DESPRE NOI

Transcriere

1 4.2 Lucrări asupra familiilor de albine în luna APRILIE (după ing.nicolae Foti, Constantin Antonescu, Eleodor Gh.Bistriceanu, Radu Vancea, prof.univ.dr.ing.petre Iordache şi Veronica Mara Mîndru) Fig.4.1 Pentru albine începe sezonul activ ACŢIUNI PRIORITARE ÎN LUNA APRILIE: - efectuarea reviziei de fond de primăvară (dacă aceasta nu a putut fi făcută în martie); - întărirea familiilor orfane sau rămase în urmă cu dezvoltarea; - completarea rezervelor de hrană în caz de nevoie; - preîntâmpinarea şi combaterea furtişagului; - lărgirea cuibului, intensificarea creşterii de puiet în familiile de albine şi scoaterea fagurilor necorespunzători; - valorificarea culesurilor timpurii cu ocazia înfloririi pomilor fructiferi şi rapiţei de toamnă; - realizarea stocului de rame cu faguri crescuţi necesar stupinei, prin introducerea de faguri artificiali la crescut în familiile de albine bine dezvoltate; - deblocarea cuiburilor de prea multă păstură şi montarea colectoarelor de polen; - curăţirea cuiburilor de ceară şi propolis, repararea, dezinfectarea stupilor şi transvazarea familiilor de albine; - introducerea în familiile de albine folosite la multiplicarea reginelor de faguri cu celule de trântori, în scopul creşterii de trântori pentru împerecherea reginelor; - controlul stării de sănătate al familiilor de albine și - efectuarea observaţiilor fenologice. Luna aprilie, numită şi prier, înregistrează treceri rapide de la cald la frig şi invers, situaţie provocată de aer nordic ce intră în contact cu aer mediteranean ce pot pătrunde în ţara noastră în această lună. Pot surveni perioade reci, cu ploi sau chiar cu fulguieli scurte de zăpadă în unele zone ale ţării. 39

2 Arţarul tătăresc (Acer tataricum L.) Vişin (Prunus cerasus L.) Rapiţa mare (Brassica napus oleifera L.) Salcâmul mexican (Robinia neomexicana Gray.) Salcia albă (Salix alba L.) Zălogul (Salix cinerea L.) Fig.4.1 Primele oferte melifere la începutul lunii aprilie Totuşi, odată cu mărirea zilei, temperatura creşte şi continuă să apară flori de la pomii fructiferi și vegetația spontană (fig.4.1). Familiile de albine îşi încep activitatea din afara stupului şi pentru ele, începe un nou sezon, de formare a rezervelor de hrană, de înmulţire. Creşterea duratei zilei-lumină, înflorirea masivă şi continuă a pomilor fructiferi, a plantelor de pădure, a sălciilor, zălogului etc. precum şi a unor culturi agricole timpurii, ca rapiţa de toamnă, creează albinelor condiţii optime de activitate şi de dezvoltare şi, tot acum, are loc înlocuirea totală a albinei de iarnă cu albine tinere, crescute în cantităţi din ce în ce mai mari. Albinele eclozionate acum vor îngriji generaţiile următoare, ele fiind albine doici diferite de cele de iernare, fără rezerve în corpul gras şi, astfel, în familiile de albine raportul dintre albinele de iernare şi cele nou apărute, se va schimba în fiecare zi, în favoarea albinelor tinere. Acesta este momentul cel mai dificil în familiile de albine, fenomen observat, cu predilecţie, în a doua jumătate a lunii aprilie. În această lună principalele lucrări asupra familiilor de albine sunt: Efectuarea reviziei de fond de primăvară Fig.4.2 Revizie de fond Dacă luna trecută, din cauza condiţiilor nefavorabile ale vremii, nu s-a putut efectua revizia de fond a familiilor de albine acum este momentul să se efectueze această operaţiune foarte importantă pentru activitatea familiilor de albine în sezonul activ al acestui an. Pentru aceasta, odată cu creşterea temperaturii peste C, se va executa revizia de fond a familiilor de albine. Cu această ocazie se stabileşte puterea familiei - în intervale ocupate de albine (un interval de albine egal 200 g albină pe rama ME sau 300 g pe rama Dadant), cantitatea puietului (în rame ocupate de puiet) şi cantitatea de hrană rămasă în cuib după terminarea perioadei de iernare. Bineînțeles că la această revizie se vor efectua toate operaţiunile descrise în spaţiul aferent lunii martie din acest caledar apicol. 40

