MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE UNIVERSITATEA DIN ORADEA ȘCOALA DOCTORALĂ DE ISTORIE DOMENIUL: ISTORIE Maria Margareta ROŞAN (MEZE) REZ

Transcriere

1 MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE UNIVERSITATEA DIN ORADEA ȘCOALA DOCTORALĂ DE ISTORIE DOMENIUL: ISTORIE Maria Margareta ROŞAN (MEZE) REZUMAT VIAŢA CULTURALĂ A ROMÂNILOR DIN MARAMUREŞ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. VIOREL FAUR ORADEA 2015

2 CUPRINS INTRODUCERE I. ISTORIOGRAFIA PROBLEMEI.. 7 II. PRECEDENTE CULTURALE ROMÂNEȘTI ÎN MARAMUREȘ PÂNĂ LA III. CONTEXTUL CULTURAL NAŢIONAL DUPĂ MAREA UNIRE...27 IV. ACTIVITATEA ASOCIAȚIONISTĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. DEZIDERATE ȘI REALIZĂRI...44 IV.1. Asociațiunea pentru Cultura Poporului Român din Maramureș...45 IV.2. Despărțămintele maramureșene ale Astrei IV.2.1. Reorganizarea despărțămintelor maramureșene ale Astrei...55 IV.2.2. Adunările generale IV.2.3. Modalități de afirmare culturală...81 IV Manifestări publice...81 IV Organizarea de biblioteci...96 IV Organizarea și utilizarea unui cinematograf propriu IV Corul, orchestra și Conservatorul realizări importante ale despărțământului IV Șoimii Carpaților IV Școala țărănească IV.2.4. Astra din Maramureș și legea Serviciului Social IV.3. Societatea artistico-muzicală Harmonia IV.4. Asociaţia învăţătorilor români din Maramureş IV.5. Asociația profesorilor secundari IV.6. Societățile de lectură IV.7. Asociații ale intelectualilor IV.8. Asociaţia Presei din Maramureş IV.9. Asociația meseriașilor români din Sighet IV.10. Reuniunea Femeilor Române Maramureşene IV.11. Societatea Principele Mircea IV.12. Asociațiile confesionale

3 IV Reuniuni confesionale greco-catolice IV Asociații confesionale ortodoxe V. MANIFESTĂRI TEATRALE ŞI MUZICALE VI. PRESA ROMÂNEASCĂ DIN MARAMUREŞ ( ) VI.1. Considerații generale VI.2. Apariţia presei scrise româneşti în Maramureş VI.3. Presa politică din Maramureş ( ) VI.3.1. Publicaţii ale Partidului Naţional şi Partidului Naţional Ţărănesc VI.3.2. Gazeta Maramurăşului organ al Partidului Poporului VI.3.3.Viitorul Maramureşului ziar de propagandă al Partidului Liberal VI.3.4. Periodice maramureșene de dreapta și de stânga VI.4. Presa cu profil cultural VI.4.1. Periodice maramureșene cu program de afirmare naţională VI.4.2. Reviste literare VI.4.3. Publicaţii umoristico-satirice VI.4.4. Publicaţii pedagogice VI.5. Presa religioasă VI.6. Presa de informare generală VI.7. Presa oficială şi administrativă CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE DOCUMENTARE FOTOGRAFII ȘI XEROGRAFII

4 INTRODUCERE Maramureșul, ținut de legendă, încărcat de istorie, a suscitat, de-a lungul timpului, interesul oamenilor de știință, de pe diverse paliere și din variate domenii geografi, istorici, muzeografi, folcloriști, etnografi, etnologi, literați, teologi etc., acesta fiind materializat prin apariția a numeroase articole, studii sau lucrări științifice ample. Unele dintre acestea au abordat aspecte legate de viața culturalartistică a românilor din Maramureș, pe diferite perioade istorice, dar nu s-a editat încă o istorie a culturii locale, care să trateze sistematic și aprofundat, într-o manieră revelatoare, unificatoare această problematică, pentru perioada dintre cele două războaie mondiale. În această circumstanţă, apariţia unei lucrări de cercetare cu tema Viața culturală a românilor din Maramureş în perioada interbelică, în care să fie pusă la contribuție bogata informație existentă, devine o necesitate stringentă pentru a percepe, in integrum, profilul spiritual al județului, privit ca parte componentă a culturii naţionale. Așadar, demersul nostru științific a pornit de la constatarea lipsei unor lucrări cuprinzătoare, dar și a precarității studiilor consacrate recuperării unor capitole importante din viața culturală a românilor maramureșeni între cele două conflagrații mondiale, în raport cu ceea ce regăsim în județele învecinate, sau chiar la nivelul întregii țări. Pe de altă parte, el se încadrează în cerinţele actuale ale istoriografiei Transilvaniei. Lucrarea de față își propune să sondeze lumea interbelică maramureșeană pe coordonatele sale culturale. Ea are menirea de a radiografia evoluția și intensitatea demersului cultural românesc interbelic din Maramureș și de a ilustra că şi acest colţ de ţară şi-a avut viaţa lui spirituală, pe care au făurit-o oameni devotaţi cauzei ei. Întrucât unele compartimente importante din trecutul cultural al românilor din Maramureș, ca de pildă învățământul, arta etc., au reținut mai mult atenția cercetătorilor, lucrarea de față are intenția de a investiga, aborda și sintetiza, într-o prezentare monografică, alte segmente, mai puțin tratate și elucidate: fenomenul asociaționist, mișcarea teatrală și muzicală și presa. Prin scopurile ei, lucrarea presupune o abordare interdisciplinară, pe lângă artă și literatură, aceasta vizând mai multe domenii ca geografie, sociologie, religie, economie etc. Metoda de cercetare a fost una riguroasă, cu atribute inductive, deductive și analogice. Cercetarea problematicii a impus, în preliminar, identificarea și parcurgerea bibliografiei de referință. Examinându-o, am ajuns la unele constatări, în temeiul cărora am recurs la investigarea ştiinţifică a izvoarelor inedite, respectiv, a documentelor găzduite în Arhivele Naţionale ale României din București, Sibiu, Maramureș, precum și a celor edite (colec ții și volume de informații, memorii, amintiri, corespondență, discursuri, presă etc.), din Biblioteca Academiei Române din București, Biblioteca Centrală Universitară Lucian Blaga din Cluj-Napoca, Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare și din Biblioteca Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș. Subliniem faptul că o importanță 3

