Mica 1:1 1. Cuvântul Domnului. Vezi comentariul la Ieremia 46,1. Din Moreşet. Sau Moreştitul. Un locuitor din Mereşet-Gat (v. 14), un sat situat în ţi

Mica 1:1 1. Cuvântul Domnului. Vezi comentariul la Ieremia 46,1. Din Moreşet. Sau Moreştitul. Un locuitor din Mereşet-Gat (v. 14), un sat situat în ţinutul de jos al Iudeii, cam la 34,4 km. sud-est de Ierusalim, acum numit Tell ej-judeideh. Numele Moreşet-Gat înseamnă posesiunea Gatului [sau via ]. Pe vremea lui Iotam. Vezi p. 1011. Isaia, Osea şi Amos au început să proorocească la scurt timp înainte de Mica, în timpul domniei lui Ozia, tatăl lui Iotam (Isaia 1,1; Osea 1,1; Amos 1,1). Regii menţionaţi sunt cei ai lui Iuda, fără îndoială din cauză că misiunea lui Mica s-a adresat îndeosebi regatului de sud al lui Iuda. Totuşi, ca şi Amos (vezi p. 953), el a mai proorocit şi împotriva regatului de nord al lui Israel. Mica 1:2 2. Voi popoare toate. Întreaga lume este chemată să asiste la judecăţile divine împotriva Samariei şi Ierusalimului. În soarta poporului ales al lui Dumnezeu, oamenii pot vedea soarta tuturor naţiunilor care refuză să urmeze planul divin (vezi PK 364; vezi comentariul la Daniel 4,17). Templul Lui cel sfânt. Compară Habacuc 2,20. Mica 1:3 3. Domnul iese. Versetele 3 şi 4 prezintă o grandioasă şi înfiorătoare descriere figurată a ceasului judecăţii divine asupra Samariei şi Ierusalimului. Compară Isaia 26,21. Locuinţa Lui. Adică, templul Lui cel sfânt (v. 2). Înălţimile pământului. În mod figurat, Dumnezeu este prezentat ca pogorându-se Şi umblând pe vârfurile munţilor şi ale dealurilor (vezi Amos 4,13). Mica 1:4 4. Se topesc. Venirea lui Iehova este adesea reprezentată ca însoţită de o convulsie a naturii (vezi Judecători 5,4.5; Psalmi 97,4.5; vezi comentariul la Psalmi 18,7.8). O transformare dintre cele mai înspăimântătoare în lumea fizică va precede şi însoţi a doua venire a lui Hristos (Matei 24,29; Apocalipsa 16,18-21; GC 636, 637). Mica 1:5 5. Nelegiuirii. Versetele 5-7 descriu pedeapsa care va veni asupra regatului de nord, Israel, pentru păcatele sale. Iacov. Numele acesta ţine aici locul celor zece seminţii care constituiau casa lui Israel, aşa cum reiese din propoziţia următoare. Samaria. În calitate de capitale ale lui Israel şi respectiv Iuda, Samaria şi Ierusalimul deveniseră centre de idolatrie şi nelegiuire. Samaria fusese zidită de către nelegiuitul Omri; iar fiul său, Ahab, care a mers pe urmele lui, a înălţat în ea un templu pentru Baal (vezi 1Regi 16,23-33). Pentru o descriere a Samariei, vezi comentariul la 1Regi 16,24. Mica 1:6 6. Voi preface. Timpul viitor arată că distrugerea Samariei, care a avut loc în anul al VI-lea al domniei lui Ezechia, nu avusese încă loc (2Regi 18,9-11). Morman. Ebr.?i, un morman de dărâmături. Loc de sădit. Samaria urmează să fie nimicită atât de deplin încât pe locul ei vor fi sădite vii. Voi prăvăli. Samaria se afla pe o colină cu vârful plat şi cu coastele abrupte (vezi comentariul la 1Regi 16,24).

Dezgoli. Literal, descoperi, da la iveală. Mica 1:7 7. Sfărâmate. Compară 2Cronici 34,3.4.7. Plăţile. De la ebr. ethnan, un cuvânt adesea folosit în legătură cu plata unei prostituate (vezi Deuteronom 23,18; Ezechiel 16,31; Osea 9,1). Sensul acestei părţi a versetului este obscur. I-a adunat. Probabil chipurile cioplite şi idolii. Aceştia fuseseră adunaţi pe plăţi de curvă. În unele temple păgâne se practica prostituţia ca parte a cultului zeiţei fertilităţii. Se vor preface. Sensul exact al acestei propoziţii nu este clar. Limbajul este extrem de poetic, iar un literalism prea apropiat ar trebui probabil evitat. Sensul general al acestui pasaj pare clar. Samaria trebuie să sufere pierderea celor în care-şi pusese încrederea. Mica 1:8 8. Plâng. Sau Voi plânge. Adică, pentru soarta nenorocită care va veni asupra Samariei, a cărei venire va apărea ca o ameninţare şi pentru siguranţa lui Iuda. Gol. Ebr.?arom, desemnând fie o golicioune totală, fie starea de a fi numai pe jumătate îmbrăcat. Mica se descrie nu numai ca un jeluitor care îşi scoate veşmintele exterioare, ci şi ca un captiv care este complet despuiat de haine şi este dus în robie gol şi jefuit (vezi comentariul la Isaia 20,2.3). Şacalul. Ebr. tannim, şacali. Şacalul este notoriu pentru urletele lui jalnice. Struţul. Ebr. benoth ya?anah, considerat a reprezenta struţul. Pasărea aceasta scoate un strigăt dureros şi trist. Mica 1:9 9. Rana ei. Literal, rănile ei, deşi LXX şi Siriaca folosesc forma singulară. Fără leac. Ziua de har pentru Samaria trecuse. Naţiunea îşi umpluse paharul nelegiuirii. Raportul se încheiase. Sosise momentul pentru lucrarea mâniei divine (vezi PK 364). Până la Iuda. Şi Iuda fusese vinovat (v. 5) şi îşi va primi şi el pedeapsa. Mica 1:10 10. Nu spuneţi. Versetele 10-16 constituie un cântec de jale cu privire la judecata care trebuie să vină peste Iuda. Prima propoziţie este luată din cântarea de jale pentru Saul (2Samuel 1,20). Gat. Una din cele cinci cetăţi de seamă ale filistenilor, având o aşezare incertă. Pentru locurile care au fost sugerate, vezi comentariul la 2Regi 12,17. Prăpădul lui Iuda nu trebuia să fie vestit în acest centru inamic. În ebraică, cuvântul pentru Gat seamănă din punct de vedere fonetic de cuvântul pentru spuneţi. Mulţi învăţaţi cred că aici este un joc de cuvinte care poate fi reprodus după cum urmează: Nu spuneţi în cetatea lui Spuneţi. Astfel de jocuri de cuvinte sunt uzuale în poezia ebraică. Nu plângeţi. Unii sugerează un alt joc de cuvinte în această propoziţie pe care îl reproduc după cum urmează: Plângeţi în cetatea lui Plângeţi. O asemenea traducere se poate obţine numai printr-o modificare a textului ebraic. Ebraica nu menţionează numele unui oraş, dar întrucât toate celelalte propoziţii din context menţionează, unii cred că şi aici s-a avut în vedere unul. A fost sugerat Baca, sau Bochim, de la rădăcina bakah, a plânge. Bet-Leafra. Poate et-taiyiebeh, de lângă Hebron. Afra vine de la o rădăcină ebraică care înseamnă ţărână. Învăţaţii au sugerat un alt joc de cuvinte, care poate fi reprodus în felul următor: Tăvăliţi-vă în ţărână în cetatea Ţărână.