3 Întărirea familiilor orfane sau rămase în urmă cu dezvoltarea Fig.4.3 Ramă ajutătoare cu puiet căpăcit La efectuarea reviziei de fond, referitor la starea familiilor de albine din stupină, apicultorii vor diagnostica trei cazuri în care se încadrează familiile de albine: - familii cu dezvoltare normală; - familii slabe şi - familii orfane. Familiilor de albine bine dezvoltate, conform cu luna aprilie, li se vor creea condiţii de continuare a acestei dezvoltări şi, bineînţeles, cu monitorizare de rigoare permanentă. Familiile slabe, cu hrană insuficientă sau de calitate necorespunzătoare vor fi ajutate de urgenţă procedând la aşanumitele hrăniri de necesitate şi prin introducerea de puiet căpăcit (fig.4.3) cât mai aproape de eclozionare, luat de la familiile puternice. Aici este de remarcat că merită a fi întărite doar acele familii care au regine tinere valoroase - de regulă din roi formaţi în anul anterior şi care, din anumite motive au ieşit din iarnă foarte slăbite. Cele cu regine bătrâne, defecte, sau afectate de diferite boli, mai bine se reformează şi se refac în decursul sezonului activ. De asemenea, la introducerea puietului se va avea grijă ca acesta să fie bine acoperit de albina familiei ajutate, altfel puietul neacoperit de albine poate răci, pierzându-se astfel fără folos. De aceea în asemenea familii se introduc fagurii cu puiet pe suprafeţe mai mici, scoţându-se toţi fagurii de prisos şi izolându-se cuibul cât mai bine din punct de vedere termic. În cazul familiilor orfane, acestea vor primi o regină de la rezervă, dacă există, sau se vor unifica cu alte familii excesiv de slabe dar cu regină. Unificarea familiilor de albine se face prin simpla transvazare a cuibului familiei orfane lângă cuibul familiei cu regină sau deasupra acesteia şi, acuma, izolarea reginei nu este obligatorie deoarece, în această perioadă, reginele sunt acceptate uşor de albinele străine. Pericolul apare doar în cazul în care în familia orfană au apărut albine ouătoare, situaţie care se recunoaşte prin prezenţa de puiet bombat de trântor -sau de ouă mai multe depuse neregulat pe pereţii celulelor astfel, că în asemenea cazuri, izolarea reginei fiind obligatorie. Fig.4.4 Regină introdusă în familie orfană Completarea rezervelor de hrană în caz de nevoie Calendaristic luna aprilie ar trebui să fie caracterizată prin creşterea ofertei melifere favorizând apariţia culesurilor de întreţinere şi chiar de producţie, cum este cazul la înflorirea rapiţei de toamnă și înfloririi pomilor fructiferi, dar tot această lună din punct de vedere metorologic poate fi nefavorabilă acestor culesuri. Astfel, lipsa totală sau împiedecarea parțială a culesurilor influenţează negativ desfăşurarea normală a creşterii puietului şi implicit dezvoltarea familiilor de albine. Pentru remedierea acestei situaţii, în vederea asigurării hranei hidrocarbonate necesare (miere) se vor face hrăniri stimulative care vor duce la accelerarea creşterii de puiet. Cantitatea şi calitatea hranei din stup (miere, păstură) influenţează în primul rând calitatea albinelor de iernare cât şi a celor de primăvară mai ales prin dezvoltarea glandelor hipofaringiene ale acestora, glande cu rol foarte important în producerea lăptişorului de matcă. Aceste albine au un dublu rol: acela de 41

