Microsoft Word - Bulet.St.2010-corectat.doc

Transcriere

1 CONSIDERAŢII ETNOLINGVISTICE ASUPRA NUMELOR DE FAMILIE DIN COMUNA RONA DE JOS Sorin S. VIŞOVAN $archus, DENMARK Observations on the Surnames from Rona de Jos Village, Maramureş County Abstract This article is focused on the peculiarities of the surnames common in Rona de Jos village, as well as on the dates when the names are recorded in the historical documents of Maramureş. Several aspects are taken into consideration: the etymology of the surnames from Rona de Jos, how common these names are, and how they are related to the surname inventory of the county. Using the surnames as a starting point, ethno-linguistic and socio-professional observations are made regarding the village s evolution. KEY WORDS: anthroponymic intereferences, anthroponymic nucleus, diminutive, first name, hipocoristics, surname. Numele de familie s-au format în Maramureş în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, fiind iniţial atribuite nobililor, iar ulterior s-au extins şi asupra ţăranilor iobagi. Aceste nume derivă, de regulă, de la prenumele tatălui (de aici numeroasele nume de familii provenite de la nume de botez, sau de la hipocoristicele lor), de la o poreclă, care, de obicei, arata o însuşire a individului, de la locul de reşedinţă sau moşia pe care o are în stăpânire şi, în sfârşit, la baza unora stă numele ocupaţiei exercitate. Din documentele istorice reiese că în jurul anului 1600, deci la începutul secolului al XVII-lea, toată lumea avea un nume de familie, care însă nu era totdeauna stabil şi moştenit. Gama numelor de familie din comuna Rona de Jos este destul de variată şi dovedeşte o oarecare mişcare de populaţie, însă existenţa câtorva familii numeroase, ale căror nume este identic, arată că nucleul satului este vechi şi că ele sunt băştinaşe, constituind adevărate vetre antroponimice. Prezentăm, în cele ce urmează, un glosar cuprinzând cele mai frecvente nume de familie din localitatea amintită. În paranteză indicăm numărul familiilor care poartă numele glosat. 285

2 1. Árba (9). Originea numelui pare să fie ucraineană. Ucr. arbá căruţa e un împrumut din limba tătara. Membrii acestor familii erau odinioară minieri la Coştiui, o fostă salină. Azi în Şugău (un cartier al oraşului Sighetul Marmaţiei) trăiesc numeroase familii cu acest nume. 1680: Arba (Vadul Izei, Bélay, p. 139). În judeţul Maramureş, numele de familie Arba dispune de 636 de ocurenţe.(cf. Dicţionar de frecvenţă, p.16). 2. Ardelean /ard el án/ (42). 1671: Erdelan (Săpânţa, Bélay, p. 193); 1672: Ardeljean (Bocicoiul Mare, Bélay, p. 129); 1680: Ardellyan (Bocicoiul Mic, Bélay, p. 120); 1715: Erdelean (Rona de Jos, Bélay, p. 185). Aceste familii sunt venite din Ardealul istoric, pe vremea când Maramureşul era considerat ca o unitate teritorială separată. Cf. şi Iordan, p. 35. Este un nume de familie bine reprezentat la nivelul ţării, în Maramureş având de apariţii (Dicţionar de frecvenţă, p.169). 3. Balea /bál a/ (2). Numeroase familii cu acest nume trăiesc în Rozavlea şi Bogdan Vodă (fostă Cuhea). DOR, p. 187, îl atestă ca nume frecvent în Maramureş. Radicalul bal este de origine slavă, dar nu se poate stabili din care limbă slavă a intrat în limba română. Oricum, e de luat în calcul şi rom. băl "alb". Despre etimologia numelui vezi Paşca, p. 169 şi Iordan, p : Bala (Mihályi, p. 278); 1435: Balya, Bale (Ieud, Mihályi, p. 271, 279); 1444: Bala, 1542: Balya. Bala. 1638: Balia, Baia (Ieud, Bélay, p. 157); 1649: Balya (Onceşti, Bélay, p. 214); 1689: Balya (Bârsana, Bélay, p. 213); 1715: Bele (Rozavlea, Bélay, p. 187). Antroponimul Balea face parte din corpusul numelor de familie nobile din Maramureş. Vezi în acest sens Filipaşcu, p şi Joody, pasim. Este cotat cu 355 de ocurenţe la nivelul judeţului Maramureş.((Dicţionar de frecvenţă, p. 24). 4. Bóşca (3). Vezi DOR, p. 211; Paşca, p Cf. ucr. Boško, dar e de amintit şi rom. dial. boşcă "butoi"( Iordan, p75). Numele de familie Boşca are în Maramureş frecvenţa 89. (Dicţionar de frecvenţă, p. 49). 5. Botis /bót is/ (10). DOR, p. 212, îl atestă ca nume frecvent în Maramureş, unde cumulează 812 apariţii.(dicţionar de frecvenţă, p. 50). În documentele vechi dispune de o singură atestare, în 1715: Bootes (Rona de Sus, Bélay, p. 186). 6. Búdai (1). Familie de ţigani. < ung. Buda + suf. i (corespunde suf. rom. ean). Ca nume de familie, este relativ răspândit printre ţigani în Maramureş, dar sunt şi familii ucrainizate (în Poienile de sub Munte, Repedea şi Ruscova) sau maghiarizate. Are în judeţ 250 de apariţii.(dicţionar de frecvenţă, p. 57). 7. Butean /bút an/ (1). < But (cf. Buta) + suf. ean. Vezi DOR, p. 22, Paşca, p. 194, Iordan, p. 75. A se vedea şi Filipaşcu, p , unde se 286

