1

Transcriere

1 TESTE - EXAMEN DE LICENŢĂ PENTRU SPECIALITATEA ASISTENŢĂ MEDICALĂ

2

3 CUPRINS BOLI INFECȚIOASE... 2 CHIRURGIE... 9 ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN ATI ÎNGRIJIRII CALIFICATE ÎN CHIRURGIE ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN MEDICINĂ INTERNĂ ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN NEUROLOGIE MEDICINĂ DE URGENŢĂ MEDICINĂ INTERNĂ PEDIATRIE SEMIOLOGIE CHIRURGICALĂ SEMIOLOGIE MEDICALĂ ANESTEZIE TERAPIE INTENSIVĂ

4 BOLI INFECȚIOASE 1. Urmatoarele afirmaţii referitoare la perioada de stare a scarlatinei sunt adevarate: A). angina eritemato-pultacee B). ciclul lingual C). descuamaţia furfuracee D). exantemul respectă faţa E). vărsaturile 2. Indicaţi afirmaţiile false referitoare la scarlatină: A). agentul etologic este streptococul beta hemolitic de grup A B). tratamentul de electie este Penicilina G C). patognomonic este semnul Koplic D). ciclul lingual E). tusea productivă. 3. Care din urmatoarele afirmaţii privind rubeola congenitală sunt reale: A). virusul rubeolei poate provoca avort spontan B). fenomene catarale nazale C). microcefalie D). sindrom infecţios E). poate determina surditate 4. Specificaţi care din urmatoarele simptome caracterizează perioada preeruptivă în rujeolă: A). semnul Koplic B). exantemul maculopaplos eritematos la nivelul feţei C). fenomene catarale: conjunctivale nasofaringiene, traheobronșice D). Febra inaltă E). dureri abdominale 5. Exantemul varicelos la pacienți imunodeprimaţi prezintă urmatoarele aspecte: A). caracter bulos B). papulo-veziculos C). hemoragic D). bulos-hemoragic E). maculo-veziculos 6. Specificaţi care sunt localizările cele mai frecvente ale herpesului zoster: A). cervico-brahial B). intercostal C). oftalmic D). sciatic popliteu extern E). nervul VII bis intermediarul Wrisberg 7. Care dintre urmatoarele afirmaţii privind complicaţiile varicelei sunt adevarate: 2

5 A). Meningoencefalita acută B). apendicita C). artrita D). pneumonia E). suprainfecţia 8. Varicela la pacienții imunodeprimaţi prezintă următoarele aspecte: A). forme severe B). exantem necrotic sau hemoragic C). sunt frecvente localizările viscerale D). exantemul maculopapulos-veziculos E). vezicule cu lichid clar 9. Care din urmatoarele simptome caracterizează gripa: A). febra înaltă 39-40grd. C B). debutul brusc C). cefalee frontală D). dureri abdominale E). tuse, vărsături 10. Cele mai frecvente complicații respiratorii ale gripei sunt: A). bronşiolita acută B). miocardita acută C). artrita D). laringită E). tiriodita 11. Specificați care dintre urmatoarele afirmaţii caracterizează mononucleoza infectioasă: A). angina pseudo-membranoasă B). limfadenopatia cervicală C). splenomegalia D). erupţiile E). sindromul infecţios 12. Următoarele sunt manifestări clinice extrasalivare ale infecţiei urliene: A). pancreatita acută B). colecistita acută C). artrita acută D). meningita acută E). orhiepididimita acută 13. Specificaţi care dintre simptomele clinice enumerate caracterizează sindromul de hipetensiune intracraniană: A). cefalee B). vărsături C). tahicardie D). bradicardie 3

6 E). dureri abdominale 14. În meningitele acute purulente cei mai frecvenți agenți etiologici implicați sunt: A). Streptoccocus pneumoniae B). Listeria monocytogenes C). Virusul coxackie D). Haemophilus influenzae E). Neisseria meningitidis 15. Localizările cele mai frecvente ale erizipelului sunt, cu excepția: A). memrele superioare B). membre inferioare C). regiunea abdominală D). plaga postoperatorie E). regiunea cervico-occipitala. 16. Hepatitele virale acute sunt consecinţa infecţiei organismului cu unul din urmatoarele virusuri, cu excepția: A). virusul hepatitei A B). virusul hepatitei B C). virusul Epstein-Barr D). virusul hepatitei C E). virusl herpes simplex 17. Sursa de infecţie cu virusul hepatitei B este: A). purtătorii aparent sanatosi de Ag HBs B). bolnavii cu ciroză hepatică toxică C). pacienţi cu hepatită cronică persistentă D). pacienţi cu hepatită virală acuta cu VHB E). gravide purtatoare de Ag HBs 18. Principalele căi de transmitere ale virusului hepatitic A sunt urmatoarele, cu excepţia: A). mâini murdare B). nerespectarea igienei personale sau alimentare C). apă și alimente contaminate cu VHA D). inţepături de insecte E). injecţii itramusculare 19. Transmiterea infecție cu VHB se realizează prin urmatoarele modalităţi : A). sexual B). parenteral C). nosocomial D). alimente contaminate E). vertical 20. Infecţia cu HVC se caracterizează prin: A). este frecventă la consumatorii de droguri iv 4

7 B). formele asimptomatice sunt des întâlnite C). se asociază adesea cu virusul hepatitei delta D). se poate asocia infecţiei cu VHB E). infecţia profesională este fecventă 21. Perioada prodromală a HVA include: A). febra moderată B). icter C). odinofagie D). dureri epigastrice E). vărsături 22. Specificaţi modalităţile de transmitere a infecției cu VHA A). alimente contaminate B). mâini murdare C). obiecte proaspăt contaminate D). transplant de organe E). sexual 23. Complcaţiile febrei tifoide sunt următoarele, cu excepția: A). hemoragia intestinală B). perforaţia intestinală C). infarctul intestino mezenteric D). encefalita tifică E). miocardita tifică 24. Terapia etiologică a febrei tifoide se efectuează cu : A). Ciprofloxacina B). Furazolidon C). Ampicilina D). Azitomicina E). Ceftriaxon 25. Stafilococii contaminează frecvent urmatoarele alimente, cu excepţia: A). produse lactate B). maioneze C). fructe D). carnea E). apa 26. Relataţi aspectul scaunului în dizenteria bacteriană: A). muco-sangvinolent B). muco-purulent C). muco-pio-sangvinolent D). apos E). grunjos 5

