Fauritorii olimpicilor Internationali - destine implinite Anul 2001, luna aprilie, Targu- Mures Eram la olimpiada nationala de matematica, undeva in a

Transcriere

1 Fauritorii olimpicilor Internationali - destine implinite Anul 2001, luna aprilie, Targu- Mures Eram la olimpiada nationala de matematica, undeva in anul 2001, la un colegiu national din Targu-Mures. Nu imi amintesc numele colegiului, nu conteaza pentru povestirea mea si probabil ca asemeni memoriei care exclude la intervale de timp regulate informatiile care nu sunt relevante pentru cealalta emisfera a creierului uman, cea care ne contine sentimentele, excludem si noi din povestirile noastre informatiile nerelevante pentru simtirea si afectiunea noastra. Si este bine asa, avem nevoie de un proces de selectie a valorilor interioare, un fel de audit intern al sentimentelor. Se incheiase olimpiada nationala propriu-zisa cu o zi inainte si acum eram in cerc restrans la comisia de evaluare a barajului in vederea constituirii lotului pentru olimpiada balcanica de juniori. Imi amintesc si acum sala de clasa cu doua table mari lipite una de cealalta, eu stand pe randul de la usa, emotionata ca de fiecare data, capacitata maxim pentru evaluare rapida si corecta dar si nerabdatoare sa descopar solutiile ingenioase ale juniorilor nationali si pregatita sa descopar eventualele erori de rationament sau de calcul, fortarile in demonstratii si aparentele inselatoare. O experienta inedita atunci cand iti place matematica elementara, o provocare extraordinara este saptamana olimpiadei si barajelor nationale de matematica dar si o intalnire cu ce are mai bun matematica romaneasca in plan competitional sau in plan uman. Te uiti in jurul tau si ai infinita bucurie sa cunosti persoane carora le purtai un respect profesional nepretuit, sa schimbi idei si experiente de viata, sa te intrebi si sa ii intrebi cum au reusit, sa inveti. Inveti din subiectele olimpiadei, inveti din lucrul in echipa la comisia de evaluare sau la comisia de propunere a subiectelor, inveti din sedinte, inveti din rastimpul petrecut intre doua momente matematice. Privind la colegii mei din jur, invatam asteptand lucrarile copiilor. Intr-o banca la geam, domnul profesor Arthur Balauca de la Iasi ( autor a nenumarate culegeri si fauritor de olimpici internationali ) lucra problemele de la baraj, la tabla domnul Dinu Serbanescu din Bucuresti ( fost olimpic international si un fin creator de valoroase probleme de olimpiada) contura solutia celei mai grele probleme din barajul acelei zile, calm si relaxat, intr-o discutie cu matematicianul Schwarz de la Institut cum ii spuneam noi ( Institutul Simion Stoilow din Bucuresti). Era fascinanta discutia, presarata cu sarje amicale dar si cu radiografii briliante ale esentei problemei- era o problema neobisnuita pentru clasa a VII-a dar o problema de gandire sublima in fond. Greu de simtit, greu de abordat pentru elevi. Sigur ca dezbaterea fenomenului problemei ma captivase si imi lasasem creionul jos nedorind sa pierd ideile. M-am intrebat atunci ce urma sa faca elevul nostru din Mehedinti care ne surprinsese la olimpiada nationala zilele trecute cu obtinerea locului II pe tara cu 27 de puncte din 28. Era o problema greu de abordat pentru copiii de clasele VII-VIII.