3 încearcă o istorie a numelui. Este purtat în Maramureş de 572 de persoane. (Dicţionar de frecvenţă, 61). 8. Cálin (1). Familia venită din Biserica Albă (Ucraina Transcarpatică). Pentru etimologia numelui vezi Paşca, p. 196 şi DOR, p. 26, Iordan, p. 96. Forma Cálin, faţă de Călín, poate să fie rezultatul influenţei ucrainene. Vezi şi Iordan, p. 96, unde este pus forţat în legătură cu bg. Kalin. E un nume vechi la românii maramureşeni, care a servit ca bază pentru denumirea unui sat, Călineşti (ung. Kalinfalva), atestat prima dată în 1405 (Mihályi, p. 132). Ca nume de familie apare Maramureş deja în secolul al XVI-lea. 1548, 1551: Kalyn; 1604: Kalin (Bârsana, Bélay, p. 123 şi 122); 1605: Kalin (Deseşti, Bélay, p. 435); 1645: Kalin şi 1715: Kalina (Rona de Sus şi Rona de Jos, Bélay, p. 186 şi 185). Numele de familie Calin este creditat în Maramureş cu 27 de apariţii, iar Călin cu 83 (Dicţionar de frecvenţă, p. 83). 9. Cămăráş (2). < ung. kamarás omul care lucra la minele de sare. < sókamara instituţie care organiza munca de scoatere şi transportare a sării şi care era un monopol regal, apoi de stat. 1606: Kamara (Vadul Izei, Bélay, p. 156). Vezi şi DOR, p Are 65 de apariţii în judeţul Maramureş. (Dicţionar de frecvenţă, p. 64). 10. Cerb (9). < subst. Cerb. Vezi Paşca, p : Cserb, Cserbul, Czirbul (Bocicoi, Bélay, p. 128). Are 60 de apariţii în inventarul antroponimic maramureşean.(dicţionar de frecvenţă, p. 71). 11. Ciuc (1). < poate de la. ciuc vârf. Cf. Iordan, p. 131, DOR, p Este purtat în Maramureş de 71 de indivizi. (Dicţionar de frecvenţă, p. 81). 12. Codrea /kódr a/ (7). Acest nume e foarte vechi şi răspândit în Maramureş. < codru + suf. ea. Vezi Paşca, p. 212; Graur, p. 53; DOR, p. 33; DR II, p : Kodra (Vadul Izei, Mihályi, p. 79). 1550: Codre; 1673/1676: Kodra (Vadul Izei, Bélay, p. 139); 1438, 1551, 1623, 1715: Kodra (Berbeşti, Bélay, p. 124); 1681: Kodran, Kodre (Giuleşti, Bélay, p. 142); 1689: Kodre (Onceşti, Bélay, p. 214). Pentru mai multe detalii privind răspândirea numelui în fostul comitat Maramureş vezi Filipaşcu, p Actualmente, în judeţul Maramureş, numele de familie Codrea are de ocurenţe. (Dicţionar de frecvenţă, p. 85). 13. Conasciuc /konaščúk/ (1). Familie ucraineană. < n. p. ucr. Konaš (Hrinčenko, p. 553) + suf. ucr. čuk. 14. Coroli /kórol i/ (1). Familie ucraineană venită din Crăciuneşti. Originea numelui e greu de stabilit. Probabil sta la baza lui apelativul ucr. korol rege, însă vocala i ramâne neexplicată. Nu-i exclusă forma ucraineană a numelui maghiar Károlyi, adică originar din localitatea Carei (Károly = Nagykároly). Acest nume e răspândit şi printre românii din satele Bârsana şi Sarasău. 1469: nobilis Koroy de Wanchfalva (Onceşti, Mihályi, p ); 1473: Karulay de Buthfalva (Budeşti, Mihályi, p. 287

4 518); 1515: Koroli (Bârsana, Bélay, p. 123); 1542: Koryl (Văleni, Bélay, p. 174); 1600: Korolj, Koroli (Călineşti, Bélay, p. 174); 1600: Korolj (Săpânţa, Bélay, p. 192); 1673: Karully (Sarasău, Bélay, p. 194). Numele de familie Coroli dispune în Maramureş doar de zece ocurenţe.(dicţionar de frecvenţă, p.89). 15. Daiciuc /daičúk/ (1). Familie ucraineană venită din Bistra. < Dai (cf. Daja) + suf. ucr. čuk. Comp. rom. Daicu, Daico, Daiciu, Daica, sb. Dajko etc. 16. Dávid (11). 1476: Davidis presbiteri Walachi (Mihályi, p. 531); 1638: David (Săcel, Bélay, p. 191); 1689: David (Şugătag, Bélay, p. 190); 1715: David (Crăciuneşti, Bélay, p. 160); 1715: David (Rona de Jos, Bélay, p. 185). În Maramureş sunt înregistraţi 630 de purtători ai numelui de familie David. (Dicţionar de frecvenţă, p.130). 17. Doneş /dóńeş/ (1). O familie venită din jud. Arges. < Don (formă hipocoristică de la Andron) + suf. eş, cf. sl. Donev > Done + -es; vezi Graur, p Dúnca (2). Familii venite din partea Vişeului. Nume frecvent în Maramureş, fiind cotat cu de ocurenţe. (Dicţionar de frecvenţă, p. 116).Vezi şi Filipaşcu, p ; DOR, p : Dunka (Şieu, Mihályi, p. 26); 1458: Dunka de Sayo (Mihályi, p. 417); 1468, 1484, 1584, 1600: Donka (Şieu, Bélay, p. 189); 1542: Donka (Săcel, Slătioara, Bélay, p. 191, 202); 1600: Donka (Văleni, Rozavlea, Slătioara, Bélay, p. 174, 187, 202); 1680: Dunka (Şieu, Bélay, p. 189). 19. Florea /flór a/ (2). Nume calendaristice, dar mai probabilă este evoluţia lor din substantivul floare, decât de la lat. Florus. Vezi DOR, p , Iordan, p. 203; Filipaşcu, p. 99 şi Graur, p : Flore (Ieud, Bélay, p. 157); 1605: Flore (Deseşti, Bélay, p. 135); 1637, 1689, 1715: Flore (Valea Stejarului, Bélay, p. 135). În Maramureş sunt 687 de purtători ai numelui de familie Florea. (Dicţionar de frecvenţă, p. 127). 20. Fónta (3). Nume de familie atestat în Budeşti şi Călineşti. Vezi Filipaşcu, p. 100, DOR, p : Font (Dragomireşti, Mihályi, p. 627); 1638: Font (Dragomireşti, Bélay, p. 137); 1715: Fanta (Apşa de Sus, Bélay, p. 121); 1715: Fonta, Fontyah (Slatina, Bélay, p. 201). Cp. dial. font unitate de măsură egală cu 0,5 kilograme. În Maramureş numele de familie Font are 166 de apariţii, iar Fonta 118. (Dicţionar de frecvenţă, p. 129). 21. Fóvas (1). O familie de ucraineni venită din Poienile de sub Munte. Azi în Maramureş sunt 12 persoane purtătoare a numelui de familie Fovas. (Dicţionar de frecvenţă, p. 130) 22. Frásin (1). Familie mutată aici din Rona de Sus. < ucr. Frosina (Hrinčenko, p. 561) < Eufrosin sau Evfrosin, vezi DOR, p : Frosina (Rozavlea, Bélay, p. 187). A se lua în considerare şi numele 288