8 27. În perioada de stare a dizenteriei bacteriene, tabloul clinic se caracterizează prin: A). pacientul este afebril B). nu sunt prezente colicile abdominale C). diaree muco-pio-sangvinolentă D). scaun apos E).. scaun grunjos 28. Manifestările clinice ale botulismului includ: A). febra B). paralizii de nervi cranieni C). greaţa D). diplopie E). coma 29. Diagnosticul serologic pozitiv în HVC implică prezenţa: A). Ag HVC B). Ac HVC C). Ac HBC totali D). Ac HBC Ig M E). Ac HBC Ig G 30. Diagnosticul biologic în hepatita virala tip A (HVA) se susţine pe baza următoarelor: A). transaminaze crescute B). probe de colestază pozitive C). blirubina totală ridicată D). fibrinogenemie crescută E). amilazemie moderată. 31. Formele clinice evolutive ale hepatitei virale B (HVB): A). HVB fulminantă B). HVB forma colestatică C). HVB forma trenantă D). HVB forma recidivantă E). HVB forma cu raspuns primar in antigen 32. În perioada preicterică a hepatitei virale A cele mai importante manifestări clinice sunt: A). micropoliadenopatie generalizată B). icter mucocutanat C). artralgii, mialgii D). grețuri, vărsături E). angină pseudomembranoasă 33. Sindromul de răspuns inflamator sistemic implică: A). febra > 38grd C sau hipotermie < 35,5grd C B). tahicardie = 90/min C). tahipnee > 20 respiratii/min D). leucocitoza > leuc sau leucopenie >4000/mm3 6

9 E). apnee 34. Agenţii etiologici cei mei frecvent incriminaţi in sepsis sunt: A). bacterii gram negative B). virusuri C). bacterii gram pozitive D). fungii E). micobacterii 35. Diagnosticul etiologic de certitudine in sepsis este asigurat de urmatoarele investigații: A). hemoculturi B). culturi din focarul primar C). culturi de la poarta de intare D). exudat faringian E). testul la procalcitonina 36. Disfuncţia multilă de organ în sepsisul sever implică decompensarea: A). cardiocirculatorie B). respiratorie C). carenţială D). hepatică. E). endocrinologică 37. Virusul HIV se poate transmite: A). heterosexual B). vertical. C). injectare de droguri folosind în comun aceleaşi seringi, ace, D). obiecte proaspăt contaminate de pacienţi E). transfuzii de masă eritocitară 38. Specificaţi care din urmatoarele sunt infecţii caracteristice stadiului SIDA: A). stafilococia malignă B). tuberculoza pulmoară C). pneumonia cu pneumocistis carinii D). toxoplasmoza cerebrală E). tubrculoza extra pulmonara 39. Indicaţi care din umatoarele poduse biologice pot transmite HIV: A). sânge integral B). secreţii vaginale C). imunoglobuline D). albumina umană E). laptele matern 40. Specificaţi care dintre afecţiunile enumerate corespund bolii SIDA: A). sarcom Kaposi B). encefalopatia HIV 7

10 C). limfom Burkitt D). limfadenopatia generalizată E). moluscum contagiosum 41. În perioada preicterică a hepatitei virale A putem constata diverse forme de debut cu excepţia: A). digestiv B). algic C). pseudo gripal D). neuro-psihic E). cuanat 42. Sadiul prodromal a hepatitei virale B este caracterizat prin: A). febra moderată B). mialgii artralgii C). dureri abdominale D). cefalee E). greţuri, vărsături 43. Transmiterea verticală a virusului HIV se produce adesea in: A). perioada perinatală B). în timpul travaliului C). în prioada alaptarii D). în timpul cezarienei E). în timpul tratamentului antiretroviral 44. Obiectivele tratamentului în holeră constau în urmatoarele, cu excepția: A). înlocuirea pierderilor de apă şi electroliţi B). corectarea acidozei C). restaurarea funcţiei renale. D). oxigenoterapie E). suprimarea infecţiei intestinale 45. Relataţi care din urmatoarele simptome caracterizează perioada de debut in toxiinfecţia alimentară cu salmonela: A). cefalee B). stare de rău general C). febră D). vărsături E). obnubilare 8

11 CHIRURGIE APENDICITA ACUTĂ 46. Apendicita catarală se tratează prin: A). apendicectomie B). oncotomie C). gheață local D). repaus E). antibiotic 47. Semnele funcționale în apendicita acută sunt: A). Durerea abdominală B). Pruritul cutanat abdominal C). Inapetența D). Tulburări ale somnului E). Febra 48. Triada Dieulafoy-Duplay din apendicita acută cuprinde: A). frisoane, aparare musculară, durere B). durere, hiperestezie cutanată, aparare musculară C). durere, hiperestezie cutanată, febră D). febră, frisoane, durere E). febră, frisoane, aparare musculară 49. Oncotomia se indică în: A). blocul apendicular in faza de debut B). peritonită generalizată de etiologie apendiculară C). plastronul apendicular abcedat D). apendicita catarală E). apendicita gangrenoasă 50. Accentuarea durerii la ridicarea membrului inferior drep extins concomitent cu palparea în fosa iliacă dreaptă reprezintă: A). semnul Blumberg B). semnul clopoțelului C). semnul rezonatorului D). semnul psoasului E). semnul IAVORSKI LAPINSKI 51. Apendicita catarală se caracterizează prin: A). uneori este reversibilă B). are aspect de frunză vesteda C). apendicele și mezoul sunt congestionate D). mucoasa este congestionată E). mucoasa este necrozată 9

12 52. Apendicita flegmonoasă mai este denumită A). purulentă, B). supurată, C). empiem apendicular D). necrozată E). gangrenoasă 53. În apendicita gangrenoasă: A). apendicele este tumefiat cu abcese si zone de necroză parietală; B). mucoasă cu ulcerații întinse C). seroasa cu false membrane de fibrină D). vasele apendiculare trombozate E). apendicele este cu tenta roz 54. Clasificarea Iacobovici din apendicita acută cuprinde A). forme intriseci B). forme endogene C). forme extrinseci D). forme exogene E). forme intricate 55. Formele endogene din apendicita acută sunt: A). catarală B). flegmonoasă C). gangrenoasă D). plastronul apendicular E). peritonita apendiculară 56. Formele exogene din apendicita acută sunt: A). gangrenoasă B). blocul apendicular C). abcesul apendicular D). catarală E). flegmonoasă 57. Etiopatogenia din apendicita acută cuprinde doua teorii (ipoteze): A). teoria corpului străin B). teoria hematogenă C). teoria exogenă D). teoria limfatică E). teoria enterogenă 58. Durerea abdominală din apendicita acută: A). este semnul major B). apare în plină sanatate sau pe fondul unui disconfort digestiv C). uneori debutează direct în fosa iliacă dreaptă 10

13 D). apare tardiv E). localizată de obicei în fosa iliacă stangă 59. Triada Dieulafoy-Duplay din apendicita acută cuprinde: A). durere, B). febră C). frisoane D). hiperestezie cutanată, E). aparare musculară 60. În tratamentul apendicitei acute sunt contraindicate: A). tratamentul chirurgical clasic B). tratamentul chirurgical laparoscopic C). clismele D). purgatia E). analgeticele majore 61. Obiective în tratamentul chirurgical din apendicita acută sunt: A). reperarea apendicelui B). extirparea dupa sectiunea și ligatura la bază C). ligatura mezoului D). lavajul E). drenajul 62. Indicațiile apendicectomiei laparoscopice sunt: A). pacientul obez B). blocul apendicular C). sindromul dureros de fosă iliacă dreaptă la femei D). peritonita generalizată de cauză apendiculară E). chirurgia ambulatorie HEMORAGIILE DIGESTIVE SUPERIOARE 63. Cel mai frecvent varicele esofagiene sunt localizate: A). 1/3 superioară a esofagului B). 1/3 mijlocie a esofagului C). 1/3 inferioară a esofagului D). 1/3 superioară a stomacului E). 1/3 mijlocie a stomacului 64. În hemoragiile grave sunt caracteristice: A). Htc < 25% B). Htc = 25 35% C). Htc > 35% D). Htc > 45% E). Htc < 35% 11