4 alimentare a reginei cu hrană de calitate, pentru forţarea pontei (accelerarea depunerii de ouă) precum şi luarea în creştere a ouălor depuse de regină. Altfel, albinele prost hrănite sau cu hrană de slabă calitate nu vor lua în creştere larvele determinând scăderea proporţiei de albine tinere faţă de cele bătrâne sau îmbătrânite. Hrănitor uluc Fig.4.5 Hrănitoare Hrănitor sifon Hrănirile stimulative de primăvară se fac, în diverse tipuri de hrănitoare (fig.4.5), cu sirop de zahăr sau miere 1/1, o parte apă la o parte zahăr, în cantităţi mici, 200 la 300 ml, administrate periodic şi repetat la un interval de 3-4 zile, în funcţie de puterea familiilor şi de capacitatea familiilor de albine de prelucrare a siropului. Trebuie ştiut că administrarea în hrănitoare a porţiilor mici de sirop din zahăr călduţ creează o senzaţie de cules care, bazată pe instinctul de acumulare, induce un plus de activităţi ca mărirea numărului de ouă depuse de regine, obţinerea de contigente mai mari de albine doici, care vor lua în creştere puiet mai mult, precum şi mărirea numărului celorlalte albine lucrătoare tinere care efectuează alte munci în stup, în faguri şi chiar în afara stupului. O metodă de hrănire eficientă şi cu un volum necesar mai mic de muncă, este administrarea în hrănitoare de zahăr tos puţin umectat. Astfel administrat, folosirea zahărului este permanentă, creând senzaţia de cules, şi de lungă durată şi, în plus, nu provoacă furtişag. Poate fi folosit însă doar atunci când temperatura exterioară a atins cel puţin C Preîntâmpinarea şi combaterea furtişagului Furtişagul între albine este o însuşire nedorită a acestora care este generatoare de mari pagube şi, în acelaşi timp, furtişagul reprezintă şi un mijloc aproape necontrolabil de răspândire a bolilor în stupina noastră şi chiar la cele din vecinătate. Fenomenul de furtişag între albine declanşat se manifestă prin zborul unor albine, pe care le vom numi albine hoaţe, în jurul stupilor ezitând să intre în aceştia prin urdiniş dar căutând să pătrundă în ei prin orice crăpătură, pe sub capac ş.a.m.d. (Fig.4.6). Când nu reuşesc, se furişează printre albinele ce fac de pază la urdiniş, intrând în luptă cu ele. Aici, trebuie arătat că sunt familii de albine care se lasă atacate fără împotrivire, ceea ce pune un semn de întrebare asupra Fig.4.6 Tendință de furtișag stării lor. Totodată, albinele hoaţe zboară intens şi pe un timp nepotrivit şi până seara târziu; mai totdeauna acestea zboară cu o încărcătură de miere din stupul prădat, astfel că dacă apăsăm uşor una din aceste albine, prinsă la ieşirea pe urdinişul stupului prădat, ea va lăsa să-i cadă o picătură de miere. Albinele hoaţe se mai cunosc şi după cum zboară şi anume: albinele stupului prădat zboară normal pe când cele hoaţe, când ies din stup se lasă mai întâi jos şi apoi se ridică. Furtişagurile pot fi lente sau violente şi aici trebuie precizat că dacă furtişagurile lente pot trece neobservate cele violente pot cupinde şi chiar distruge toate familiile de albine dintro stupină. Practica a arătat că este mai uşor de prevenit decât de combătut furtişagul între albine. 42

5 Ca metode de bază pentru prevenirea furtişagului se recomandă: - să nu se ţină în stupină familii slabe şi, drept urmare, familiile diagnosticate ca slabe sau orfane vor fi întărite neîntârziat, acestea fiind cele dintâi atacate de albinele hoaţe; - se astupă toate crăpăturile lăzilor de stupi şi se va avea grijă ca fundurile, podişoarele şi capacele acestora să nu prezinte locuri de trecere pentru albine; - în timpul perioadelor lipsite de cules se reduc la maximum urdinişurile după puterea familiilor de albine; - hrănirea familiilor de albine să se execute cu predilecţie seara târziu, în raţii care să fie luate de albine până dimineaţa şi cu grijă de a nu rămâne urme de sirop pe pereţii şi capacele stupilor sau pe jos (eventualele picături de sirop se şterg cu o bucată de pânză umezită) ; - a nu se lăsa în stupină, la îndemâna albinelor, faguri goi, faguri cu urme de miere, bucăţi de fagure, hrănitoare sau vase care au miros de miere, siropuri sau ceară; - ramele cu faguri de rezervă, mierea, ceara şi rezervele