5 aparte în demersul nostru l-a avut presa. Pe măsura culegerii informației, s-a realizat analiza temeinică a acesteia, iar după consultarea unor lucrări generale, speciale, surse electronice, s-a trecut la procesul de construcție istorică a lucrării. Reconstituirea Vieții culturale a românilor din Maramureș în perioada interbelică s-a dovedit o întreprindere dificilă. Cauza principală pe lângă faptul că nu există lucrări mai importante referitoare la acest subiect fiind penuria surselor arhivistice, colecțiile de periodice disipate și disparate, dar și lipsa unei minime bunăvoințe a factorului uman. Prin urmare, conștienți fiind de complexitatea temei, la care se adaugă aspectul incomplet al documentelor de arhivă, subliniem, încă de la început, că reconstituirea poate suferi spații insuficient marcate. Totodată, întrucât, unităţile administrativ-teritoriale ale României interbelice nu corespund celor de azi, menționăm că aria de cuprindere a subiectului se circumscrie numai la hotarele geografice și spirituale ale Maramureșului istoric, și nu la cele actuale ale județului. Sintagma Maramureșul istoric face trimitere la un teritoriu întins, dezmembrat în urma hotărârilor luate la Conferința de Pace de la Paris două treimi (partea de la nord de râul Tisa) au intrat în componența Cehoslovaciei, o treime (partea de la sud de Tisa) a fost încorporatã de statul român -, studiul nostru vizând doar partea integrată în frontierele României. Lucrarea este structurată pe 6 capitole, urmate de Concluzii, Bibliografie, Anexe documentare, Fotografii și xerografii. CAPITOLUL I În primul capitol, intitulat Istoriografia problemei, am realizat o analiză critică a lucrărilor științifice, apărute în perioade cronologice diferite - interbelică, comunistă şi postdecembristă, care au avut tangență, direct sau indirect, cu tematica lucrării. Spre deosebire de alte zone din nord-vestul Transilvaniei, istoriografia culturală maramureșeană interbelică nu înregistrează lucrări cuprinzătoare asupra formelor de manifestare spirituală a populației românești din această provincie. Câteva referințe succinte despre starea culturală a județului regăsim în scrierile unor intelectuali maramureșeni ai vremii, precum Iacob Dermer, Mihai Marina, Alexandru Filipașcu. Investigațiile de dată mai recentă au sondat diverse compartimente din trecutul cultural al românilor maramureșeni. Omul de cultură Valentin Băințan a reușit să tipărească o primă monografie, bine documentată, intitulată Arta corală din Maramureș 1, care oglindește în paginile sale evoluția și stadiul mișcării corale, de la începuturi și până în anul Un important punct de reper și o sursă de informații în studiul nostru a 1 Valentin Băințan, Arta corală din Maramureș, Baia Mare,

6 reprezentat lucrarea O istorie a culturii maramureșene 2. În aceasta, reputatul etnolog Pamfil Bilțiu a reconstituit, pe baza surselor edite, pagini din istoria literaturii vechi maramureșene, activitatea dezvoltată de unele societăți culturale românești care au activat pe plan local și a prezentat marile evenimente culturale înregistrate în istoria ținutului. Totodată, autorul a căutat să surprindă mișcarea revuistică locală, inventariind cronologic publicațiile apărute în acest colț de țară, în perioada interbelică. Dintre organizațiile culturale locale, despărțămintele Astrei au suscitat cel mai mult interesul istoricilor și cercetătorilor. Pamfil Bilțiu, Dan V. Achim, Marin Pop, Marian Nicolae Tomi, Teodor Ardelean, Felix Marian, Valer Moga, sunt doar câteva nume care s-au aplecat, de-a lungul timpului, asupra principalelor activități culturale inițiate de Astra în Maramureș, în perioada interbelică. Organizațiile confesionale greco-catolice au beneficiat de o analiză pertinentă, obiectivă, în materialele semnate de preotul Anton Rus și mai tânăra cercetătoare Lavinia Buda. Contribuții la istoria presei maramureșene interbelice au avut: Mihai Marina, Săluc Horvat, Mircea Popa și Adrian Marchiș. De un real folos în demersul nostru au fost și biografiile personalităților locale și monografiile instituțiilor școlare, care conțin o bogată informație inedită și edită, cu privire la trecutul cultural al românilor din Maramureș. CAPITOLUL II În acest capitol am semnalat precedentele culturale românești în Maramureș până la 1918, oprindu-ne îndeosebi asupra intervalului cuprins între revoluția de la 1848 și Marea Unire de la 1918, în care, Maramureşul, a înregistrat o mişcare naţională şi culturală comparabilă cu cea transilvăneană. Lupta pentru libertate națională s-a dus și în Maramureș prin cultivarea limbii române, a extinderii și dezvoltării învățământului românesc prin școlile confesionale greco-catolice, românii maramureșeni organizându-și viața națională proprie. În acest sens, elita locală a militat pentru înființarea unei societăți care să asigure suportul material în vederea înființării și susținerii unei preparandii și a unui internat, în același timp, un așezământ de afirmare a culturii române. Pornind la drum în 1861, la începutul etapei liberal-constituționale austriece din perioada , Asociațiunea pentru Cultura Poporului Român din Maramureș se numără printre cele mai vrednice societăți cultural-naționale românești zonale, care au luat ființă în împrejurări favorabile pentru emanciparea pe diverse planuri a popoarelor asuprite din monarhia habsburgică. Aceasta a avut o importanță deosebită în dezvoltarea conștiinței naționale și ridicarea culturală a populației maramureșene, desfășurând o activitate meritorie: a susținut, organizat și condus activitatea Preparandiei ( ) și a internatului înființat la Sighet 2 Pamfil Bilțiu, O istorie a culturii maramureșene, Baia Mare, Editura Casei Corpului Didactic Maramureș Maria Montessori,