14 65. Testul tranfuzional Mercandier presupune administrarea de: A) ml plasmă B) ml sange C) ml masa eritrocitară D) ml ser E) ml glucoză 66. Anatomopatologic hemoragiile digestive superioare sunt: A). esofagiene B). gastrice C). duodenale D). ileale E). colonice 67. În functie de gravitatea hemoragiei, hemoragiile digestive superioare se clasifică A). mici B). medii (usoare) C). mari (grave) D). cataclismice - duc la moarte în câteva minute E). nu există această clasificare 68. Manifestările clinice ale sindromului de hipertensiune portală sunt: A). durerea epigastriăa B). varicele esofagiene C). splenomegalia cu sau fără hipersplenism D). ascita E). encefalopatia portală 69. Ulcerele de stress recunosc o etiologie variată precum: A). TCC, B). chirurgie craniană pentru procese tumorale, C). arsuri întinse, D). ulcer grav E). degerături, 70. In practică, în faţa unui bolnav cu hemoragie digestivă superioară se cer clarificate rapid mai multe probleme: A). recunoaşterea hds B). precizarea topografiei C). evaluarea gravităţii D). dacă hemoragia continuă sau s-a oprit E). nu este importantă etiologia 71. Hemoragiile cataclismice nu se caracterizează prin: A). pierderi mai mici de 500 ml sânge B). pierderi între ml 12

15 C). pierderi între ml D). viteza şi volumul sângerărilor duc la deces înainte de a se putea interveni terapeutic E). pierderi ml 72. Diagnosticul etiologic a unei HDS se face cu o acurateţe de 99% pe baza coroborării datelor obţinute prin: A). examen clinic B). examene de laborator C). endoscopie D). laparoscopie E). examen baritat esogastroduodenal 73. Hematemeza se caracterizează prin: A). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt B). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii sucului gastric C). exteriorizarea transanală de sânge sub formă de scaun negru ca "păcura" D). exteriorizarea transanală de sânge roşu E). eliminarea prin tuse de sânge roşu aerat 74. Melena se caracterizează prin: A). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt B). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii sucului gastric C). exteriorizarea transanală de sânge sub formă de scaun negru ca "păcura" D). exteriorizarea transanală de sânge roşu E). o sângerare de 50 ml poate duce la apariţia melenei 75. Hematochezia se caracterizează prin: A). este exteriorizarea transanală de sânge roşu proaspăt sau sub formă de cheaguri B). apare la bolnavii cu o motilitate gastro-intestinală exagerată şi o sângerare de peste 1000 ml C). sângele traversând rapid tractul alimentar nu este digerat de sucurile digestive D). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt E). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii sucului gastric 76. În faţa unei HDS grave trebuie să soluţionăm două mari probleme: A). tratamentul imediat al hipovolemiei şi a consecinţelor sale B). tratamentul cauzei hemoragiei C). tratamentul hipertensiunii arteriale D). tratamentul hiperacididatii gastrice E). tratamentul cefaleei produsa de hipotensiune 77. Intervenţii chirurgicale în urgenţă amânată (24-48 ore de la internare), sau "la rece" în hemoragiile digestive superioare sunt: 13

16 A). dacă se obţine oprirea hemoragiei şi reechilibrarea bolnavului prin tratament conservator; B). bolnavi vârstnici, cu ulcere vechi, cu hemoragii repetate, politaraţi, cu risc mare chirurgical; C). HDS moderate şi mici la bolnavi cu stare generală bună, echilibraţi hemodinamic; D). în hemoragii cataclismice E). Nu exista urgent amânate PATOLOGIA GLANDEI MAMARE 78. Mastita acută de lactatie apare în lăuzie cel mai frecvent la un interval de: A). 2 3 zile B). 2 3 săptămâni C). 2 3 luni D). 2 3 ani E). 2 3 ore 79. Clinic, abcesul confirmat în mastita acută se caracterizează prin: A). Sân mărit de volum B). Tegumente roșii calde C). Stare generală alterată D). Hipotensiune E). Stare generală bună 80. În diagnosticul diferențial al mastitei acute intră în discuție următoarele afecțiuni: A). Mastita acută carcinoidă B). Tuberculoza sânului C). Cancerul mamar D). Chistul hidatic mamar E). Sifilisul 81. Tratamentul fibroadenomului mamar este: A). Enucleerea B). Sectorectomia C). Mastectomia subcutanată D). Mastectomia radicală E). Comprese reci local 82. Mastectomia radicală modificată tip Madden implică, cu exceptia: A). Ridicarea piramidei mamare B). Ablatia micului pectoral C). Extirparea ganglionilor axilari homolaterali D). Ridicarea fasciei marelui pectoral E). Ridicarea areolei mamare 14

17 83. Malformațiile mamelonului (congenital/dobândite) sunt: A). Mamelon scurt B). Mamelon ombilicat C). Mamelon invaginat D). Atrofia sânului la femeie E). Hipertrofia sânului la femeie 84. Anomalii de formă și de volum a sânului sunt: A). Atrofia sânului la femeie B). Hipertrofia sânului la femeie C). Hipertrofia sânului la barbat (ginecomastia) D). Ptoza mamară E). Mamelon invaginat 85. Leziuni traumatice ale sânului pot fi: A). Plăgi prin arme albe sau arme de foc B). Contuzii C). Cancerul mamar D). Fibroadenomul mamar E). Arsurile sânului 86. Tumori benigne ale glandei mamare sunt: A). Fibromul mamar B). Adenomul mamar C). Adenofibromul mamar D). Adenocarcinomul mamar E). Chistadenomul mamar 87. Tumorile maligne ale sânului: A). Boala PAGET cancer glandular inițial epidermotrop B). Sarcomul C). Cancerul glandei mamare D). Fibromul mamar E). Chistadenomul mamar 88. Stări precanceroase ale sânului: A). Mastoza fibrochistică RECLUS B). Chistul solitar C). Tumorile vegetante intracanaliculare D). Mastita cu plasmocite E). Fibromul mamar 89. Următoarele afirmații referitoare la mastoza sclerochistică (boala Reclus) sunt adevărate cu excepția: A). este o stare precanceroasă B). este o distrofie a glandei mamare C). tratamentul hormonal poate vindeca afecțiunea 15

