Platformă de laborator 1. Noţiuni teoretice Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru transmiterea pe canale de telecomunicații a imaginii în mișcare. Etapele esențiale în transmisiunile de televiziune sunt emisia (formarea semnalului corespunzător imaginii), transmisia (transmisia semnalului obținut în etapa de emisie) și recepția (reconstituirea imaginii pe baza semnalului recepționat). Pe baza unor experimente începute la sfârșitul secolului al XIX-lea și continuate la începutul secolului XX, primele sisteme de televiziune comerciale (analogice) au apărut la sfârșitul anilor 20 ai secolului trecut. Dezvoltarea circuitelor integrate, precum și a tehnicilor de prelucrare digitală a semnalului au dus la apariția în anii 80 ai secolului trecut a primelor sisteme de televiziune intermediare, ce conțin atât elemente analogice, cât și digitale. 1.1 DVB DVB (Digital Video Broadcasting) este o suită de standarde pentru televiziune digitală, acceptate la nivel internațional. Proiectul DVB a fost inaugurat oficial în septembrie 1993. Sistemele de difuziune digitală a semnalului video pe diverse canale de comunicație sunt terestre (DVB-T), satelitare (DVB-S), prin cablu (DVB-C) și către dispozitivele portabile handheld (DVB-H). Aceste standarde definesc substratul fizic și legătura de date ale sistemului de distribuție. Dispozitivele interacționează cu substratul fizic printr-o interfață sincronă paralelă, printr-o interfață sincronă serială sau printr-o interfață paralelă asincronă. Toate datele sunt transmise în fluxuri MPEG, cu unele constrângeri adiționale (DVBMPEG). Sistemele de transmisie diferă în mare prin tipul de modulație și prin codurile corectoare de erori folosite, prin prisma diferitelor constrângeri tehnice. DVB-S folosește modulație QPSK, 8PSK sau 16-QAM. DVB-S2 folosește QPSK, 8PSK, 16APSK sau 32APSK, la alegerea distribuitorului. DVB-C (în benzile VHF-UHF) folosește modulație 16-QAM, 32-QAM, 64- QAM, 128-QAM sau 256-QAM. DVB-T (în benzile VHF/UHF) folosește 16-QAM, 64-QAM sau QPSK în combinație cu COFDM. Standardul DVB-T2 a fost adoptat de ETSI (European Telecommunications Standards Institute) pe data de 9 septembrie 2009. Standardul oferă mai mare robustețe recepției TV și crește rata de bit posibilă cu peste 30%. Standardul DVB permite transmisia de fluxuri de date la o viteză de 38 Mbit/s cu ajutorul unui satelit sau canal prin cablu, şi viteză de 24 Mbit/s printr-un canal radio terestru. Pe de altă parte, semnalul video creat în studiourile TV cuprinde 166 Mbit/s, ceea ce nu poate fi transmis. Codarea sursei este o necesitate pentru televiziunea digitală deoarece realizează compresia datelor, prin eliminarea informaţiei redundante. O decizie fundamentală în evoluţia standardului DVB a fost marcată de selectarea standardelor MPEG-2 și MPEG-4 pentru codarea de sursă pentru semnalele audio şi video. Utilizarea MPEG-2 permite compresia semnalului video la o rată de transfer de 5 Mbit/s, care mai poate fi refăcut la recepţie, furnizând o imagine de calitate apropiată cu televiziunea analogică. Utilizarea standardului MPEG-4 este recomandată pentru posturi de televiziune HD. 1
Televiziunea digitală prezintă avantaje față de cea analogică. Transmisia programelor prezintă robustețe mai mare la interferențe, practic nemaiexistând perturbație sare și piper (purici). În momentul în care semnalul este înecat în zgomot sau când semnalul recepționat este prea slab imaginea îngheață. Prin codarea imaginii MPEG4 sau H.264 pot fi transmise posturi în format full- HD (1080p). Standardul DVB oferă servicii de televiziune de calitate, astfel că este necesară adoptarea lui în cât mai multe țări și de renunțarea la serviciile analogice de televiziune. DVB-S și DVB-C au fost ratificate în 1994, iar DVB-T în 1997. Primul stat ce a efectuat transmisiuni comerciale DVB-T a fost Marea Britanie la sfârșitul anului 1998. Prima țară ce a renunțat la