5 arborelui ( Fraxinus excelsior). Este un nume de familie care dispune, în Maramureş, de 156 de purtători. (Dicţionar de frecvenţă, p. 130). 23. Gája (11). Nume familie cu frecvenţa 50 în Maramureş (Dicţionar de frecvenţă, p. 134). Viezi şi vezi DOR, p Originea e necunoscuta; cf. 1651: Gaczia (Bârsana, Bélay, p. 123); 1680/1685: Gacsa, Gacza, Gaza, Gadse (Hărniceşti, Bélay, p. 145); 1691: Gaza, Gassa (Tribusa, Ucraina, Bélay, p. 209). 24. Garcea /gárča/ (1). O familie venita din Ploieşti. Cf. bg. Garčo, vezi DOR, p. 434 şi Iordan, p Godja /gódža, góğa/ (1). Nume răspândit în Maramureş. Cf. Filipaşcu, p Originea sa nu e clarificata; poate are la baza tema sl. god-, dar mai probabila e derivarea de la hipocoristicul Gogea < Gheorghe. Vezi DOR, p : Godja (Valea Stejarului, Bélay, p. 135); 1600 şi 1604: Gothya, Gotsia (Onceşti, Bélay, p. 135 şi 213); 1689: Godse (Valea Stejarului, Breb, Văleni, Onceşti, Bélay, p. 135, 146, 174, 214); 1689: Godsa (Onceşti, Bélay, p. 213); 1689: Godze (Bârsana, Bélay, p. 123); 1715: Godsa (Valea Stejarului, Bélay, p. 135); 1720: Gotsa (Slătioara, Bélay, p. 202). Este un nume de familie cu frecvenţă mare pe Valea Izei, în Maramureş având de ocurenţe. (Dicţionar de frecvenţă, p.146). 26. Herbil /hérb il, hérbd il, hérbēl/ (9). Probabil < germ. heriberht strălucire, glorie ostăşească > Herbert > Herber > Herbel > Herbil. O ramură a unei familii de origine germană din oraşul Vişc (Ucraina Transcarpatică), aşezată în secolul al XVII-lea în satul Rona de Jos. 1600: Herbel, Herben (Visc, Bélay, p. 216); 1676, 1720: Herbil (Rona de Jos, Bélay, p. 185). Actualmente numele de familie Herbil are în Maramureş 186 de ocurenţe (Dicţionar de frecvenţă, p. 160). 27. Hotea /hót a/ (1). Familie, venită din Valea Stejarului. Este un nume frecvent în Maramureş. < sl. hot voinţă + suf. ea. Vezi DOR, p Poate că acest nume de familie este legat de localitatea Hoteni, din Maramureş. Vezi atestările: 1605: Hota (Hoteni, Bélay, p. 149); 1605: Hoten (Deseşti, Bélay, p. 135); 1689, 1750: Hote, Hoten (Hoteni, Bélay, p. 149, 150); 1715: Hote (Mara, Bélay, p. 171). Atestările indică forma iniţială Hotean, Hotea. Are, în Maramureş, de apariţii. (Dicţionar de frecvenţă, p. 166). 28. Iepán (17). < de la numele satului maramureşean Iapa + suf. an. 1600: Iapan (Călineşti, Văleni, Bélay, p. 174). Dispune de 201 ocurenţe în judeţul Maramureş. (Dicţionar de frecvenţă, p. 171). 29. Ieríma (2). Cp n. p. Ieremia. Vezi DOR, p : Jeremie (Năneşti, Bélay, p. 175); 1678: Jerimka (Lunca la Tisa, Bélay, p. 173); 1715: Jeremi (Crăciuneşti, Bélay, p. 169). Numele de familie Ierima are, în judeţul Maramureş, 317 purtători. (Dicţionar de frecvenţă, p. 172). 289

