delafrasQ6.qxp

Transcriere

1

2 Cuprins Petre Georgescu-Delafras o viaþã cuceritã, apoi marcatã de istorie (prefaþã de Adrian Cioroianu) Cuvânt înainte Cum am ajuns la situaþia de azi Nedumeriri Trebuie spus adevãrul Nu norocul m-a ridicat Muncã Economie Prudenþã Perseverenþã Punctualitate Respectarea cuvântului dat Privaþiune Tãcere Cumpãtare Plãcerile mele Am fost mândru Dar am avut ºi o ambiþiune Un ideal nerealizat

3 Copilãria Moare mama Tata vine acasã, bãtrân ºi sãrac La Liceul Mihai Viteazul Intrarea în viaþã Ucenic tipograf Moartea tatei Eu ºi fratele surdo-mut Primele visuri primele avânturi primele rezultate Un document interesant Alt cãmin Însemnãri de gânditor Pregãteºte-te! Meseria de tipograf Dorinþi nevinovate ºi piedici nemiloase Lupta pentru apãrarea limbii româneºti Corector Gânduri sociale Sub drapel Altã viaþã Gãsesc totuºi timp ºi pentru culturã Iar la ocupaþiile mele Orice obstacol poate fi învins Ordine ºi economie Spre zãri noi Realizarea unei vechi dorinþi Aur! La drum

4 La Paris Unde-mi sunt banii? Am gãsit de lucru De vorbã cu un anarhist La studiu Influenþa mediului înconjurãtor Am învãþat limba francezã Douã premii Asociaþiunea Filotehnicã Un act ªi o scrisoare Revenit acasã O surprizã neplãcutã ªef ºi director de tipografie Scriitor sau tipograf? Tari ºi Slabi Visãtor ºi realist În preajma rãzboiului În rãzboi Primele întâmplãri O cuvântare patrioticã Când sufletul þi-e îndurerat Ger cumplit ºi vagoane cu geamuri sparte În aºteptarea unor zile mai bune, citeam ºi scriam ca la mine acasã Vreau sã mã fac ofiþer În timpul refacerii Ofensiva noastrã Vitejie româneascã Furier al trupei Defecþiunea rusã

5 Sunt avansat la gradul de plutonier Cad la pat grav bolnav Reformat temporar Dupã rãzboi Lângã mica mea bibliotecã Autor de lucrãri sociale Prevedeam sistemul corporativ Dispariþia partidelor politice Autonomia organizaþiunilor de breaslã Înlãuntrul miºcãrii muncitoreºti O tovãrãºie de editurã Retras din miºcarea muncitoreascã Tipograf ºi editor Anul 1920, început de viaþã nouã Mã cãsãtoresc Muncã de titan Îmi gãsisem vocaþia Cum am debutat Beneficiile capitalizate N-am neglijat, totuºi, sã lucrez ºi cu pana Cum am rãspândit cãrþile tipãrite O grea problemã: depozitarea cãrþilor Prima construcþie Cum mi-am instalat tipografia A doua construcþie Mereu sâcâit Viaþã intensã de muncã ºi de privaþiuni Un roman social: Micul Sacrificiu

6 La încheierea unui deceniu de activitate editoralã Autori strãini Cu gândul la literatura originalã O mare bãtãlie editorialã Noua fazã a editurii Griji ºi rãspundere A treia construcþie Golul neîmplinit Strada Mãtãsari, mic centru cultural Noua Colecþiune Delafras O vorbire la Radio despre problema cãrþii literare Manuale secundare ºi editori evrei Literaturã sãnãtoasã Divizarea muncii, cu conducere unitarã Înãlþarea numelui de român Trebuie sã las în urma mea o întreprindere solidã Altã vorbire la Radio O cuvântare la un banchet O cãlãtorie prin þarã Închipuire de odihnã O rãcealã supãrãtoare Un nou sediu pentru Cugetarea Bucãþile de clãdiri din Mãtãsari nu mai corespund Împlineam 50 de ani O cãlãtorie în Germania Un rãspuns la o anchetã Încep noua construcþie Inaugurarea noului local

7 Întãrindu-ne pe noi, sã întãrim neamul românesc Sã facem fabrici! În ce constã puterea Germaniei Noi murim, dar întreprinderile noastre vor trãi ªi acum, la muncã Un ultim cuvânt Lungul drum al unei conºtiinþe din interbelic cãtre prezent (postfaþã de Mirela Corlãþan)