Mica 1:11 11. Şafir. Numele înseamnă frumos. Aşezarea este incertă. Unii au sugerat Khirbet el-k?m, cam la 13,4 km. de Hebron. Ţaanan. Probabil identic cu Ţenan, menţionat în Iosua 15,37, un oraş în Şefela lui Iuda. Jalea. Ebraica acestui pasaj este obscură. RSV leagă expresia aceasta de aceea care urmează: Jelea Bet-Haeţelului va lua de la voi locul ei neclintit. Totuşi sensul rămâne incert. Bet-Haeţelului. Probabil Deir el-?asal, aproape de Debir în partea sudică a lui Iuda. Mica 1:12 12. Marot. Probabil acelaşi cu Maarat (Iosua 15,59), lângă Hebron. Mica 1:13 13. Lachiş. O cetate puternic fortificată din Iuda, cam la 43,2 km. la sud-vest de Ierusalim. Cetatea a căzut sub Sanherib pe vremea invadării lui Iuda (vezi comentariul la 2Regi 18,14). Un baso-relief din muzeul Britanic, adus din Asiria, descrie asediul Lachişului (vezi Vol. II, planşa din faţa p. 64). Ruinele Lachişului sunt numite acum Tell ed-duweir. Înhamă-ţi caii. Adică înhamă caii la trăsură pentru a fugi în grabă. Şi aici este un joc de cuvinte, care a fost reprodus după cum urmează: Înhamă-ţi caii la trăsuri, locuitoare a oraşului Calul. Din punct de vedere fonetic Lachiş este asemănător cu oraşul Calului. Cea dintâi pricină de păcat. Nu se spune cum a devenit Lachişul cea dintâi pricină de păcat pentru Iuda. Mica 1:14 14. De aceea. Evident, aici se adresează lui Iuda. Te vei despărţi. Ebr. shilluchim, trimitere de daruri, ca o zestre pentru o fiică când este măritată (vezi 1Regi 9,16). Pasajul acesta ar putea să însemne că Iuda va ceda posesiunea Moreşet-Gatului. Moreşet-Gatului. Vezi comentariul la v. 1. Aczib. Ebr. Akzib, un oraş despre care se crede că a fost în Şefela, sau ţinutul de jos lui Iuda, aproape de Adulam, poate urmând să fie identificat cu modernul Tell el-beidă (vezi Iosua 15,44). Întrucât cuvântul tradus amăgire [ Minciuni ] este akzab, aici avem de-a face cu încă un izbitor joc de cuvinte: Casele din Aczib [târgul Minciunii] vor fi akzab [o minciună]. Mica 1:15 15. Mareşa. Un oraş în Şefela lui Iuda (vezi Iosua 15,44; 2Cronici 14,9), cam la 37,5 km. la sud-vestul Ierusalimului identificat acum cu Tell Sandahannah. Deoarece din punct de vedere fonetic seamănă cu ebr. morashah, un cuvânt care înseamnă moştenire, avem şi aici probabil încă un joc de cuvinte. Totuşi voi aduce un moştenitor care va avea pretenţie la oraşul-moştenire al vostru. Va merge. Propoziţia poate fi tradusă ca în RSV, slava lui Israel va merge la Adulam. Totuşi, sensul este obscur. Unii consideră că referirea este făcută la nobilimea lui Israel, care va căuta refugiu în locuri precum peştera din Adulam, unde s-a ascuns David (1Samuel 22,1.2). Mica 1:16 16. Rade-ţi părul. Un simbol de doliu (vezi Amos 8,10). Ierusalimul este chemat să-şi jelească copiii care sunt duşi în exil. Taie-ţi părul. Ebr. gazaz, a tăia părul. Propoziţia aceasta este paralelă cu rade-ţi părul.

Vulturul. Ebr. nesher, care este folosit pentru a desemna atât o acvilă, cât şi un vultur. Probabil aici este vizat un vultur pleşuv. Mica 2:1 1. Vai de cei răi. În v. 1 şi 2, Mica osândeşte nedreptatea faţă de săraci şi asuprirea lor. În aşternutul lor. Adică, noaptea ei îşi fac planul pe care nădăjduiesc să-l îndeplinească în ziua următoare (vezi Iov 4,13; Psalmi 4,4; 36,4). Atât de dedicaţi erau aceşti făcători de rele împlinirii planului lor, încât imediat ce se crăpa de ziuă, ei îl şi îndeplineau. În putere. Ei acţionau pe temeiul principiului nelegiuit că puterea face dreptate. Când oamenii se folosesc de puterea lor, aproape sigur că vor abuza de ea. Exprimarea din LXX, căci ei nu şi-au înălţat mâinile la Dumnezeu, se datorează probabil unei neînţelegeri a idiomului ebraic folosit aici. Cuvântul tradus aici putere este el, un cuvânt adesea tradus Dumnezeu. Totuşi, în această expresie idiomatică, pare în mod clar să aibă înţelesul de putere. Pentru alte situaţii în care apare acest idiom, vezi Geneza 31,29; Deuteronom 28,32; Neemia 5,5; Proverbe 3,27. Mica 2:2 2. Poftesc ogoare. Atât de hrăpăreţi şi rapace erau ei în privinţa averilor pământeşti, încât planurile lor lacome erau îndeplinite prin violenţă (vezi 1Regi 21; Isaia 5,8; Osea 5,10; Amos 4,1). În antichitate, terenul vândut trebuia să se întoarcă la proprietarul său iniţial în anul jubiliar (Levitic 25,10.28). Proprietăţile imobiliare nu trebuiau să fie transferate de la o seminţie la alta (Numeri 36,7). Mica 2:3 3. Eu am de gând. Păcatul adusese o dispreţuire a legăturilor de familie. Dumnezeu va aduce judecata împotriva acestui leat de oameni (sau împotriva acestei familii a întregii naţiuni). Aşa cum ei plămădeau nelegiuirea şi Dumnezeu va plămădi o nenorocire. sine. Feri grumazul. Pedeapsa lor va fi ca un jug greu şi ucigător pe care ei nu vor fi în stare să-l lepede de la Nu veţi mai umbla cu capul atât de sus. Mândria asupritorilor va fi smerită. Său. Vor fi rele. Profetul vorbeşte despre judecata viitoare pe care Dumnezeu o va aduce asupra poporului Mica 2:4 4. De pomină. Ebr. mashal, are aici, probabil, sensul de cântare batjocoritoare. În ziua aceea, timpul cel rău menţionat în versetul precedent, duşmanul va folosi cuvintele întrebuinţate de Israel pentru a-şi deplânge nenorocirea ca o batjocură împotriva lui (vezi Habacuc 2,6). Jucând în mod batjocoritor rolul iudeilor loviţi de nenorocire, duşmanii vor jeli faptul că Israel, cândva prosper, acum este pustiit cu desăvârşire, adus la ruină şi pustiire, iar moştenirea lor, partea de moştenire a poporului meu, acum trece în mâna altuia. Cu alte cuvinte, ţara Canaanului pe care Dumnezeu o făgăduise descendenţilor lui Avraam, (Geneza 13,14.15) va fi transferată duşmanilor lor. Nici o batjocură nu răneşte şi nu înţeapă mai rău decât repetarea în bătaie de joc de către altcineva a cuvintelor folosite de cineva pentru a se boci. Se împarte vrăjmaşului. Ebr. shobeb, cineva care se întoarce înapoi, sau un apostat. Sensul din urmă face ca propoziţia să zică: el împarte ogoarele noastre unui apostat. Printr-o schimbare în textul ebraic se poate ajunge şi la traducerea: El împarte ogoarele noastre cuceritorilor noştri. Mica 2:5 5. Să întindă. Nu este cu totul clar de către cine se rosteşte aceasta şi către cine. Propoziţia nu urmează structura poetică a v. 4, şi astfel nu este o continuare a batjocurii. Probabil ea este o adresă din partea lui Mica către un membru nepocăit al clasei superioare asupritoare şi tiranice menţionate în v. 1 şi 2 sau către grup ca un tot. Mica îl informează pe asupritor că pentru faptul că s-a purtat nedrept cu pământul vecinului său el nu va mai avea moştenire în Israel. Pentru frânghia de măsurat folosită la împărţirea