2 Banuielile mele s-au adeverit, cativa, foarte putini copii au rezolvat acea problema si printre ei era si elevul din Mehedinti, Andrei Ungureanu. M-am bucurat de performanta lui, stiam ca este talent si munca in stare pura, nu prea avusese cine sa-l slefuiasca pentru asemenea subiecte. Era elevul unui alt liceu, nu era elevul meu dar era din Mehedinti. Mai tarziu stiu ca nu a intrat in lotul Romaniei in acela an dar performanta la care ajunsese dupa barajlotul largit- spunea multe despre starea latenta dar nefundamentata solid a matematicii lui. Intuitia mea de la acel moment avea sa se confirme jumatate de an mai tarziu. Imi amintesc perfect, in luna ianuarie a clasei a VIII-a a elevului Andrei Ungureanu, in anul 2002 am fost contactata de tatal elevului Andrei Ungureanu cu rugamintea de a ma ocupa de pregatirea fiului dumnealui pentru olimpiada nationala. Desi Andrei nu era elevul meu la clasa si nici nu era elev al Liceului Traian la acea vreme, constiinta mea de dascal al elevilor olimpici dar si aceea de fost elev olimpic care s-a pregatit singur pentru olimpiade la matematica, in ambele situatii fiind perfect constienta de aportul major pe care il are un profesor de olimpici la accelerarea succesului discipolilor sai, dar si sensibila la rugamintea de suflet a unui tata iubitor pentru fiul sau exceptional la matematica, un tata coleg cu mine dealtfel, nu am putut spune nu acestei rugaminti de care eram constienta ca ma angaja foarte tare intr-un proiect epuizant. Stiam ca efortul va fi foarte mare, stiam ca nu era o meditatie obisnuita in vederea admiterii la liceu sau la facultate sau in vederea pregatirii olimpiadelor scolare judetene sau nationale. Doar imi aminteam perfect surprinderea mea placuta la prestatia lui Andrei anul trecut la olimpiada nationala de matematica si la barajul pentru constituirea lotului olimpic largit. Stiam perfect ce ma asteapta, stiam ce va urma, stiam ca viata mea se va schimba si nu stiu daca mai aveam loc pentru inca o persoana in viata mea. Eram angajata in prea multe activitati care ma privau de viata personala, care ma luau de langa fiul meu, in varsta de 8 ani atunci si pe deasupra era necesar ca eu sa fac fata unui alt proiect care nu se anunta usor desi era foarte ispititor pentru pasiunea mea neostoita pentru matematica. Pe de alta parte, eram obisnuita cu sacrificiul, de mic copil fiind, cu privatiunea timpului liber atunci cand trebuia sa te implici sa dobori un record de punctaj la o olimpiada, la un examen. Stiam ca maiestria intr-un domeniu, oricare ar fi el poate, se obtine prin nesfarsite ore de studiu, de reflectie, prin explorarea unor poteci nebatatorite de altii, prin apostolat si convingerea ca toate sacrificiile nu se fac in scopul dobandirii unor avantaje ci se realizeaza pur si simplu din credinta nestramutata in iubirea pentru acea cauza sau acea pasiune care ne-a acaparat la un moment dat. Si am inceput, metodic si programat, in stil clasic sau in stil neconventional, lucrand natural si firesc, simplu si elegant sa parcurgem toate topicurile matematice cerute pentru olimpiadele nationale sau balcanice si uneori internationale. Andrei avea o usurinta fireasca in deslusirea cailor de rezolvare ale problemelor, era rapid si eficient, organizator si creativ in modul de abordare. Avea in acelasi timp incapatanarea atat de necesara ducerii la capat a unei metode excesiv de calculatorii fie ea algebrica sau metrica dar avea si initiative