transmisiunile analogice de televiziune a fost Germania, în anul 2003. În prezent, majoritatea statelor europene au renunțat la sistemele PAL SECAM și au adoptat televiziunea digitală sub standardul DVB. Membrele Uniunii Europene au obligația ca până în anul 2015 să renunțe la televiziunea analogică și să implementeze servicii DVB. State europene ce nu fac parte din Uniunea Europeană au anunțat trecerea benevolă la DVB. DVB este folosit în Europa, Africa, Australia, parțial în Africa și Asia. Fig. 1.1: Utilizarea transmisiunilor digitale terestre pe glob Harta din Fig.1.1 prezintă situația adoptării protocoalelor pentru transmisiuni terestre de televiziune la nivel mondial. Statele europene, Australia, câteva țări din America de Sud și majoritatea covârșitoare a statelor Asiei și Africii au adoptat servicii de transmisiune DVB-T și sau DVB-T2 sau au anunțat trecerea în următorii ani. Situația este asemănătoare și în cazul televiziunii prin cablu cu DVB-C sau DVB-C2. 1.2 DVB - T Prin intermediul standardului se transmit fluxuri audio/video comprimate, utilizându-se modulația OFDM (Orthogonal frequency-division multiplexing) cu codare de canal (Coded OFDM). În locul unei singure purtătoare de radiofrecvență într-un canal radio, COFDM funcționează împărțind fluxul de date pe mai multe fluxuri cu rată de transfer mai mică, fiecare dintre acestea modulând digital un set de subpurtătoare adiacente apropiate. Cele două moduri principale de 2
transmisiune OFDM utilizate de DVB-T sunt 2K și 8K numele fac referire la numărul de puncte în care se calculează FFT (2048, respectiv 8192). În realitate, sunt folosite 1705, respectiv 6817 subpurtătoare, despărțite la un interval de 4 KHz sau 1 KHz. Standardul specifică și un mod opțional, 4K, proiectat pentru transmisiunile specifice DVB-H. Parametrii celor 3 moduri de transmisiune sunt detaliate în tabelul de mai jos. Tabelul 1.1 : Parametrii modurilor OFDM Parametru OFDM 2K 4K 8K Număr total de purtătoare 2048 4096 8192 Număr de purtătoare modulate 1705 3409 6817 Număr de purtătoare de date 1512 3024 6048 Durata unui simbol OFDM (µs) 224 448 896 Durata intervalului de gardă (µs) 7, 14, 28, 56 14, 28, 56, 112 28, 56, 112, 224 Spațierea purtătoarelor (KHz) 4464 2232 1116 Distanța maximă de acoperire (km) 17 33 67 Operațiile efectuate de blocurile din interiorul unui emițător DVB-T sunt explicate în cele ce urmează. Fig. 1.2 : Emițător DVB-T Codarea sursei şi multiplexorul MPEG-2 multiplexează semnalul video comprimat, semnalul audio comprimat şi fluxul de date. Acesta este fluxul digital de bază care este transmis sau recepţionat. Permite o viteză de transfer a datelor care poate varia între 5 şi 32 Mbps. Separatorul permite ca două fluxuri MPEG să poată fi transmise în acelaşi timp utilizând o tehnică numită transmisia ierarhică: un flux are prioritate mare şi unul prioritate mică. Acesta poate fi folosit pentru a transmite un semnal SDTV (standard definition) şi un semnal HDTV (high definition) pe aceeaşi purtătoare. În general, semnalul SDTV este mult mai robust decât semnalul HDTV. Astfel, la 3
recepţie, dacă semnalul HDTV nu poate fi decodat ca urmare a semnalului slab recepţionat, semnalul SDTV poate fi decodat. Codorul extern permite realizarea unei prime corecţii a erorii în cazul transmiterii datelor, utilizând codul bloc Reed-Solomon, care permite corecţia a maxim 8 octeţi greşiţi pentru fiecare 188 de octeţi din pachet. Intrețeserea externă (de tip convoluţional) este utilizată pentru a rearanja secvenţa de date transmisă în aşa fel încât să devină mai rezistentă la secvenţe lungi de erori. Codorul intern reprezintă al doilea nivel al corecţiei erorilor și este asigurat de un cod convoluţional care este denumit FEC (Forward Error Correction). Există cinci rate de cod utilizate: 1/2, 2/3, 3/4, 5/6 şi 7/8. La întrețeserea internă secvenţa de date este din nou rearanjată în scopul de a reduce influenţa