Microsoft Word - 43 Hantau-Yannakos.doc

Transcriere

1 ANALIZA ECHILIBRULUI COMPETIŢIONAL ÎN LIGA I DE HANDBAL DIN ROMÂNIA HANTĂU Cezar c_hantau@yahoo.com Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti YANNAKOS Athanasios Universitatea Aristotelis, Salonic, Grecia Abstract In order to obtain important broadcasting rights, it is necessary, first, an analysis of the domestic championship, the first echelon, both the male and the female. One of the criteria for analyzing national championship is competitive balance. Balance is crucial in uncertainty sporting results. In the last thirty years research directed at the economic implications of sports has grown exponentially, these studies analyzed the activity in North American professional sports. Keywords : championship, competitive balance, male, female. 1. Problematica abordată În vederea obţinerii unor drepturi de televizare cât mai importante, este necesară, în primul rând, o analiză a campionatului intern, primul eşalon, atât la masculin, cât şi la feminin. Unul dintre criteriile de analizare a campionatului intern este echilibrul competiţional, echilibru care este determinant în incertitudinea rezultatelor sportive. În ultimii treizeci de ani cercetările direcţionate spre implicaţiile economice ale sportului au crescut exponenţial, toate aceste cercetări având originea în analizarea activităţii sportive profesioniste nord-americane. Aceste cercetări au ajuns la concluzia că existenţa unei echipe perfecte, care îşi învinge toate adversarele are ca efect uciderea competiţiei şi, implicit, scăderea interesului spectatorilor pentru competiţia respectivă. Ca urmare, monopolul unei echipe într-un campionat, pe durata mai multor sezoane, este un adevărat dezastru pentru campionatul respectiv şi pentru ramura sportivă în sine. În concluzie putem spune: cu cât un campionat este mai interesant, iar lupta pentru victorie este mai intensă, cu atât vor fi mai mulţi spectatori care vor cumpăra bilete, cu atât vor fi mai multe televiziuni interesate să transmită jocurile respectivului campionat şi cu atât vor fi mai mulţi sponsori interesaţi să investească în sportul respectiv. Cât de echilibrate sunt campionatele de handbal din România? Există echilibru competiţional în România? Cum reuşim să menţinem atenţia publicului faţă de competiţia internă? Este cazul să fim îngrijoraţi? În prezentul material vom încerca să găsim răspunsurile la toate aceste întrebări, pe baza unei analize a campionatului intern de handbal (masculin şi feminin) din ultimii 11 ani. Echilibrul competiţional se manifestă pe mai multe niveluri: - la nivelul jocului propriu-zis atractivitatea jocului este ridicată în cazul în care rezultatul final rămâne indecis până în ultimele secunde ale întrecerii (un joc este mai interesant dacă scorul final este 23 22, decât dacă va fi 44 10) - la nivelul campionatului echilibrul competiţional nu permite unei echipe sau unui grup de echipe desprinderea de restul plutonului în stadiile iniţiale ale competiţiei, iar lupta pentru titlu se dă până în ultima etapă, diferenţa de punctaj dintre campioană şi ultima clasată fiind minim; 233