pământului vezi şi Amos 7,17. Mica 2:6 6. Nu proorociţi. Sensul acestui verset este obscur, şi s-au oferit multe interpretări. Versetul spune literal: Nu proorociţi, ei proorocesc, nu proorociţi cu privire la aceste lucruri. Ocările nu se vor mai întoarce Cuvintele par să fie un protest din partea acelora mustraţi de Mica. Mica 2:7 7. Este Domnul atât de grabnic la mânie? Sau Este Duhul Domnului.... Literal, scurtat. Folosit împreună cu spirit cuvântul înseamnă a fi (sau a deveni) nerăbdător. Aici, profetul îi mustră pe aceia care Îl acuză pe Domnul că este grabnic la mânie din cauză că purcede la ameninţarea poporului Său. Lucrurile nu stau aşa, deoarece Dumnezeu a fost întotdeauna îndelung răbdător în felul în care S-a purtat cu Israel. Totuşi, când oamenii păcătuiesc, ei trebuie să se aştepte să culeagă rezultatele purtării lor rele. (Exod 34,6.7). Casa lui Iacov. Ebr. amur, de la rădăcina amar, a vorbi, de unde ceva spus, sau cineva numit. Întrucât în ebraică întâlnim prefixul interogativ, propoziţia poate fi tradusă: ar trebui să se spună aceasta, casa lui Iacov? Felul Lui de a lucra. Sau Faptele Lui. Mustrările şi judecăţile acestea nu vin pentru că Dumnezeu vrea aşa (Psalmi 103,8-14; Ezechiel 18,25-32). El este un Dumnezeu al iubirii şi are o mare plăcere de îndurare. Pedeapsa este pentru El lucrarea Lui ciudată, lucrarea lui ciudată, deoarece este străină de natura Lui (Isaia 28,21; Ieremia 31,20; Plângeri 3,32.33; 1Ioan 4,7.8). Mica afirmă că pedepsele noastre sunt propriile noastre fapte, nu ale lui Dumnezeu (Ezechiel 33,11). Păcătosul este în accepţiunea aceasta propriul său călău (vezi GC 36, 37). După cum soarele nu poate fi tras la răspundere pentru umbra aruncată de un corp opac, nici Dumnezeu nu poate fi socotit responsabil pentru nelegiuirea păcătosului (vezi Iacov 1,13-15). Sunt prielnice. Sau Fac bine. Cuvântul lui Dumnezeu este bun şi încărcat de binecuvântări pentru aceia care îl ascultă (Deuteronom 7,9-11; Psalmi 18,25.26; 25,10; 103,17.18; Romani 7,12; 11,22). Mica 2:8 8. De multă vreme. Literal, ieri. Sensul propoziţiei astfel introduse este obscur. Printr-o modificare a vocalelor textului ebraic: Dar tu te ridici împotriva poporului meu ca un duşman. Ca vrăjmaş. O acuzaţie împotriva celor fac parte din clasa superioară, care tratează poporul de rând ca vrăjmaş, prin furt şi jaf. Deşi erau un popor apostat şi păcătos, Dumnezeu, din iubirea Lui dăinuitoare, încă Îl numeşte pe Israel poporul Meu (vezi Isaia 49,14-16; Ioan 1,11). Mantaua. Ebr. śalmah, mantaua exterioară folosită şi pentru acoperirea trupului în timpul somnului. Creditorului nu-i era îngăduit să reţină această śalmah a datornicului în timpul nopţii (vezi comentariul la Exod 22,26). N-au gust de război. Cei din clasa superioară smulgeau aceste veşminte oamenilor de rând paşnici. Mica 2:9 9. Izgoniţi. Ebr. garash, care în forma de aici, transmite sensul de îndepărtare cu forţa. Aceeaşi formă a verbului apare în Geneza 3,24. Femeile. Probabil văduvele care ar fi trebuit ocrotite (vezi Isaia 10,2). Podoaba Mea. Sau Slava Mea. Copiii vor fi despuiaţi de binecuvântările lor, probabil prin lipsuri şi ignoranţei, sau prin vinderea lor ca sclavi, iar astfel fiind lipsiţi de libertatea dată lor de Dumnezeu. Mica 2:10 10. Plecaţi. Asupritorii vor fi alungaţi din ţara lor, la fel cum ei îi alungaseră pe alţii.

Odihnă pentru voi. Sau odihna voastră. Adică, ţara Canaanului (Deuteronom 12,9; Psalmi 95,10-11). Spurcăciunii. Sau E spurcată. Datorită nelegiuirilor lor (vezi Levitic 18,25.27). Vor fi dureri. Sau Vă va nimici. Propoziţia aceasta este obscură în ebraică. Fie ţara este aceea care distruge aruncându-i afară pe locuitorii ei, fie necurăţia este aceea care-i nimiceşte pe cei care mânjesc cu ea. Mica 2:11 11. Dacă ar veni un om. Din cauza nelegiuirilor lor, păcătoşilor din poporul lui Dumnezeu nu le plăcea de aceia care le mustrau şi osândeau abaterile. Aceia care trăgeau cu coada ochiului spre cele rele, care luau o atitudine de indiferenţă uşuratică faţă de păcat şi profetizau minciuni plăcute, erau profeţii cei populari (vezi Ieremia 14,13-15; 23,25-27; Ezechiel 13,1-7). Cu vânt. Ebr. ruach, care are şi sensul de vânt. Voi prooroci. Nu există vreun lucru care să rătăcească sufletele încrezătoare mai mult decât îmbrăcarea învăţăturilor false în veşmântul Cuvântului lui Dumnezeu (Matei 7,15; comp. cap. 15,7-9). Vin. Aceşti falşi văzători făgăduiau o prosperitate materială şi plăceri fireşti. Mica 2:12 12. Te voi stinge. Mica îşi îndreaptă atenţia de la majoritatea poporului său, mergând pe calea cea rea, la minoritate, rămăşiţa, care va avea parte de promisiunea refacerii şi eliberării după robie. Astfel, Mica a tăgăduit acuzaţia repetată a profeţilor mincinoşi că el era un prevestitor incurabil de întunecime şi de prăpăd. El afirma cu un optimism profetic de cursă lungă că după exil va veni un timp de bucurie şi fericire pentru aceia care Îl slujesc pe Domnul. În întregime. Adică, întreaga rămăşiţă. Cu toate că Dumnezeu ar fi vrut ca toţi cei din poporul mărturisit al Lui să fie mântuiţi (1Timotei 2,3.4; comp. Tit 2,11; 2Petru 3,9), numai cei puţini, rămăşiţa, care în mod sincer se abat de la păcatele lor şi umblă pe calea dreptăţii vor fi mântuiţi (vezi Isaia 10,20-22; Ieremia 31,7.8; Ezechiel 34,11-16; Ţefania 3,12.13). Prin harul lui Dumnezeu, mulţi sunt chemaţi, însă din cauza nelegiuirii perverse a inimii omului, din nefericire, puţini sunt aleşi (Matei 22,14; comp. Matei 7,13.14). Mare zarvă. Arătând că rămăşiţa va fi o mare gloată. Mica 2:13 13. Cel care va face spărtura. De la ebr. paras, a face o spărtură, a-şi croi drum. Paralelismul versetului îndreaptă atenţia la Iehova, aici înfăţişând doborând întreaga opoziţie înaintea poporului Lui. Vor face spărtura. Mai bine, îşi vor croi drum. Captivii îl urmează pe conducătorul lor. Faptul că ei vor trece pe poartă arată plecarea lor din ţara exilului lor. Împăratul lor. Exact acelaşi Domn care Şi-a scos poporul din robia egipteană, îi va elibera în viitorul apropiat pe cei răscumpăraţi din robia şi din captivitatea acestei lumi a păcatului. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 7 1T 261 10 COL 205; PK 319 Mica 3:1 1. Căpeteniile ale lui Iacov. Mica acum denunţă injusteţea şi asuprirea conducătorilor şi profeţilor mincinoşi.