erorilor. De această dată este adoptată o tehnică de intercalare a blocurilor de date cu o schemă pseudo aleatoare. Pentru codare, o secvenţa digitală de biţi este mapată într-o secvenţă de simboluri complexe modulată în banda de bază. Se folosesc trei scheme de modulaţie: QPSK, 16-QAM şi 64-QAM. Adaptarea cadrului se realizează prin gruparea simbolurilor complexe în blocuri de lungime constantă (1512, 3024 sau 6048 simboluri per bloc). Un cadru are lungimea de 68 de blocuri iar un supercadru este format din 4 cadre. Pentru a simplifica recepţia semnalului transmis prin canalul radio terestru, în fiecare bloc se inserează semnale adiţionale. Semnalul pilot este utilizat în timpul procesului de sincronizare şi de egalizare, în timp ce semnalul cu parametrii de transmisie TPS (Transmission Parameters Signalling) trimite parametrii semnalului transmis şi identifică celula de transmisie. Receptorul trebuie să fie capabil să realizeze sincronizarea, egalizarea şi decodificarea semnalului pentru a obţine accesul la informaţia deţinută de semnalul TPS. Altfel, receptorul trebuie să ştie dinainte aceste informaţii, iar semnalul TPS este utilizat numai în situaţii speciale, cum ar fi schimbarea parametrilor şi resincronizarea. Deoarece sistemul de transmisie DVB-T a fost proiectat pentru ca serviciile de televiziune digitală terestră să funcţioneze în cadrul spectrului UHF existent pentru transmisiuni analogice, este necesar ca sistemul să ofere o protecţie suficientă împotriva nivelurilor mari de interferenţă co-canal (CCI) şi de interferenţă de canal adiacent (ACI) provenite din serviciile existente PAL/SECAM. Rețele de comunicații fără fir trebuie să realizeze permanent un compromis între a oferi servicii personalizate unui singur terminal și a oferi servicii unui număr considerabil mai mare de terminale. În cazul distribuirii de servicii multimedia unui număr foarte mare de dispozitive portabile, caracterizate printr-un număr limitat de resurse, aceasta poate deveni problematică. Prin urmare, este important pentru operatorii de rețele și furnizorii de conținut și/sau servicii să asigure un mecanism de a distribui serviciile într-o manieră care să eficientizeze alocarea de bandă și, simultan, consumul de putere. O rețea de tip Multi-Frequency Network (MFN) este o rețea în care multiple frecvențe radio (sau canale radio) sunt utilizate pentru a transmite conținut. Principalul avantaj al unei astfel de configurații este acela că previne interferența co-canal între transmițători. Frecvențele pot fi refolosite conform unei anumite spațieri între stații învecinate ce utilizează aceeași frecvență. Difuzarea terestră analogică utilizează MFN. Bazându-se pe proprietățile modulației COFDM, DVB introduce o modalitate de optimizare a utilizării spectrului pentru transmisiunile DVB-T și DVB-H numită Single Frequency Network (SFN). Imaginea de mai jos ilustrează această problematică: în MFN se utilizează 3 frecvențe diferite de difuzare, ocupând o bandă de 24 MHz. În SFN se utilizează o singură frecvență, conducând la o optimizare a alocării de bandă: doar 8 MHz. 4
Fig. 1.3 : Comparație între topologiile MFN și SFN Într-o rețea de tip SFN, două sau mai multe transmițătoare dintr-o anumită arie geografică pot opera folosind aceeași frecvență. Acest tip de rețea ține cont de caracterul transmisiunilor televizate, și anume aceea că toate emițătoarele difuzează aceleași canale 1. Provocarea derivă deci din a asigura că toate emițătoarele dispun de toate informațiile necesare difuzării pe aceeași frecvență: semnalele de la fiecare transmițător trebuie să fie corect aliniate din punct de vedere temporal, prin sincronizarea informației în flux, de mai jos: sincronizarea fiecărui transmițător, folosind referință GPS, intervalul de gardă poate fi ales ca un compromis între rata de transmisie și capabilitățile SFN cu cât intervalul de gardă este mai mare, cu atât aria SFN poate