2 - în calificările pentru competiţiile internaţionale unele grupe sunt dezechilibrate, dar, în general, echilibrul competiţional se manifestă; - istoric în general, doar unele echipe pot câştiga campionatul. Ca urmare, vom împărţi echilibrul competiţional în: - echilibrul unui joc; - echilibrul unui sezon competiţional; - echilibrul unui campionat. În continuare ne vom îndrepta atenţia în special asupra echilibrului sezonier şi asupra echilibrului campionatului. Din punct de vedere ideal, un sezon este echilibrat atunci când fiecare echipă câştigă jumătate dintre jocurile unui sezon şi pierde cealaltă jumătate sau toate jocurile dintr-un sezon se vor termina la egalitate. Ca urmare, în ambele situaţii, toate echipele vor avea la sfârşitul sezonului acelaşi număr de puncte. 2. Aplicaţii practice Pentru a putea compara diferite sezoane competiţionale ale aceluiaşi campionat sau pentru a putea face o evaluare corectă a campionatului pe o perioadă mai lungă de timp este nevoie să găsim anumite modalităţi de măsurare valabile pentru toate cazurile Procentajul de victorii Se numără victoriile şi egalurile dintr-un sezon pentru o echipă. Pentru fiecare victorie se acordă un punct, iar pentru fiecare egal 0,5 puncte. Se adună aceste puncte după care se împart la numărul de jocuri pentru a obţine procentajul de victorii al unei echipe într-un sezon competiţional. Rezultatul obţinut va avea valori care vor varia între 1 şi 0. Ca interpretare, cu cât valoarea este mai aproape de 1, cu atât echipa respectivă a avut mai multe victorii într-un sezon. Procentajul de victorii este un coeficient foarte important deoarece în baza acestuia vor fi calculaţi toţi coeficienţii în baza cărora se vor face analizele campionatului Coeficientul de variabilitate al procentajului de victorii Coeficientul de variabilitate este o măsură a dispersiei relative, spre deosebire de abaterea standard, care este o măsură absolută. Coeficientul de variabilitate reprezintă aproximarea procentuală a raportului dintre abaterea standard şi media aritmetică, iar formula după care se calculează este: CV coeficientul de variabilitate; S abaterea standard a procentajului de victorii într-un sezon; M media procentajului de victorii într-un sezon. Această exprimare procentuală ne permite compararea variabilităţii diferitelor sezoane competiţionale. Cu cât CV este mai mic cu atât datele analizate sunt mai omogene. Ca urmare, prin acest coeficient, putem analiza şi compara omogenitatea diferitelor sezoane competiţionale.. Ca scală de apreciere a CV vom putea folosi următoarele valori: - omogenitate mare: CV < 15% - omogenitate moderată: 15% < CV < 25% - omogenitate mică: 25% < CV < 35% - lipsă totală de omogenitate: 35% < CV 234

3 2.3. Coeficientul NAMSI Pentru a compara jocurile câştigate pe parcursul mai multor sezoane este necesară adaptarea unei modalităţi de măsură, valabilă în toate cazurile, deoarece numărul de echipe din diferitele sezoane competiţionale este diferit. Pentru a clarifica acest lucru vom da următorul exemplu. Să presupunem că cel mai rău scenariu apare în următoarea situaţie: o echipă câştigă fiecare joc, a doua echipă câştigă fiecare joc mai puţin cele împotriva primei echipe, a treia echipă câştigă toate jocurile, mai puţin cele împotriva primelor două echipe, etc. Ca urmare, abaterea standard a procentajului de jocuri câştigate într-o astfel de competiţie cu 18 echipe va fi de 0, Să presupunem că se hotărăşte creşterea numărului de echipe pentru sezonul următor la 20, iar scenariul se păstrează. În această situaţie abaterea standard a procentajului de victorii devine 0, Deci, prin adăugarea a încă două echipe măsura de incertitudine scade, ceea ce dă impresia că acesta s-a îmbunătăţit. Acest lucru nu este corect, deoarece noi vom şti în continuare cine va câştiga. Ca urmare, cel mai rău scenariu este acela în care se poate prevedea cine va câştiga un joc. Noi propunem Măsura Naţională a Dezechilibrului Sezonal (NAMSI): i = echipa; n = nr. echipe; w i = procentajul de victorii al echipei i w imax = procentajul de victorii predictibile ale echipei i Atunci când o echipă câştigă toate jocurile, sau atunci când toate jocurile se termină la egalitate, abaterea standard este 0, deoarece procentajul de câştig al tuturor echipelor este 0,5. Prin urmare coeficientul NAMSI va fi egal cu 0. Dacă va exista certitudinea absolută asupra echipei că va câştiga jocul, abaterea standard va fi egală cu abaterea standard de certitudine şi astfel NAMSI este 1. Aceasta este situaţia de dezechilibru complet. Deci NAMSI variază între 0 şi 1. Atunci când comparăm două sezoane sau două campionate diferite cu cât NAMSI este mai mare, cu atât se indică un dezechilibru mai mare Numărul de echipe din Top 3 în ani consecutivi Pentru a măsura dinamic am optat pentru clasamentul TOP K. Acest clasament nu are probleme legate de promovare sau retrogradare, ca alţi indici şi în plus, ia în considerare mai multe echipe. Alegerea K şi numărul de ani luaţi în considerare poate fi arbitrară. Am optat pentru TOP 3, pentru că în România există două sau trei echipe în fiecare campionat considerate dominante. Luarea în considerare a mai multor echipe şubrezeşte acest TOP deoarece poziţiile 4 şi 5 se schimbă mult mai des. Deci utilizarea TOP 3 este mai corectă pentru a desemna echipele dominante din România. Vom calcula acest top pentru o perioadă mai mare de trei ani deoarece ne putem aştepta ca spectatorii să aibă în minte această perioadă atunci când se gândesc la poziţia dominantă a unei echipe. Numărul minim de sezoane luate în calcul este de 3 9. Există posibilitatea ca aceleaşi trei echipe să intre în top 3 pe o perioadă de trei ani. Ca urmare se va extinde perioada luată în calcul până la 9 ani, deoarece este puţin probabil ca în această perioadă să existe aceleaşi trei echipe în TOP 3. În această lucrare am luat ca perioadă de referinţă două intervale de 5 sezoane competiţionale consecutive la feminin(00 01 pâna şi până 09 10),iar la masculin am împărţit acest interval în trei subperioade a 235