6 30. Káhan (1). O familie evreiască. Cp. numele Kahana, Kohen, Kohn < evr. kohn preot. Vezi Graur, p Există în Maramureş două persoane cu acest nume de familie. (Dicţionar de frecvenţă, p. 183). 31. Kereszteş /kéresteš/ (1). O familie maghiară venită mai nou. < ung. kereszt cruce + suf. ung. es; adica de cruce sau cu cruce. Iordan, p. 113, îl pune în legătură cu ung. keresztes "cruciat". Are, în Maramureş, peste o sută de purtători. (Dicţionar de frecvenţă, p. 186). 32. Lazarciuc /lazarčúk/ (1). O familie de ucraineni provenind din Lunca la Tisa. < ucr. Lazar (Hrinčenko, p. 554) + suf. ucr. čuk. Numele de familie Lazarciuc funcţionează în Maramureş doar în mediul ucrainean şi dispune de 155 de prezenţe. (Dicţionar de frecvenţă, p. 201). 33. Leordean /leord án/ (2). Denumirea localităţii Leordina + suf. ean ar fi trebuit sa dea numele Leordinean, însă adeseori când la un nume topic se adaugă sufixul ean se produce fenomenul de haplologie. Astfel apar forme ca Leordean sau, tot în satul Rona de Jos, porecla Slatean din n.t. Slatina + suf. ean. În atestările maghiare găsim acest nume de familie cu suf. ung. i sau y care corespunde sufixului românesc ean şi 1638: Leordynay (Leordina, Bélay, p. 171); 1672: Leordan (Lunca la Tisa, Bélay, p. 173). Pentru informaţii de amănunt vezi Filipaşcu, p. 151 şi Joody, p. 15, 122. În Maramureş sunt înregistrate 633 de persoane cu numele de familie Leordean. (Dicţionar de frecvenţă, p. 202). 34. Lipcei /lípčai/ (10). Familii vechi, nobile, ce se trag din satul Lipcea (ucr. Lypša, ung. Lipcse în Ucraina Transcarpatică), în vechime cu o populaţie ucraineană şi germană. Sufixul maghiar i actualmente este pronunţat ca į, prezentând o citire greşită a grafiei maghiare. Acest sufix nu indică altceva decât originea nobilă a acestor familii, arătând provenienţa lor. Vezi Filipaşcu, p : Lypche (Mihályi, p. 29); 1473: Stephani de Lypche (Mihályi, p. 520); 1496: Ladislao Lypchei (Mihályi, p. 614); 1588: Lypchei (Mihályi, p. 643); 1542, 1549, 1555 şi 1600: Lypchey, Lypcze, Lypchej (Lipsa, Bélay, p. 171); 1673: Lipczei (Rona de Jos, Bélay, p. 185); 1689: Lipcsei (Berbeşti, Bélay, p. 124). Numele de familie Lipcei beneficiază în Maramureş de 45 de ocurenţe (Dicţionar de frecvenţă, p. 205). 35. Marína (63). Originea numelui poate fi atât românească, cât şi ucraineană, de la n. p. Marina (Hrinčenko, p. 555). Vezi DOR, p şi Graur, p Atestări avem puţine; 1452, 1580: Maryna, Marina (Mara, Bélay, p. 170); 1715: Marina (Iza, Bélay, p. 175).Vezi şi Filipaşcu, p Numele are 471 de apariţii în inventarul antroponimic maramureşean. (Dicţionar de frecvenţă, p. 218). 36. Mátus (18). Familii numeroase şi vechi. Originea numelui e neclară; cf. Matheus, germ. Mates. Vezi DOR, p : Matusz (Rona de Jos, Bélay, p. 185); 1715: Matus, Matos, Matuz (Rona de Jos, 290

7 Bélay, p. 185). Dispune de 154 de ocurenţe în judeţ (Dicţionar de frecvenţă, p. 222). 37. Moiş /móiş/ (4). Familii venite din satul Iapa. < numele calendaristic Moise. Vezi DOR, p Nume frecvent în Maramureş, dispunând de 584 de ocurenţe. (Dicţionar de frecvenţă, p. (Cf. Filipaşcu, p ). 1438, , 1689: Moys (Berbeşti, Bélay, p. 124); 1470 şi 1471: Moysen, Moys (Berbeşti, Bélay, p. 503 şi 512). 38. Moldován (19). Nume frecvent în Maramureş, începând cu secolul al XVI-lea. 1542: Moldwan, Moldowan, Moldway, Moldoway şi 1689: Moldovan, Molodway, Moldowan (Năneşti, Bélay, p. 175, 176); 1715: Moldovan (Valea Stejarului, Bélay, p. 135). Astăzi în Maramureş sunt de purtători ai acestui nume de familie. (Dicţionar de frecvenţă, p. 234). 39. Nan (21). Familii vechi şi cu un trecut important în sat. < o forma hipocoristică a numelui Anania, format de la numele calendaristic Ioan. Vezi DOR, p. 9 şi Graur, p şi 111. Există şi în limba ucraineană. numele Anan (Hrinčenko, p. 548), care putea sa influenţeze formarea acestui nume de familie românesc. Familia Nan e foarte răspândită în tot Maramureşul istoric, unde trăiesc români (Bârsana, Dragomireşti, Giuleşti, Năneşti, Onceşti, Sarasău, Sălişte, Săpânţa, Şieu, Vişeul de Jos, Vişeul de Sus, precum şi în localităţile Bedeu, Biserica Alba, Slatina din Ucraina etc.). Probabil locul de origine al acestor familii româneşti, nobile, era satul Năneşti, atestat deja în anul 1414: Nanfalus satul lui Nan (Bélay, p. 175). Numelede familie Nan apare în documente pentru prima dată în anul 1390: Neen (Sarasău, Bélay, p. 193). Numeroasele sale atestări ulterioare: 1405, 1407, 1409: Johanus filius Naan (Slatina, Bélay, p. 201); 1415: Naan de Slatina (Mihályi, p. 200); 1449, 1504, , 1552, 1600, 1673: Nan (Slatina, Bélay, p. 201); 1423: Nan de Giwlafalva (Giuleşti, Mihályi, p. 260); 1423: Naan et Petro filius Ladomer de Zapancha. 1438: Nan filius Ladomeri de Zaploncza (Săpânţa, Mihályi, p. 268 şi 306); 1429: Nan de Viso (Vişeul, Mihályi, p. 278); 1456 şi 1489: Naan (Vişeul de Jos şi Vişeul de Sus, Bélay, p. 193, 219 şi 218); 1604: Nan (Vişeul de Mijloc, Bélay, p. 220); 1689: Nan (Bârsana, Bélay, p. 123); 1504, 1550: Naan (Biserica Alba, Bélay, p. 139); 1542, 1559, 1584, 1665: Nan (Şieu, Bélay, p. 189); 1438: Nan (Rona de Jos, Bélay, p. 185); 1600: Nan (Rona de Jos şi Dragomireşti, Bélay, p. 185, Filipaşcu, p ) etc. oferă date interesante cu privire la vechimea familiilor maramureşene purtătoare a acestui nume, precum şi la deţinerea de către ele a atributelor nobiliare. Numele de familie Nan este cotat cu 551 de apariţii în onomasticonul maramureşean actual.(dicţionar de frecvenţă, p. 241). 40. Negrea / ńégr a/ (27). 1442: nobilas viri Negre et Petrus filii Fekete de predicta Zlatina (Slatina, Mihályi, p. 313). Fekete e traducerea 291