fi extinsă. Avantajele și dezavantajele celor două tipuri de rețele sunt prezentate comparativ în tabelul Tabelul 1.2 : Comparație între avantajele și dezavantajele rețelelor SFN și MFN SFN MFN Avantaje: Excelentă eficiență spectrală (consum redus de bandă); Consum redus de putere; Recepție omogenă și în cazul DVB- H; Potrivit pentru recepții indoor. Nu sunt necesare modificări în sistemul de antene; Facilitează co-existența cu canalele analogice; Poate refolosi infrastructura existentă in transmisiunile analogice; Dezavantaje: Necesită o foarte bună sincronizare (cost suplimentar); Infrastructură costisitoare în scopul evitării interferențelor. Multiplexarea mai multor canale. Ineficient dpdv. spectral (deși mult mai bună decât în cazul transmisiunilor analogice); Nu este potrivit pentru DVB-H; Sistemul DVB-T permite folosirea de tipuri diferite de modulaţie QAM şi de rate diferite de codare internă pentru a obţine un raport optim între rata de bit şi robusteţea la zgomot. De asemenea sistemul permite utilizarea a două niveluri de codare ierarhică. În acest caz diagrama bloc funcţională a sistemului va fi extinsă pentru a include modulele reprezentate cu linie întreruptă în Fig. 1.2. 1 Poate fi percepută ca o transmisiune pe căi multiple, în care semnalul se compune constructiv. 5
Receptorul DVB T adoptă tehnici duale celor folosite în procesul de emisie. Mai jos este explicată pe scurt funcționarea blocurilor din receptor. A. Semnalul analogic RF este convertit în banda de bază de blocurile de intrare și transformat în semnal digital, folosind un convertor analog-digital (ADC); B. Sincronizarea în frecvență și în timp se face prin identificarea cadrelor și a blocurilor semnalului digital din banda de bază. Erorile de frecvență ale componentelor sunt corectate. Intervalul de garda sau prefixul ciclic (copia intervalului de la sfârșitul simbolului OFDM, care este plasată înaintea simbolului pentru protejarea lui de interferențe) este utilizat pentru depistarea începutului simbolului OFDM. În general sincronizarea este făcută în două etape, înainte și după FFT, astfel încât să rezolve atât grosier, cât și fin erorile în frecvență/timp. Pașii dinaintea transformării FFT presupun estimarea corelației semnalului în timp, iar pașii de după FFT folosesc corelația dintre semnalul în frecvență și secvența purtătoarelor pilot; C. Eliminarea intervalului de gardă se face prin înlăturarea prefixului ciclic; D. Demodularea OFDM se realizează cu ajutorul FFT; E. Pentru egalizare în frecvență semnalele pilot sunt folosite pentru a estima funcția de transfer a canalului (CTF) la fiecare 3 subpurtătoare. CTF este determinată pentru restul subpurtătoarelor prin interpolare și apoi utilizată pentru egalizarea datelor primite pe fiecare subpurtătoare. CTF este folosită și pentru estimarea corectitudinii decodării datelor oferite de către decodorul Viterbi; F. De-întrețeserea internă; G. Decodare internă cu algoritm Viterbi; H. De-întrețesere externă; I. Decodare externă; J. Demultiplexare MPEG-2 și decodare de sursă. 6
2. Prezentarea echipamentelor 2.1. Receptorul Enensys ReFeree (DVB-T/T2 Measurement Receiver ReFeree T2 ) ReFeree T2 este un receptor DVB-T2/T, cumulând capacități de recepție în timp real a transmisiunilor atât de tip DVB-T2, cât și DVB-T, cu abilitatea de analiză în timp real și înregistrare. Fig. 2.1 : Receptorul Enensys ReFeree T2, cu panoul frontal ilustrat în stânga și panoul posterior ilustrat în dreapta ENENSYS ReFeree T2 permite monitorizarea parametrilor DVB-T2 (RF, structura cadrului T2, parametrilor ce țin de nivelul fizic), a modurilor de transmisiune DVB-T2 (SFN, MISO, etc.), precum și a parametrilor DVB-T (RF, TPS, MIP). Așa cum se poate observa în Figura 2.1, este un echipament de tip multiple-input: intrare RF (pentru DVB-T și DVB-T2), ieșire ASI 2, conector Ethernet, precum și două intrări utilizate în procesul de sincronizare specific