Nu este datoria voastră? Fără îndoială aceste căpetenii ale statului ar fi trebuit să ştie ce este drept şi bine, şi ar fi trebuit să pună aceste lucruri în practică. Totuşi, aşa cum se întâmplă atât de adesea, cei care deţineau puterea au abuzat de autoritatea lor. Cu cât un om este mai proeminent printre semenii lui şi cu cât lucrarea lui este mai importantă, cu atât este mai largă sfera influenţei sale. El poate folosi acea influenţă spre bine sau poate să-şi folosească statutul şi autoritatea pentru a încuraja răul. Mica 3:2 2. Urâţi binele. Vezi Amos 5,14.15; Ioan 3,20; Romani 1,28-32. Jupuiţi. În loc de a fi păstorii turmei pentru a călăuzi şi apăra oile, căpeteniile acestea erau măcelarii turmei, hrănindu-se cu ea (vezi Ezechiel 34,2-6). Mica 3:3 3. Au mâncat carnea. În felul acesta izbitor de metaforic, profetul evidenţiază lăcomia extremă şi rapacitatea egoistă a căpeteniilor în purtarea lor faţă de poporul de rând (vezi Psalmi 14,1; Amos 8,4). Mica 3:4 4. El nu le va răspunde. Când îndurarea lui Dumnezeu este lepădată în mod stăruitor, iar raportul este în cele din urmă încheiat, va fi zadarnic ca oamenii să se mai roage pentru înlăturarea judecăţilor. Oamenii şi-au avut ocazia şi chiar dacă li s-ar mai da încă un prilej, ei şi-ar continua purtarea lor îndărătnică. Mica 3:5 5. Proorocii. În v. 5-8 Mica denunţă păcatele proorocilor mincinoşi, care înşelau poporul şi rosteşte judecata lui Dumnezeu asupra lor. El arată că ei se gândeau numai la ei şi la traiul lor. Luând partea bogaţilor ei închideau ochii faţă de starea socială a poporului. Ei nu atacau păcatele vremii. Au de muşcat ceva cu dinţii. O comparaţie cu propoziţia următoare sugerează că profetul s-ar putea referi aici la mâncare. Expresia ar însemna atunci că profeţii, când sunt mituiţi cu de-ale mâncării, preziceau bunăstarea poporului. Totuşi, deoarece cuvântul tradus aici de muşcat (nashak) este întotdeauna folosit în alte locuri în Vechiul Testament în legătură cu muşcătura unui şarpe (Geneza 49,17; Numeri 21,6-9; Proverbe 23,32; Eclesiastul 10,8.11; Ieremia 8,17), unii consideră că aici se face referire la veninul împroşcat de profeţii mincinoşi când profetizau Pace! când nu este pace (Ezechiel 13,9.10; comp. Ieremia 8,11; 14,13.14). O astfel de mângâiere falsă nu făcea altceva decât să injecteze în sufletul înşelat otrava dezastrului şi a morţii. În gură. Aceşti profeţi mincinoşi devin ostili faţă de aceia care nu-i mituiesc. Mica 3:6 6. Din pricina aceasta, va veni noaptea. Cuvintele acestea vestind nenorocirea sunt adresate fie profeţilor mincinoşi, fie conducătorilor. Mica îi informează că în timpul strâmtorării lor nici o profeţie nu va veni pentru a-i călăuzi (vezi 1Samuel 28,6; Plângeri 2,9). Va asfinţi. Ziua judecăţii va scoate la iveală falsitatea prezicerilor de pace. Soarele prosperităţii şi influenţei lor va apune. Mica 3:7 7. Daţi de ruşine. Deoarece prezicerile lor de pace se dovediseră mincinoase. Barba. Sau mustaţa. Acoperirea era un semn de doliu şi de ruşine (vezi Levitic 13,45; Ezechiel 24,17.22). Mica 3:8 8. Plin de putere. În contrast cu profeţii mincinoşi care umblă după duhul lor (Ezechiel 13,3), Mica era călăuzit de Duhul Domnului (vezi 2Samuel 23,2; 1Petru 1,10.11; 2Petru 1,20.21). Putem analiza astfel întreita lui înzestrare: el era plin de 1) putere astfel ca să vestească solia divină aşa încât să cadă cu tărie asupra ascultătorilor (vezi Luca 1,17; Fapte 1,8); 2) judecată şi o cunoaştere a neprihănirii şi dreptăţii lui Dumnezeu, care făcea cuvântul lui drept şi corect; 3) tărie şi curaj ca să vestească soliile divine împotriva

oricărei şi a tuturor împotrivirilor (vezi Isaia 50,7-9; Ieremia 1,8.17-19; 15,20; 2Timotei 1,7). Cât de opusă era lucrarea lui Mica de aceea a profeţilor mincinoşi, cu de la sine putere, înşelători, linguşitori, josnici şi oportunişti, care numeau răul bine şi binele rău (Isaia 5,20). Mica 3:9 9. Căpetenii. Versetele 9-12 reiau pe scurt nelegiuirea căpeteniilor, a preoţilor şi a profeţilor şi anunţă sosirea nimicirii Sionului şi a Templului lui. Profetul îi osândeşte fără teamă pe aceia care ar fi trebuit să fie conducători în neprihănire, din cauza lepădării din partea lor a dreptăţii şi a sucirii a tot ce este drept. Aceia care ar fi trebuit să fie pilde de curăţenie şi ocrotitori şi păzitori ai justiţiei şi sincerităţii, îşi băteau joc de legile lui Dumnezeu şi ale omului. Mica 3:10 10. Cu sânge. Prin stoarceri, rapacitate şi crime judiciare (vezi 1Regi 21; Ieremia 22,13-15; Amos 5,11). Mica 3:11 11. Pentru daruri. În loc de a împărţi dreptatea în mod nepărtinitor, judecătorii primeau mită pentru a da decizii favorabile împotriva săracilor lipsiţi de apărare (vezi Isaia 1,23; Ezechiel 22,12), o practică strict interzisă de Lege (vezi Exod 23,8; Deuteronom 16,18-20). Pentru plată. Preoţii ahtiaţi după bani primeau daruri peste cele cuvenite în mod regulat pentru întreţinerea lor (Numeri 18,20-24) şi fără îndoială dădeau învăţături favorabile pentru solicitantul generos. Astfel aceşti preoţi apostaţi corupeau sfânta lor slujbă făcând din ea un mijloc de a-şi asigura un câştig. În acelaşi fel profeţii pe bani, ofereau descoperiri convenabile acelora dispuşi să plătească pentru ele. Ei erau chinuiţi de duhul lui Balaam care a iubit plata fărădelegii (2Petru 2,15; comp. Iuda 11). Se bizuie. Angajaţi fiind în această nelegiuire căpeteniile, preoţii şi profeţii mincinoşi pretindeau că sunt închinători ai lui Iehova. Religia lor era o religie formală care se mulţumea să pună în locul neprihănirii lăuntrice şi adevărului o conformare exterioară. Ei se înşelau singuri considerând că din cauză că aveau Templul de le Ierusalim aveau garanţia prezenţei şi favorii divine precum şi o apărare împotriva nenorocirii (vezi Isaia 48,1.2; Ieremia 7,1-15). Mica 3:12 12. Sionul. Iniţial numele fortăreţei iebusite (2Cronici 5,2; comp. 2Samuel 5,7), însă mai târziu aplicat întregii creste răsăritene şi poetic întregii cetăţii a Ierusalimului (vezi comentariul la Psalmi 48,2). Arat. Un simbol al distrugerii sale depline. Potrivit cu Ieremia 26,17-19, profeţia a fost dată pe vremea lui Ezechia. Prezicerea s-a împlinit literalmente în 586 î.hr. Morman. Compară Neemia 2,17; 4,2; Ieremia 9,11. Înălţime. Înălţimea Moria cândva plină de mulţimi oameni urma să devină la fel de pustie ca şi vârful unui munte. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 5 4T 185 9 11GC 26 10 GC 27 10, 11 PK 322 12 GC 27