3 destule si solutii taioase de multe ori. Cu un ochi scria, cu unul citea si era precum un burete, capabil de mare absorbtie a informatiilor si metodelor. Au existat si momente de blocaj in anii care au urmat, in clasa a IX-a am resimtit o perioada indelungata, cam treipatru luni, o descurajanta stagnare a capacitatilor si deprinderilor olimpice de tip matematic, in sensul sisific al efortului continuu si asudat fara efecte vizibile. Muncea si nu se cunostea parca. Suportul psihic al antrenorului este de mare contributie in astfel de momente si acesta trebuie sa fie foarte inspirat, altfel el poate distruge totul intr-o perioada prelungita a unei asemenea criza evolutiva. Revenind la clasa a VIII-a, la inceputuri, dupa prima sedinta mi-am spus- este de departe cel mai bun elev care s-a asezat la masa aceasta de lucru, la mine acasa. Dupa inca cateva sedinte am inceput sa visez indraznet la balcaniada pentru juniori. Materie prima aveam, eram ca un sculptor in fata unui bloc de marmura: vedeam finalul operei, il vedeam cu ochii mintii si al visatorului transportat in lumea lui. Imi amintesc si acum ca, in clasa a VIII-a, copilul nu lucrase inegalitati mai mult decat era necesar pentru clasa. Cu atat mai mult a crescut increderea mea in potentialul lui atunci cand am vazut din nou diamantul valoros neslefuit si nerelevat ochiului privitorului ce zacea in acest copil; eu vedeam valoarea precum artistul care isi vede opera cu ochii mintii. Atunci am realizat ca munca cu el nu va fi zadarnica- acoperind sistematic toate zonele nelucrate, bazandu-ma pe inteligenta lui pura, intrinseca puteam elibera in acest circumstante impletite- valoarea. Si am investit totul. Aveam la vremea respectiva angajamente ce incepeau sa ma paraseasca déjà, nu ma mai reprezentau in momentul intalnirii cu Andrei- eram blocata in studiul probabilitatilor pentru avansarea cercetarilor mele doctorale incepute acum trei ani si marturisesc faptul ca nu eram deloc incantata, niciodata nu imi placusera probabilitatile. Acum chiar nu mai puteam continua, ma atragea proiectul medalie de aur la olimpiada internationala de matematica. Si am ales atunci: aveam nevoie de o pauza si de altceva, nu puteam sa urmez probabilitatile, eram fascinata de noua oportunitate ivita si, pana la urma, cercetarile si studiile le puteam continua si mai tarziupe cand Andrei avea nevoie de mine acum. Simteam ca vom reusi si simteam apropierea visului internationalei. Si am continuat cu motoarele la turatie maxima, Andrei ducea oricat de mult, eu cautam, selectam, organizam continuturile, accesibilizam notiunile, structuram subiectele dificile, devoram competitiile asiatice sau australiene, rusesti sau canadiene, short-list-urile internationalelor si grupam idei de abordare, de spargere, de constructie sau de inovatie. Andrei progresa cu pasi mari si siguri, realizarile erau vizibile, inainta cu incredere si forta tot mai sus. Rareori aparea un blocaj. Patru ani de zile de proiect incremenit in acest ritm demential: sedinte de patru si cinci ore saptamanal. Si au venit si confirmarile ulterioare: in anul acela Andrei a obtinut locul I pe tara la olimpiada nationala, a intrat in lotul largit apoi a trecut toate barajele de selectie pentru constituirea lotului balcanic de juniori. Din nou am amintiri clare, inca inainte de nationala incepusem abordarea subiectelor olimpice balcanice pentru

4 juniori si uneori pentru seniori dar si mai important, lucrasem toate barajele de selectie a lotului restrans din fiecare an si cine stie despre ce vorbesc stie deasemenea si faptul ca barajele nostre romanesti sunt mai grele decat olimpiadele balcanice in sine, si revin la ideea initiala, Andrei se descurca aproape de foarte bine la aceste subiecte de baraj in special. Atunci, am afirmat clar dar intr-un cerc restrans, familiar: Uitati-va bine la mine, daca este in forma sa cea mai buna, copilul acesta va veni cu medalia de aur de la balcaniada. Asa a fost! Apoi a venit vara, verile in care predam materia anului care urma si parcurgeam una sau doua culegeri de capatai cum li se spune, de genul acelor auxiliare care insotesc manualul la clasa, in orice clasa unde exista un profesor care doreste ca elevii sai sa stie matematica nu doar pentru impuscarea unor note ci pentru un solid fundament calculatoriu si rational al aparatului sau logic. Dupa succesul la