de hrană pentru albine să fie păstrate în locuri inaccesibile albinelor şi, - în timpul reviziilor curente sau de fond trebuiesc luate măsuri atente de prevenire a furtişagului, astfel că se va lucra repede şi precis şi nu se vor ţine stupii deschişi timp îndelungat. La apariţia furtişagului se întrerupe imediat administrarea de sirop şi se închide stupul, se reduce deschiderea urdinişului, şi eventual se umezesc stupii cu petrol, motorină, acid fenic, creolină etc. pentru alungarea albinelor hoaţe, se pun tăvi cu materiale fumigene în faţa urdinişurilor. Rezultate bune dă şi pulverizarea albinelor hoaţe cu apă. Pentru a stabili de unde vin albinele hoaţe, se presară cu făină albinele care ies din stupul prădat şi se observă urdinişurile celorlalţi stupi din stupină depistând astfel stupul cu albine hoaţe. Mai totdeauna albinele hoaţe sunt dintre cele mai vârstnice, fără perişori caracteristici pe corp şi la urdinişurile stupilor atacaţi se descoperă totdeauna un număr mare de albine moarte cu abdomenul îndoit. În cazul în care niciuna din măsurile descrise mai sus nu duce la stoparea furtişagului stupul cu familia atacată se duce întro încăpere întunecoasă, pentru 2 3 zile, cu urdinişul închis, unde familia de albine va trebui aprovizionată cu apă şi i se va asigura o aerisire corespunzătoare. În locul stupului ridicat se aşează un stup gol în care se introduc cârpe îmuiate în substanţe urât mirositoare. Rezultate bune, în stoparea furtişagului, îl dă şi folosirea lutului moale la strâmtorarea urdinişurilor şi astuparea crăpăturilor lăzilor de stupi sau acoperirea stupilor atacaţi cu pături sau cearşafuri umede pentru 24 ore. În situaţia extremă, când furtişagul nu poate fi stăvilit şi tinde să se generalizeze la toată stupina, cea mai bună măsură este să se transporte stupina întro locaţie unde există cules melifer Lărgirea cuibului, intensificarea creşterii de puiet în familiile de albine şi scoaterea fagurilor necorespunzători În această lună, în plină perioadă de dezvoltare a familiilor de albine, când în stupi există rezerve de hrană şi regina îşi intensifică în fiecare zi ponta, apar probleme delicate de care apicultorii trebuie să ţină seama dacă vor să obţină o dezvoltare armonioasă a familiilor de albine, fără sincope. Acuma, ca urmare a consumării rezervelor de hrană apar multe celule golite de miere şi, implicit, rame în excedent şi ca urmare familia se extinde pe toate ramele, nereuşind să încălzească tot puietul existent şi, mai grav, apariţia unor zile capricioase, cu temperaturi scăzute, în unele zone chiar lapoviţă, poate duce la reformarea ghemului şi părăsirea puietului ceea ce Fig.4.7 Corp având cuib strâns determină compromiterea lui. De aceea, ca lucrare principală, apicultorul trebuie să lucreze "cu un cuib strâns" (Fig.4.7) adică eliminând ramele excedentare, astfel încât albinele să acopere bine fagurii rămaşi în stup şi procedând astfel căldura va fi asigurată la un nivel corespunzător. Cu această ocazie se scot, sau se trec după diafragmă fagurii goi, cei cu defecte, cu multe celule de trântori, precum şi fagurii albi care, în perioada de primăvară, sunt acceptaţi mai greu de regine pentru creşterea puietului şi care, în acelaşi timp, menţin în cuib o zonă care se încălzeşte mai greu din cauza coeficientului termic mai redus. 43