creării de SFN-uri (vezi capitolul 1): 1pps 3 si 10 MHz (pentru măsurători folosind referințe externe). Echipamentul poate recepționa semnale DVB-T2/T cu lărgime de bandă de 7 sau 8 MHz, modulate QPSK, 16-QAM sau 256-QAM. 2.2. DiviSuite ENENSYS TestSystems include suport software pentru efectuarea de măsurători și calculul de statistici folosind receptorul ReFeree T2. Aplicația utilizată în decursul lucrării este DiviSuite suită software completă pentru testarea și monitorizarea unei rețele digitale de televiziune, atât în domeniul RF, cât și în banda de bază. Toate interfețele anterior menționate pot fi administrate prin intermediul acestei aplicații. DiviSuite oferă următoarele funcții: înregistrare TS 4 înregistrarea fluxului analizat în format fișier (.ts); redare TS redarea fluxului aferent unui fișier de tip.ts pe ieșirea ASI Output; redirecționare TS redirecționează fluxul analizat către interfața Ethernet a calculatorului; output audio/video decodare servicii, suport pentru H.265/HEVC, H.264/MPEG-4 AVC,MPEG-1/2, AAC, MP3; monitorizarea ratei de bit brută, netă, valori PID 5 ; întocmirea de fișiere cu înregistrări ale măsurătorilor. 2 Asynchronous Serial Interface format de date ce, de regulă, transportă flux MPEG (unul sau mai multe fluxuri SD, HD sau programe audio deja comprimate). 3 PPS = Pulse Per Second 4 TS = Transport Stream 5 PID = Proportional Integral Derivative valoare de tip eroare, calculată ca diferența între un input și un prag; utilizată în setarea alarmelor. 7
Fig. 2.2 : Interfața software a receptorului cu utilizatorul - DiviSuite 8
2.3. Emițătorul ENENSYS LabMod DVB-T2 Pentru generarea semnalelor DVB-T2 se utilizează modulatorul ENENSYS LabMod T2, care este proiectat cu scopul de a modula un flux MPEG2 într-un semnal DVB IF sau RF, sau semnal digital I/Q. Fig. 2.3 : Modulatorul ENENSYS LabMod DVB-T2 Emițătorul ENENSYS permite alegerea tipului de modulație ( BPSK, QPSK, 16-QAM, 64- QAM, 256-QAM), lărgimea de bandă a canalului (6,7,8 MHZ), intervalul de gardă, modul FFT (1k, 2k, 4k, 4k, 8k, 16k, 32k), rata de codare (1/2, 3/5, 2/3, 3/4, 4/5, 5/6). Puterea de emisie poate fi controlată în intervalul -20dBm și 2 dbm. Gama de frecvențe a semnalului emis este cuprinsă între 174MHz și 858 MHz. Schema bloc a echipamentului este prezentată în Figura 2.4. Fig. 2.4 : Schema bloc a modulatorului ENENSYS LabMod DVB-T2 Se pot pune în evidență o serie de facilități intermediate de acest echipament: șuntarea întrețeserii, generare de zgomot alb, rejectarea purătoarei, semnal de ieșire într-o gamă largă de nivele, reducerea PAPR 6, adaptarea ratei de bit, ș.a.m.d. De menționat este faptul că pot fi configurate individual până la 6 căi de transmisiune, cu întârzieri diferite. 6 PAPR Peak to Average Power Ratio 9
Pentru a accesa si configura emițătorul, acesta trebuia conectat la calculator, prin intermediul unui cablu Ethernet (mufă RJ-45). Se utilizează fereastra unui browser (web-based), într-o manieră similară configurării unui router Wi-Fi (vezi Figura 2.5). (a) (b) 10
(c) Fig. 2.5 : (a) Fereastra de configurare a modulatorului; (b) Meniul Settings ; (c) Meniul T2 Frame În ecranul principal al aplicației sunt oferite informații referitoare la alarme și starea echipamentului (utilizatorul poate programa anumite alarme). În meniul de configurare ( Settings ), se pot configura o serie de parametri, precum identificatorul celului ( Cell ID ), al rețelei ( Network ID ), frecvența de emisie, tipul de rețea (MFN/SFN), tipul de flux. În meniul T2 Frame se pot alege parametri precum tipul de modulație, lărgimea de bandă a canalului, intervalul de gardă, modul FFT, ș.a.m.d. 2.4. DiviPitch După selectarea corespunzătoare a parametrilor doriți, fluxul MPEG (sub forma unui fișier audio/video) este convertit în flux DVB-T2/T și transmis. Acest proces este realizat utilizând aplicația DiviPitch. 11