olimpiada balcanica insa nu urma traseu asfaltat. Stiam ca din olimpicii balcanici juniori, putini se pastrau la nivel liceal, multi nu mai duceau matematica de liceu, volumul de munca era urias, aproape ca era un salt de zece niveluri calitative si cantitative care putea fi la urma urmei un salt in gol sau un salt frant brusc la un moment dat. Perspectivele nu erau sigure si am resimtit din plin aceste diferente de nivel in prima jumatate a primului an liceal dupa cum spuneam putin mai inainte. Abia prin luna februarie a anului, valul invizibil care oprea avansarea s-a spulberat, revenirea performantei inalte a aparut aparent la fel de brusc ca si scaderea initiala a randamentului, Andrei a obtinut punctajul maxim la olimpiada judeteana, punctaj care da un pronostic destul de sigur pentru olimpiada nationala, in sensul ca esti indreptatit de departe la o medalie de aur si ai sperante la un necontestat prim loc national. Si de fapt Andrei a avut in fiecare an locul I la olimpiada nationala de matematica, ceea ce nu este putin lucru desigur; si de cateva ori acest absolut loc I national a fost insotit si de punctajul maxim posibil si o data de premiul special al comisiei pentru o solutie deosebita la una din problemele de concurs, premiu care nu este acordat in fiecare an ci atunci si doar atunci cand apar solutii ingenioase. Am sa prezint acum rezultatele internationale dar si nationale ale elevului Andrei Ungureanu, intr-o nesfarsita insiruire de premii si medalii, acoperita insa de mult sacrificiu si devotament dar si de multa iubire si credinta. Experiente ale tineretii as spune acum, peste multi ani, cand viata iti releva odata cu trecerea timpului sensul iubirii ca si pe cel al tradarii. Punct. Ba nu, ar mai fi de spus ceva. Tatal sau a vrut sa plateasca meditatiile. Nu am acceptat. Meditatiile acestea nu aveau pret in bani. Nu avea nimeni bani sa plateasca atatea ore de munca. Ar fi fost un pret totusi, acela al respectului si recunostintei pentru devotamentul si implicarea mea; devotament mai mult,implicare si ajutor mai mare decat acela care l-am dat fiului meu- dar Dumnezeu exista si fiul meu nu a avut nevoie de mine, a ajuns departe prin forte proprii, fara ajutorul meu dedicat. Lectii de viata, sacrificii, iubiri, tradari, intoarcerea iubirii divine inzecit catre copiii nostri; sensul biblic, sensul cosmic al binelui intors; multe alte sensuri care scapa acum perceptiei noastre.

5 Frumoase rezultate, exceptionale, multa implicare si multa pasiune. Amintim: Premiul I şi Medalia de Aur, Olimpiada Internationala de Matematică Slovenia 2006 Premiul I şi Medalia de Aur, Olimpiada Internationala de Matematică Mexic 2005 Premiul III şi Medalia de Bronz, Olimpiada Balcanica de Matematică Romania 2005 Premiul II şi Medalia de Argint, Olimpiada Internationala de Matematică Grecia 2004 Premiul I şi Medalia de Aur, Olimpiada Balcanică de Matematică Serbia 2004 Premiul al III-lea şi Medalia de Bronz, Olimpiada Internaţională Pluridisciplinară (matematică) Tuymaada - Sakha Rusia 2003 (Iacutsk) Premiul I şi Medalia de Aur, Olimpiada Balcanică de Matematică Tg.Mureş-România 2002 Premiul I şi Medalia de Aur, Concursul internaţional de matematică KANGAROO-Lithuania 2003 Premiul I al Ministerului Educatiei si Cercetarii şi Medalia de Aur, Olimpiada Naţională de Matematică 2006 Premiul I al Ministerului Educatiei si Cercetarii şi Medalia de Aur, Olimpiada Naţională de Matematică 2005 Premiul I al Ministerului Educatiei si Cercetarii şi Medalia de Aur, Olimpiada Naţională de Matematică 2004 Premiul I al Ministerului Educatiei si Cercetarii şi Medalia de Aur,Olimpiada Naţională de Matematică 2003 Premiul I al Ministerului Educatiei si Cercetarii şi Medalia de Aur, Olimpiada Naţională de Matematică 2002 Premiul I Concursul Internaţional de matematică KANGAROO-etapa naţională 2002 Premiul I Concursul Internaţional de matematică KANGAROO- etapa naţională 2003 