4 câte patru ani, deoarece am luat în calcul şi clasamentul la sfârşitul turului campionatului , deoarece perioada la care facem referire este relativ scurtă Coeficientul GINI Pe lângă poziţia dominantă a celor trei echipe, avem nevoie şi de o unitate de măsură care să se concentreze asupra campionului. Ne aşteptăm ca TOP 3 să fie dominat de aceleaşi echipe, dar este posibil ca şi campionatul să se modifice. Coeficientul Gini a fost dezvoltat iniţial pentru a măsura inechitatea veniturilor, dar poate fi folosit şi în acest context. Promovarea şi retrogradarea echipelor schimbă componenţa campionatelor, adaptarea la numărul de echipe specific fiecărui sezon competiţional, schimbarea numelui, fuziunile sau desfiinţarea unor echipe face acest lucru foarte dificil. Numărul de titluri câştigate de o echipă este ponderat de numărul de ani petrecuţi în prima ligă. Noi credem acest lucru deoarece campionatul în care o echipă câştigă 10 titluri în 40 de ani este mai puţin dezechilibrat competiţional decât cel în care o echipă câştigă 10 titluri în 20 de ani. Vom folosi formula lui Brown pentru a calcula coeficientul GINI: Y i proporţia cumulată a titlurilor de campioni ponderată cu numărul anilor petrecuţi în prima ligă; X i proporţia cumulată a numărului de echipe; k numărul de echipe. 3. Date şi rezultate Valorile procentajului de victorii, abaterii standard a procentajului de victorii şi coeficientului de variabilitate al procentajului de victorii se găsesc în ANEXA 1. În continuare vom face graficele variaţiei CV pe perioada luată în calcul pentru campionatul masculin şi pentru campionatul feminin. Graficul nr. 1 Variaţia CV pentru perioada luată în calcul. 236

5 Cu mici excepţii (4 sezoane competiţionale) campionatul feminin de handbal este mai dezechilibrat decât cel masculin. Oricum valorile calculate ale CV comparate cu scala de evaluare a acestuia ne indică o lipsă totală de omogenitate a echipelor participante în ambele campionate. Dintre anii luaţi în calcul, singurul an în care se întâlneşte o omogenitate moderată este anul competiţional În restul anilor apare o lipsă totală de omogenitate. În graficul 2 se observă că valorile calculate pentru coeficientul NAMSI sunt foarte apropiate de valoarea 1. Acest lucru denotă un mare dezechilibru competiţional în competiţia internă. Dacă ar fi să comparăm cele două campionate, observăm, la fel ca şi în cazul CV că întrecerea masculină este mai echilibrată decât cea feminină. Tot anul competiţional este mai echilibrat, atât la echipele masculine, cât şi la echipele feminine, decât restul anilor luaţi în calcul. Graficul 2 Valorile coeficientului NAMSI pentru campionatele masculin şi feminin de handbal. 237