18 D). palparea sânului pune în evidență multipli noduli mici ca alicele de plumb E). diagnosticul diferențial se face cu TBC mamar 90. Adenofibromul mamar: A). Este o tumoră malignă B). Este o tumoră benigna C). Apare la femei intre ani D). Adenopatia axilară absentă E). Tratamentul său este chirurgical 91. Tumorile Phyllodes: A). Tumoră este bine delimitată, mobilă pe planurile profunde si superficiale. B). Pielea este întinsă, subțiată, violacee C). Pe secțiune are un aspect foliat ( foi de ceapă sau frunze de varză ) D). Cresterea este lentă, cu perioade de creștere și de staționare; poate degenera malign E). Tratamentul este conservator 92. Factori de risc endogeni (țin de gazdă) implicați în apariția cancerului mamar: A). Fumatul B). Menarha precoce și menopauza tardivă C). Nuliparitatea sau prima sarcină > 30 ani D). Lipsa alăptării la sân (alăptarea factor protector) E). Obezitatea în postmenopauză 93. Factori de risc exogeni implicați în apariția cancerului mamar: A). Fumatul B). Menarha precoce și menopauza tardivă C). Nuliparitatea sau prima sarcină > 30 ani D). Iradierea mai ales < 30 ani E). Obezitatea în postmenopauză 94. Tratamentul cancerului mamar cuprinde: A). Tratament chirurgical B). Radioterapie C). Chimioterapie D). Hormonoterapie E). Tratament conservator 95. Inflamații cronice nespecifice ale sânului sunt: A). Mastita cronică B). Galactocelul C). Abcesul cronic D). Flegmonul linos al sânului E). Cancerul 16

19 96. Care din următoarele semne clinice ale unei tumori mamare sunt sugestive pentru malignitate: A). fixarea tumorii la planul muscular B). aderența tumorii la tegument C). delimitarea netă față de țesuturile din jur D). aspectul în coajă de portocală a pielii subiacente E). localizarea multiplă TRAUMATISMELE ABDOMINALE 97. Factori fiziologici favorizanți în producerea leziunilor în cadrul traumatismelor abdominale sunt următorii: A). Sarcina B). Statiunea bipeda C). Starea de plenitudine a viscerelor cavitare D). Fumatul E). Alcoolul 98. În traumatismele abdominale, transaminazele cu valori intens crescute pot indica: A). Leziuni hepatice B). Leziuni intestinale C). Leziuni ale colonului D). Leziuni renale E). Leziuni pancreatice 99. Falsul abdomen acut traumatic poate apărea în următoarele situații, cu excepția: A). Hematom retroperitoneal B). Pneumonie bazală C). Fracturi de coaste inferioare D). Gastrită E). Ruptura musculară a peretelui abdominal 100. Complicațiile postoperatorii în traumele abdominale sunt dependente de următoarele aspecte: A). Severitatea leziunii B). Leziuni nedescoperite intraoperator C). Incidențe anestezice D). Locul accidentului E). Gravitatea impactului 101. Lavajul peritoneal slab pozitiv necesită: A). Observare clinică a pacientului 24 de ore B). Obligatoriu laparotomie C). Urmarire clinică și dacă e necesar explorari complementare D). Observare clinică 2 zile 17

20 E). Obligatoriu laparoscopie 102. Îngrijirile postoperatorii la traumatizatul abdominal impune obligatoriu: A). Drenaj aspirativ continuu B). Aspiratie gastro-duodenală C). Anticoagulante D). Drenaj pleural E). Traheostomie 103. După gradul de urgenţe ARNAUD clasifică traumatismele astfel: A). Insuficienţă circulatorie acută (stop cardiac) B). Insuficienţă respiratorie acută C). Plăgi ale vaselor mari D). Evisceratie posttraumatică E). Alte leziuni 104. La inspecţia din cadru examenului clinic al unui bolnav contuzionat putem decela: A). escoriaţii B). echimoze C). biliragie D). hematoame E). lipsa oricărei leziuni 105. Traumatizaţii abdominali cu interesare viscerală, clinic pot dezvolta următoarele sindroame: A). Sindromul de hemoragie internă B). Sindromul de iritaţie peritoneală C). Sindromul meningean D). Sindromul de ischemie periferica E). Sindromul de perforaţie şi hemoragie intraperitoneală 106. Bilanţul unui politraumatizat depinde de: A). prognosticul vital, B). prognosticul local, C). prognosticul funcţional D). Factorii externi E). Factori favorizanți 107. În funcție de interesarea peritoneului plăgile abdominale pot fi: A). Penetrante B). Escoriate C). Înțepate D). Delabrante E). Nepenetrante 108. Contuziile abdominale pot interesa: A). peretele abdominal 18

21 B). peretele toracic C). extremitatea cefalică D). peretele şi viscerele abdominale E). numai viscerele 109. Particularităţile contuziilor şi leziunile viscerale abdominale consecutive depind de următorii factori: A). Zona anatomică de contact B). Rapiditatea de acţiune a agentului vulnerant C). Direcţia de acţiune a corpului contondent D). Întinderea suprafeţei de contact a agentului vulnerant E). Fumat, alcool 110. Falsul abdomen acut traumatic poate apare în următoarele situaţii: A). Apendicita acuta B). Pneumonie bazală C). Fracturi de coaste inferioare D). Hematom pro- şi retroperitoneal E). Ruptură musculară a peretelui abdominal 111. Contraindicațiile puncţiei abdominale cu sau fără spălătura cavităţii peritoneale sunt: A). În apropierea cicatricilor postoperatorii B). Colica biliară C). Meteorism D). Gravide E). Colica renală 112. Traumatizaţii abdominali, fără leziuni viscerale, sunt grupaţi în două categorii: A). Traumatizaţi abdominali şocaţi B). Traumatizați abdominali constienti C). Traumatizați abdominali inconstienti D). Traumatizați toraco-abdominali E). Traumatizaţi abdominali neşocaţi 113. Când un traumatizat abdominal prezintă leziuni viscerale trebuie să răspundem la următoarele întrebări: A). Ce sindrom prezintă sau se conturează la bolnavul cu traumatism abdominal? B). Are indicaţie de intervenţie de urgenţă? C). Ce organ sau organe sunt lezate? D). Este sau a fost fumator? E). Ce antecedente heredocolaterale are? TRAUMATISMELE TORACICE 114. În pneumotoracele sufocant primul gest terapeutic este: 19

22 A). Traheostomie B). Toracocenteza cu ac gros în spatiul 2 intercostal pe linia medioclaviculară C). Toracotomie D). Laparotomie E). Toracoscopie 115. Compresia toracică se caracterizează clinic prin: A). Masca echimotică MORESTIN B). Triada BARRET C). Respiratie pendulaăa D). Hipertensiune arterială E). Anurie 116. Tratamentul contuziei toracice simple impune obligatoriu: A). Antibioterapie cu spectru larg B). Analgetice C). Punctie pleurală D). Toracotomie E). Laparotomie 117. T. OANCEA clasifică traumatismele toracice dupa criterii; A). Anatomice B). Patogenice C). Fiziopatologice D). Morfopatologice E). Estetice 118. Clasificarea traumatismelor toracice dupa gravitate: A). Rapid letale B). Potențial letale C). Fără potențial letal D). Lent letale E). Grave 119. Traumatisme toracice rapid letale sunt: A). Obstrucția căilor aeriene B). Pneumotoracele sufocant C). Pneumotoracele deschis D). Hemotoracele masiv E). Fractura costală 120. Traumatisme toracice potențial letale sunt: A). Ruptura disecantă a aortei B). Contuzia miocardică C). Ruptura traheobronsică D). Ruptura (perforația) esofagului E). Pneumotoracele sufocant 20

