi principialã a direcþiilor în care chestiunile de amânunt urmeazã a fi rezolvate în normarea juridicã specificã de ramurã. 8 Legãtura dintre dreptul procesual penal ºi dreptul penal are un caracter funcþional; dreptul penal substanþial nu este de aplicare imediatã, el se transpune în viaþã prin intermediul normelor dreptului procesual penal; deci dreptul penal îºi îndeplineºte funcþia sa socialã prin intermediul dreptului procesual penal întrucât fãrã organizarea ºi desfãºurarea unui proces, normele de drept penal sunt fãrã aplicare; dreptul procesual penal fãrã dreptul penal ar fi lipsit de obiect, fãrã conþinut, deoarece normele penale stabilesc care fapte sunt infracþiuni ºi ce sancþiuni se pot aplica în cazul sãvârºirii lor. 9 Legãtura dintre dreptul procesual penal ºi dreptul familiei se manifestã prin intermediul unor instituþii cum sunt: chestiunile prealabile, luarea mãsurilor de ocrotire a minorilor etc; unele infracþiuni( de ex: abandonul de familie) care aduc atingere relaþiilor de familie sunt judecate conform normelor procesual penale. 10 Existã o legãturã între dreptul procesual penal ºi dreptul civil; deoarece unele infracþiuni, ca urmare a sãvârºirii lor, produc ºi prejudicii, legiuitorul a creat posibilitatea exercitãrii acþiunii civile ºi deci dezdãunãrii persoanei vãtãmate în procesul penal; acest fapt duce la o interdependenþa între acþiunea penalã ºi acþiunea civilã, ceea ce influenþeazã ºi modul rezolvãrii cauzei respective Nicolae Volonciu, op. cit., pag.30 8 Ion Muraru, drept constituþional ºi instituþii politice, Ed. Naturismul, Bucureºti, 1991, pag Alexandru Boroi, ªtefania-Georgeta Ungureanu, Nicu Jidovu, Ilie Mãgureanu, Drept procesual penal, Ed. All Beck, Bucureºti, 2001, pag Alexandru Boroi, Stefania-Georgeta Ungureanu, Nicu Jidovu, Ilie Mãgureanu, Drept procesual penal, Ed. All Beck, Bucureºti, 2001, pag Atanasiu Crisu, Drept procesual penal. Partea generalã, Ed. C.H. Beck, Bucureºti, 2007, pag

14 Întrucât abordeazã douã forme de manifestare a activitãþii de judecatã prin care se soluþioneazã raportul juridic de conflict (în materie penalã, respectiv în materie civilã), existã legãturi ale dreptului procesual penal ºi cu dreptul procesual civil, ambele fiind ramuri procesuale (formale) de drept. Mai mult decât atât, existã instituþii de drept procesual penal în care îºi gãsesc aplicarea norme de drept procesual civil (spre exemplu, în materia sechestrului, ca mãsurã asiguratorie bunurile ce nu pot fi supuse sechestrului sunt prevãzute în norme procesuale civile sau în materia procedurii speciale de reparare a pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnãrii pe nedrept sau al privãrii ori restrângerii de libertate în mod nelegal acþiunea pentru reparare este o acþiune civilã care poate fi promovatã la secþia civilã a tribunalului în a cãrui razã teritorialã domiciliazã persoana nedreptãþitã). 12 ªtiinþa dreptului procesual penal are legãturi ºi cu psihologia judiciarã, aceasta din urmã furnizând informaþii legate de psihologia subiecþilor care participã la realizarea procesului penal. 13 Trebuie menþionate relaþiile strânse ale medicinii judiciare cu dreptul procesual penal, deoarece prin stabilirea prejudiciului adus vieþii sau sãnãtãþii în cazurile de încãlcare a unor legi, regulamente sau norme de convieþuire socialã, identificarea ºi ridicarea de la faþa locului o urmelor biologice ºi expertiza medico-legalã contribuie major la justa soluþionare a cauzei. 14 Dreptul procesual penal are legãturi multiple ºi cu criminalistica. Orice activitate specificã criminalisticii, începând cu cercetarea la faþa locului ºi terminând cu întocmirea rapoartelor de constatare tehnico-ºtiinþificã sau de expertizã, necesitã respectarea normelor juridice stabilite de codul de procedurã penalã; de asemenea, perfecþionarea sau introducerea unor noi mijloace ºi metode tehnico-ºtiinþifice ºi tactice de investigare criminalisticã se face în conformitate cu prevederile legii procesual penale. 