8 Cum am ajuns la situaþia de azi Nedumeriri Mulþi dintre cei care m-au cunoscut odatã ºi acum au vãzut ce sunt ºi-au pus fel de fel de întrebãri asupra situaþiei la care am ajuns ºi care pentru ei lua proporþii cu adevãrat fantastice. Îl ºtiam de la tipografie. De unde? Din ce a fãcut el milioanele pe care le are acum? Ba a fost un simplu lucrãtor tipograf. Cum de a ajuns astãzi sã aibã o întreprindere atât de mare? Prin muncã? Dar ce, noi nu muncim pânã nu mai putem? Avem noi milioane? A moºtenit vreo avere? Dar pe cine putea sã moºteneascã? Îl cunosc de mic. Pãrinþii lui au fost sãraci, iar neamuri bogate n-a avut (afarã dacã nu cumva i-o fi murit vreun unchi miliardar în America!) A fãcut afaceri cu politica? Se prea poate! N-ai vãzut pe câþi a îmbogãþit politica? Dar în ce partid o fi fost oare? Alþii, oameni mai simpli, cu sufletul mai curat, ºi-au dat altã explicaþie: Omul ãsta a avut noroc. Pe ce-a pus mâna, i-a mers. Orice carte a editat, a prins. În vreme ce alþi editori dãdeau faliment sau tipãreau mai puþin pentru a se apuca de alte afaceri, el se ridica. Desigur cã, cu un astfel de noroc, prost sã fii ºi tot te îmbogãþeºti. Dar sã mai fii ºi puþin inteligent? Faci 19

9 norocului cu ochiul ºi el vine la tine. Banii curg gârlã, cãci se ºtie cã banii trag tot la bani. Sutele de lei devin mii, miile devin milioane. ªi deodatã te trezeºti ridicat în slava cerului, ca-n basme. Se mirã singur ºi norocosul. Nu ºtie ce mai e cu el, nu ºtie de unde-i vine atâta pleaºcã. Dar aºa e norocul: orb. Cade peste cine nu te gândeºti ºi face din el tot ce nu-þi vine sã crezi. Ce poþi sã faci? Spune-i om cu noroc, ºi pace! Natural, au fost ºi sunt oameni care, cunoscându-mi adevãrata viaþã, nu s-au mirat deloc de ascensiunea mea, pe care au gãsit-o foarte naturalã ºi foarte normalã. Tocmai de aceea, însã, pãrerile fiind împãrþite, discuþiile deveneau mai aprinse. În vreme ce unii gãseau cuvinte de laudã la adresa mea, alþii fãceau aluzii rãutãcioase, dând din cap, cu înþelesuri misterioase, sau mã criticau pur ºi simplu. În definitiv, ridicarea mea n-are nimic fenomenal. Cãci sunt alþii, adevãraþi îmbogãþiþi, pe lângã care eu nu însemn mare lucru. Aceºtia fac milioanele peste noapte ºi nu se mai mirã nimeni de ei. S-a învãþat lumea sã-i ºtie mari bogaþi sau mari afaceriºti, ºi câteva milioane câºtigate de la o singurã loviturã nu mai impresioneazã. La mine, însã, aºa-zisa îmbogãþire pare multora ceva extraordinar. Mã ºtiau oamenii într-o vreme om sãrac, ºi iatã-mã acum un om bogat. ªi nu numai bogat, ci ºi deþinând un post de comandã care provoacã la unii admiraþie, la alþii invidie. Aici e minunea, aici e fenomenul. Acest fenomen trebuie explicat. Nedumerirea trebuie lãmuritã. Trebuie spus adevãrul Cer iertare cititorilor dacã ei vor gãsi cã spun despre mine prea multe lucruri de laudã (dar nu mai multe decât e nevoie 20

10 pentru lãmurirea anumitor situaþii). ªtiu cã lauda de sine este o imprudenþã. Dar n-am ce face. Va trebui sã vorbesc aºa cum simt cu adevãrat. Nu pot pãstra numai pentru mine ceea ce trebuie sã ºtie ºi lumea cealaltã. Mai ales când doresc fierbinte ca viaþa mea sã serveascã de pildã ºi altora, în special copiilor mei. Sufletul îmi cere sã spun totul, fãrã niciun fel de falsã modestie, care nu e potrivitã în astfel de cazuri. Adevãrul întreg. El formeazã singura tãrie a unei mãrturisiri, a unei învãþãturi ºi a unui îndemn. Când un comandant cucereºte o cetate, e în drept sã arate cu ce arme a cucerit-o. Când un om cucereºte viaþa, de asemeni e în drept sã arate cu ce arme a cucerit-o: cu cele ale rãului, sau cu cele ale binelui; cu cele ale întunericului, sau cu cele ale luminii; cu cele ale diavolului, sau cu cele ale lui Dumnezeu. Nu norocul m-a ridicat În primul rând, trebuie sã mã ridic, cu toatã puterea, împotriva celor ce cred cã aº fi fost ajutat de noroc. Nu se poate insultã mai mare pentru mine decât aceastã credinþã. Cãci dacã s-ar admite acest concurs al întâmplãrii oarbe, atunci toatã truda mea de-o viaþã întreagã n-ar mai avea nicio valoare, iar lucrarea aceasta n-ar mai trebui sã aparã, sau ar trebui sã poarte titlul: Cum se îmbogãþeºte un om norocos. Norocos poþi sã spui cã este acela care, cumpãrând un loz de douã sute de lei, devine milionar peste noapte; sau acela care, mergând nepãsãtor printr-o pãdure, gãseºte o ulcicã plinã cu bucãþi de aur. Dar nu se poate spune cã ridicarea mea se datoreºte norocului, când de fapt ea rezultã dintr-o înlãnþuire neîntreruptã de fapte ieºite din priceperea, din voinþa ºi din truda mea. 21