23 121. Traumatisme toracice fără potențial letal sunt: A). Pneumotoracele sufocant B). Luxatia sternoclaviculară C). Fractura sternală D). Fractura de claviculă E). Fractura scapulară 122. În voletul costal poate aparea: A). Respirație paradoxală B). Respirație pendulară C). Balans mediastinal D). Respirație mediastinală E). Balans paradoxal 123. După criteriul topographic voletele costale se clasifică în:: A). Hemivoletul B). Hemivoletul controlateral C). Voletul sternocostal anterior D). Voletul anterolateral E). Supravolet 124. Radiografia toracică în pneumotoracele sufocant evidentiează: A). Pneumotorace masiv B). Plaman complet colabat C). Deplasarea madiastinului spre partea sanatoasă D). Diafragm împins caudal E). Nivele hidroaerice 125. După interesarea toracelui în totalitate sau nu voletele costale se clasifică în: A). Unilaterale B). Bilaterale C). Totale D). Parțiale E). Multiple 126. După criteriul fiziopatologic voletele costale se clasifică în: A). Cu respirație paradoxală B). Bilaterale C). Totale D). Parțiale E). Fără respirație paradoxală 127. Tratamentul în contuzile pulmonare severe implică: A). Asigurarea ventilației adecvate B). Corticoterapie cu doză antiinflamatorie C). Asigurarea clearencelui căilor aeriene 21

24 D). Restricție hidrică E). Toracotomie 128. Plăgile toracice nepenetrante sunt limitate la: A). Peretele toracic, fără interesarea pleurei parietale B). Pleura viscerală C). Pleura parietală D). Plamân E). Diafragm 129. Trepiedul simptomatic în ruptura traheobronsică implică: A). Pneumotorace sufocant B). Pneumoomentum C). Pneumomediastin D). Pneumoperitoneu E). Emfizem subcutanat 22

25 ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN ATI ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU PROBLEME RESPIRATORII 130. Capnografia monitorizează concentraţia de CO2 A). În sângele arterial B). În sângele venos C). În sângele venos amestecat D). În aerul inspirat E). În aerul expirat 131. PaO2 A). Reprezintă cantitatea de O2 dizolvat în sânge B). Ne arată saturaţia în O2 a hemoglobinei C). Se determină prin pulsoximerie D). Se determină din sângele venos E). Valoarea normală este de % 132. Ventilaţia cu CPAP înseamnă că pacientul: A). Este ventilat cu un volum şi o frecvenţă prestabilită B). Primeşte periodic o respiraţie amplă C). Respiră spontan, ventilatorul realizează o presiune prestabilită D). Respiră spontan, ventilatorul menţine a presiune pozitivă continuă E). Ventilează spontan între ventilaţiile prestabilite 133. Complicaţiile ventilaţiei mecanice sunt: A). Infecție nozocomială B). Atelectazie C). Instabilitate hemodinamică D). Hemotorace E). Deficienţe nutriţionale 134. Aspiraţia traheo-bronşică: A). Permite aspirarea conţinutului gastric B). Menţine permeabilitatea căilor respiratorii inferioare C). Poate declanşa tuse D). Poate cauza hipoxemie E). Permite recoltarea secreţiilor pentru analize bacteriologice 135. Complicaţiile aspiraţiei traheobronşice pot fi: A). Extubarea accidentală B). Reflex vagal C). Hipoxia D). Hematemeza E). Hipocapnia 136. Indicaţiile pentru ventilaţie mecanică sunt: 23

26 A). Acidoza respiratorie B). Insuficienţa metabolică C). Insuficienţa multiplă de organe D). Hipertensiunea arterială E). Alcaloza metabolică 137. Complicaţiile traheostomiei pot fi: A). Hipotiroidie prin lezarea tiroidei B). Hemoragie la nivelul plăgii C). Emfizem subcutanat D). Emfizem pulmonar E). Necroza ţesuturilor care vin în contact cu canula 138. Complicaţiile drenajului postural A). Hemotorace B). Pneumotorace C). Hipoxie D). Vărsături E). Hemoptizie ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU PROBLEME CARDIOVASCULARE 139. Pe ECG, complexul QRS: A). Reprezintă repolarizarea ventriculară B). Reprezintă depolarizarea ventriculară C). Reprezintă depolarizarea atrială D). Dacă este lărgită semnifică o tulburare de ritm E). Dacă este lărgită semnifică o tulburare de conducere 140. Monitorizarea presiunii venoase centrale este indicată: A). La pacienţii cu pierderi sanguine sub 500 ml B). La pacienţii aflaţi în stare de şoc C). După politraumatisme D). În insuficienţa renală cronică E). În intervenţii chirurgicale cu pierderi sanguine peste 500 ml 141. Complicaţiile inserţiei unui cateter venos central pot fi: A). Ischemie periferică acută B). Tulburări de ritm (ESV) C). Embolie pulmonară gazoasă D). Infecţii locale E). Hemoragie la locul puncţiei 142. Balonul de contrapulsaţie aortică este indicată în: A). Boli vasculare periferice 24

27 B). Disecţie aortică C). Insuficienţă cardiacă severă D). Intervenţii chirurgicale vasculare E). Insuficienţă aortică 143. Ce trebuie făcut de urgenţă în cazul apariţiei unei dureri toracice? A). Se administrează O2 pe mască B). Se montează o linie venoasă C). Se efectuează defibrilare electrică de urgenţă D). Se administrează un analgetic E). Se montează o linie arterială invazivă 144. În care din următoarele artere se pot monta catetere pentru măsurarea tensiunii arteriale? A). Artera radială B). Artera femurală C). Artera ulnară D). Artera carotidiană E). Artera pedioasă 145. Cateterul Swan-Ganz este utilizat pentru măsurarea: A). Debitului cardiac B). Tensiunii arteriale C). Presiunii venoase centrale D). Saturaţiei arteriale în O2 E). Presiunii în artera pulmonară 146. Complicaţiile masajului cardiac extern A). Fractura coloanei vertebrale B). Fracturi costale C). Fracturi sternale D). Pneumotorace E). Pneumopericard 147. Efectele pantalonului antişoc: A). Tamponează compresiv sângerările din partea superioară a corpului B). Creşte întoarcerea venoasă şi debitul cardiac C). Creşte rezistenţa vasculară periferică a părţii inferioare a corpului D). Scade perfuzia părţii superioare a corpului E). Limitează funcţia respiratorie 148. Stimularea electrică temporară este indicată la pacienţii cu: A). Bradicardie simptomatică refractară la tratament medicamentos B). Torsada vârfurilor C). Fibrilaţie ventriculară D). Fibrilaţie atrială E). Bloc atrio-ventricular gradul III 25

