Fabula Definiție; Alcătuirea unei fabule; Structura narativă a fabulei; Caracteristicile fabulei; Scriitori de fabule; Aplicații; Recomandări pentru lectură Ce este fabula? Fabula este specie literară de mică întindere, în versuri sau în proză, în care autorul satirizează anumite defecte omenești cu scopul îndreptării lor, prin intermediul unor animale, plante, lucruri sau fenomene ale naturii personificate. Termeni de explicat: *a satiriza = a ataca, a critica pe calea satirei, a ridiculiza; *personificarea = figură de stil prin care se atribuie însușiri umane unor ființe necuvântătoare (animale, plante), unor lucruri sau fenomene ale naturii Fabulele se pot grupa după structură în trei modele principale, alcătuite din: povestire propriu-zisă (partea narativă) şi morală; morală şi povestire propriu-zisă; numai povestire propriu-zisă, morala fiind dedusă din text de către cititor. Structura narativă a fabulei: 1.Situaţia iniţială 2.Elementul declanșator al acțiunii 3.Desfășurarea acțiunii 4.Situația dificilă Momentul de suspans 5.Situația finală Caracteristicile fabulei Fabula este un text literar narativ de mică întindere; are narator, acţiune şi personaje. Locul şi timpul sunt vagi, întărind ideea că asemenea fapte se pot petrece oriunde şi oricând. Povestirea oricărei fabule este scurtă, concentrată, are puţine personaje, de obicei două personaje care se află în opoziție. Personajele (animale, plante, obiecte, fenomene ale naturii) sunt alese cu măiestrie, încât să redea cât mai fidel trăsăturile unui anumit tip uman (exemple: furnica - omul harnic, greierele - omul leneş, vulpea - omul şiret, lupul - omul lacom, boul - omul prost, căţelul - omul fricos, măgarul - omul încăpăţânat etc.). Prin umor, ironie, autorul urmăreşte provocarea hazului, a bunei dispoziţii, dar şi criticarea, ridiculizarea anumitor năravuri, mentalități sau greșeli. Fabulele au rol instructiv, educativ (moralizator), scopul lor este de a îndrepta defectele omeneşti. Morala poate fi explicită sau implicită. Morala explicită se află în text, aşezată fie la început, fie la sfârşitul naraţiunii. Morala implicită trebuie dedusă de către cititor din întâmplarea relatată. Dintre scriitorii români care au abordat această specie literară, amintim pe Anton Pann, Alecu Donici, Gheorghe Asachi, Grigore Alexandrescu, George Topârceanu, Tudor Arghezi. Scriitori străini: Esop considerat părintele fabulei, Jean de La Fontaine, Ivan Andreievici Krâlov
I. Citește cu atenție fabula Cocostârcul, scrisă de Jean de La Fontaine. Cocostârcul Jean de La Fontaine Suit pe picioroange, un cocostârc haihui, Lung ciocul înălţându şi pe lungul gât al lui, în preajma unei gârle s a pomenit trecând. Zări în unda lină cum se ntreceau zburând, Cu zvârlituri din coadă şi tumbe peste cap, O domnişoară ştiucă şi cavalerul crap; Şi cum erau aproape, pe firul apei clare, Uşor ar fi putut să i pescuiască; Dar nu stătea prea bine cu pofta de mâncare, Şi, suferind de o boală păsărească, Prânzea, cu grijă mare, la ore anumite. Făcându i se foame apoi, pe negândite, Veni din nou la vânătoare Pe malul apei curgătoare; Dar n a zărit decât un lin. Acesta nu i un peşte prea faimos, Iar cocostârcul nostru avea un gust mai fin (Ca şoarecele mofturos De care pomenise