7 pentru tinerii români care frecventau școlile ungurești din Sighet, a acordat burse elevilor merituoși, mulți dintre aceștia aducându-și ulterior, un important aport la orientarea și la progresul vieții culturale, sociale și naționale românești maramureșene etc. În anul 1867, pentru completarea și diversificarea activității Asociațiunii s- au pus bazele Societății de lectură Dragoșiana, care s-a constituit într-un focar de apărare a limbii și de afirmare spirituală. Tot sub auspiciile Asociațiunii și-a desfășurat activitatea și Reuniunea Docenților Români Greco-catolici din Maramureș, organizație profesională cu largi implicații în viața spirituală a epocii și a locului. Reuniunea a înscris merite deosebite pe linia întocmirii de manuale școlare, culegerii și valorificării creației populare, promovării interesului pentru arta populară, răspândirii culturii și trezirii interesului pentru lectură în rândul locuitorilor de la sate. Zestrea culturală a Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș a fost completată și modernizată de către despărțămintele maramureșene ale Astrei: Vișeu-Iza (1911) și Sighet (1914). CAPITOLUL III Pentru a racorda informația locală la un sistem general am considerat oportun să creionăm și cadrul cultural național, astfel că, cel de-al treilea capitol, intitulat Contextul cultural național după Marea Unire, prezintă progresele remarcabile care s-au realizat, sub acest raport, în perioada interbelică. Factorii de conducere și de decizie politică au conștientizat faptul că nu se putea vorbi de progres național fără a plasa învățământul, știința și cultura în centrul atenției. Astfel, sistemul educațional a fost reformat și modernizat sub toate aspectele. Politica educațională nu a vizat numai diminuarea analfabetismului, ci și construirea unui sistem liceal și universitar performant. Au fost înființate institute de cercetare, institute politehnice, academii de muzică și artă dramatică, de arhitectură și de arte plastice, în care s-au format elitele economice, politice, intelectuale și artistice ale perioadei, s-au stimulat dezbaterile intelectuale și activitatea de cercetare științifică 3. Știința a înregistrat succese remarcabile, multe dintre ele de valoare universală. Școlile românești din domeniile matematicii, fizicii, medicinei, chimiei, tehnicii, istoriei, geografiei, geologiei, biologiei, sociologiei, științelor agricole etc., au fost ilustrate de nume de prestigiu, cu rezonanță națională și internațională. Gândirea social-politică a generat importante curente de idei. Personalități de seamă, activând în domeniul științelor socio-umane, au scris opere de o certă valoare, atât de analiză, cât și de sinteză. 3 Grigore Georgiu, Istoria culturii române moderne, București, comunicare.ro, 2007, p

8 Literatura s-a remarcat prin opere de performanță, orientări variate, de la tradiționalism la mișcări consistente de avangardă, o dezbatere vie cu privire la noile idei, stiluri și practici artistice 4. Arta românească a fost ridicată pe noi culmi de Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai mari sculptori ai tuturor timpurilor. Pictura a fost reprezentată de o pleiadă de artiști valoroși, care se situează la nivelul căutărilor estetice din spaţiul european. Dintre compozitorii afirmaţi în perioada dintre războaie, care au dat strălucire muzicii româneşti, prin creaţii de certă originalitate şi expresivitate, reținem figura emblematică a lui George Enescu. Frecventarea unor noi domenii de creație, ruptura de tradiționalism, inovațiile culturale și științifice, realizate prin operele unor mari personalități, integrează cultura română în curentele de avangardă de pe plan european. O imagine asupra vieţii culturale în perioada dintre cele două războaie mondiale nu poate face abstracţie de dezvoltarea pe care au cunoscut-o editurile și publicaţiile. Editurile şi-au lărgit paleta de preocupări, asumându-şi un caracter modern. Presa a luat un mare avânt pe întreg teritoriul țării și a evidențiat existența, chiar și în unele orașe mai mici, a unei vieți culturale notabile, pe alocuri de valoare națională. Numărul periodicelor a crescut de la 16 în 1918, la 754 în 1919, ajungând în 1935 la Profilul acestora era extrem de diversificat: de informații, politice, muncitorești și profesionale, agricole, industrial-comerciale, literare, culturale (unele dintre ele apărând în limbile minorităţilor naţionale sau de largă circulaţie internaţională, mai ales în franceză), religie, învăţământ, sociologie, istorie, folclor, medicină, ştiinţifice, militare, drept şi administraţie, teatru, muzică şi artă, cinema-sport-modă, umor, pentru copii, buletine oficiale 5. Maramureşul s-a integrat în fenomenul românesc, s-a conectat la fluxul ideilor și creației naționale, trăind un adevărat reviriment cultural în perioada interbelică. Intelectualitatea locală a receptat noile obiective culturale naționale, s-a racordat la propăşirea culturii formând un front comun, activitatea sa materializându-se în apariţia unui număr important de publicaţii periodice, unele şi în limbile naţionalităţilor conlocuitoare, în reviste literare şi de cultură, activităţi culturale de o mare varietate, înfiinţarea unor societăţi şi asociaţii culturale sau şcoli cu profil artistic. CAPITOLUL IV Unirea realizată la 1 decembrie 1918 a reprezentat și începutul unui lung proces de unificare pe teren. Ea a necesitat măsuri legislative, economice și politice pentru integrarea în cadrul statului național a unor provincii cu trecut 4 Istoria românilor, vol. VIII, coordonator Ioan Scurtu, București, Academia Română, Editura Enciclopedică, 2003, Nicolae Dascălu, Evoluţia statistică a presei în România interbelică, în Revista de istorie, 1981, nr. 7, p