28 149. Care dintre următoarele semne sunt prezente în tamponada cardiacă? A). Durere precordială B). Tahicardie sinusală C). Hipertensiune arterială D). Supradenivelare ST-T difuză E). Bradicardie sinusală ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU DISFUNCŢIE DIGESTIVĂ, ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ 150. Lavajul peritoneal se utilizează pentru una din următoarele: A). Diagnosticarea abdomenului chirurgical acut B). Dializă peritoneală C). Confirmarea sau infirmarea unui hemoperitoneu posttraumatic D). Îndepărtarea toxinelor îngerate E). Îndepărtarea hematomului retroperitoneal 151. Care dintre următoarele semne clinice sunt caracteristice sindromului de compartiment abdominal? A). Abdomen destins B). Oligurie C). Presiune inspiratorie de vârf crescută D). Presiune intraabdominală scăzută E). Hipocarbie 152. Sindromul de compartiment abdominal apare mai frecvent în: A). Ciroza hepatică cu ascită B). Insuficienţa cardiacă C). Hematom retroperitoneal D). Insuficienţa renală E). Pancreatita hemoragică 153. Una din contraindicaţiile sondajului gastric este următoarea: A). Vărsături incoercibile B). Nutriţia enterală C). Intoxicaţia cu substanţe caustice D). Traumatismul abdominal E). Ulcer perforat 154. Indicațiile sondajului gastric sunt următoarele: A). dilatația acută a stomacului B). nutriția enterală C). intoxicația cu substanțe caustice D). hemoragia digestivă superioară E). lavajul gastric 26

29 155. Lavajul gastric este indicat pentru: A). Diagnosticarea abdomenului chirurgical acut B). Îndepărtarea colecţiilor intraabdominale C). Îndepărtarea substanţelor toxice ingerate D). Introducerea nutrienţilor în stomac E). Introducerea unor medicamente în tubul digestiv 156. Complicaţiile lavajului gastric pot fi: A). Bradicardia cu hipotensiune B). Şoc cardiogen C). Şoc septic D). Hemoragie prin lezarea varicelor esofagiene E). Aspirarea conţinutului gastric în căile aeriene 157. Sonda Blakemore este folosită pentru: A). Lavajul gastric B). Lavajul peritoneal C). Sondajul vezical D). Tamponamentul gastro-esofagian E). Tamponamentul vezical 158. Complicaţiile paracentezei pot fi: A). Perforaţia gastrică B). Hemoragie la locul puncţiei C). Infecţie la locul puncţiei D). Infecţie sistemică E). Perforaţia intestinală 159. Complicaţiile clismei pot fi: A). Perforarea intestinului B). Bradicardie cu hipotensiune C). Sângerare din hemoroizi D). Deshidratare E). Sindrom de aspiraţie pulmonară 160. În care dintre următoarele situaţii este indicată endoscopia digestivă superioară? A). Hemoragie digestivă superioară B). Colecistită acută C). Pneumonie de aspiraţie D). Varice esofagiene E). Ocluzie intestinală 161. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă? Sigmoidoscopia A). Permite vizualizarea tractului intestinal inferior B). Se efectuează în decubit dorsal C). Poate produce hipertensiune arterială şi tahicardie 27

30 D). Permite vizualizarea mucoasei gastrice E). Poate cauza sângerări din rect sau sigmă 162. Nutriţia enterală se referă la alimentaţia pacientului A). Pe sonda nazo-gastrică B). Pe sonda jejunală C). Pe cale intravenoasă D). Prin gastrostomie E). Prin jejunostomie 163. Nutriţia enterală este indicată la pacienţii: A). Care nu se pot alimenta peroral B). Cu rezecţii intestinale extinse C). Cu ocluzie intestinală D). Ischemie intestinală E). Cu arsuri extinse 164. În care din următoarele situaţii este contraindicată alimentaţia enterală? A). Stare de şoc manifest B). Bolnavi cu aport alimentar inadecvat de 7-10 zile C). Ocluzie intestinală D). Ischemie intestinală E). Ileusul intestinului subţire 165. Dezavantajele nutriţiei enterale faţă de cea parenterală A). Există riscul de aspiraţie pulmonară B). Poate cauza diaree C). Poate fi administrat când intestinul este nefuncţional D). Este scumpă E). Absorbţia este rapidă ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU DISFUNCŢIE RENALĂ, EPURAREA EXTRARENALĂ, ECHILIBRU HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC 166. Pentru documentarea aportului hidric, se înregistrează: A). Fluidele administrate intravenos B). Lichidele de spălătură C). Vărsăturile D). Lichidul de puncţie pleurală E). Apa provenită din oxidarea celulară 167. Diureza normală la un adult de 70 kg este de: A) ml/ zi B). 1 ml/kg/oră C). 800 ml/ zi 28

31 D) ml/zi E). 2 ml/kg/zi 168. În rubrica de eliminări hidrice sunt înregistrate: A). Pierderile de sânge B). Diureza C). Pierderile prin tuburile de dren D). Lichidele de spălătură E). Apa provenită din oxidarea celulară 169. Sondajul vezical este indicat la pacienţii: A). Cu ruptura traumatică a uretrei B). Stricturi uretrale strânse C). Cu retenţii acute de urină D). Cu incontinenţă urinară E). Cu infecţii ale retrei 170. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă? Hemodializa A). Îndepărtează toxinele şi corectează dezechilibrele hidro-electrolitice la pacienţii cu insuficienţă renală acută B). Îndepărtează excesul de apă din organism prin crearea unui gradient de presiune hidrostatică C). Este o tehnică care poate fi utilizat intermitent şi continu D). Nu necesită utilizarea unei soluţii de dializă E). Ca membrană semipermeabilă utilizează peritoneul 171. Pentru hemodializă, accesul vascular se realizează la nivelul: A). Arterei femurale B). Arterei radiale C). Venei jugulare interne D). Venei subclaviculare E). Venei femurale 172. Soluţia de dializă trebuie să conţină: A). Sodiu B). Fluor C). Aluminiu D). Magneziu E). Glucoză 173. Complicaţiile hemodializei sunt: A). Instabilitate hemodinamică B). Hemoragii C). Infecţii D). Uremie E). Hiperpotasemie 29

32 174. Anticoagularea cu heparină sodică este monitorizată prin măsurarea: A). Timpului de sângerare B). Timpului de coagulare activat C). Nivelului factorului X activat D). Timpului parţial de tromboplastină E). Timpului de protrombină 175. Care dintre următoarele semne clinice şi ECG sunt caracteristice hipopotasemiei? A). Tulburări de ritm B). Hipoperistaltism C). Scăderea forţei musculare D). Apariţia undei U E). Creşterea amplitudinii undei T 176. Cauzele hipopotasemiei pot fi: A). Insuficienţă renală cu oligurie B). Rabdomioliză C). Diaree D). Tratament cu diuretice E). Transfuzii masive 177. Hiperpotasemia este cauzată de: A). Administrarea de diuretice potasiu-economisitoare B). Transfuzii masive C). Diaree D). Hiperaldosteronism E). Insuficienţă renală 178. Tratamentul hiperpotasemiei include administrarea de: A). Calciu B). Diuretice de ansă C). Soluţie Ringer D). Bicarbonat de sodiu E). Diuretice economisitoare de potasiu 179. În tratamentul hiperpotasemiei nu se administrează: A). calciu B). diuretice de ansă C). soluţie Ringer D). bicarbonat de sodiu E). diuretice economisitoare de potasiu 180. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în dializa peritoneală? A). Poate fi efectuat intermitent sau continu B). Înlătură toxinele prin difuziune prin membrana peritoneală C). Este necesară anticoagularea pacienţilor D). Utilizează soluţie de dializă 30