Mica 4:1 1. În vremile de pe urmă. Mica 4,1-3 este practic identic cu Isaia 2,2-4 (vezi comentariile de acolo). Deosebirile sunt nesemnificative, ca de pildă inversarea termenilor neamuri şi popoare şi adăugarea în Mica a cuvintelor depărtate şi puternice. Unele schimbări verbale şi în ce priveşte ordinea cuvintelor reprezintă simple deosebiri de traducere, textul ebraic în aceste locuri fiind acelaşi. Nu se poate determina dacă Mica l-a citat pe Isaia sau invers, dacă ambii au citat o sursă inspirată anterioară, sau dacă fiecare a fost inspirat direct şi independent când a scris acest pasaj. Cei doi au fost contemporani (Mica 1,1; Isaia 1,1). După pronunţarea pedepsei asupra Sionului (Mica 3,12), Mica se întoarce deodată la făgăduinţe de restaurare. Pasajul acesta aparţine de acele afirmaţii ale Vechiului Testament care constituie o mare încurajare (CT 455, 456) pentru biserica de astăzi, aşa cum au fost şi pentru aceia cărora le-a fost adresat iniţial. Mica 4:4 4. Supt viţa lui. O imagine a belşugului şi siguranţei (vezi 1Regi 4,25; Isaia 65,17.25). A vorbit. Măreaţa făgăduinţă a fost astfel întărită. Ea era sigură în virtutea faptului că reputaţia lui Dumnezeu era garanţia ei. Mica 4:5 5. Dumnezeului său. La acest stadiu al restaurării păgânii sunt încă neconvertiţi. Mai târziu, potrivit planului divin, mulţi urmau să fie câştigaţi să se închine Dumnezeului lui Israel (vezi p. 29). Mica 4:6 6. Cei şchiopi. Sau Care şchiopătează. Ebr. şala?, a şchiopăta, a fi olog. Israel în exil este comparat cu o turmă de oi împrăştiată. Versetele 6 şi 7 descriu planul lui Dumnezeu pentru rămăşiţa lui Israel. Se nădăjduia că o redeşteptare religioasă va avea loc în rândurile exilaţilor şi că israeliţii în cele din urmă, târziu, îşi vor accepta destinul divin. Mica prezice rezultatele măreţe ale unei astfel de redeşteptări. Din nefericire eşecul iudeilor a făcut imposibilă împlinirea acestor evenimente cu privire la Israelul literal. Planurile Cerului se vor împlini acum prin sămânţa spirituală, Biserica Creştină (Galateni 3,7.9.29). Convertiţii din toate neamurile vor fi adunaţi în împărăţia harului, care la a doua venire a lui Hristos, va deveni împărăţia slavei (vezi p. 28-30). Mica 4:8 8. Turn al turmei. Ebr. migdal-?eder. Numele apare în Geneza 35,21 ca Migdal-Eder, un loc necunoscut unde Iacov a poposit în cursul călătoriei lui din Padam-Aram la Hebron. Turnurile de veghe de unde păstorii îşi supravegheau turmele erau obişnuite (2Regi 18,8; 2Cronici 26,10). Profetul poate să fi avut în minte imaginea Ierusalimului ca turnul de veghere pe care Iehova stătea de strajă asupra poporului Său. Pentru semnificaţia mesianică, vezi comentariul la Ieremia 4,7. Deal. Ebr.?ophel, literal, o ridicătură, o movilă. Numele?ophel era aplicat părţii de miazănoapte a dealului de miazăzi al Ierusalimului (2Cronici 27,3; 33,14; Neemia 3,26.27). Vechea stăpânire. Sau întâia stăpânire sau stăpânirea dinainte. Probabil o aluzie în primul rând la slava care era sub David şi Solomon. Într-un sens mai cuprinzător şi în maniera în care se va împlini prezicerea aceasta, pasajul se referă la recâştigarea primei stăpâniri care a fost pierdută temporar ca urmare a păcatului lui Adam (vezi comentariul la Mica 4,6; Psalmi 8,6; vezi p. 26-30). Mica 4:9 9. Pentru ce strigi? Înainte de a gusta din binecuvântările prezise în v. 1 şi 8, va veni chinul sufletesc al captivităţii. Înainte de coroană trebuie să fie crucea; înainte de zâmbete, lacrimi. N-ai împărat? Lucrul acesta s-a împlinit când Ioiachim şi Zedechia au fost luaţi robi (2Regi 24; 25).

Nu mai ai sfetnici? Aici folosit sinonim cu împărat. Rădăcina cuvântului ebraic pentru împărat, malak, în forma ei akadiană, malaku, înseamnă a consilia, a sfătui. Durerea. Sau travaliul. Imaginea chinurilor naşterii este folosită în Scripturi pentru a descrie întristarea, zbuciumul sufletesc şi surpriza (Isaia 13,8; Ieremia 6,24; 50,43; Osea 13,13; 1Tesaloniceni 5,3). Mica 4:10 10. Sufere. În vederea captivităţii viitoare. Vei ieşi. O vestire a captivităţii care se apropie. Iudeii vor fi constrânşi să părăsească Ierusalimul, să trăiască în câmp, în timpul cât se vor afla pe drum spre Babilon. Isaia, contemporanul lui Mica, a prezis şi el cucerirea lui Iuda de către Babilon (vezi Isaia 39,3-8) Izbăvită. O împlinire parţială a acestei preziceri a avut loc în 536 î.hr., pe timpul lui Cirus (vezi Ezra 1,1-4; Ieremia 29,10) şi ulterior Artarxerxe. Totuşi, cei care s-au întors nu au fost poporul reînviorat spiritual pe care disciplina exodului şi învăţătura profeţilor erau menite să-l producă. În consecinţă, perspectiva glorioasă descrisă în Mica 4,1-8 nu a fost împlinită de aceia care s-au înapoiat în ţara lui Iuda după Exilul Babilonian (vezi comentariul la v. 6). Mica 4:11 11. Multe neamuri. Dacă naţiunea exilaţilor întorşi s-ar fi bucurat de prosperitatea descrisă în v. 1-8, s-ar fi stârnit împotrivire. Naţiunile înconjurătoare ar fi căutat să zdrobească naţiunea prosperă, însă Dumnezeu ar fi intervenit să-şi izbăvească poporul (vezi comentariul la Ezechiel 38,1; Ioel 3,1). Mica 4:12 12. Ei nu cunosc. În oarba lor auto-amăgire ei nu-şi dau seama că ei înfăptuiesc nu nimicirea Sionului, ci a lor proprie. Arie. Aria de treierat este o imagine obişnuită (Isaia 41,15; Ieremia 51,33; Habacuc 3,12; vezi comentariul la Ioel 3,14 cu privire la posibilitatea traducerii expresiei valea hotărârii ca valea treieratului, comp. Apocalipsa 14,17-20). Mica 4:13 13. Scoală-te. Poporul lui Dumnezeu este reprezentat prin imaginea boilor care calcă grâul în aria de treierat (vezi Deuteronom 25,4; comp. Isaia 41,13-16) Corn de foc. Probabil încă un simbol al nimicirii. După cum boul îşi împunge victimele cu coarnele, şi Israel îi va nimici pe vrăşmaşii săi. Copită. Cerealele erau treierate prin călcarea cu picioarele de către boi a snopilor într-o arie de treierat. Uneori înapoia boilor era târâtă şi o sanie cu greutăţi. Copitele de metal ar fi înlesnit într-o mare măsură procesul treieratului. Să închini. Sau Voi consacra. LXX şi Targumurile zic: Să consacri. Câştigurile războiului nu aveau să fie folosite pentru proslăvire personală ci aveau să fie închinate Domnului şi folosite pentru înaintarea împărăţiei Sale. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE Mica 5:1 2 CT 455 8 AH 540; GC 484, 674; PK 682; PP 67; SR 430 10 12Ed 181; PK 538