6 Cât priveşte creşterea puietului, la început, până ce puietul ocupă bine 3-4 faguri în centrul cuibului, acesta se menţine cât mai strâns, astfel încât puietul să fie depus cât mai compact, albina ocupând complet intervalele dintre faguri. Cuibul se menţine în acest mod până ce puietul se extinde până la fagurii laterali, iar albina trece ziua şi pe fagurii de după diafragmă. Din acest moment, o dată la 6-7 zile se introduce la marginea puietului câte un fagure bun de ouat, mai închis la culoare (lucrarea se numeşte lărgirea cuibului), iar după ce puietul se extinde pe 5-6 faguri, fagurele respectiv se poate introduce între ultimii doi faguri cu puiet, din partea dinspre diafragmă, care de obicei este îndreptată spre sud (lucrare denumită spargerea cuibului). Fagurele nou introdus, poate fi uscat sau puţin stropit cu apă călduţă sau cu sirop slab de zahăr. Această schemă de dezvoltare a cuibului se foloseşte indiferent de tipul stupului, chiar şi la cei multietajaţi, în cazul în care au ieşit din iarnă cu mai puţin de 6-7 intervale de albine, în plus, aceştia pot fi lăsaţi pentru prima perioadă doar pe un corp, sau în cazul în care au iernat pe două corpuri, între acestea să se introducă o folie din plastic sau din carton asfaltat, cu o fantă de 1/20 cm înspre peretele din faţă, pentru trecerea albinelor, în acest mod strâmtorarea este mai puternică şi păstrarea regimului termic mai sigură. Dacă stupii ME au iernat doar pe un corp, sau li s-a redus un corp în primăvară pentru a se realiza un regim termic mai bun în cuib (la familiile slabe), şi a fost lăsat doar corpul în care se află cuibul familiei de albine, în momentul în care albina ocupă bine 8-9 intervale şi există 6-7 faguri cu puiet, se montează (ataşează) şi cel de al doilea corp. Acesta se aşează pentru început, sub corpul ocupat de cuib, unde se menţine până când în corpul de sus puietul va ocupa 8 faguri, fapt care va obliga regina să coboare în corpul de jos unde va începe să depună ouă pe 2-3 faguri centrali, iar intervalele corpului respectiv vor fi ocupate măcar pe jumătate de albine. În acel moment se face inversarea corpurilor, în continuare lucrându-se nu cu rama, ci doar cu corpul. Pentru o mai bună stimulare a creşterii de puiet în corpul pus deasupra, în acesta se poate introduce un fagure cu puiet necăpăcit scos din primul corp, în locul lui introducându-se un fagure bun de ouat sau o ramă cu fagure artificial, puietul introducându-se între fagurii în care regina a depus deja ouă. Tot pentru mărirea suprafeţei de puiet, fagurii cu resturi de miere aşezaţi după diafragmă şi chiar cei rămaşi în cuib se descăpăcesc. De asemenea, în vederea pregătirii pentru valorificarea optimă a culesului de la salcâm, poate fi executată aşa-numita uniformizare a puterii familiilor, scop în care se scot faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte puternice (6-7 faguri cu puiet) şi se introduc în familiile de putere medie (4-5 faguri cu puiet). În acest fel, familiile de putere medie ating mai repede o putere mai mare, stupina ajungând la perioada de cules cu un efectiv mai mare de familii puternice, iar pe de altă parte se poate evita intrarea prematură a familiilor foarte puternice în frigurile roitului. În locul cedării puietului căpăcit se poate practica schimbul de faguri cu puiet, în locul fagurilor cu puiet căpăcit din familiile foarte puternice introducându-se faguri cu ouă şi larve tinere scoase din familiile de putere medie, care primesc puietul căpăcit. Acest mod de unificare (întărire) nu are rost să se aplice la familiile mai slabe (2-3 rame cu puiet), care oricum nu se vor întări prea mult până la înflorirea salcâmului, urmând a se dezvolta în timpul acestuia şi după. În situaţia în care se observă tendinţa depunerii de puiet de trântor, mai ales la familiile cu regine mai bătrâne, se va introduce la marginea cuibului o ramă goală, eventual însârmată (rama clăditoare) în care albinele vor trage faguri naturali cu celule de trântori, faguri care pot fi recoltaţi periodic, pe măsura ce sunt terminaţi de crescut, uneori în celule existând chiar şi ouă sau puiet tânăr de trântori şi mai mult eliminând cu acest prilej mulţi acarieni (Varroa jacobsoni). Cantitatea puietului, aspectul şi modul său de amplasare determină calitatea lui. Astfel, depunerea compactă şi în cantitate mare, cel puţin 2-3 faguri de puiet la 5-6 intervale albină, indică o Fig.4.8 Ramă cu puiet compact regină de calitate, prolifică şi sănătoasă, iar puietul puţin, împrăştiat, cu celule goale în cuprinsul lui, arata o regină uzată şi cu defecte, care va trebui să fie înlocuită. 44