15 Datoritã caracterului global al dreptului penal care cuprinde încriminarea celor mai grave fapte din toate domeniile vieþii sociale ºi procesul penal are tangenþã cu toate ramurile de drept; un loc important îl ocupa chestiunile prealabile care pot fi întâlnite în procesul penal în legãturã cu domenii de reglementare cum ar fi: dreptul muncii (calitatea de angajat), dreptul 12 Anca Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2009, pag Ion Neagu, Tratat de procedurã penalã. Partea generalã, Ed. Universul juridic, Bucureºti, 2008, pag Nicolae Lupulescu, Cercetarea medico-legalã la faþa locului a urmelor biologice, în Pro lege nr. 3/2005, pag Emilian Stancu, Criminalistica, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, R.A. Bucureºti, 1994, pag

15 administrativ (contravenþia), dreptul transporturilor,dreptul financiar ºi cel fiscal, etc. 16 Dreptul procesual penal se aflã în legãturã indisolubilã ºi cu dreptul comunitar,respectiv cu dreptul internaþional. Respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, respectiv, a întregului cadru legislativ ºi jurisprudenþial-reprezentat atât de hotãrârile CJUE, cât ºi de cele ale CEDO, care invocã ºi interpreteazã-creat în baza acesteia, tinde sã se impunã, prin urmare, cu evidenþã la nivelul instanþelor judecãtoreºti naþionale, inclusiv ale Curþii Constituþionale, alãturi de Convenþia europeanã a drepturilor omului, care se bucurã, în acest moment, de un loc privilegiat în conºtiinþa judecãtorului ºi a justiþiabilului român. 17 Potrivit practicii Curþii Europene a Drepturilor Omului orice persoanã trebuie sã ºtie, pornind de la normele juridice existente, luând în considerare ºi interpretarea care le este datã în jurisprudenþã, ce acte ºi omisiuni îi sunt interzise ºi sunt de naturã sã-i angajeze rãspunderea penalã. 18 Secþiunea 2. Procesul penal - definiþie ºi elemente definitorii Între infracþiunea constatatã ºi pedeapsã se situeazã un proces penal intentat de societate (ministerul public) atunci când ordinea de drept a fost încãlcatã, intentat autorului infracþiunii, cu scopul de a i se aplica de judecãtor pedeapsa prevãzuta de lege 19. Procesul penal este activitatea reglementatã de lege, desfãºuratã într-o cauzã penalã, de cãtre organele judiciare cu participarea pãrþilor ºi a altor persoane, ca titulare de drepturi ºi obligaþii,având ca scop constatarea la timp ºi în mod complet a infracþiunilor ºi tragerea la rãspundere penalã a celor care le-au sãvârºit,în aºa fel încât prin aceasta sã se asigure ordinea de drept precum ºi apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale persoanelor. 20 Caracteristic pentru procesul penal este acþiunea penalã; fãrã exercitarea acþiunii penale desfãºurarea procesului penal este lipsitã de finalitate, deoarece nu se poate ajunge la pedepsirea infractorului; procesul penal se poate desfãºura 16 Adrian ªtefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, Ed. All Beck, Bucureºti, 2001, pag.7 17 Oana Mihaela Salomia, Unele consideraþii în legãturã cu respectarea Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii europene de cãtre instanþele naþionale, în Dreptul nr. 9/2013, pag Kokkinakis vs. Grecia, A260-A, hot. nr /88, CEDO, , 19 G. Stefani, G. Levasseur, B. Boulac, Procedure penale, 16 e ed., Ed Dalloz, Paris, 1996, pg. 1, în Atanasiu Criºu, Drept procesual penal. Partea generalã, Ed. C.H. Beck, Bucureºti, 2007, pag Nicolae Volonciu, op. cit., pag