1. Strângeţi rândurile. Ierusalimul este chemat să-şi mobilizeze oştile având în vedere primejdia care se apropie. El este numit ceata Sionului (sau fiica oştilor ), probabil din cauza concentrării trupelor adunate acolo. LXX redă prima parte a versetului astfel: Acum, fiica lui Efraim va fi deplin împrejmuită. Pe obraz. Una din cele mai mari insulte (vezi 1Regi 22,24; Iov 16,10; Matei 26,67.68). Profeţia este mesianică şi prevesteşte tratamentul pe care Mesia îl va suferi din partea duşmanilor Lui. În ebraică acest verset este ataşat capitolului 4. Mica 5:2 2. Betleeme. Pentru sens, vezi comentariul la Geneza 35,19. Un orăşel aflat cam la 8,5 km. sud de Ierusalim, modernul Beit Lahm. Orăşelul mai era numit şi Efrata (Geneza 35,19; comp. Rut 4,11) şi Betleemul lui Iuda, fără îndoială pentru a-l deosebi de Betleemul lui Zabulon (Iosua 19,15.16). Betleemul a fost locul de naştere al lui David (1Samuel 16,1.4; comp. Luca 2,11). Cetăţile de căpetenie. Ebr. alaphim, care poate să descrie triburi, clanuri, dintr-un punct de vedere numeric. De aici unele traduceri care spun clanuri. Mic poate astfel să se refere fie la clanul reprezentat de locuitorii din Betleem, fie chiar la oraşul însuşi, care niciodată nu s-a bucurat de o prea mare importanţă. Va ieşi. Iudeii au recunoscut această profeţie ca mesianică, iar ca răspuns la cererea lui Irod de a i se spune unde avea să se nască Mesia, ei au citat pasajul acesta din Mica (Matei 2,3-6; comp. Ioan 7,42). Obârşie. Ebr. maşa oth, pluralul de la maşa ah, de la rădăcina yaşa, a ieşi. Nu este cu totul clar la ce se face referire prin termenul acesta. Întrucât Mesia este înfăţişat aici ca împărat, unii consideră că este vorba de o referire la un împărat care îşi face apariţia în funcţia împărătească. Alţii văd o referire la diferite arătări ale lui Hristos în Vechiul Testament, ca de pildă lui Avraam (Geneza 18) şi Iacov (Geneza 32,24-32). În zilele veşniciei. Mica arată clar preexistenţa Unuia care trebuia să se nască în Betleem. Obârşia lui Hristos se întinde în veşnicie în trecut. La început era Cuvântul (vezi comentariul la Ioan 1,1-3). Din zilele veşniciei Domnul Hristos este una cu Tatăl (DA 19; comp. DA 530; Ev. 615). În loc de maşa oth (vezi mai sus la obârşie ), RSV zice originea. Acesta este unicul loc în versiunea aceasta unde maşa oth, sau forma lui masculină corespunzătoare maşa, este tradus în felul acesta. Dacă origine este interpretat ca şi cum ar fi fost un timp când Hristos nu a existat, atunci această traducere este eronată (vezi Probleme de traducere a Bibliei, p. 188-190). Mica 5:3 3. Cea care are să nască. Unii comentatori găsesc în versetul acesta o referire la suferinţele şi necazurile pe care Israel le va îndura până la eliberarea din captivitate. Cu alte cuvinte, că Dumnezeu îi va lăsa până atunci. Alţii văd o referire la naşterea lui Mesia (vezi Isaia 7,14). Mica 5:4 4. Se va înfăţişa. Sau Va sta. Ca păstorul cel bun, Mesia, Hristos, se va înfăţişa şi va sta tare pentru îngrijirea şi apărarea oilor Sale. Va cârmui. Sau Va hrăni. LXX adaugă turma lui. Până la marginile pământului. Stăpânirea lui Mesia va fi universală (vezi Psalmi 2,7.8; 72,8; Luca 1,30-33). Mica 5:5 5. Pacea. Propoziţia spune literal, şi aceasta va fi pacea. Dacă El este înţeles corect şi dacă referirea este la Mesia, propoziţia aceasta poate fi comparată cu titlul Domn al păcii dată lui Mesia de către contemporanul lui Mica (Isaia 9,6). Isus nu numai că va cârmui în pace, dar chiar El este autorul şi izvorul păcii (vezi Ioan 14,27; 16,33; Efeseni 2,13.14). Asirianul. Pe vremea profeţiei lui Mica, Asiria era duşmanul principal al lui Israel, o ameninţare sinistră

pentru existenţa lui (2Regi 18; 19). Întrucât aici este vorba despre Era Mesianică, Asiria este fără îndoială un reprezentant al acelor naţiuni care s-ar fi împotrivit naţiunii prospere a Israelului restaurat (vezi comentariul la Mica 4,11; vezi p. 30). Şapte păstori. Numerele şapte şi opt date aici, deşi semnifică un număr indefinit, arată că Israel va avea o conducere adecvată împotriva agresiunii străine. Mica 5:6 6. Pustii. Ebr. ra?ah, a păstori, a îngriji, într-un sens adaptat, a cârmui. Israel urma să-şi cârmuiască duşmanii cu sabia. Nimrod. Aici folosit ca un sinonim pentru Asiria. Nimrod vine de la rădăcina marad a se răzvrăti. Cu privire la Nimrod, vezi comentariul la Geneza 10,8-10. Mica 5:7 7. Ca o rouă. Potrivit planului lui Dumnezeu cu vechiul Israel, victoria asupra opoziţiei inamice avea să fie urmată de un intens program de evanghelizare. Oamenii lui Israel urmau să lumineze întreaga lume cu cunoştinţa lui Dumnezeu (vezi p. 26-30; comp. DA 27). Imaginile cu roua şi ploaia erau extrem de adecvate într-o regiune unde cam din mai până în octombrie nu cădea deloc ploaie atât cât să fie de folos (vezi Vol. II, p. 110). Mica 5:8 8. Ca un leu. O ilustraţie a puterii biruitoare. Era planul lui Dumnezeu ca poporul Lui să fie cap şi nu coadă (Deuteronom 28,13). Mica 5:9 9. Vor fi nimiciţi. Biruinţa deplină era făgăduită (vezi Isaia 60,12). Acesta ar fi putut fi privilegiul lui Israel după exil. Totuşi, poporul a dat greş, iar Dumnezeu Îşi împlineşte acum planul de evanghelizare mondială prin biserica creştină (vezi p. 35, 36). Mica 5:10 10. Voi nimici. Versetele 10 şi 11 descriu nimicirea acelor mijloace de război în care Israel se încrezuse atunci când ar fi trebuit să se încreadă în Domnul. Sporirea numărului cailor era interzisă (Deuteronom 17,16; vezi comentariul la 1Regi 4,26). Mica 5:11 11. Cetăţile. Cetăţile întărite şi fortăreţele fiind surse de sprijin omeneşti, vor fi înlăturate. Mica 5:12 12. Descântecele. Sau, vrăjitoriile. Vrăjitoria sau necromanţia consultarea morţilor era obişnuită în vremurile de demult (vezi comentariul la Daniel 1,20; 2,2). Israeliţilor le era interzisă practicarea vrăjitoriei şi a ghicitului, a prezisului (Deuteronom 18,9-12). Mica 5:13 13. Idolii. Sau chipurile cioplite. Ebr. pesilim, de la pasal, a tăia, a ciopli. Ugariticul psl înseamnă cioplitor de piatră. Chipurile din vechime (numite şi ele tot pesel) erau tăiate din piatră, fasonate din lut, sculptate în lemn, sau turnate din metal topit. Încă din cele mai vechi timpuri Israel a dovedit o înclinaţie spre idolatrie. Porunca a doua a Decalogului interzicea producerea şi adorarea de pesel (Exod 20,4). Stâlpii idoleşti. Ebr. maşşeboth, stâlpi (vezi comentariul la Deuteronom 16,22; 1Regi 14,23). Şi astăzi există o încredere înşelătoare în cele materiale şi vremelnice, în lucrarea mâinilor oamenilor, în loc de încredere şi credinţă în Dumnezeu care a dat toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele (1Timotei 6,17). În devoţiunea lor idolatră faţă de lucrurile făcute, oamenii L-au uitat pe Acela care este Făcătorul tuturor lucrurilor (vezi Deuteronom 8,17.20).