11 Afirm cu hotãrâre: nu norocul m-a ridicat, ºi e bine sã se ºtie acest lucru, pentru ca nimeni sã nu se legene în periculoasa iluzie cã viaþa se cucereºte prin noroc. Cucerirea vieþii se face cu alte arme decât cele ale aºteptãrilor înºelãtoare, ºi pe acestea e bine sã le cunoaºtem cu toþii ºi sã ºtim, în acelaºi timp, sã ne folosim de ele. Sã vedem acum prin ce mijloace am reuºit sã cuceresc viaþa. Muncã Am muncit mult. Încã de când eram ucenic la tipografie, am avut cultul muncii, pe care am prestat-o cu voie bunã ºi cu respect. Un loc ocupat de mine în atelier era un post de încredere care îmi producea mândrie ºi în acelaºi timp o îndatorire pe care nu înþelegeam s-o desconsider, sub nicio formã. Dupã câte îmi amintesc, n-am lipsit de la postul meu de muncã niciodatã. Repet: niciodatã. Chiar când, odatã, mi s-a întâmplat sã rãmân la o nuntã pânã la 4 dimineaþa, am dormit numai douã ore, pentru ca la orele 7 sã fiu în picioare ºi sã fug spre atelier. Înduram cu plãcere oboseala, dar n-aº fi putut suporta gândul cã stau acasã în loc sã fiu la datorie. ªi nu numai cã voiam sã mã gãsesc tot timpul la postul meu, dar þineam sã întrec pe toþi: adicã produsul muncii mele sã fie mai mare sau mai de valoare ca al celor din jurul meu. Cu acest cult al muncii ºi al datoriei împlinite am rãmas tot timpul. Economie Am fãcut din economie o armã principalã de luptã pentru cucerirea vieþii. Indiferent dacã am câºtigat mult sau puþin, am aplicat totdeauna acest principiu de bazã: trebuie sã economisesc o parte din ce câºtig. 22

12 Când salariul meu era de 20 de lei pe lunã, puneam deoparte cel puþin 3-4 lei. Când primeam 50 de lei pe lunã, pãstram cel puþin 7-8 lei. Iar când a venit timpul sã câºtig sau lei lunar, am capitalizat cel puþin sau lei lunar. ªi aºa mai departe. Cu acest principiu de bazã am realizat capitalul care uimeºte pe unii ºi înfurie pe alþii. Prudenþã Nu mi-a plãcut sã fac salturi peste puterile mele. Niciodatã n-am fãcut angajamente care ar fi urmat sã fie acoperite dupã simple presupuneri, ci numai angajamente pe care ºtiam mai dinainte cã am cu ce le acoperi. Mi s-au oferit, totdeauna, pe credit, instalaþii mari, dar totdeauna le-am refuzat. Niciodatã n-am mers la noroc ci numai sprijinit de realitãþi, adicã pe rezerve cu care sã pot face faþã oricãrei surprize neplãcute (cãci viaþa are surprizele ei neplãcute). La orice nouã afacere încheiam, îmi spuneam: cred cã va ieºi bine, dar se poate sã iasã ºi rãu, iar acest rãu sã-mi facã un gol. Golul acesta, însã, nu trebuie sã fie de naturã sã-mi producã perturbãri, ci el sã fie repede umplut, fãrã sã lase urme supãrãtoare. Poate cã, dacã aº fi riscat mai mult, aº fi progresat ºi mai mult. Dar tot aºa de bine se putea întâmpla sã-mi frâng gâtul. De aceea am þinut sã respect cu stricteþe legile înþelepte ale prudenþei. Perseverenþã Am perseverat în ceea ce am voit sã realizez, bineînþeles în limita puterilor mele omeneºti. Am perseverat sã mã cultiv în orele mele libere, ºtiind cã numai prin culturã mã pot ridica. 23

13