16 pânã la pedepsirea infractorului fãrã acþiune civilã, în cazul în care prin infracþiune nu s-au produs pagube, sau persoana vãtãmatã nu înþelege sã acþioneze în procesul penal. 21 Trecerea raportului juridic de drept penal în sarcina organismelor specializate ale statului, în vederea tragerii la rãspundere penalã a fãptuitorului pe calea justiþiei într-un proces penal, dã naºtere la un alt raport juridic ºi anume raportul juridic de drept procesual penal, care se desfãºoarã între subiecþii procesului penal, fiecare cu drepturile ºi obligaþiile ce decurg din aceastã calitate. 22 Procesul penal se înfãþiºeazã ca un complex de acte succesive, care, datoritã desfãºurãrii lor coordonate ºi progresive dã imaginea unei activitãþi organizate în care se urmãreºte aflarea adevãrului ºi pronunþarea unei soluþii juste în legãturã cu conflictul de drept dedus spre rezolvare organelor competente. 23 Procesul penal este, aºa cum o spune ºi definiþia, o activitate reglementate de lege. Prin lege înþelegem toate actele normative care se constituie în izvoare ale dreptului procesual penal, respectiv: Constituþia României, codul de procedurã penalã, codul penal, codul civil ºi codul de procedurã civilã, legea de organizare judecãtoreascã, legea privind cooperarea judiciarã internaþionalã în materie penalã, convenþiile internaþionale la care statul român este parte,etc. La desfãºurarea procesului penal participã organele judiciare (organele de cercetare penalã, procurorul, judecãtorul de drepturi ºi libertãþi, judecãtorul de camerã preliminarã, instanþele judecãtoreºti), pãrþile (inculpatul, partea civilã ºi partea civilmente responsabilã), subiecþii procesuali principali (suspectul ºi persoana vãtãmatã), avocatul, alþi subiecþi procesuali (martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare), precum ºi orice alte persoane sau organe prevãzute de lege având anumite drepturi, obligaþii sau atribuþii în procedurile judiciare penale. Secþiunea 3. Fazele procesului penal Procesul penal român are trei faze respectiv: a) faza de urmãrire penalã; b) faza de judecatã; c) faza de punere în executare a hotãrârilor 21 Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru, Acþiunile în procesul penal. Aspecte teoretice ºi jurisprudenþa în materie, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2006, pag Mircea Damaschin, Drept procesual penal. Partea generalã, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2013, pag Ion Neagu, Tratat de procedurã penalã. Partea generalã, Ed. Universul juridic, Bucureºti, 2008, pag.22 16

17 Urmãrirea penalã are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenþa infracþiunilor, la identificarea persoanelor care au sãvârºit o infracþiune ºi la stabilirea rãspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacã este sau nu cazul sã se dispunã trimiterea în judecatã. Judecata constã în soluþionarea definitivã a cauzei penale, ceea ce impune o hotãrâre legalã, temeinicã, care poate fi pusã în executare pentru realizarea scopului procesului penal. 24 Instanþa de judecatã soluþioneazã cauza dedusã judecãþii cu garantarea respectãrii drepturilor subiecþilor procesuali ºi asigurarea administrãrii probelor pentru lãmurirea completã a împrejurãrilor cauzei în scopul aflãrii adevãrului, cu respectarea deplinã a legii. Obiectivul principal al judecãþii, tragerea la rãspundere penalã a celui vinovat de comiterea unei infracþiuni potrivit vinovãþiei sale ºi evitarea sancþionãrii celui nevinovat, se realizeazã prin trei activitãþi: - verificarea temeiniciei ºi legalitãþii actului de acuzare - elaborarea ºi emiterea unei hotãrâri judecãtoreºti corespunzãtoare cu cele constatate ºi convingerea formatã de instanþã de judecatã, cu privire la acþiunea penalã ºi civila declanºatã în urma sesizãrii - verificarea, în cãile de atac a legalitãþii ºi temeiniciei hotãrârilor judecãtoreºti date de instanþele inferioare, pentru a dobândi calitatea de autoritate de lucru judecat numai hotãrârile legale ºi temeinice. 25 Punerea în executare reprezintã cea de a treia fazã a procesului penal. Faza procesualã a punerii în executare se plaseazã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreºti penale ºi debuteazã prin primele activitãþi judiciare pe care le întreprinde la instanþã de executare judecãtorul delegat cu efectuarea punerii în executare. 