8 maghiara a numelui Negrea. 1458: Negre de Szlatina (Mihályi, p. 419); , 1552, 1604: Negre (Fekethe) (Slatina, Bélay, p. 201); 1673, 1689: Nigre, Negre (Onceşti, Bélay, p. 213). Există în Maramureş 128 de persoane cu numele de familie Negre şi 790 cu Negrea. (Dicţionar de frecvenţă, p. 243). 41. Némes (4). Familii originare, probabil, din Călineşti sau Corneşti, unde sunt foarte numeroase. < ung. nemes nobil. La început a fost un atribut, care arăta starea socială a persoanei, sau a familiei, ulterior transformându-se în nume de familie. E un nume foarte frecvent în Maramureş, unde majoritatea populaţiei româneşti o constituia mica nobilime. Puteau sa apară familii cu acest nume concomitent în mai multe locuri, fără nici o legătură de rudenie între ele. (Cf. Filipaşcu, p ). 1390: Petrus Nemes (Sarasău, Bélay, p. 193); 1405: Michael Nemes de Konyha (Bogdan Voda, Mihályi, p. 135); 1405: Nemes (Dragomireşti, Bélay, p. 137); 1407: Michael Nemes de Scelistha (Săliştea, Mihályi, p. 150); 1415, 1434, 1468, 1604, 1611: Nemes (Giuleşti, Bélay, p. 142); 1450: Nemes (Fereşti, Bélay, p. 140); 1453, 1468, 1655, 1689: Nemes, Nemis (Onceşti, Bélay, p. 213); 1465: Johanne Nemes de Wanchwfalva (Mihályi, p. 563); 1479, 1524, 1568, 1604: Nemes (Cornesti, Bélay, p. 190); 1600: Nemes (Văleni, Rozavlea, Bélay, p. 174, 187); 1680: Nemes (Ieud, Bélay, p. 158); 1715: Nemes (Bocicoi, Bélay, p. 171). Sunt înregistraţi peste de purtători ai numelui de familie Nemeş în Maramureş. (Dicţionar de frecvenţă, p. 244). 42. Nicoríci (1). Derivat din n. p. Nicoară. Dispune de peste 150 de apariţii. (Dicţionar de frecvenţă, p. 246). 43. Oacheş /oát es/ (6). Nume provenit dintr-o poreclă sau un supranume. Vezi şi Iordan, p Sunt în Maramureş peste 50 de persoane cu numele de familie Oacheş. (Dicţionar de frecvenţă, p. 248). 44. Pătcáş (1). O familie venită din Giuleşti. Vezi la Petcu, DOR, p Numele acesta de familie are peste 100 de ocurenţe în onomasticonul maramureşean. (Dicţionar de frecvenţă, p. 265). 45. Pắtrovici (1). < n. p. Petru + suf. sl. patronimic ovici. 1556: Petrovics Peter (Remeţi, Mihályi, p. 469). Sunt înregistraţi în Maramureş 24 de purtători ai numelui de familie Petrovici. (Dicţionar de frecvenţă, p. 266). 46. Puşcaş (2). < probabil din porecla Puşcaş. 1605: Puskas (Sarasău, Bocicoi, Bélay, p. 193, 128); : Puskar (Bocicoi, Bélay, p. 129). Are 417 apariţii în Maramureş. (Dicţionar de frecvenţă, p. 280). 47. Pohaidac /pohaidák/ (1). Familie de ucraineni. Sunt numeroase familii ucrainene cu acest nume în satul Tisa şi Crăciuneşti. Sunt în Maramureş peste douăzeci de purtători ai acestui nume de familie. (Dicţionar de frecvenţă, p. 272). 292