9 istoric, politic, influență culturală și structură socială și etnică diferită, pentru forjarea unei identități naționale comune la care să adere locuitorii tuturor provinciilor unite la 1918 cu vechiul regat. Transformarea unei populații segmentate, în națiune coerentă din punct de vedere etnic și cultural reclama o activitate ideologică și politică riguroasă. Urmând itinerariul trasat de națiunile moderne occidentale, guvernul român a inițiat strategii culturale și educaționale care au dus la o intensă mobilizare națională. Cu deosebire în primul deceniu interbelic, s-au desfăşurat ample eforturi de integrare socială, culturală şi de consolidare naţională pe bază de intervenţionism statal, cu sprijinul bisericii şi al şcolii 6, proces în care au fost atrase, într-o colaborare rodnică și așezămintele și societățile culturale. Dorința de aliniere la standardele culturale ale momentului a dus și în Maramureș la reorganizarea activității vechilor societăți culturale în spiritul noilor realități și la înființarea unora noi, care au devenit factori activi în generalizarea elementului culturalizator. Capitolul al IV-lea - Activitatea asociaționistă în perioada interbelică. Deziderate și realizări, cel mai consistent capitol al lucrării, delimitat pe subcapitole, pune în valoare asociațiile, societățile și reuniunile care au contribuit la propagarea culturii și la ridicarea morală și culturală a locuitorilor acestui colț de țară, susținând diverse activități cu caracter cultural, educativ, social și de propagandă națională. În acțiunea recuperatoare, accentul a căzut atât pe modul de organizare a acestora cât și pe principalele lor demersuri, prin evidenţierea elementelor specifice, dar şi a celor comune majorităţii societăţilor culturale din țară, pe sublinierea aportului lor la progresul cultural şi civilizator al românilor maramureșeni. În același timp, ne-am străduit să oferim informații cât mai complete referitoare la membrii acestora, la apartenenţa lor socială şi, nu în ultimul rând, la rolul lor în viaţa culturală locală. Menționăm faptul că, dintre mijloacele de difuzare a actului cultural, reprezentative au fost conferințele, prelegerile și șezătorile culturale, festivalurile, spectacolele, concertele. Adaptându-se noilor realităţi socio-istorice şi economice ale Maramureşului interbelic, Asociațiunea pentru Cultura Poporului Român din Maramureș și-a concentrat energiile în direcția consolidării actului înfăptuit la 1 decembrie 1918: a organizat șezători culturale săptămânale, a redeschis și susținut internatul de băieți, a achiziționat o tipografie, a înființat o librărie în Sighet ( singurele unități româneşti de acest fel care au existat în județ în perioada interbelică). După deschiderea internatului de stat în incinta Liceului de băieți Dragoș- Vodă, intelectualii maramureșeni, aproape toți crescuți la umbra acestui institut cultural, au căutat să-i croiască un nou drum care, să-i consolideze funcția de cetate de apărare a neamului românesc din aceste părți mărginașe ale țării. Un pas 6 Irina Livezeanu, Cultură și naționalism în România Mare , București, Editura Humanitas, 1998, p

10 important în această direcție s-a făcut prin înființarea, în anul 1927, a unui cămin pentru ucenicii români din industrie și comerț, în Sighet. Căminul a însemnat îndeplinirea unui deziderat esențial din programul românesc la punctele de graniță, iar în împrejurările din Maramureș, acesta avea o importanță similară cu o școală de specialitate. Ucenicii, recrutați dintre fiii țăranilor meseriași din satele maramureșene, unii orfani, în afară de învățătura practică primită în atelierele particulare, în cămin au primit o îngrijire sănătoasă și educație națională și creștinească, prin cursuri serale. Întrucât Asociațiunea nu a întrebuințat în acțiunea de afirmare și consolidare a românismului în acest colț al țării mijloace similare cu cele utilizate de majoritatea societăților culturale locale, activitatea acestora nu s-a suprapus, ceea ce-i conferă individualitate în peisajul cultural local. Un rol determinant în viaţa cultural-naţională a românilor maramureşeni l-a avut despărțământul județean al Astrei care a dezvoltat, pe parcursul perioadei interbelice, o activitate variată și intensă. Prin promovarea unui program generos, în deplină corelaţie cu imperativele sociale şi naţionale ale perioadei, s-a constituit treptat într-un focar puternic de viață culturală. Însumând un număr apreciabil de energii, care au muncit cu o exemplară abnegație și interes pe terenul afirmării unităţii naţionale şi culturale și utilizând un spectru larg de mijloace culturale, acesta a pătruns în toate mediile sociale, atât în cel urban cât și în cel rural. Conferințele, prelegerile poporale, șezătorile, festivalurile, serbările culturale și sportive, bibliotecile, gazeta, corul și orchestra, Conservatorul, cinematograful, căminele culturale, terenul sportiv, echipa de fotbal, sala de gimnastică, ștrandul, plăcile comemorative, expozițiile economice și cele de copii - și, ca o coroană a năzuințelor sale, Școala țărănească - au fost realizări care l-au plasat în rândul celor mai active structuri ale Astrei. Prin bogata activitate desfășurată de-a lungul anilor, despărțământul Maramureș al Astrei și-a câștigat un rol esențial în opera de culturalizare, de consolidare și înălțare spirituală a locuitorilor români maramureșeni, de dezvoltare a conștiinței și solidarității naționale. Solidaritatea națională a fost promovată și prin organizarea de baluri și petreceri, ceaiuri dansante, conveniri sociale și prin localul de lectură. Societatea artistico-muzicală Harmonia, înființată în anul 1922 a avut, prin excelență, scopul de a realiza unitatea spirituală între naționalitățile conlocuitoare ale capitalei Maramureșului. Aceasta a fost rezultatul unei cooperări eficiente, reflectând armonia interculturală şi s-a bucurat de o largă audienţă în rândul publicului, pe care l-a influenţat pozitiv, în sensul fortificării culturale. În afara spectacolelor muzicale pe care le-a organizat, Harmonia şi-a făcut simţită prezenţa în viaţa publică maramureşeană prin participarea la diferite manifestări culturale româneşti, constituind un factor mobilizator şi contribuind la reuşita acestora. Școala de muzică înființată în cadrele societății a reprezentat pepiniera de talente care, alături de orchestră, a întreţinut viaţa muzicală în urbea maramureşeană interbelică, dar a dat şi personalităţi de marcă culturii româneşti. 9