Premiul I Concursul Internaţional de matematică KANGAROO- etapa naţională 2004 Premiul I, Concursul Naţional de Matematică Laurenţiu Duican Premiul I, Concursul Naţional de Matematică Laurenţiu Duican Premiul Special al Ministerului Educatiei si Cercetarii Olimpiada Nationala de Matematica, 2003 Premiul I Concursul Naţional de Matematică-Fizică Vrânceanu Procopiu 2004 (proba de baraj matematică) Premiul al III-lea Concursul Naţional de Matematică-Fizică Vrânceanu Procopiu 2004 (proba de matematică + fizică) Am sa redau integral mai jos continutul unui ziar al timpurilor respective, doar intru revenirea in timp si in suflet a divinelor impliniri obtinute cu credinta, munca si sudoare. Mintile sclipitoare ale Romaniei Data: Saturday, July 02:49:25 EDT

6 Cei sase membri ai lotului olimpic de matematica s-au intors in tara incarcati de medalii (preluat din Evenimentul zilei) Echipa Romaniei a obtinut o performanta istorica la Olimpiada Internationala de Matematica (OIM) din Mexic: primul loc in Europa si locul al doilea in lume, dupa China, din 93 de natiuni participante. Elevii romani au obtinut patru medalii de aur, una de argint si una de bronz. Ei s-au luptat nu numai cu problemele de matematica, ci si cu uraganul Emily, care a afectat continentul american. Din aceasta cauza, cei sase medaliati s-au intors din Mexic abia joi seara, cu o zi intarziere fata de programul stabilit. Ne-am facut singuri probleme Olimpicii au fost intampinati pe aeroport de parinti, prieteni si reprezentanti ai Ministerului Educatiei si Cercetarii. Subiectele au fost mai simple decat in anii trecuti, dar competitia a fost mai dura, pentru ca limita de punctaj pentru medalia de aur a fost mai ridicata, ne-a declarat unul dintre posesorii aurului, Adrian Zahariuc, elev in clasa X-a la Colegiul National Ferdinand I Bacau. El spune ca s-a indragostit de matematica pentru ca este o stiinta perfecta. Medalia de aur obtinuta in acest an este a treia din palmaresul lui, dar prima la un concurs de o asemenea anvergura. Am obtinut cel mai mare numar de medalii de aur din ultimul deceniu. Ultima data cand Romania a luat patru medalii de aur a fost in 1993, ne-a declarat Cristian Alexandrescu, inspector de matematica in MEC si insotitorul lotului. Doua dintre problemele pe care le-au avut de rezolvat competitorii au fost propuse de Romania. Culmea este ca tocmai la aceste probleme ai nostri au obtinut cel mai mic punctaj, spune Cristian Alexandrescu. Ingredientele: multa munca si putin talent Un alt medaliat cu aur, Bogdan Andrei Ungureanu, elev in clasa a X-a la Colegiul National Traian, din Drobeta-Turnu-Severin, ne-a declarat ca ingredientele pentru realizarea acestei performante au fost multa munca si putin talent. El participa la concursuri internationale inca din clasa a VIII-a, iar anul trecut a intrat in posesia unei medalii de argint. Este un volum imens de munca. Uneori neglijez celelalte materii, dar am noroc ca profesorii sunt intelegatori, ne-a marturisit el. Gabriel Kreindler, elev in clasa a XI-a la Colegiul National de Informatica Tudor Vianu, din Bucuresti, participa la OIM pentru a treia oara, dar si pentru el este prima data cand obtine aurul. Imi place matematica. Uneori ma gandesc la o problema si pe strada sau in tramvai, spune el. Dragos Michnea, elev in clasa a XI-a la Colegiul National Gheorghe Sincai, Baia Mare, cel de-al patrulea medaliat cu aur, spune ca lucreaza la matematica circa opt ore zilnic. Dragos a pierdut deja socoteala medaliilor de aur. Numai in acest an a obtinut doua. Tatal lui povesteste ca, inca din clasa I, socotea cu numere negative. Romania - prima gazda a olimpiadei, in 1959 Olimpiada de Matematica, cea mai importanta competitie in domeniu, se afla la cea de-a 46-a editie. Prima editie a concursului a avut loc in 1959 si a fost gazduita de tara noastra. Editia din acest an a adus la start peste 500 de concurenti din 93 de tari.