Mica 5:14 14. Astarteele. Sau Dumbrăvile. Ebr. asherim (vezi comentariul la Deuteronom 16,21; 2Regi 17,10). Mica 5:15 15. Care. Propoziţia introdus astfel poate fi tradusă care n-au ascultat sau nu au luat seama. Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? (1Petru 4,18). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 AA 225 2 AA 224; DA 44, 470; GC 313; PK 697; PP 34 7 DA 27; MB 28; MH 404 Mica 6:1 1. Judecă-te. Mica este chemat să pledeze pentru poporul său înaintea naturii neînsufleţite, munţii şi dealurile, care au fost martori muţi ai purtării plină de îndurare a lui Dumnezeu faţă de Israel şi ai nerecunoştinţei lor. Mica 6:2 2. Munţii. Aceştia urma, ca să zicem aşa, să îndeplinească rolul de juriu. Mica 6:3 3. Ce ţi-am făcut? Compară Isaia 5,3.4; Ieremia 2,5.21; Ioan 10,32. Mica 6:4 4. Te-am scos. Dumnezeu Îşi apără cazul amintind unele din beneficiile mai de seamă pe care le-a revărsat asupra poporului Său. Exodul a fost una din dovezile însemnate ale interesului şi grijii Sale faţă de poporul Său (vezi Isaia 63,11-13; Amos 2,10). Moise. Domnul i-a oferit poporului Său conducători special pregătiţi şi o călăuzire inspirată (Psalmi 77,20; Osea 12,13). Mica 6:5 5. Plănuia. Ebr. ya?aş, a consilia. Balaam a răspuns solicitării lui Balac pentru un blestem rostind o binecuvântare. Pentru relatarea despre Balac şi Balaam, vezi Numeri 22-24. Din Sitim. Se vede că aici este introdusă o nouă propoziţie care ar putea fi indicată punând înaintea expresiei din Sitim cuvinte precum luaţi seama la trecerea voastră. Sitim a fost ultimul popas al israeliţilor înainte de trecerea Iordanului (Iosua 3,1), iar Ghilgal prima tabără în ţara Canaanului (Iosua 4,19). În călătoria lor de la Sitim la Ghilgal, israeliţii trecuseră Iordanul şi văzuseră miraculoasa intervenţie a lui Dumnezeu în favoarea lor (Iosua 3; 4). Mica 6:6 6. Cu ce? Fie începe o nouă secţiune, fie seria de întrebări din v. 6 şi 7 reprezintă răspunsul poporului la o descoperire a lipsei lor de recunoştinţă. Părerile diferă cu privire la faptul dacă în cazul din urmă cuvintele au fost rostite într-un spirit de îndreptăţire de sine sau într-unul de smerenie, cu o recunoaştere a păcatului însoţită de o dorinţă sinceră de a cunoaşte paşii necesari pentru ispăşire. În orice caz, ei au descoperit o lipsă de înţelegere a naturii lui Dumnezeu şi a unicului fel de slujire acceptabilă înaintea Lui. Dumnezeului Celui Prea Înalt. Literal, Dumnezeul înălţimii. Compară Isaia 33,5; 57,15; 66,1. Arderi de tot. Serviciul ceremonial avea prescripţii pentru diferite tipuri de jertfe. Acestea erau menite să ilustreze diferite faţete ale planului de mântuire. Prin ele însele, când nu erau însoţite de un adevărat spirit

din partea celui care le aducea, jertfele erau lipsite de valoare, iar din punct de vedere ceremonial, o urâciune (vezi comentariul la Isaia 1,11). Un an. Literal fiii unui an, tradus în Levitic 9,3, Numeri 7,17 din primul an, adică născuţi în anul acela (vezi comentariul la Exod 12,5), având vârsta de cel puţin o săptămână (Levitic 22,27). Mica 6:7 7. Mii. Ca şi cum un număr atât de mare ar fi asigurat o favoare mai mare din partea lui Dumnezeu, iar astfel, o mai mare dispoziţie din partea Lui de a ierta păcatul. Untdelemn. Folosit împreună cu jertfele de mâncare (făină) (Levitic 2,1.4-7; 7,10-12, Numeri 15,4). Întâiul meu născut. Aici se face referire la obiceiul păgân obişnuit în vechime, care le era interzis israeliţilor, dar care cu toate acestea a fost practicat de unii din regii lor (Levitic 18,21; 20,2; 2Regi 3,27; 16,3; 23,10; Psalmi 106,37.38; Ieremia 7,31). Obiceiul pare să fi fost întemeiat pe ideea că Dumnezeu ar trebui să primească ceea ce omul avea mai de preţ şi mai bun şi că valoarea pe care Cerul o dădea unei jertfe era privită în raport cu costul ei. În ciuda sfinţeniei declarate a vieţii omului (Geneza 9,6) şi a practicii de a-l răscumpăra pe întâiul născut (Exod 13,13), influenţa păgânismului a triumfat. Întrebarea ridicată aici este retorică şi, ca şi altele, cere un răspuns negativ. Mica 6:8 8. Ţi s-a arătat. Răspunsul pe care l-a dat Mica nu constituia o descoperire nouă şi nu reprezenta o schimbare în cerinţele divine. Obiectivul planului de mântuire, şi anume, refacerea în sufletul omului a chipului lui Dumnezeu, îi fusese clar arătat lui Adam, iar o cunoaştere a acestui obiectiv fusese transmisă mai departe generaţiilor următoare. Această cunoaştere a fost confirmată prin mărturia personală a Duhului (vezi Romani 8,16) şi amplificată prin descoperiri succesive ale profeţilor. Oamenii din timpul lui Mica aveau Pentateuhul în formă scrisă, şi, fără îndoială, şi alte porţiuni ale Bibliei, precum şi mărturia profeţilor contemporani ca de pildă Isaia şi Osea (vezi Isaia 1,1; Osea 1,1; comp. Mica 1,1). Totuşi, oamenii părea să fi uitat că practicile exterioare sunt lipsite de valoare dacă nu sunt însoţite de adevărata evlavie. Una din funcţiile principale ale profeţilor era de a-i învăţa pe oameni că doar o conformare religioasă exterioară nu putea constitui un substitut al caracterului şi al ascultării lăuntrice (1Samuel 15,22; Psalmi 51,16.17; Isaia 1,11-17; Osea 6,6; comp. Ieremia 6,20; 7,3-7; Ioan 4,23.24). Dumnezeu nu dorea avuţia, ci spiritul lor, nu doar închinarea, ci voinţa lor; nu doar slujirea, ci inima lor. Dreptate. Ebr. mishpat, de la rădăcina shaphat, a judeca. Forma de plural mishpatim, tradusă în general judecăţi, este folosită cu privire la preceptele adiţionale care dădeau instrucţiuni minuţioase cu privire la felul cum trebuia ţinut Decalogul (Exod 21,1; vezi PP 964). A face mishpat înseamnă ca cineva să-şi ordoneze viaţa după judecăţile lui Dumnezeu. Milă. Ebr. chesed, un cuvânt care descrie o sferă largă de însuşiri după cum se arată prin diferitele lui traduceri, ca bunătate, blândeţe, îndurare, compătimire, milă. Pentru o discuţie asupra lui chesed, vezi Nota Adiţională la Psalmul 36. Să umbli. Când oamenii umblă cu Dumnezeu (vezi Geneza 5,22; 6,9) îşi ordonează viaţa în armonie cu voinţa divină. Smerit. De la ebr. şana?, care în forma de aici apare numai o singură dată. Un înţeles sugerat în afară de smerit este cu băgare de seamă, cu precauţie, cu grijă. Scopul adevăratei religii este dezvoltarea caracterului. Ceremonia exterioară are vreo valoare doar în măsura în care contribuie la o astfel de dezvoltare. Dar întrucât adesea este mai lesne de adus o slujire exterioară decât de a schimba înclinaţiile rele ale inimii, oamenii au fost întotdeauna mai dispuşi să aducă o închinare exterioară decât să-şi cultive trăsăturile sufleteşti. Aşa se petreceau lucrurile cu cărturarii şi fariseii pe care i-a mustrat Isus. Ei se fereau cu scrupulozitate de orice greşeală în ce priveşte zeciuiala, dar treceau cu vederea cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia (Matei 23,23).