9 48. Pop (1). Acest nume avea o dezvoltare similară cu numele Nemeş. La început, arăta ocupaţia individului, mai târziu devine nume de familie, independent de ocupaţie. În Maramureş acest nume este atestat frecvent în forma maghiară Pap, Papp, mai rar în forma ucraineană Pup. Majoritatea acestor familii nu sunt înrudite, numele fiind date după profesiunea de preot a vreunui strămoş. Vezi şi DOR, p Acest nume în Maramureş apare deja în secolul al XIV-lea: de la Dragus (fiul lui Giula) descind familiile Pop din Giuleşti şi Deseşti (Mihályi, p. 547, 549; Filpaşcu, p ). Astăzi numărul purtătorilor numelui de familie Pop se ridică în Maramureş la (Dicţionar de frecvenţă, p. 274). În satele Rona de Jos şi Rona de Sus familia Pop este atestată după cum urmează: 1479, 1480, 1519: Petrus Pap (Rona de Jos, Bélay, p. 185); 1684, 1696, 1720: Popa (Rona de Sus, Bélay, p. 186). Având în vedere că aproape în fiecare sat din Maramureşul istoric până în secolul al XVIII-lea găsim foarte multe atestări de felul Pop, Popa, Pap, le dăm numai cele mai vechi, din secolul al XV-lea : Pap (Fereşti, Bélay, p. 140); 1425: Ianko filius Pap şi 1442: Naan dictus Pap (Giuleşti, Bélay, p. 142); 1442: Popa (Berbeşti, Bélay, p. 146); 1458: Pap (Saliştea, Bélay, p. 201); 1463: Nykola Pap (Vişeul de Jos, Bélay, p. 218). 49. Pópovici (1). < numele de familie Pop + suf. patronimic slav ovici. Vezi Graur, p. 82 şi 115. Atestări mai vechi din sec. al XVII-lea avem puţine în Ucraina Transcarpatică şi numai din satele cu o populaţie ucraineană. 50. Pricóp (5). < numele calendaristic Procopie, des întâlnit printre românii şi ucrainenii din Maramureş. Vezi DOR, p. 136, 137 şi Graur, p Familiile purtătoare ale acestui nume sunt venite în Rona de Jos de la Apşa ( Ucraina) la inceputul sec. al XX-lea. 1542: Prykopp (Dragomireşti, Bélay, p. 137); 1600: Prikop (Rona de Sus, Bélay, p. 186); 1715: Prikop (Bârsana, Bélay, p. 123); 1715: Praekop (Crăciuneşti, Bélay, p. 175). Pricop este un nume de familie cu 474 de ocurenţe în Maramureş. (Dicţionar de frecvenţă, p. 278). 51. Prodaniuc /prodańúk/. (1). Familie ucraineană venită din Rona de Sus. < n. p. Prodan + suf. patronimic ucr. iuc (-juk). Numele de baza Prodan era răspândit şi printre români. Din anul 1450 numele e atestat ca un component al unor nume topice în Maramureş: Prodanhavasa, Prodanpathaka (traducerea maghiară a numelor topice: Muntele lui Prodan şi Pârâul lui Prodan) de pe teritoriu localităţii Borşa (Mihályi, p. 351). 1715: Prodan (Apşa de Jos şi Lipcea (Ucraina), Bélay, p. 121 şi 172); 1720: Prodan (Bocicoi, Rona de Sus, Bélay, p. 128, 186). Specific ucrainean, numele de familie Prodaniuc este cotat în Maramureş cu aproape 300 de ocurenţe. (Dicţionar de frecvenţă, p. 279). 52. Rişco (18). Nume vechi de origine ucraineană. < n. p. ucr. Riško. După atestări, putem stabili aria răspândirii sale dinspre nord spre 293

10 sud, de-a lungul pârâului Tereblja (Talabor). 1485, 1509, 1592: Rysko. 1515, 1550, 1600: Risko (Drahovo, Ucraina, Bélay, p. 168); 1542, 1600: Risko (Kaločava, Ucraina, Bélay, p. 160) etc.; 1673: Risko (Rona de Jos, Bélay, p. 185). Vezi şi Filipaşcu, p În Maramureş este înregistrat sub mai multe variante grafice: Risco, Rişco, Rîsco, Râşco, totalizând aproape 200 de apariţii. (Dicţionar de frecvenţă, p.284, 288). 53. Rúdolf (1). Membrii familiei susţin ca odinioară familia ar fi avut numele Rudor. < n. p. german Rudolf. Există în Maramureş şapte persoane cu acest nume de familie. (Dicţionar de frecvenţă, p. 292). 54. Sabadâş (5). < ung. szabados eliberat, liber. Vezi şi DOR, p În Maramureş sunt multe familii de origine românească cu acest nume, ceea ce denotă ca acest cuvânt a intrat şi în limba româna ca apelativ şi ca atribut al unei stări sociale. În atestările vechi apare mai des în forma maghiară Szabados. E destul de greu să decidem dacă purtătorii acestui nume erau maghiari, români, sau, mai rar, ucraineni, deoarece scribii notau de cele mai multe ori şi forma românească cu grafie maghiară. 1458/9: Zabados, 1672, 1699: Szabados (Lunca la Tisa, Bélay, p. 173); 1600, 1614: Zabados, 1673, 1715: Szabados (Iza, Bélay, p ); 1661: Szabados (Rozavlea, Bélay, p. 187). Numele de familie Sabadâş are în Maramureş peste 200 de apariţii.(dicţionar de frecvenţă, p. 294). 55. Sávu (1). O familie venită dinspre Vişeu. < numele calendaristic Sava. Vezi DOR, p. 142 şi Graur, p Numele e folosit şi de ucraineni, dar forma Savu e sigur românească. 1555: Zawa (Urmezeu, Ucraina, Bélay, p. 211); 1657: Szava (Crăciuneşti, Bélay, p. 169); 1689: Szava (Deseşti, Bélay, p. 135); 1715: Szava (Slătioara, Bélay, p. 202). În judeţul Maramureş sunt înregistrate 239 de persoane cu numele de familie Savu. (Dicţionar de frecvenţă, p. 300). 56. Şérban (1). Familia e venită din Sighet, dar numele în discuţie dispune de o arie largă de răspândire în Maramureşul istoric, frecvenţa sa fiind în judeţ de 647. (Dicţionar de frecvenţă, p. 329). Vezi şi Filipaşcu, p : Demetry Sorban de Kalinfalva (Călineşti, Mihályi, p. 500). Vezi şi numele topic Serbanhavas (Mihályi, p. 123). 57. Şteţ /şt eţ/ (1). O familie venita de la Săpânţa. < numele calendaristic Ştefan, poate prin influenta numelui ucr. Şteţco > Şteţ. Numele este creditat, în Maramureş, cu peste 500de apariţii, are mai multe variante grafice: Stecz, Steti, Şteţ, Şteţi, Şteţiu (Dicţionar de frecvenţă, p. 317, 332), iar purtătorii lui deţineau odinioară calitatea de nobil. Vezi Filipaşcu, p : Steczk. 1470: Stecz. 1474: Ztheck. 1479: Stheck, Sztech, Stech (Berbeşti, Mihályi, p. 320, 501, 521, 538, 540, 544). 1551: Ztecz, Sthecz, Stecz, Zthecz. 1689: Stecz (Berbeşti, Bélay, p. 124, 125); 1450: Ztheczk. 1469: Stecz (Fereşti, Mihályi, p. 353, 498); 1462/1469: Stecz (Biserica Alba,Ucraina, Bélay, p. 139); 1542: Stecz (Vişeul de Jos, Bélay, p. 219); 1681: Stecz (Giuleşti, Bélay, p. 142). 294