7 Valorificarea culesurilor timpurii cu ocazia înfloririi pomilor fructiferi şi rapiţei de toamnă În perioada aprilie mai, vor înflori multe soiuri de pomi fructiferi şi pe mari suprafeţe agricole, va înflori rapiţa, plantă clasificată din punct de vedere melifer, cu mare pondere economico-apicolă astfel că va creşte semnificativ oferta de culesuri poleno-melifere pentru familiile de albine. În perioadele când sunt înfloriţi pomii fructiferi oferă un cules abundent de nectar şi polen, asigurând dezvoltarea familiilor de albine, iar în anii prielnici se pot chiar realiza şi producţii de miere marfă. Dintre speciile pomicole, mărul şi cireşul se situează pe primul loc, atât sub raportul producţiei de miere / ha şi a secreţiei de nectar / floare (la măr 0,4-3,7 mg / floare, cu o concentraţie în zahăr de 35-49%, respectiv, la cireş 0,5-1,4 mg / floare, cu o concentraţie în zahăr de 37,2%), cât şi sub raportul productivităţii în polen, care este apreciată ca fiind foarte bună şi foarte necesară pentru creşterea puietului şi pregătirea familiilor de albine înaintea culesului principal de la salcâm. Fig.4.9 Lan de rapiță inflorit Rapiţa, ca plantă meliferă începe să pună la dispoziţia albinelor culegătoare polen la 9 o C şi nectar la 14 o C, astfel că apare o dezvoltare timpurie a forţei familiilor de albine întro perioadă a primăverii când oferta meliferă este încă destul de redusă. Dezvoltarea în forţă a familiilor de albine la culesul de rapiţă se explică prin faptul că în perioada culesului nectaro-polenifer de la rapiţă depunerea de ouă de către reginele familiilor de albine pe ramele stupilor este de 1800 la 2200 ouă pe zi, cu o creştere la valori de peste 2500, în condiţii de temperatură de o C. Referitor la perioada duratei de înflorire a rapiţei şi la producţiile de miere obţinute, este de remarcat că tijele florale au de cele mai multe ori trei etaje de înflorire şi că la fiecare etaj florile secretă nectar şi polen 8 zile consecutiv, astfel că se poate spune că înflorirea rapiţei durează 24 de zile. Mai mult, în cazul condiţiilor optime, cu precipitaţii moderate şi temperaturi peste 25 o C, poate apărea al patrulea etaj de flori, caz în care înflorirea rapiţei durează 32 de zile. Mierea de rapiţă este galbenă, uneori aproape incoloră, cu aromă specifică (de foi de varză) şi cristalizează rapid, uneori chiar în faguri, motiv pentru care se indică extragerea imediată după terminarea culesului, mai ales că, în mod normal, după rapiță ar trebui să urmeze culesul de producție de la salcâm, mierea acestuia putând fi depreciată de mierea de rapiță. 45

8 Producţiile de miere care se pot înregistra zilnic la culesurile de rapiţă sunt de 2-3 kg miere / familia de albine, astfel că până la înfloritul salcâmului se pot extrage, ca producţie marfă, cantităţi de aproximativ 10 kg miere / familia de albine. Ca un element în plus, care recomandă rapiţa ca o importantă plantă meliferă, este acela că nectarul de rapiţă conţine o substanţă numită quercitină şi, după Prof.dr.Gheorghe Mencinicopschi, fost director al Institutului de Cercetări Alimentare, quercitina este un flavonoid antioxidant puternic, cu rol în combaterea tulburărilor circulatorii, a bolilor cardiovasculare şi chiar a cancerului. Alte afirmaţii ale cercetătorilor în domeniu susţin că quercitina poate încetini sau chiar opri procesul de degenerare a celulelor cerebrale care pot cauza, printre altele, instalarea bolii Alzheimer şi că, de asemenea consumul acestei substanţe, stimulează sistemele imunitare ale