33 E). Necesită utilizarea unui hemofiltru 181. Complicaţiile sondajului vezical pot fi: A). Incontinenţa urinară B). Retenţia acută de urină C). Hipovolemie D). Apariţie de căi false E). Reziduu urinar crescut ÎNGRJIREA PACIENŢILOR ÎN PERIOADA POSTOPERATORIE ŞI A PACIENŢILOR CU PROBLEME NEUROLOGICE, IMOBILIZAŢI LA PAT 182. Nivelul de conştienţă poate fi monitorizată cu ajutorul: A). Scorului Glasgow B). Electroencefalografie C). Scorului SOFA D). Potenţialelor evocate E). Presiunilor intracraniene 183. Indicaţiile puncţiei lombare sunt: A). Coma de etiologie neprecizată B). La pacienţi cu semne focale neurologice C). În tumori cerebrale D). Pentru drenajul lichidului cefalo-rahidian E). Edemul papilar 184. Contraindicaţiile puncţiei lombare sunt: A). Coma de etiologie neprecizată B). La pacienţi cu semne focale neurologice C). În tumori cerebrale D). Pentru drenajul lichidului cefalo-rahidian E). Edemul papilar 185. Cauzele hipertensiunii intracraniene pot fi: A). Edemul cerebral posttraumatic B). Hiperhidratarea C). Hipercapnia D). Hipocapnia E). Tumorile cerebrale 186. Care dintre următoarele poate agrava hipertensiunea intracraniană? A). Poziţia Fowler B). Hipoxia C). Hipocapnia D). Durerea 31

34 E). Anestezicele volatile 187. Presiunea intracraniană poate fi măsurată cu ajutorul unui cateter plasat în: A). Vena jugulară internă B). Spaţiul subarachnoidian C). Artera carotidă D). Spaţiul epidural E). În ventriculii cerebali 188. Tulburările de termoreglare intra- şi postoperatorii pot fi cauzate de : A). Infecţii intraoperatorii B). Relaxante musculare C). Anestezice volatile D). Frisoane E). Antibiotice 189. Apariţia escarelor depinde de: A). Statusul nutriţional al pacientului B). Funcţia renală C). Funcţia hepatică D). Durata imobilizării E). Aportul de sânge către ţesuturi 190. Pentru evaluarea riscului apariţiei escarelor se monitorizează: A). Nivelul de conştienţă a pacienţilor B). Indicele de masă corporeală C). Temperatura corporeală D). Starea de nutriţie E). Vârsta 191. Care dintre următoarele manevre se utilizează pentru prevenirea escarelor? A). Oxigenoterapia prin mască B). Imobilizarea în decubit lateral C). Alimentaţia şi hidratarea adecvată D). Poziţionarea unui colac în părţile proeminente E). Mobilizarea activă sau pasivă a pacientului 192. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte? Plăgile chirurgicale şi posttraumatice contaminate A). Trebuiesc suturate pentru evitarea suprainfectării B). Trebuiesc drenate C). Sunt tratate cu antibiotice local D). Se suturează după vindecarea infecţiei E). Trebuiesc îndepărtate detitusurile celulare 193. Care dintre următoarele semne ridică suspiciunea unei infecţii de plagă? A). Paloarea tegumentelor din jurul plăgii 32

35 B). Creşterea temperaturii locale C). Edemaţierea zonei din jurul plăgii D). Secreţii abundente din plagă E). Hemoragie la nivelul plăgii 194. Spălarea şi curăţarea plăgilor se efectuează cu: A). Apă oxigenată B). Ser fiziologic C). Apă de la robinet D). Iod E). Soluţii antibiotice 195. Pentru prevenirea problemelor respiratorii postoperatorii este necesar: A). Detubarea precoce B). Monitorizarea saturaţiei în oxigen C). Monitorizarea frecvenţei respiratorii D). Aspirarea sterilă a secreţiilor traheale şi din cavitatea bucală E). Montarea unei sonde nazo-gastrice Bibliografie: 1. Azamfirei L, Copotoiu SM, Ghiţescu I, Copotoiu R: Îndrumător de lucrări practice pentru anestezie-terapie intensivă 2. Copotoiu SM, Azamfirei L: Ghid de bună practică în terapie intensivă 33

36 ÎNGRIJIRII CALIFICATE ÎN CHIRURGIE PREGĂTIREA PREOPERATORIE 196. Care din următoarele metode contribuie la buna pregătire psihică a bolnavului: A). îndepărtarea factorilor nocivi B). înlesnirea vizitei familiei C). asigurarea odihnei şi unui somn liniştit D). combaterea manifestărilor ce provoacă discomfort E). crearea siguranţei că operaţia va decurge în condiţii favorabile 197. Cu cât timp înaintea intervenţiei chirurgicale trebuie să depilăm regiunile păroase: A). cu 48 de ore B). în seara premergătoare C). cu 1-2 ore D). pe masa de operaţie E). nu are importanţă când se face acest lucru 198. Pentru a avea un somn liniştit, în seara dinaintea intervenţiei chirurgicale se administrează: A). fenobarbital B). mialgin C). paracetamol D). romergan E). diazepam 199. Pregătirea psihică a bolnavului chirurgical presupune: A). asigurarea confortului în saloane B). servirea mesei C). program de vizitare a aparţinătorilor D). comportament corespunzător al personalului medical E). administrare de medicamente anxiolitice: opiacee sau barbiturice 200. Pregatirea preoperatorie biologică la bolnavii tineri, fără antecedente patologice presupune efectuarea: A). hemoleucogramei B). TS, TC C). sumarului de urină D). măsurarea tensiunii arteriale E). probe hepatice 201. Bolnavii pulmonari necesită preoperator: A). gimnastică respiratorie B). antitusive C). mucolitice 34

37 D). bronhodilatatoare E). analeptice respiratorii 202. Pregătirea bolnavilor cu afecţiuni digestive presupune: A). reechilibrare hidro-electrolitică B). reechilibrare proteică C). golirea tubului digestiv de materii D). reducerea florei microbiene E). tubajul gastric 203. Pregătirea bolnavului hepatic presupune: A). precauţie la administrarea anestezicelor hepatotoxice B). administrare de vitamine din grupul B C). regim alimentar bogat în glucide şi proteine D). regim alimentar bogat în lipide E). aport caloric de cal/zi 204. Pregătirea bolnavilor renali presupune: A). perfuzii cu glucoză şi electrolitice B). diuretice C). combaterea unui sindrom infecţios prin antibioterapie D). menţinerea unei diureze de ml/24h E). hemodializă sau dializă peritoneală 205. Pregătirea bolnavilor diabetici presupune: A). aport de aprox.2000 cal/zi B). insulinoterapie pre şi postoperatorie C). perfuzii cu glucoză D). regim alimentar sărac în proteine şi lipide E). regim alimentar bogat în glucide 206. Pregătirea preoperatorie a bolnavilor renali se realizează cu scopul menținerii unei diureze de aproximativ: A) ml/24ore B) ml/24ore C) ml/24ore D) ml/24ore E) ml/24ore ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII 207. Parametrii care trebuie monitorizaţi în primele ore postoperator sunt: A). pulsul şi TA B). temperatura C). cantitatea de lichide ingerate 35