11 Deşi a avut o existenţă relativ scurtă şi nu a reuşit să-şi atingă toate obiectivele fixate prin statute, practicând în cele din urmă o formă unică de mesaj cultural educaţia muzicală -, societatea Harmonia a contribuit la dezvoltarea vieţii sociale în urbea maramureşeană, care trebuia să dea dovadă de coeziune în perspectiva creionării unei intense atmosfere culturale pe această graniţă a ţării, la educarea gustului pentru muzica cultă, la pregătirea profesională a unei noi generații de artiști. Statutele organizațiile profesionale ale cadrelor didactice - Asociația învățătorilor români din Maramureș și Asociația profesorilor secundari -, au înscris scopuri precum: cultivarea spiritului de solidaritate, ridicarea prestigiului şcolii, promovarea intereselor morale, sociale şi materiale ale membrilor, dezvoltarea culturii (prin organizarea de biblioteci, excursii, societăţi corale, revistă locală şi sprijinirea oricărei manifestări culturale şi artistice a membrilor). După depășirea momentului organizatoric, Asociația învățătorilor români din Maramureș, a inițiat numeroase forme de activitate, care au fost promovate de cele patru subsecții de plasă Sighet, Șugatag, Vișeu și Iza: cercuri culturale, prelegeri poporale, conferințe, șezători școlare, programe cultural-artistice, cursuri de perfecționare și alfabetizare etc. Cu toate că, treptat, starea materială precară în care a fost lăsată această categorie de funcţionari ai statului a slăbit şi secat pofta de lucru şi energia necesară pentru a putea săvârşi o muncă rodnică, dascălii maramureşeni au luptat din răsputeri pentru salvarea poporului maramureşean din ghearele analfabetismului. Urgisiţi, dar credincioşi slujitori ai neamului, au trecut dealurile şi văile, cu căruţa sau pe jos în fiecare duminică şi zi de sărbătoare, ca adevăraţi apostoli, dând lumină şi cultură poporului, animaţi în special de dorinţa tot mai evidentă a comunităţilor de a scăpa de întunericul neştiinţei. Printre preocupările subsecţiilor se remarcă interesul manifestat, după anul 1930, de către membrii subsecţiei Sighet pentru dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor cu colegii lor din Cehoslovacia. Înfăptuirea acestui deziderat a fost marcată în luna mai 1938, când, în urma invitaţiei lansate de partea cehoslovacă, învăţătorii români şi-au ţinut cercul cultural la Slatina (şcoala T.G. Masaryk). Dintre realizările asociației mai menționăm: editarea revistei Viața Școlară ( ), înfiinţarea Băncii populare a învăţătorilor din Maramureş și a Societăţii de ajutor mutual în caz de moarte (1935), constituirea corului învățătorilor (1937). Chiar dacă penuria documentelor ne împiedică să reliefăm acţiunile concrete întreprinse de Asociaţia profesorilor secundari din Maramureş pe linia atingerii scopurilor propuse, presa vremii atestă faptul că profesorii au constituit vectorul elitei intelectuale maramureşene în perioada interbelică, prin activismul lor. Pe lângă activitatea la catedră, aceștia au susţinut o bogată muncă extraşcolară materializată, îndeosebi, prin serbări școlare, conferințe, șezători, serate, cursuri de alfabetizare sau de limba română etc. Profesorii maramureșeni s-au pus în fruntea mișcărilor cu colorit național și cultural, aranjând serbări școlare cu ocazia marilor sărbători naționale și pentru comemorarea eroilor neamului sau a unor personalități 10

12 marcante ale istoriei românilor. Au muncit fără preget și cu toată dragostea în ogorul ce li s-a dat spre cultivare. Societăţile culturale maramureşene au beneficiat, necontenit, de sprijinul profesorilor, care au găsit răgazul necesar pentru a mobiliza conştiinţe, pentru a menţine aprinsă flacăra românismului. În acțiunea de ridicare culturală a românilor maramureșeni s-au avântat și tinerii intelectuali, unii încă studenți, alții abia ieșiți din școli, educaţi în spiritul acestei idei măreţe, care se cerea înfăptuită. Grupată în organizații, generația tânără s-a pus în slujba interesului național. O astfel de organizație, care a înscris merite deosebite pe linia emancipării culturale a poporului maramureșean a fost Asociația Presei din Maramureș. Gruparea tineretului intelectual maramureşean a purtat cu energie şi demnitate flacăra unui idealism curat românesc, implicându-se profund în evoluția culturală, economică și socială a județului. Această implicare a constituit expresia unei orientări moderne şi totodată pronunţat naţionale în domeniul culturii de masă. Prin spiritul nou, modern, de abordare a faptului cultural, prin inițiativele și realizările înscrise în plan cultural editarea săptămânalului Graiul Maramureșului, propaganda culturală la sate, înființarea Cercului de studii, constituirea unei biblioteci publice în Sighet, organizarea de cursuri de limba română pentru angajaţii comerciali şi industriali etc. -, și-a câştigat respectul şi aprecierea societăţii maramureșene, principalul receptor al iniţiativelor sale de culturalizare și s-a impus în conștiința epocii ca o prezență activă și impetuos necesară în peisajul de profil al județului. Societățile plasate pe coordonate prioritar filantropice - Reuniunea Femeilor Române Maramureșene, Societatea Principele Mircea - prin activitățile pe care le-au propus, au căutat să promoveze în rândul societății maramureșene atât actul de caritate cât și cel de cultură. Balurile, seratele, ceaiurile dansante, au fost prilejuri de manifestare unitară a sufletului românesc și au condus la consolidarea vieții românești în acest colț nordic de țară. Biserica, prin structurile sale organizaționale, verificate în timpul dualismului austro-ungar, a constituit o verigă utilă a sistemului instituțional destinat să asigure creșterea gradului de cultură și civilizație a națiunii. Aceasta a continuat să aibă un aport cultural susținut, reușind să contribuie la întărirea credinței, la cultivarea valorilor morale și la promovarea actului de cultură în societate. Biserica greco-catolică din Maramureș și-a înțeles pe deplin menirea și a căutat prin înființarea diferitelor asociații religioase, sociale și caritative să soluționeze cele mai grele chestiuni sociale, morale și culturale ale momentului. Astfel, în Vicariatul Maramureșului, în perioada interbelică, întâlnim următoarele organizații: Reuniunea Mariană, Congregația mariană, Societatea Preasfintei Inimi a lui Isus (patronate ecleziastic) și Asociația Generală a Românilor Uniți (asociație a laicilor). Dintre acestea, Reuniunile Mariane s-au remarcat prin dezvoltarea unei intense activități cultural-religioase și filantropice: membrii lor s-au mărturisit și 11