organismelor. Aşa s-ar explica de fapt şi dezvoltarea în forţă a familiilor de albine în timpul culesurilor de la rapiţă Realizarea stocului de rame cu faguri crescuţi necesar stupinei, prin introducerea de faguri artificiali la crescut în familiile de albine bine dezvoltate Dacă în natură există un oarecare cules de întreţinere, se pot introduce în locul fagurilor goi, 1-2 rame cu faguri artificiali, care se încadrează (intercalează) cu fagurii cu ouă sau cu puiet, iar în perioadele cu cules abundent şi mai ales dacă albinele beneficiază de cules de la vreun masiv melifer (rapiţă şi/sau pomi fructiferi) se pot introduce la clădit rame cu faguri artificiali, amplasaţi la marginea cuibului lângă ultima ramă de puiet. Aceşti faguri pot fi lăsaţi în locul respectiv până ce sunt clădiţi complet sau pot fi înlocuiţi cu alţi faguri artificiali doar după ce celulele au fost trase numai pe jumătate din înălţime (fig.4.10), fagurii urmând a fi Fig.4.10 Ramă cu fagure artificial parțial crescut terminaţi de crescut la culesul următor, mai intens (salcâm). Cea de a doua variantă este de preferat, în acest mod putem realiza începerea clădirii la mai mulţi faguri, şi nu vom tine ocupat locul respectiv cu un fagure alb în care, de regulă, în această perioadă, albinele nu depun nimic, în plus îi pot strica clădind în unele cazuri celule de trântor Deblocarea cuiburilor de prea multă păstură şi montarea colectoarelor de polen În această perioadă, întrucât oferta de polen este destul de mare, există pericolul blocării cuiburilor cu păstură şi reducerii astfel a spaţiului necesar pentru ponta reginei ceea ce impune deblocarea cubului de ramele cu prea multă păstură formând rezerve pentru perioadele deficitare. Tot pentru prevenirea blocării cuiburilor şi realizarea de rezerve este bine să se monteze colectoarele de polen. În privinţa păstrării păsturii trebuie ştiut ca păstura este sensibilă la păstrarea îndelungată, în care caz valoarea ei alimentară este de trei ori mai mică, faţă de polenul păstrat. Temperatura cea mai potrivită pentru păstrarea păsturii fără ca aceasta să se deprecieze este de +2 la +8 o C în incinte uscate. De asemenea, și păstrarea polenului colectat se face respectând anumite condiţii pentru ca acesta să nu se deprecieze şi chiar, mai grav, să devină toxic. Astfel trebuie reţinut că un polen umezit de ploaie sau de rouă, ţinut închis câteva ore, intră în fermentaţie, dezvoltându-se o serie de ciuperci primejdioase sau transformând unele substanţe preţioase în derivaţi toxici. Polenul colectat se poate păstra în stare proaspătă în congelatoare la temperatură de -2 o C sau se mai poate păstra, în lipsa congelatorului, în amestec cu două părţi zahăr tos, în vase ermetic închise, iar când acestea se deschid polenul trebuie consumat integral în următoarele ore. O metodă sigură de păstrare a polenului este păstrare lui în stare uscată dar aici trebuie precizat că uscarea duce la scăderea anumitor calităţi. Referitor la metodele de uscare literatura de specialitate descrie o multitudine de metode, rămăne ca apicultorii să le aleagă pe cele care cred că îi avantajează. 46

9 4.2.9 Curăţirea cuiburilor de ceară şi propolis, repararea, dezinfectarea stupilor şi transvazarea familiilor În această perioadă albinele au tendinţa de a strânge cantităţi mai mari de propolis cu care astupă eventualele crăpături sau spaţii goale dintre piesele stupului (rame. podişor, urdiniş etc.) şi în acelaşi timp în perioadele de cules construiesc şi mici făguraşi din ceară, în scopul menţinerii microclimatului optim creşterii puietului. Această situaţie trebuie folosită cât mai intens cu ocazia reviziilor periodice a stării familiilor, în vederea realizării unor cantităţi cât mai mari de propolis proaspăt şi ceară, de cea mai bună calitate atât prin răzuirea directă cu ajutorul