Să faci dreptate şi să iubeşti mila înseamnă să procedezi cu justeţe şi cu bunătate. Acestea sunt virtuţi legate de relaţiile cu oamenii şi rezumă scopul celei de-a doua table a Decalogului (vezi comentariul la Matei 22,39.40). Să umbli smerit cu Dumnezeul tău înseamnă a trăi în armonie cu principiile celei dintâi table a Decalogului (vezi comentariul la Matei 23,37.38). Aceasta înseamnă virtute faţă de Dumnezeu. Iubirea exprimată în acţiuni faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri este bine ; este tot ceea ce cere Dumnezeu deoarece dragostea este împlinirea legii (Romani 13,10). Mica 6:9 9. Cetăţii. Este vizat probabil Ierusalimul. Versetele 9-16 înşiră păcatele lui Israel şi judecăţile rezultate care aveau să se abată asupra poporului. Omul înţelept. Sensul acestei propoziţii nu este clar. S-au sugerat diferite modificări ale vocalelor pentru a înlătura ambiguitatea. LXX redă propoziţia în felul următor: El îi va mântui pe aceia care se tem de numele Lui. Pedeapsa. Ebr. maţah, un cuvânt care desemnează un toiag, un baston (Exod 4,2.4; etc.), sau un trib (Numeri 1,4; etc.). Dacă este vizat sensul toiag, atunci poate că se face referire la asirieni al căror toiag era mânia lui Dumnezeu (Isaia 10,5); dacă este vizat sensul de trib, atunci se vorbeşte locuitorilor Ierusalimului. Mica 6:10 10. Comori nelegiuite. Avere obţinută pe căi rele (vezi Amos 8,5). Mica 6:11 11. Cumpănă nedreaptă. Vezi comentariul la Deuteronom 25,13.15; vezi Amos 8,5. Mica 6:12 12. Bogaţii. În timp ce bogaţii sunt osândiţi pentru violenţa lor, toţi sunt la fel acuzaţi de necinste şi înşelăciune. Dacă li s-ar da prilejul, cei asupriţi ar fi probabil la fel de cruzi ca şi asupritorii lor. Mica 6:13 13. Te voi lovi cu suferinţă. Sau Te voi îmbolnăvi. LXX zice aici: Voi începe să te lovesc. Versetele 13-15 descriu pedeapsa care va veni asupra poporului pentru flagrantele lor abateri şi pentru împietrirea inimii lor. Mica 6:14 14. Mânca. Vezi Levitic 26,26; Osea 4,10; Hagai 1,6. Foamea. Ebr. yeshach, un cuvânt care apare numai aici şi al cărui sens este obscur. Paralelismul ebraic sugerează sensul posibil de goliciune, sau foame. Ce vei lua. Ebr. sug, aici probabil folosit în sensul de a da la o parte. Oamenii vor încerca zadarnic să-şi salveze bunurile ducându-le departe. Mica 6:15 15. Nu vei secera. Vezi Deuteronom 28,38-40; Hagai 1,6. Mica 6:16 16. Orânduirile lui Omri. Nu sunt amintite în Biblie orânduiri speciale ale acestui rege al lui Israel. Probabil că aici se face referire la regulile idolatre de cult pe care le instituise Omri (vezi 1Regi 16,25.26). Omri a fost fondatorul dinastiei nelegiuite din care au făcut parte Ahab şi Atalia (vezi 1Regi 16,29-33; 2Regi 8,26; 11,1). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 5PK 325 2 FE 222; TM 373; 5T 215; 8T 186 3 8T 275 4 PP 382 6, 7 DA 469 6 8COL 210; MB 54; PK 326; 5T 630 8 AH 184, 309; CH 33; CM 154; CS 138; CW 161; TM 281, 459, 462; 3T 187, 201, 269, 539; 4T 337, 621; 5T 502, 559; 6T 149; 7T 180, 262; 8T 68, 123, 137 10, 11 CS 77 11 TM 372; 4T 310 12 TM 373 13 CS 78 Mica 7:1 1. Vai de mine! Israelul, sau Sionul, pare să fie vorbitorul, sau probabil acea parte care se pocăieşte a lui Israel. Poamelor. Sau Poamelor de vară. Aplicaţia imaginii poate fi sugerată de v. 2. Aşa cum după ce poamele sunt culese nici una nu mai este de găsit în câmp, tot aşa, după culegerea răului, nici un om drept nu mai este de găsit în Israel. Sau Sionul poate fi simbolizat ca un om care vine să caute poame după ce recolta a fost adunată, şi nu găseşte nici una. Mica 7:2 2. S-a dus. Compară cu Ieremia 5,1. Mica 7:3 3. Mâinile. Sau Cu amândouă mâinile. Ebraica primei propoziţii este obscură, LXX spune: Ei îşi pregătesc mâinile spre rău. Plată. Sau O răsplată. Mita, un viciu vechi, este aici condamnată (vezi Isaia 1,23). Merg mână în mână. Ebraica acestei propoziţii este obscură. Verbul apare numai aici, iar sensul este, prin urmare, nesigur. Mica 7:4 4. Mărăcine. Ebraic chedeq, tradus spini în Proverbe 15,19. Spinii sunt aspri, înţepători, rănindu-i pe toţi aceia care trec pe lângă ei. Mica 7:5 5. Nu crede. Versetele 5 şi 6 descriu situaţia morală ca fiind atât de gravă, încât nu se poate avea încredere într-un prieten, un vecin, în soţia care stă în braţele omului, sau în vreun membru apropiat al familiei. Mica 7:6 6. Batjocoreşte. Isus a citat cuvintele acestui verset pentru a descrie situaţia morală din epoca creştină (Matei 10,21.35.36).

Mica 7:7 7. Însă. Vorbind în numele lui Israel, profetul exprimă credinţă în Dumnezeu în ciuda pedepsei şi priveşte înainte în viitor cu încredere în refacerea promisă. Mica 7:8 8. Nu te bucura. Atât de convins este Israel de mântuirea lui finală încât cântă o cântare de biruinţă asupra duşmanului pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru ca să-şi pedepsească poporul. Mica 7:9 9. Voi suferi. Acesta este felul de vorbire al omului cu adevărat pocăit. El îşi dă seama că unica lui nădejde este Dumnezeu. El nu cere nici o uşurare a pedepsei. El ştie că orice face Dumnezeu va fi spre binele lui. Mica 7:10 10. Unde este Domnul? Compară cu Isaia 37,10-13; Ioel 2,17. Ca noroiul. Vezi Isaia 10,6; Zaharia 10,5. Mica 7:11 11. În ziua. Literal, o zi. O făgăduinţă a refacerii. Hotarele. Ebr. choq, care deşi este adesea folosit pentru decret, poate să însemne şi hotar sau limită. Dacă asta se intenţionează aici, este o prezicere a lărgirii hotarelor lui Israel. Mica 7:12 12. Râul. Eufratul. De la o mare la alta. Nu se ştie sigur despre ce mări este vorba. Expresia desemnează o întindere largă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre expresia de la un munte la altul. Mica 7:13 13. Pustiită. Aici pare să fie indicat ţinutul păgânilor. Ca rezultat al judecăţilor lui Dumnezeu cu prilejul eliberării lui Israel, multe întinderi de pământ urmau să ajungă în mare măsură depopulate. Mica 7:14 14. Paşte-Ţi poporul. Profeţia lui Mica se sfârşeşte cu o rugăciune ca Dumnezeu să binevoiască să-şi împlinească promisiunile faţă de poporul Său. Iehova este reprezentat ca Păstorul divin (vezi Psalmi 23,1), care cu toiagul Lui (vezi Psalmi 23,4), Îşi va conduce poporul, turma moştenirii Tale (vezi Psalmi 28,9; 95,7), la păşuni bune (vezi Ezechiel 34,11-15). Locuieşte singură. Compară Numeri 23,9. Carmelului. Numele înseamnă ţara grădină. Posibil o referire la un ţinut de păşune luxuriant în general şi nu la şirul de dealuri care alcătuiesc graniţa sud-vestică a câmpiei Isdraelonului. Basan. O referise la Basan şi Galaad, poate din cauza păşunilor lor bogate şi poate şi din punctul de vedere că aceste teritorii de la răsărit de Iordan care fuseseră pierdute în favoarea Asiriei (vezi comentariul la 1Cronici 5,26) urmau să fie recâştigate. Mica 7:15 15. Ţara Egiptului. Dumnezeu promite să facă lucruri la fel de minunate ca acelea care au însoţit Exodul. Mica 7:16 16. Vor vedea. Vrăjmaşul se fălise mai înainte zicând: Unde este Domnul, Dumnezeul tău? (v.