13 cuminecat lunar; s-au ținut ședințe săptămânale; s-au organizat periodic exerciții spirituale, serbări și șezători (declamări, cântece, piese de teatru etc.). Congregația mariană din Sighet a avut merite și pe teren caritativ și social. Cea mai puternică asociaţie a mirenilor greco-catolici a fost Asociaţia Generală a Românilor Uniţi (A.G.R.U.). Potrivit statutelor, aceasta milita pentru susţinerea, apărarea şi realizarea intereselor Bisericii Române Unite cu Roma, adâncirea vieţii sufleteşti şi intensificarea educaţiei religioase, îndrumarea vieţii publice şi private potrivit eticii creştine în sentimentul iubirii de neam şi de patrie, combaterea curentelor sociale cu caracter sectant distructiv, antinaţional şi anticreştinesc 7. Paleta preocupărilor organizației A.G.R.U. din vicariatul Maramureșului a fost destul de variată: au fost organizate ședințe săptămânale ( cu program corespunzător și variat ), serbări și festivaluri, baluri (pentru consolidarea coeziunii între credincioșii din diferite straturi sociale), excursii de propagandă religioasă; au fost înființate coruri și constituite biblioteci prin contribuții benevole etc. Prin legăturile întreținute cu organisme culturale similare din țară, cu unele centre universitare sau diverse personalități ale vieții culturale, organizațiile care au activat pe plan local și-au readaptat în permanență programul astfel încât să fie în concordanță cu ideile promovate la nivel național și să răspundă cât mai eficient tuturor necesităților reclamate de societatea maramureșeană. CAPITOLUL V Capitolul al V-lea tratează manifestările teatrale și muzicale. Pe baza surselor disponibile, ne-am străduit să conturăm o imagine cât mai veridică asupra tuturor factorilor care au determinat vitalizarea fenomenului teatral și muzical, să ilustrăm importanța acestuia în dinamizarea vieții culturale și în afirmarea spiritualității românești în concertul multicultural al acestui spațiu, precum și impactul produs în complexul proces de regenerare națională a românilor maramureșeni. Mișcarea artistică locală a fost strâns legată de școală și de slujitorii ei. Manifestările ocazionate de sărbătorirea unor evenimente importante din istoria poporului, cele organizate în cadrul cercurilor culturale, a asociațiilor profesionale ale cadrelor didactice și a societăților de lectură ale elevilor, au fost completate cu numeroase serbări și festivaluri școlare publice. Manifestările cultural-artistice susținute de elevi pe scenele din Sighet sau din comunele maramureșene, au fost bogate și variate, cuprinzând, de regulă, puncte de cor, orchestră, dansuri, recitări, monologuri și piese de teatru, prin care s- a urmărit dezvoltarea ataşamentului faţă de valorile culturii naţionale şi punerea temeliei solidarităţii naţionale. 7 Anton Rus, Credința în acțiune. O introducere în istoria Asociației Generale a Românilor Uniți A.G.R.U. ( ), Târgu Lăpuș, Editura Galaxia Gutenberg, 2009, p

14 De asemenea, un rol important l-au avut și formațiile muzicale ale armatei, îndeosebi Muzica militară a Batalionului 10 Vânători de Munte, care a asigurat acompaniamentul pentru multe din manifestările organizate de către instituțiile școlare sau asociațiile culturale locale, atât în Sighet cât și în numeroase localități maramureșene. Odată cu înființarea corului și a orchestrei despărțământului județean Maramureș al Astrei, ulterior a Conservatorului comunal de muzică și dicțiune Astra, s-a deschis una dintre paginile de glorie ale vieții muzicale locale. Beneficiind de coordonarea unor distinși profesioniști și abordând un repertoriu îmbogățit cu lucrări muzicale de înaltă calitate artistică, corul și orchestra Astrei șiau câștigat treptat o reală popularitate, fiind binecunoscute și apreciate atât în plan local, cât și în regiunile învecinate, ca urmare a turneelor de propagandă întreprinse. De asemenea, trebuie subliniat faptul că, prin intermediul corului despărțământului, care a susținut concerte atât în orașe din țară (Baia Mare, Satu Mare, Cernăuți, Vatra Dornei, Oradea) cât și în localități din Cehoslovacia (Uzhgorod, Košice, Rahău, Hust etc.), promovând îndeosebi creația muzicală românească, s-a reușit stabilirea unor legături culturale rodnice. Manifestările muzicale au fost prezențe active și ale vieții culturale din comunele maramureșene, ca urmare a înjghebării de coruri sătești, sub puternicul impuls al Astrei. Viața muzicală a Maramureșului a fost stimulată și prin organizarea unor concerte memorabile la care şi-au dat concursul nume sonore ale muzicii, atât româneşti cât şi străine. Dintre acestea îl menţionăm pe tenorul Traian Grozăvescu şi pe compozitorul şi interpretul Béla Bartók, pentru care plaiurile maramureşene au reprezentat un loc de suflet. Însă, se cuvine precizat faptul că, fiind un județ izolat de trupul țării, Maramureșul a fost doar ocazional vizitat de artiștii subvenționați de către Ministerul Cultelor și Artelor pentru a face propagandă culturală în provinciile unificate. Conștienți că unul dintre mijloacele cele mai eficiente de promovare a limbii și spiritualității românești, dar și a valorilor morale este teatrul, învățătorii și profesorii, alături de elevii lor, au fost principalii animatori ai mișcării teatrale locale. În programele cultural-artistice era inserată de regulă și câte o piesă de teatru sau monologuri și dialoguri, însă în sprijinul acțiunii de educare în spirit național a locuitorilor, au fost organizate periodic și spectacole teatrale. Pe parcursul întregii perioade interbelice, forțele culturale și autoritățile administrative, angajate în acțiunea de fortificare culturală a graniței de nord-vest, au militat pentru constituirea unui organism cultural care să fie capabil să susțină spectacole pe raza județelor Satu Mare și Maramureș. Eforturile depuse, pentru crearea unor condiții favorabile extinderii actului de cultură prin intermediul teatrului, au fost justificabile, firești, având în vedere faptul că, societatea maramureșeană, doar ocazional a avut prilejul de a savura adevărata artă scenică, aceste momente constituindu-se în pagini cu o rezonanţă aparte pentru trecutul spiritual al Maramureşului. 13