dălţii apicole a pieselor stupului, cât şi prin folosirea unor colectoare speciale de propolis (pânze, plase, grile etc.,). Tot în această lună, în zilele călduroase, însorite,preferabil după amiaza, prin luarea tuturor măsurilor de prevenire a iscării furtişagului între albine, se poate face mutarea (transvazarea) familiilor de albine în stupi curaţi, deznfectaţi, reparaţi şi vopsiţi, transvazarea făcându-se mai uşor dat fiind puterea redusă a familiilor de albine, cu aceeaşi ocazie rezolvându-se şi pregătirile stupilor în vederea unor eventuale deplasări ulterioare în stupărit pastoral. Lăzile de stupi, eliberate prin transvazarea familiilor de albine din ele, vor fi curăţate, reparate, dezinfectate şi vopsite fiind astfel pregătite pentru transvazările viitoare Introducerea în familiile de albine folosite la multiplicarea reginelor de faguri cu celule de trântori, în scopul creşterii de trântori pentru împerecherea reginelor În cazul în care se intenţionează creşterea artificială de regine, în această lună este momentul de a se declanşea creşterea trântorilor selecţionaţi pentru împerecherea reginelor. Scopul creşterii de trântori este obţinerea de masculi de prăsilă, valoroşi sub aspectul zestrei lor ereditare, care se vor împerechia cu reginele virgine în aşa numitele puncte de împerechere. Începerea lucrărilor de creștere a trântorilor se devansează cu două trei săptămâni față acțiunea de creștere a reginelor, pentru ca aceștia să fie apți pentru împerechere în momentul când apar primele regine. Stabilirea acestui decalaj se face cunoscând ciclul de metamorfoză al reginelor (16 zile) și cel al trântorilor (24 zile), durata maturizării sexuale (7 10 zile la regine și zile la trântor), precum și timpul necesar pentru pregătirea fagurilor în vederea ouatului (aproximativ 4 zile). Pentru obţinerea de trântori, în fiecare dintre familiile alese ca fiind familii crescătoare de trântori se introduce câte o ramă cu celule mari de trântori, în mijlocul cuibului. Dacă apicultorul nu dispune de faguri cu celule de trântori, el va introduce în stup o ramă obişnuită pe care a lipit o fâşie de fagure artificial în partea superioară sau o ramă mică pe care albinele o vor prelungi cu celule de trântori şi în cazul când în natură nu există cules, familiile de albine care cresc trântori vor fi stimulate cu siropuri de zaharuri invertite sau cu miere. Trântorii devin apţi pentru reproducere maturi din punct de vedere sexual în a 14-a zi de la ecluzionare. Deci apicultorul trebuie să ţină cont de această particularitate a trântorilor pentru a-şi planifica lucrările de creştere în aşa fel încât când tinerele regine virgine vor face primele zboruri de împerechere, trântorii să fie maturi din punct de vedere sexual Controlul stării de sănătate al familiilor de albine Şi în această lună, ca şi în luna martie, în timpul reviziilor se vor face evaluări asupra stării de sănătate a familiilor de albine din stupină şi în caz de incertitudini se va procede la fel ca în luna precedentă: analize şi, în caz de nevoie, tratamente. Modalitatea de prelevare, împachetare, păstrare, expediere şi nominalizare a beneficiarilor rezultatelor analizelor este reglementată prin Ordinul Nr.25 al ANSVSA de emitere a NORMEI SANITAR VETERINARE din 19 martie 2008 privind metodologia de prelevare, prelucrare primară, ambalare şi transport al probelor destinate examenelor de laborator în domeniul sănătăţii animalelor. 47

10 Fig.4.11 Laborator autorizat de analize ale apicole Efectuarea observațiilor fenologice Așa cum s-a mai arătat, aprilie se poate intitula luna înfloririi cu predilecție a pomilor fructiferi și rapiței astfel că, în funcție de starea vremii, care de altfel poate fi foarte capricioasă, familiile de albine pot realiza culesuri de întreținere și chiar de producție 48

11 49