Horaţiu, odinioară). Eu, lin? E cu putinţă asemenea ruşine? Cu lini se ospătează un cocostârc ca mine? Lăsând să plece linul, găsi o roşioară; A ntors cu scârbă capul: O roşioară, eu? Nu mi bag pentru o plevuşcă în apă ciocul meu! Nu i a plăcut plevuşcă şi n a dorit nici lin; Acum i ar fi ajuns şi mai puţin, Dar, nezărind în gârlă Nici coada unui peşte rătăcit, La urmă, cocostârcul flămând s a mulţumit Cu o şopârlă! Nu faceţi nazuri! Nu fiţi mofturoşi! Cei mai modeşti sunt cei mai norocoşi. Prea mult râvnind, adesea păgubiţi; Puţinul, cât vă e de ajuns, să l preţuiţi. Dar vorbele aceste şi bunele poveţe Nu pentru cocostârci le spun, să nveţe; Lăsaţi acum să vă istorisească O pildă nveşmântată în haină omenească. Vocabular: *lin = pește cu solzi mărunți, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă; *roşioară = pește cu corpul turtit lateral și acoperit cu solzi mari, cu ochii și cu înotătoarele roșietice; *plevuşcă = peștișor de baltă, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi mărunți, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbenă-verzuie și cu luciu metalic pe restul corpului. 1.Identifică locul, timpul, personajul acțiunii. 2.Completează răspunsurile precizând dovezi/secvențe din text. Întrebarea Răspunsul Dovada/Secvența Ce motiv are cocostârcul să nu prindă o știucă sau un crap? De ce nu s-a ospătat cu un lin? Cu ce se mulțumește cocostârcul? 3.Care este atitudinea cocostârcului? Găsește substantive potrivite pentru a caracteriza personajul. 4.Identifică morala acestei fabule. Citește versurile. Unde se află așezată morala, în text? 5.Cui se adresează scriitorul? Cu ce scop?
II. Citește cu atenție fabula Corbul şi vulpea, scrisă de Jean de La Fontaine. Completează schema narativă a acestui text, alcătuind enunțuri potrivite fiecărei părți. Corbul şi vulpea Jean de La Fontaine Jupânul Corb, pe-o creangă cocoțat, Ținea în clonț un boț de caș furat. Ademenită de mirosul cașului, Cumătra Vulpe-i spuse pe un ton mieros: -Să ne trăiți mulți ani, Măria Voastră, că sunteți zău, ca din cutie scos! Iar de-ați avea și glasul mlădios Pe cât v-arată penele frumoas Mă prind c-ați fi vreo Pasăre Măiastră! Ci Corbul, auzind-o, pe gânduri nu mai șade. Deschide ciocul. Prada cade. Situaţia iniţială Elementul declanșator al acțiunii (Intriga) Desfășurarea acțiunii Și Vulpea, înghițind-o, îl dăscălește: Bade, Ligușitorii-nu știai, se pare - Trăiesc pe seama cui le dă crezare. Dar lecția pe care o-nvățași O fi făcând cât boțul tău de caș! Înmărmurit, Corbul juratu-s-a cumplit Că n-o să se mai lase de-acum păcălit. Situația dificilă Situația finală Vocabular: *Pasărea Măiastră = o pasăre fabuloasă, cu un penaj de aur, plină de lumină. În această fabulă, sensul este folosit pentru a arăta o persoană unică, excepțională.
1.Titlul fabulei: 2.Autorul: 3.Personajele: 4.Pe cine întruchipează aceste animale? 5.Ce tip uman reprezintă Corbul? Dar Vulpea? 6. Identifică în text versurile care conţin morala. Subliniază-le (colorează-le). 7.Explică morala acestei fabule. 8.Dacă ai fi în locul Corbului, cum ai proceda? 9.Această fabulă îți amintește de alte fabule auzite sau citite? Care? 10.Descrie pe scurt o situație din viața de zi cu zi care se aseamănă cu conținutul acestei fabule.