15 Printre trupele de teatru care în periplul lor s-au abătut și prin acest colț de țară s-au aflat și cele conduse de maeștri C. Nottara, Aristide Demetriade, Agepsina Macri, R. Bulfinsky, Maria Ciucurescu, Maria Giurgea, George Vraca, Ion Brezeanu dar și de alți slujitori onorabili ai teatrului românesc Vasile Bulandra, Vasile Brezeanu, Grigore Vasiliu Birlic etc. Artiștii care în turneele de propagandă culturală au poposit în Maramureș, au adus un suflu puternic de viață și cultură românească, menținând contactul locuitorilor de pe această graniță a țării cu arta națională adevărată. CAPITOLUL VI În capitolul al VI-lea Presa românească din Maramureș ( ) - am surprins, modul în care a apărut, s-a consolidat şi s-a afirmat presa românească din Maramureşul istoric, în perioada interbelică. Am fost preocupați, în egală măsură, de examinarea programelor de activitate, a tematicii și platformelor publicațiilor, a dezideratelor prioritare și a realizărilor, dar și de furnizarea de informații asupra liniilor directoare, a colectivului redacțional și a componenței colaboratorilor, evidențiind personalitățile proeminente și oferind indicații bibliografice. Peisajul revuistic local a fost unul destul de larg şi a cuprins 37 de publicaţii de natură diversă, respectiv: 8 politice, 7 de informare, 6 culturale, 3 literare, 3 umoristico-satirice, 2 pedagogice, 2 religioase, 6 oficiale și administrative. Dintre acestea, cel mai important rol în Ţara Voievozilor l-au avut gazetele angajate în amplul proces de răspândire a limbii şi a culturii româneşti în masele largi ale populaţiei ( Gazeta maramurăşană, Astra Maramurăşului, Graiul Maramureşului) şi ziarele partidelor politice, în special a acelora cu o reală aderenţă în rândurile electoratului maramureşean ( Maramurăşul, Acţiunea Maramurăşană organe ale Partidului Naţional Ţărănesc din Maramureş). De altfel, trebuie subliniat faptul că, majoritatea publicaţiilor culturale și de informare care au apărut în acest colţ de ţară în perioada interbelică, abordând în tematica lor şi chestiuni politice la ordinea zilei (prin care se urmărea informarea publicului cititor asupra politicii zilei), prin prisma simpatiilor electorale ale autorilor, căpătau anumite nuanţe politice. Nici rostul îndeplinit de revistele cultural-literare Căminul Nostru, Zări senine, Pagini culturale -, înfiinţate şi susţinute de o serie de intelectuali veniţi în Maramureş după 1918, nu se cuvine a fi diminuat, cu atât mai mult cu cât, în deceniul patru al secolului XX, în Maramureş nu s-a mai sesizat nici o preocupare similară. Chiar dacă au fost publicaţii modeste sub aspect valoric, acestea au contribuit la propagarea culturii române, a sentimentului naţional şi au stimulat manifestările literare din acest colţ de ţară. Presa românească din Maramureşul interbelic a avut un caracter specific, fiind cuprinsă într-o epocă emanatoare de cultură, pe care a reflectat-o în toată complexitatea ei. Viaţa spirituală a Maramureşului, privită sub acest aspect, a fost, cu toate vitregiile vremii, bogată şi progresistă în conţinutul său, întrucât 14

16 majoritatea publicaţiilor au păstrat linia impusă de perioada istorică, alăturându-se tendinţelor generale ale presei româneşti de pretutindeni. CONCLUZII Concluzia generală care se desprinde la finalul acestui studiu monografic este că perioada interbelică în care societatea românească a parcurs un amplu proces de transformare politică, socială, economică şi culturală - a fost una prolifică pentru cultura românilor din Maramureș. Dezvoltarea și modernizarea rapidă şi temeinică a statului și a societății românești, cerută tot mai imperativ de autorităţile României întregite, a reclamat mobilizarea tuturor energiilor spirituale locale pentru concretizarea unor programe care să conducă la progresul social-economic și cultural din județ. Izolarea geografică, starea de înapoiere economică și culturală a societății maramureșene, a impus autorităților și intelectualității locale eforturi considerabile pentru integrarea și alinierea Maramureșului la spațiul cultural românesc. Un rol important în acest proces a fost deţinut de instituțiile de învățământ, biserică, societățile culturale și de presă. Școala maramureșeană, prin reprezentanții săi, și-a adus un aport substanțial la concretizarea, pe scară largă, a programului de dezvoltare culturală și la consolidarea idealului de unitate și identitate națională. Nu a existat un domeniu al culturii în care învățătorii și profesorii să nu fie implicați - inițiatori de activități culturale, susținători și mesageri ai instituțiilor de cultură, primii condeieri - având un rol primordial în afirmarea conștiinței și culturii naționale românești. Învățătorii, răspândiți până în unghiurile cele mai îndepărtate ale județului, printr-o muncă de apostolat, au căutat să fie la înălțimea chemării lor, desfășurând o activitate rodnică și intensă pentru înălțarea ţărănimii maramureșene pe un alt piedestal de civilizaţie şi cultură. Pe lângă activitatea la catedră, profesorii s-au implicat fructuos în lupta pentru ridicarea culturală a localnicilor și pentru trezirea la viața națională a acestui ținut istoric. Prin diferitele acțiuni culturale inițiate, aceștia au sădit în sufletul populației un adânc sentiment de solidaritate în jurul ideii de stat român și au contribuit la dezvoltarea ataşamentului faţă de valorile culturii naţionale. Alături de cadrele didactice, elevii au fost factori activi în difuzarea fenomenului cultural, în ambele medii de locuire. Șezătorile, serbările și festivalurile şcolare, care cuprindeau jocuri naţionale, cântări şi recitări patriotice, au reprezentat un mijloc eficient de promovare a sentimentului național și de consolidare a conștiinței naționale. Totodată, aceștia au apreciat valoarea educativă și cultural-propagandistică a spectacolelor teatrale și muzicale, implicându-se cu o exemplară dăruire, în organizarea unor asemenea forme de contact cu publicul, imprimând noi valențe întregii vieți culturale locale. Biserica, prin structurile sale organizaţionale sincronizate la noile realităţi create prin actul de la 1 decembrie 1918, s-a implicat deplin și permanent în viața comunităților pe care le-a păstorit. Fidelă purtătoare de cuvânt a idealurilor 15