7 Olimpicii iau drumul SUA VIITOR Dragos Michnea si Gabriel Kreindler se pregatesc sa fie studenti in America Dragos Michnea a sustinut deja testele SAT pentru admiterea la Maussachussets Institute of Technology (MIT) sau Princeton, iar Gabriel Kreindler a fost deja acceptat la Princeton. Adrian Zahariuc ne-a marturisit ca este prea devreme sa se gandeasca la facultate deoarece este abia in clasa a X-a, iar Andrei Ungureanu ia in calcul variantele Harvard, Princeton sau MIT, fara a exclude insa o facultate de matematica din Romania. Ei vor urma calea olimpicilor din anii trecuti, care s-au indreptat tot catre SUA. Andrei Negut, medaliat cu aur la Atena, in 2004, si Ana Caraiani, medaliata cu aur, in 2003 la Tokyo, ambii studenti la Princeton, sunt doar doua exemple. Unii dintre olimpicii anilor ''80 sunt acum profesori in SUA. Intre ei se afla Adrian Zaharescu, profesor la Harvard, si Victor Nistor, profesor la Universitatea Pensylvania. Dupa ''90, cea mai mare parte a laureatilor OIM, dar si a fostilor laureati au plecat in SUA. In ultimii ani au inceput sa se intoarca, avand in spate cariere de prestigiu in universitati americane, ne-a declarat inspectorul Cristian Alexandrescu. Lotul din acest an a fost antrenat de sapte fosti olimpici din anii ''70, care acum lucreaza in universitati din Romania: Radu Gologan, Dan Schwarz, Mihai Baluna si Barbu Berceanu. Si ei s-au intors dupa ce au avut cariere in strainatate. In mediile academice internationale, Romania este recunoscuta ca o tara ce da matematicieni de inalta clasa, alaturi de China si tarile din fosta Uniune Sovietica. Olteanul de aur Pentru olimpiada de anul acesta, Andrei Ungureanu s-a pregatit doua saptamani inainte Profesorii unuia dintre cei sapte tineri matematicieni medaliati in Mexic sunt de parere ca distinctia obtinuta de Andrei Razvan Ungureanu, din Drobeta-Turnu- Severin, a ajutat ca tara noastra sa se pozitioneze pe locul sapte in clasamentul general pe natiuni. Am reusit cea mai buna clasare din istoria Romaniei, la o astfel de competitie, spune Manuela Praja, directoarea Colegiului National Traian, care este de parere ca Andrei Ungureanu devine astfel cel mai de succes produs din ultimii ani al scolii mehedintene de matematica. Andrei Ungureanu a ajuns la Colegiul National Traian in clasa a IX-a. Eu il stiam cu un an mai devreme, de cand faceam pregatire cu el, si inca de atunci m-a impresionat. Mi-am dat seama ca trebuie sa trec la probleme de clasa a X-a, caci cele de clasa a VIII-a erau prea simple pentru el. In timp ce citea enuntul, scria deja si rezolvarea. Dar totul cu un aer foarte firesc, fara infatuare, spune profesoara Manuela Praja, care se declara uimita de viteza cu care calculeaza Andrei Ungureanu. Oferte de la universitati americane Chiar daca este laureat al mai multor concursuri internationale de matematica si fizica, obtinand sase medalii, Andrei se pare ca a ramas un copil modest, care a stiut sa pastreze relatiile cu colegii de clasa. Este iubit de colegi si este recunoscut ca un lider atat in clasa, cat si in scoala. Se mai duce si la chefuri, dar nu exagerat, mai spune Manuela Praja. Pasionat si de literatura,