11 58. Tivadar /t ivadár, t iodár, t iodár/ (105). Familiile cu acest nume sunt cele mai vechi în localitate, băştinaşe. Acest nume, foarte frecvent printre românii din Maramureş, era folosit atât ca nume de familie, cât şi ca nume de botez. Ca nume de familie dispune de purtători. (Dicţionar de frecvenţă, p. 346).Azi ca nume de botez este rar şi are o nuanţă arhaică. Vezi şi DOR, p Atestări din 1405, 1419: Thywadar (Slatina, Ucraina, Bélay, p. 201); 1438/1449: Thywadar (Berbeşti, Bélay, p. 124); 1447, 1484, 1564: Thywadar (Dragomireşti, Bélay, p. 137); 1458: Thiwadar (Dragomireşti, Mihályi, p. 417); 1448: Thyvadar; 1470: Tyvadar volahus; 1474: Tivadar; 1551, 1542, 1548: Thywadar. 1673: Thivadar (Săpânţa, Bélay, p ); 1459: Thywadar de Zaponcza. 1465: Petri Thyvadar (Săpânţa, Mihályi, p. 465); 1470: Thywadar (Onceşti, Bélay, p. 213); 1470: Thyvadar de Somosfalva (Corneşti, Mihályi, p. 500); 1480: Thiivadar în Orozfalu (Ruscova, Mihályi, p. 549); 1482, 1546 şi 1559: Thywadar (Rona de Jos, Bélay, p. 159 şi Mihályi, p. 555 şi 562); 1483, 1484: Thywadar (Calineşti, Bélay, p. 159); 1484: Thivadar (Apşa de Mijloc, Ucraina, Bélay, p. 122); 1542: Thywadar (Deseşti, Săcel, Vişeul de Sus, Bélay, p. 134, 191, 219); 1549: Thywadar (Săliştea, Bélay, p. 195). 59. Tomoiága (4). N. A. Constantinescu semnalează mai multe posibilităţi în ceea ce priveşte originea acestui nume. Admite existenţa sufixului ag(a), de origine slavă (cf. suf. rus. aga şi sb. aga) şi dă exemple: Boboiaga, Tomoiaga < Toma + oiu + aga, dar concomitent aminteşte şi posibilitatea derivării cu ajutorul sufixului oiaga. Vezi DOR, p. LV. Atestări sunt puţine; 1604: Tomoiaga (Vişeul de Sus, Bélay, p. 219); 1636: Pap alias Tomojaga (Mihályi, p. 276); 1680: Tomojaga (Vişeul de Mijloc, Bélay, p. 220). Nu este exclus ca tomoioagă să fi fost un apelativ ieşit de mult din uz. Ne bază această afirmaţie pe versurile populare culese din zona Borşa: Şi l-om face tomoiagă/ Şi l-om pune-ntr-o oiagă. Este un nume de familie cu de apariţii în Maramureş. (Dicţionar de frecvenţă, p. 348). 60. Trifói (1). O familie nouă în sat. Acest nume de familie apare, cu frecvenţă relativ mare în Sighetul Marmaţiei, Vadul Izei şi, mai ales, în Botiza etc., dar e semnalat şi prin alte zone ale Maramureşului. Are în total 966 de ocurenţe. (Dicţionar de frecvenţă, p. 350). Pare a proveni de la n. p. Trif(u) + suf. oi, însă nici preluarea sa din sfera vegetală un poate fi exclusă.( Cp. trifoi Trifolium). 61. Ţiplea /Ţipl a/ (6). Tradiţia orală susţine ca familia Ţiplea e de origine din Fereşti, unde numeroşi locuitori poartă numele acesta. E un nume frecvent în Maramureş, unde este cotat cu462 de apariţii (Dicţionar de frecvenţă, p. 356) şi în nordul Moldovei. 1542, 1585, 1693: Cziple, Cyple, Cziple (Fereşti, Bélay, p. 140); 1584: Czyple (Şieu, Bélay, p. 189); 1604: Ciple (Biserica Alba, Bélay, p. 139); 1638: Cziplie (Ieud, Bélay, p. 295