Fig. 2.6 : Interfața software a emițătorului cu utilizatorul - DiviPitch În figurile 2.7 (a) și (b) sunt exemplificate o serie de proprietăți precum: (a) cele specifice fluxului, atât din punct de vedere audio, cât și video; (b) specifice fișierului, precum tipul, rata de bit, dimensiunea, durata, ș.a. (a) Fig. 2.7 : Meniuri DiviPitch (b) 12
3. Desfășurarea lucrării 3.1 Recepția canalelor DVB-T publice Se conectează receptorul Enensys Referee la PC1 prin două cabluri USB, la porturile de pe partea stângă a laptopului. Se conectează și antena la mufa corespunzătoare de la receptor. Se lansează aplicația Divi Suite 1.1. Se pornește recepția unui semnal DVB-T public prin: selectarea canalului, apăsarea pe butonul Start, apăsarea pe butonul Video, apăsarea pe butonul Play din fereastra Video Output Manager. Astfel va porni programul VideoLAN, care va afișa emisiunea curentă. Pentru măsurarea ratei de bit, se apasă pe butonul Monitoring din Divi Suite și apoi tab-ul Bitrate. Astfel se va afișa graficul ratelor de bit. Se observă diferențele cantitative dintre rata netă și cea totală. Se completează tabelul de mai jos de două ori, pentru posturile publice memorate pe 738 și 778 MHz. Pentru a verifica calitatea recepției în funcție de canalul de propagare, veți muta antena receptorului în funcție de situația din tabel. Postul DVB-T... Calitate perceptuală a transmisiei audio-video Antenă lângă fereastră Antenă lângă ușă Antenă desfiletată parțial/total din RX În care situație se întrerupe imaginea? 3.2 Transmiterea semnalelor DVB-T2 în laborator Rată netă de bit [Mb/s] Rată totală de bit [Mb/s] Se alimentează modulatorul Enensys DVB-T2 de la rețeaua de 220V și se pornește. Se conectează modulatorul la PC2 printr-un cablu de rețea LAN straight, conectat la mufa Control 1. Se conectează modulatorul la PC2 și printr-un cablu USB. Fig. 3.1 : Montajul de test 13
Sursa fișierului video transmis este LAPTOP1. Streamul MPEG-4 este modulat conform standardului DVB-T2 de EMIȚĂTOR și semnalul este radiat prin antena A1. Semnalul radiat de antena A1 este recepționat de antena A2 și demodulat de RECEIVER. Fișierul video transmis este vizualizat prin intermediul LAPTOP2. LAPTOP1 și LAPTOP2 reprezintă același calculator. Se deschide fereastra de management a modulatorului printr-o fereastră de browser internet, folosind adresa IP afișată pe ecranul de pe panoul modulatorului (de tipul 192.168.120.102). Adresa IP a PC2 trebuie să fie din aceeași familie cu adresa modulatorului. Din fereastra de management se pot vizualiza parametrii acestuia (fereastra Monitoring) sau se pot schimba parametrii (fereastra Settings). Puterea de emisie se modifică din Settings, Output, RF Main Output Level. Pentru a porni transmisia unui semnal DVB-T2 se aleg frecvența de transmisie (800 MHz) și lățimea canalului (8 Mhz) din Settings, Output, respectiv Settings, T2 Frame. Apoi se pornește aplicația DiviPitch 3.1. Din fereastra ASI/SPI Pitcher se alege cu butonul Eject/Open un fișier de tip transport stream (.ts) sau.mpg, și se rulează cu butonul Play. Se verifică începerea transmisiei din fereastra Monitoring a fereastrei de management a modulatorului. Cât este rata totală de bit? Dar cea netă? Folosind aplicația DiviSuite de pe PC1, se vizualizează transmisia începută. Se alege canalul corespunzător (800 MHz, DVB-T2) și se pornește afișarea transmisiei video. Se completează tabelul de mai jos pentru două fișiere video cu rate diferite de bit. Nume fișier Rată de bit netă (Mb/s) Puterea de transmisie (dbm) -20-10 -5 2-20 -10-5 2 Calitatea transmisiei audiovideo Care este puterea minimă de transmisie pentru o recepție fluentă? Comparați calitatea celor două transmisii cu cea obținută de la posturile publice. 4. Întrebări pregătitoare 1. Ce este modul 2K folosit de DVB T? 2. La ce sunt folosite semnalele pilot de către un receptor DVB T? 3. Explicați doua avantaje ale folosirii DVB T în comparație cu folosirea standardelor PAL/SECAM. 14