38 D). aspiraţia nasogastrică E). diureza 208. În apropierea patului de postoperator trebuie să avem : A). tensiometru B). stetoscop C). aspirator D). taviţă renală E). sursă de oxigen 209. Simptome care trebuie semnalate de asistentă în evoluţia bolnavului postoperator: A). agitaţia B). dezorientarea C). somnolenţa D). apatia E). torpoarea 210. Semne care trebuie să ne îngrijoreze în evoluţia unei plăgi: A). pătarea pansamentului cu secreţii sau sânge B). apariţia durerilor locale C). apariţia febrei D). tumefierea locală E). hipotermie locală 211. Prevenirea vărsăturilor în postoperator se face prin: A). poziţie comodă în pat B). evitarea consumului de lichide şi alimente câteva ore C). sondă de aspiraţie nazogastrică D). medicamente antiemetice E). administrarea precoce de lichide reci 212. Bolnavii cu risc crescut de complicaţii tromboembolice sunt: A). vârstnici B). obezi C). cu cancer D). cu intervenţii chirurgicale pe torace, pelvis, etaj abdominal inferior E). caşectici 213. Metode de prevenire a complicaţiilor tromboembolice: A). poziţie în pat cu membrele pelvine uşor ridicate B). folosirea ciorapilor elastici C). folosirea manşetelor pneumatice pe gambe D). mişcări pasive în pat E). evitarea mersului după operaţie cât mai mult posibil 214. Care sunt semnele tromboflebitei profunde: A). Tahicardia 36

39 B). Febra C). Edem gambier D). Durere în molet E). Pliurie 215. Reluarea alimentaţiei în postoperator presupune: A). apă, ceai neîndulcit, zeamă de compot în prima zi postoperator B). pireuri de legume, lapte în ziua a doua C). orice aliment dar administrat în cantităţi mici şi la intervale scurte în primele 2 zile D). odată cu reluarea tranzitului intestinal se pot administra orice fel de alimente, fără restricţie, cu excepția celor operați pe tubul digestiv E). administrarea de alimente hipercalorice la bolnavii caşectici din prima zi 216. Retenţia de urină în postoperator are următoarele cauze: A). clinostatismul prelungit B). dureri locale exacerbate de mişcări C). hidratare deficitară D). complicaţii postoperatorii E). anestezia generală 217. Tumora mamară malignă are următoarele caracteristici: A). dură B). dureroasă C). aderentă la ţesuturi D). bine delimitată E). suprafaţa regulată 218. Care sunt explorările paraclinice care pot preciza malignitatea unei tumori mamare: A). ecografia mamară B). examenul citologic al unei scurgeri mamelonare C). examenul mamografic al sânului D). examenul histopatologic citologic al puncţiei biopsie cu ac de la nivelul unei formaţiuni tumorale sau ganglionare E). examenul histopatologic extemporaneu al unei excizii sectoriale mamare ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ABDOMEN ACUT CHIRURGICAL 219. În regimul alimentar al unui pacient cu pancreatită acută se vor evita: A). alcoolul B). alimentele bogate în grăsimi C). alimentele sărate D). lichidele E). condimentele 37

40 220. Pregătirea preoperatorie a unui pacient cu ocluzie intestinală include: A). montarea unei sonde nazo-gastrice B). montarea unei sonde urinare C). efectuarea de spălături gastrice cu soluţii bicarbonatate pentru a reduce incidenţa vărsăturilor D). efectuarea unei clisme evacuatorii E). montarea unei linii venoase pentru reechilibrarea hidro-electrolitică 221. Îngrijirea postoperatorie a pacientului cu ocluzie intestinală presupune: A). monitorizarea diurezei B). reluarea alimentației perorale în primele 24h C). aspirația nasogastrică până la reluarea tranzitului intestinal D). stimularea peristalticii intestinale E). reechlibrare hidroelectrolitică ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU HEMORAGIE DIGESTIVĂ 222. Hematemeza este o hemoragie internă exteriorizată manifestată prin: A). vărsătură de sânge roşu aerat B). vărsătură de sânge ca zaţul de cafea C). vărsătură de sânge negru lucios ca păcura D). vărsătură de resturi alimentare E). vărsătură de sânge roşu proaspăt 223. Hemoragia digestivă superioară se exteriorizează prin: A). hemoptizie şi hematemeză B). hematemeză şi melenă C). hematurie şi melenă D). hematemeză şi hematurie E). hemoptizie şi melenă 224. Pacientul cu rectocolită ulcero-hemoragică prezintă în fazele acute ale bolii: A). numeroase scaune diareice B). constipaţie rebelă la tratament C). tranzit intestinal normal pentru gaze şi materii fecale D). scaune cu sânge E). scaune muco-purulente 225. La un pacient cu HDS, recoltarea unui set de analize va include obligatoriu determinarea: A). grupului sanguin B). Rh-ului C). proteinemiei D). glicemiei E). probelor hepatice 38

41 226. Examenul endoscopic la un pacient cu hemoragie activă este: A). contraindicat B). are valoare diagnostică C). poate avea valoare terapeutică D). previne apariţia encefalopatiei hepatice E). nu poate fii efectuat datorită hemoragiei BIBLIOGRAFIE 1. Mihailescu M - Chirurgie pentru cadre medii - Editura medicala, Bucuresti, anul Tehnica îngrijirii bolnavului - Mozeş Carol Ed Medicală Bucureşti, Titirca L. - Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali - Ed Viata Medicala Romaneasca 2003; 4. Codul de etica si deontologie profesionala al asistentului medical şi moaşei din România ; 5. Angelescu N. Tehnici elementare de chirurgie Ed Med Bucuresti, Proca E. Tratat de patologie chirurgicala, vol I Semiologie si propedeutica chirurgicala conducator E.V. Bancu), Ed Medicala, Bucuresti,

42 ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN MEDICINĂ INTERNĂ ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ CONGESTIVĂ 227. Insuficienţa cardiacă se caracterizează prin următoarele: A). Forţa contractilă a inimii nu mai asigură debitul de sânge necesar B). Organele şi ţesuturile organismului sunt în deficit de oxigen C). Apare stază în circulaţia pulmonară D). Are forme clinice şi gravităţi diferite E). Toate cele mai de sus 228. Repausul fizic îndelungat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă poate cauza: A). Creşterea vitezei de circulaţie a sângelui B). Scăderea coagulării sângelui C). Sângerări D). Reducerea vitezei de circulaţie a sângelui (stază) E). Tromboze venoase la nivelul membrelor inferioare 229. Complicaţia cea mai gravă a trombozelor venoase profunde la nivelul membrelor inferioare poate fi: A). Gangrena B). Durerea C). Embolia pulmonară D). Pneumonia E). Toate cele mai de sus 230. Complicaţiile repausului îndelungat la pat pot fi următoarele: A). Scăderea tonusului muscular B). Hipotensiunea ortostatică C). Constipaţia D). Contractura musculară E). Tromboza venoasă profundă 231. Pentru prevenirea trombozelor venoase profunde la pacienţii cu insuficienţă cardiacă este recomandat: A). Doze profilactice de heparină B). Activitate fizică intensă C). Antibioterapie D). Mişcări active uşoare şi pasive ale membrelor E). Antiinflamatoare 232. Complicaţiile sutanate care apar din cauza edemelor de stază la bolnavii cu insuficienţă cardiacă sunt: A). Piodermite B). Psoriază 40