26 Secþiunea 4. Principiile fundamentale ale procesului penal Prin principiile de bazã ale procesului penal sunt avute în vedere regulile cu caracter general în temeiul cãrora este reglementatã întreaga desfãºurare a procesului penal. 27 Perfecþionarea sistemului de principii fundamentale ale procesului penal ºi aplicarea tuturor dispoziþiilor prin prisma acestora (consacrate de codul de 24 Alexandru Boroi, ªtefania-Georgeta Ungureanu, Nicu Jidovu, Ilie Mãgureanu, op. cit., pag Adrian ªtefan Tulbure, Angela Maria Tatu, op.cit., pag Nicolae Volonciu, op. cit, pag Gr. Gr. Teodoru, L. Moldovan, Drept procesual penal, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1972, pg.33 17

18 procedurã penalã ºi Constituþia României) vor duce la realizarea unei justiþii moderne,capabile sã asigure reprimarea încãlcãrilor de lege si apãrarea ordinii de drept, într-un cadru civilizat, conform cu standardele internaþionale, sã asigure educarea cetãþenilor întãrind respectul acestora faþã de lege ºi instituþiile statului. 28 Principiile pe baza cãrora se desfãºoarã procesul penal sunt: - principiul legalitãþii procesuale - principiul separãrii funcþiilor judiciare - principiul prezumþiei de nevinovãþie - principiul aflãrii adevãrului - principiul ne bis in iden - principiul obligativitãþii punerii în miºcare ºi a exercitãrii acþiunii penale - principiul desfãºurãrii procesului penal în mod echitabil ºi într-un termen rezonabil - principiul garantãrii dreptului la libertate ºi siguranþã - principiul garantãrii dreptului la apãrare - principiul respectãrii demnitãþii umane ºi a vieþii private - principiul folosirii limbii materne ºi al dreptului la interpret - principiul egalitãþii persoanelor în cadrul procesului penal 4.1. Principiul legalitãþii procesuale Principiilor de drept penal nullum crimen sine lege ºi nulla poena sine lege le corespunde principiul procesual penal nulla iustitia sine lege. 29 Constituþia României fixeazã coordonatele în care se înfãptuieºte justiþia în România prin dispoziþiile art. 124 ºi anume: justiþia, în numele legii, este unicã,imparþialã ºi egalã pentru toþi, iar judecãtorii sunt independenþi ºi se supun numai legii ; asigurarea bunei înfãptuiri a justiþiei represive impune cu necesitate ca participanþii oficiali la procesul penal sã-ºi exercite atribuþiile cu obiectivitate ºi imparþialitate. 30 Astfel, procesul penal se desfãºoarã potrivit dispoziþiilor prevãzute de lege. 28 Adrian ªtefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, Ed. All Beck, Bucureºti, 2001, pag Adrian ªtefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, op. cit. pag Bucurenciu Gabriela Alina, Mãsurile preventive în legislaþia româneascã ºi unele aspecte comparative cu legislaþia europeanã, Tezã de doctorat-rezumat, Universitatea Nicolae Titulescu, Bucureºti 2011, pag. 2 18

19 Principiul legalitãþii procesului penal are un sens mai larg, exprimat de urmãtoarele cerinþe 31 : - procesul penal se desfãºoarã numai de autoritãþile instituite prin lege, în compunerea ãi competenþa prevãzute de lege; - autoritãþile judiciare ºi pãrþile, apãrãtorii ºi reprezentanþii lor trebuie sã acþioneze numai în condiþiile legii ºi în formele procesuale prevãzute de lege; - autoritãþile judiciare trebuie sã respecte drepturile procesuale ale pãrþilor ºi sã le asigure exercitarea lor; - la soluþionarea cauzelor penale autoritãþile judiciare au obligaþia sã aplice întocmai legea penalã ºi legea civilã, asigurând astfel cerinþele statului de drept în domeniul combaterii ºi prevenirii fenomenului infracþional. Nesocotirea legalitãþii în procesul penal poate atrage, dupã caz, sancþiuni de ordin administrativ, civil sau penal subiecþilor procesuali care au încãlcat dispoziþiile legii, dar va conduce ãi la aplicarea de sancþiuni procedurale (inexistenþa, decãderea, inadmisibilitatea, nulitatea) în privinþa atât a actelor procesuale intervenite, cât ºi a actelor procedurale îndeplinite. 