17 naționale și de viață creștină în vremurile trecute, Biserica română din Maramureș, a răspuns comandamentelor epocii prin sprijinirea constantă a efortului de redresare colectivă și de dezvoltare a culturii în spirit național, la granița de nord a țării. Susţinerea de conferinţe, crearea de societăţi cultural-religioase, sprijinirea inițiativelor organismelor culturale locale, editarea de periodice cu profil religios, au reprezentat mijloacele prin care cele două biserici românești din Maramureș au cultivat valorile moral-religioase și au promovat actul de cultură în societate. Pe aceleaşi coordonate, de dezvoltare a vieţii culturale din această provincie istorică, s-a înscris activitatea majorității societăților, asociațiilor și reuniunilor românești care au funcționat pe plan local: cultural-naționale, profesionale, filantropice, confesionale. Dezvoltând o activitate multilaterală, societățile culturale au avut un aport important la consolidarea conştiinţei naţionale şi la realizarea unor însemnate progrese culturale, economice și sociale în județ. Reușind să concretizeze numeroase manifestări cultural-artistice, acestea au contribuit la crearea unui climat de efervescență culturală nemaicunoscut până atunci în Maramureș. Numărul apreciabil al societăților culturale, raportat la populația românească a Sighetului, unde și-au avut majoritatea sediul, certifică interesul manifestat de societatea civilă față de astfel de organizații, dar reflectă, totodată, și o divizare a puterilor locale. Întrucât și aici, la fel ca și în cea mai mare parte a spațiului național, solidaritatea și unitatea de acțiune a forțelor culturale s-a destrămat din cauza politicianismului, care a înveninat sufletele și relațiile dintre oamenii de cultură, împărțirea în tabere pe criterii politice ori confesionale, a influențat negativ afirmarea culturală și națională a românilor maramureșeni. Asociațiile au împlinit importante obiective legate de promovarea şi afirmarea culturii naționale, însă funcționând într-o perioadă de tatonări în plan social și cultural, acestea au reușit doar în parte să-și concretizeze programul propus. Pe lângă lipsa fondurilor financiare, cauze precum: organizarea deficitară, ignoranța, slaba implicare, dezinteresul publicului, au frânat materializarea unor proiecte culturale. Manifestările muzicale românești din Maramureș au cunoscut forme variate de exprimare, de la interpretările corale și până la organizarea unor societăți muzicale, precum Societatea Harmonia sau a unor instituții de profil - Școala de muzică a Societății Harmonia și Conservatorul comunal de muzică Astra. Apariția acestora a fost o dovadă a sincronizării cu mișcarea artistică națională și o dorință de afirmare a spiritualității românești în concertul multicultural al acestui spațiu. Însă, trebuie subliniat faptul că, în această acțiune de dinamizare a vieții artistice din regiune, au fost atrași și unii artiști din rândul naționalităților conlocuitoare, colaborare care a adus numeroase beneficii spirituale. Societatea Harmonia, Conservatorul, ansamblurile corale și instrumentale, îndeosebi corul și orchestra Astrei, au contribuit la redeșteptarea cultural-artistică a Maramureșului, prin organizarea riguroasă și sistematică de concerte, festivaluri, audiții muzicale. În general s-a urmărit o educare muzicală a publicului și lărgirea ariei de audiție pentru o masă cât mai largă de cetățeni prin promovarea unui 16

18 repertoriu cuprinzător, din creația clasică universală, împrospătat cu lucrări noi din creația românească. Totodată, s-au făcut pași importanți spre pătrunderea culturii românești în rândul țărănimii, punându-se bazele mișcării corale, care va lua o amploare deosebită după război, corurile sătești devenind instrumente de păstrare și transmitere a valențelor artistice locale. Alături de așezămintele culturale, presa românească din Maramureș a militat pentru omogenizarea culturală și spirituală în condițiile politice administrative ale statului întregit. Deşi debutul presei româneşti în Maramureş s-a făcut relativ târziu raportat la celelalte judeţe de la limita nord-vestică a ţării, prin conlucrarea armonioasă a intelectualilor români maramureşeni cu elementele valoroase aclimatizate pe aceste plaiuri, s-a recuperat timpul pierdut, editându-se până la al doilea război mondial peste 30 de publicații, de natură diversă: politice, literare, de cultură, de informaţii, religioase, pedagogice, satirice, oficiale şi administrative care au cuprins în substanţa lor principalele forme de periodicitate, de la săptămânalul sau bilunarul de informaţii, de cultură sau cel cu netă orientare de partid, până la revistele culturale şi literare lunare, anuare, calendare. Atât gazetele, cât și revistele, oricât de efemere au fost unele dintre ele, au răspândit, prin paginile lor, idei iluministe de culturalizare, de ridicare a poporului la înțelegerea noilor idealuri. Evident că, fiind o întreprindere de pionierat, presa românească din Maramureş a traversat o perioadă dificilă, însoţită de toate deficienţele specifice începuturilor. Majoritatea publicaţiilor, născute din pornirile patriotice şi entuziasmul unor oameni de cultură care au depus o muncă asiduă fără să perceapă nici o remuneraţie financiară, au avut o viaţă grea, mai ales din cauze de ordin material. Cu extrem de puţine excepţii, periodicitatea înscrisă în caseta redacţională nu a fost respectată, preţul abonamentelor era modificat frecvent, în funcţie de costul hârtiei sau a procesului tipografic, ceea ce alimenta lipsa de încredere a cititorilor şi determina apariţii sporadice. Aşadar, curajul şi spiritul de sacrificiu nu a asigurat întotdeauna succesul de durată. O îmbunătăţire a acestei situaţii în deceniul patru, când s-a reuşit editarea mai îndelungată a unui săptămânal (tiraj peste de exemplare) şi a unui cotidian (tiraj zilnic de 700 exemplare), ambele independente şi obiective, s -a datorat în mare parte generaţiei tinere de gazetari, care urmaseră studiile secundare şi universitare în România întregită, deci erau alimentaţi cu o altă hrană sufletească decât antedecesorii, cu o altă cultură şi viziune. Se impune subliniat faptul că majoritatea contribuţiilor certifică realitatea că Sighetul Marmaţiei a reprezentat în perioada interbelică un centru politic şi spiritual important care a avut parte de o viață culturală bogată și intensă, comparabilă cu cea din orașele mai mari din Transilvania sau din alte colțuri ale țării. Aici au luat naştere principalele asociaţii și societăţi culturale din Ţara Maramureşului, au fost tipărite peste 20 de publicaţii româneşti, iar viaţa culturală a fost animată continuu prin organizarea de spectacole, concerte, expoziţii şi târguri. 17

19 Prin contribuţia tuturor factorilor decizionali, cu participarea iniţiativei particulare, în pofida tuturor neajunsurilor și impedimentelor, Maramureșul a reușit să se integreze în spiritul epocii și să se pună în concordanță cu exigențele timpului și cu proiectele cultural-economice și sociale propuse de conducerea centrală a statului, înregistrând progrese considerabile, atât în plan cultural, cât și în plan socio-economic. 18