III. Citește cu atenție fabulele de mai jos. Vântul și Soarele de Esop Vântul și Soarele se luaseră la sfadă, fiecare dintre ei lăudându-se că este mai puternic decât celălalt. Deodată, au văzut un călător venind pe drum, iar Soarele a spus: -Cred că știu cum putem să punem capăt certei noastre. Care dintre noi reușește să ia mantia de pe umerii acestui om va fi declarat cel mai puternic. Incepe tu! Soarele s-a ascuns în spatele unui nor, iar vântul a început să sufle cât de tare putea pentru a smulge mantia bietului călător. Însă, cu cât mai tare își trimitea rafalele, cu atât mai strâns omul își ținea mantia în jurul corpului așa că, în cele din urmă, amărât, Vântul s-a dat bătut. Atunci când i-a venit rândul, Soarele și-a trimis peste pământ razele cele mai fierbinți. Transpirat peste poate, omul și-a spus că este prea cald pentru a merge cu atâtea haine pe el, așa că și-a dat jos mantia. Musca la arat de Alecu Donici De la arat un plug Venea încet spre casă Şi, la un bou pe jug, O muscă se-aşezase. Iar ei, spre-ntâmpinare, O altă muscă-n zbor Îi face întrebare: De unde, dragă sor? Şi mai întrebi de unde! Ei musca îi răspunde C-un aer supărat: - Au nu pricepi ce facem? Nu vezi că noi ne-ntoarcem Din câmp, de la arat! Spre laudă deşartă Mulţi zic: noi am lucrat, Când ei lucrează-n faptă, Ca musca la arat. Vocabular: *sfadă = ceartă; *deșartă = (ceea) ce este lipsit de adevăr, de temei 1. Completează tabelul: Titlul și autorul Personaje Trăsături criticate Învățătura desprinsă Vântul și Soarele Esop Musca la arat Alecu Donici
2. Diagrama Venn. Stabileşte asemănările şi deosebirile dintre cele două fabule ( Vântul și Soarele de Esop / Musca la arat de Alecu Donici). Asemănări 3. Uneşte titlul fabulei cu proverbul/citatul care i se potriveşte: Musca la arat Vântul și Soarele Corbul și vulpea Doctorul cel mai bun este cumpătul. Lauda de sine nu miroase-a bine. Munca lungeşte viaţa, lenea o scurtează. Orice lingușitor trăiește pe cheltuiala cui îl ascultă. Bunătatea are un efect mai mare decât severitatea. Prostul dacă nu-i fudul, parcă nici nu-i prost destul.
IV. Fii creativ! Creează propria fabulă. Alege un animal care să fie personajul. Scrie un enunț în care să descrii cum vrei să arate personajul. Scrie un alt enunț în care să arăți trăsăturile personajului (bun, rău). Alege un alt animal care să fie personaj secundar. Scrie un enunț în care să descrii cum vrei să arate personajul. Scrie un alt enunț în care să arăți trăsăturile personajului (bun, rău). Am ales un/o ca personaj al fabulei. Unde se întâlnesc cele două personaje? (cadrul) Ce fac împreună? Ce problemă întâmpină?
Cum rezolvă problema? Care este morala poveștii? Definiția fabulei în versuri: Zâna fabulei de Gheorghe Asachi Prin rostiri de adevăruri, ascunse-n cimilitură, Aduc ţie-ntâia oară cu plăcere-nvăţătură; În a vieţii strâmba cale pe român să îndreptez, Prin lupi, corbi, furnici şi broaşte a vorbi mă desfătez. Adevărul salt nu place, de-i şi bun, e plin d-asprime, Dar când vitele l-or spune, n-a să supere pe nimeni. De aceea a lor zise, cu gând binevoitor, Să asculţi, să ierţi cutezul, preţuind ţintirea lor. *cimilitură= ghicitoare, proverb, joc de cuvinte; *cutezul = îndrăzneală, curaj. Recomandări pentru lectură: -Esop: Leul, vulpea şi măgarul, Zeul Mercur și pădurarul -Jean de la Fontaine: Leul şi Şoricelul, Leul și Tăunul, Vulpea și veverița -Alecu Donici: Două poloboace, Racul, broasca şi ştiuca -Grigore Alexandrescu: Câinele şi căţelul, Bivolul şi vițelul -Vasile Alecsandri: Zimbrul și vulpea -George Topârceanu: Bivolul şi coţofana