32 Spre exemplu, excluderea este o sancþiune procesualã specificã, aplicabilã în materia probelor administrate cu încãlcarea principiilor legalitãþii ºi loialitãþii; aceasta sancþiune are un domeniu de aplicare special, deosebindu-se, astfel, de sancþiunea nulitãþii ce se aplicã numai actelor procesuale sau procedurale 33. Excluderea probelor se poate dispune în cazul în care se constatã o încãlcare substanþialã ºi semnificativã a unei dispoziþii legale privind administrarea probatoriului care, în împrejurãrile concrete ale cauzei, face ca menþinerea mijlocului de probã astfel administrat sã aducã atingere caracterului echitabil al procesului penal; prin urmare în aceastã ipotezã prevãzutã de noul cod de procedurã penalã, sancþiunea excluderii se aplicã de iure Principiul separãrii funcþiilor judiciare Potrivit art. 3 c. pr. pen. în procesul penal se exercitã urmãtoarele funcþii judiciare: a) funcþia de urmãrire penalã; b) funcþia de dispoziþie asupra drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale persoanei în faza de urmãrire penalã; 31 Grigore Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu, Bucureºti, 2008, pag Nicolae Grofu, Reflecþii asupra teoriei procesului penal, în Dreptul nr. 1/2013, pag Ruxandra Paula Raileanu, op. cit., pag Ruxandra Paula Raileanu, op. cit., pag

20 c) funcþia de verificare a legalitãþii trimiterii ori netrimiterii în judecatã; d) funcþia de judecatã. Funcþiile judiciare se exercitã din oficiu, în afarã de cazul când, prin lege, se dispune altfel. În desfãºurarea aceluiaºi proces penal, exercitarea unei funcþii judiciare este incompatibilã cu exercitarea unei alte funcþii judiciare, cu excepþia celei prevãzute la art. 3 alin. (1) lit. c) c. pr. pen., care este compatibilã cu funcþia de judecatã. În exercitarea funcþiei de urmãrire penalã, procurorul ºi organele de cercetare penalã strâng probele necesare pentru a se constata dacã existã sau nu temeiuri de trimitere în judecatã. Asupra actelor ºi mãsurilor din cadrul urmãririi penale, care restrâng drepturile ºi libertãþile fundamentale ale persoanei, dispune judecãtorul desemnat cu atribuþii în acest sens, cu excepþia cazurilor prevãzute de lege. Asupra legalitãþii actului de trimitere în judecatã ºi probelor pe care se bazeazã acesta, precum ºi asupra legalitãþii soluþiilor de netrimitere în judecatã se pronunþã judecãtorul de camerã preliminarã, în condiþiile legii. Judecata se realizeazã de cãtre instanþã, în complete legal constituite Principiul prezumþiei de nevinovãþie Certitudinea absolutã, suprapunerea exactã dintre adevãrul obiectiv ºi adevãrul judiciar, este practic imposibil de atins, existând întotdeauna o eroare care poate fi în favoarea sau în defavoarea inculpatului; mai ales ca persoanele chemate sã stabileascã aceastã certitudine nu au avut niciun fel de implicare în starea de fapt, în desfãºurarea evenimentelor cercetate; or, considerând condamnarea unui nevinovat maxima injustiþie posibilã, sistemele de procedurã penalã ale statelor democratice au ales recunoaºterea regulii in dubio pro reo,ca garanþie ce consolideazã prezumþia de nevinovãþie. 35 Prezumþia de nevinovãþie a fost definitã ca reprezentând un principiu de drept ºi drept fundamental al omului de care trebuie sã beneficieze o persoanã suspectatã sau acuzatã de sãvârºirea unei infracþiuni, în virtutea cãruia acea persoanã trebuie sã fie consideratã ºi tratatã ca o persoanã nevinovatã, beneficiind de dreptul de tãcere, precum ºi de cel de a nu se autoincrimina; în acelaºi timp, persoana acuzatã nu are obligaþii probatorii în procesul penal, pentru susþinerea nevinovãþiei sale ºi beneficiazã, în plus, de beneficiul oricãrui dubiu rezidual ºi insurmontabil rezultat în urma activitãþii de probaþiune A. Asworth, Four Threats to the Presumption of Innocence, in The International Journal of Evidence and Proof, 2006, pag V. Puscaºu, Prezumþia de nevinovãþie, Ed. Universul juridic, Bucureºti, 2010, pag