8 Andrei se pare ca are totusi un talent deosebit pentru stiintele exacte. Pentru olimpiada de fizica s-a pregatit doar cu doua saptamani inainte si a iesit pe locul intai. Este un baiat fenomenal, crede profesoara sa. Pe cand era in clasa a X-a, tanarul severinean a primit o oferta de a urma cursurile clasei a XI-a in- tr-o universitate americana, Exeter Academy, din New Hampshire. A refuzat-o insa. Se pare totusi ca, la terminarea liceului, situatia va sta cu totul altfel. Am vorbit cu el si pare inclinat sa mearga in strainatate dupa terminarea liceului. De altfel, toti membrii lotului olimpic de matematica al Romaniei au aceasta optiune, sustine profesoara Manuela Praja. Un copil minunat Mandri de baiatul lor, parintii nu pot sa-l caracterizeze in prea multe cuvinte. Este un copil minunat. Cam atat pot sa va spun si nu doar pentru ca este baiatul meu. Chiar acum il astept sa se intoarca din Mexic, imi este dor sa il revad, ne-a spus in urma cu doua zile tatal lui Andrei, Octavian Ungureanu, care ne mai dezvaluie o alta pasiune a fiului sau. Ii place foarte mult sahul. Trebuia sa mai ia doar o norma pentru a obtine categoria intai. In ultima perioada nu s-a mai preocupat insa foarte mult de sah. A acordat o importanta mult mai mare matematicii. Epilog la orice povestire despre sacrificiul visului Marile realizari si impliniri au destinul lor implacabil, visul maret presupune o cale spinoasa si existenta cel putin a unei drame in implinirea visului; mitul sacrificiului este prezent in constructia sublimului absolut. Dar ceea ce ramane este puterea spirituala de sorginte divina poate, ce se ridica ca un abur dupa ce voalul a cazut si poleiala s-a scurs. Platesti visul si pretul te ingroapa pentru o perioada, esti gata sa declari insolventa; ai primit inca o lectie, cineva a mai luat ceva din tine dar acestea nu conteaza, tu ai vrut sa dai ce ai mai bun in tine, ai vrut sa ajuti, ai vrut sa trimiti spre stele pe drumul pietruit de tine un prieten, un semen de-al tau mai précis si ai reusit! Acesta este marele castig, acela de a fi ajutat neconditionat, fara avantaje, fara promisiuni, fara nimic; de a fi urcat Golgota apoi in oprobiul celorlalti, cei pe care-i ajutasei si care acum huleau; iti amintesti de Isus si ii intelegi destinul. Parabola iti era familiara dar nu o traisei. Acum ai trait-o si ai atins pulberea de stele ai trait bucuria darului, culmile gloriei, apostolatul sfantului si smerenia celui tradat. Te-ai descompus si te-ai recompus, insa ceea ce ai realizat nu poate fi sters, ceea ce ai oferit a ramas un dar si darurile ne diferentiaza de aceasta lume pragmatica si interesata. Ele ne duc spre divinitate, spre lumea celor buni, ne salveaza sufletul si ne inalta. Si daca suntem pregatiti sa daruim mereu, sa nu asteptam recunostinta atunci am invatat sa fim fericiti. Lumea noastra s-a departat de lumea lor. Bucuria este a celui ce a daruit! prof.dr. Manuela Prajea