12 157); 1671: Cziple (Săpânţa, Bélay, p. 143); 1689: Czipe (Berbeşti, Bélay, p. 124). 62. Úlici (149). Cel mai frecvent nume de familie din sat. Probabil s-a răspândit printre români şi sub influenţa ucrainenilor. Cf. n. p. ucr. Uleč (Hrinčenko, p. 561). Este purtat în judeţ de de persoane. (Dicţionar de frecvenţă, p. 58).După atestări, numele apare relativ recent. Din secolul al XVIII-lea avem cele mai multe date. 1715: Ulics (Valea Stejarului, Bélay, p. 135); 1715: Ulicsa (Crăciuneşti, Bélay, p. 161); 1715, 1720: Ulics, Uliss (Rona de Jos, Bélay, p. 185). 63. Vancea /vánča, oánča/ (35). Este un nume de familie frecvent în Maramureş, dispunând de de ocurenţe (Dicţionar de frecvenţă, p. 361), reperate mai ales în satele Onceşti şi Năneşti. Pentru origine, Iordan, p. 479, trimite la bg. Vanča, hipocoristic de la Ivan. Acest nume apare prima dată într-un document al regelui Ludovic I, din anul1360, în forma Wanchuk fily Farkstan fiselis Olahy nostri (Mihályi, p. 41). 1405: Wancha (Slatina, Ucraina, Bélay, p. 201); 1406: Vanna filius Vanchonis de Apcha: nobilis viri Vanche fily Slaui (Apşa, Ucraina, Mihályi, p. 143); 1408: Vanchuk (Onceşti, Mihályi, p. 154); 1426/1430: Vanch de Zlatina. 1435: Vanch de Zlathyna. Wanch filius Nan de Zlathyna. 1436: Wanch de Zlatina (Slatina, Ucraina, Mihályi, p. 268, 291, 297, 303); 1442, 1479: Wanch. 1468: Wanch de Barcsanfalva (Bârsana, Bélay, p. 213); 1468: Wancha de Zelesthye (Săliştea, Mihályi, p. 489); 1468: Vancha (Vişeul de Sus, Bélay, p. 219); 1542: Waanza. 1664: Vancsa (Fereşti, Bélay, p. 140); 1681: Oncze (Giuleşti, Bélay, p. 142); 1681: Vanchia. 1689: Oncsa, Vancsa (Năneşti, Bélay, p. 176). Conform atestărilor, se poate stabili ca formarea acestui nume a fost influenţată de ucr. Ivančuk (< Ivan + suf. ucr. čuk) > Vančuk, simţit de români ca derivat cu suf. uc. Prin eliminarea acestui sufix a fost refăcută forma de bază Vanč, la care s-a adăugat suf. rom. ea > Vancea. 64. Vrája (8). Traditia orală susţine ca această familie e venită de pe Mara. 1689: Vrase (Breb, Bélay, p. 147); 1715: Vrase, Vrasza (Şugătag, Bélay, p. 190). Are 325 de apariţii în inventarul numelor de familie maramureşene. (Dicţionar de frecvenţă, p. 371). Analizând numele de familie din localitatea Rona de Jos, se pot stabili trei straturi, după provenienţă. Marea parte a populaţiei actuale a satului e băştinaşă. La acest strat aparţin familiile vechi, localnice sau provenite din satele apropiate ale Maramureşului istoric. Ele sunt şi cele mai numeroase în localitate: Ulici, Tivadar, Marina, Vancea, Negrea, Nan, Iepan etc. Stratul următor este format din familiile venite dinspre Transilvania şi Moldova, ca Ardelean, Moldovan etc. Ultimul strat pare a fi constituit din familiile venite dinspre nord, din Ucraina Transcarpatică. Ele sunt de origine ucraineană sau germană: Rişco, Matus, Herbil, Arba, Lipcei etc. Numele de familie din localitatea Rona de Jos se încadrează 296

13 perfect în sistemul antroponimic românesc, marea lor majoritate fiind atestate şi în lucrările de specialitate (Cf., Iordan, Graur), dar există şi antroponime neincluse în acestea: Cămăraş, Coroli, Gaja, Herbil, Irima, Kohan, Matus etc. ABREVIERI bg bulgar(ă) cf. confer cp. compară germ. german dial. dialectal lat. latin; latinesc magh. maghiar n. p. nume de persoană n. t. nume topic p. pagina rom. român(ă); românesc rus. rusesc sb. sârbesc sl. slav subst. substantiv suf. sufix ucr. ucrainean ung. unguresc ABREVIERI BIBLIOGRAFICE Belaj = Bélaj Vilmos, Máramoros megye társadalma es nemeztiségei, Budapest, Dicţionar de frecvenţă = Ştefan Vişovan, Mircea Farcaş, Sorin Mihai Frânc, Sorin S. Vişovan, Maria Vişovan, Simona Farcaş, Dicţionar de frecvenţă a numelor de familie din Maramureş, Editura Universităţii de Nord, Baia Mare, DOR = Nicolae N. A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, Filipaşcu = Alexandru Filipaşcu, Enciclopedia familiilor maramureşene de origine nobilă, Cluj-Npaoca, Graur = Alexandru Graur, Nume de persoane, Bucureşti, Hrincenko = B. D. Hrincenko, Slovar' ucrains'koj movy, vol, I-IV, Kiev, Iordan = Iorgu Iordan, Dicţonarul numelor de familie româneşti, Bucureşti, Joģdy = Joģdy Pál, Cercetarea calităţii de nobil în comitatul Maramureş, Cluj- Napoca,

14 Mihaly = dr. Ioan Mihaly de Apşa, Diplome maramureşene din secolele XIV- XV, Ediţia a II-a, Cluj-Napoca, Paşca = Ştefan Paşca, Nume de persoane şi nume de animale din Ţara Oltului, Bucureşti,