6 Graficul 3 Evoluţia coeficientului GINI pe perioadele luate în calcul Din studierea graficului nr. 3 se observă că: - masculin: în primele două intervale luate în calcul apare un echilibru competiţional mai mare, deoarece, deşi numărul echipelor care intră în TOP 3 este mai mic decât în ultimul interval, nu există o dominaţie clară a unei echipe, ca în ultimul interval (vezi tab. 3a); - feminin: evoluţia este aceeaşi ca în campionatul masculin, adică o creştere a coeficientului GINI de la un interval la altul, ca urmare a scăderii numărului echipelor dominante. 4. Concluzii Pentru calcularea echilibrului competiţional am folosit în principal trei indici: coeficientul de variabilitate al procentajului de victorii (CV), coeficientul NAMSI şi coeficientul GINI. Primii doi coeficienţi definesc echilibrul competiţional la nivelul unui sezon, iar cel de-al treilea defineşte echilibrul competiţional pe parcursul mai multor sezoane. În general, la calcularea acestor indici, atenţia ne-a fost îndreptată pe trei direcţii principale: dispersia procentajului de victorii, dominaţia impusă de anumite echipe pe o perioadă îndelungată şi dominaţia impusă de echipa campioană. La comparaţia făcută între diferite sezoane competiţionale am luat în calcul echipele care au intrat în TOP 3. În graficul 1 se observă că trendul CV este în formă de val, atât în competiţia feminină, cât şi în competiţia masculină, anumite perioade fiind definite de o omogenitate mai mare, altele fiind definite de o omogenitate mai mică. În graficul 2 se observă că trendul coeficientului NAMSI este de asemenea în formă de val în ambele competiţii, cu menţiunea că întrecerea masculină este puţin mai echilibrată decât întrecerea feminină (graficul 4). La coeficientul GINI se observă că are un trend ascendent atât în competiţia masculină, cât şi în competiţia feminină (graficul 3) Calcularea coeficientului GINI pentru întreaga perioadă ne dă ca valori 0,457 pentru întrecerea masculină şi 0,70 pentru întrecerea feminină (vezi graficul 5). Această diferenţă ne arată că întrecerea masculină este mai echilibrată decât întrecerea feminină. 238

7 Perioadă Masculin Feminin Echipa Nr. titluri Echipa Nr. titluri Steaua 2 HC Zalău 3 Săvineşti 2 Oltchim 6 HCM Constanţa 6 Rulmentul Braşov 1 Dinamo 1 Rapid 1 Tab. nr. 4 Echipele campioane şi numărul de titluri Observăm că în ambele competiţii există o dominaţie clară a câte unei echipe (HCM Constanţa masculin şi Oltchim Rm. Vâlcea feminin). Din întreaga discuţie purtată pe marginea rezultatelor prezentului studiu putem trage următoarele concluzii: - în cupele europene se remarcă echipele care domină campionarul intern; - cu cât un club este mai bogat, cu atât este mai mare probabilitatea ca acesta să intre în TOP 3; - dispariţia sponsorilor importanţi a condus la dispariţia unor echipe din TOP 3 (Săvineşti, Reşiţa, Steaua şi Dinamo masculin şi Zalău, Rapid şi Rulmentul Braşov la feminin). 5. Propuneri Din punctul de vedere al vânzării drepturilor media pot exista două sisteme: - sistemul de vânzare individuală în care fiecare club deţine şi vinde drepturile media pentru meciurile pe care le organizează; - sistemul de vânzare colectivă liga profesionistă vinde drepturile de imagine ale membrilor, după care veniturile sunt distribuite către aceşti membrii (acest sistem se practică în majoritatea ţărilor europene). Vânzarea colectivă a drepturilor media are ca rezultat principal sporirea echilibrului competiţional la nivelul întrecerii interne şi echilibrarea performanţelor din campionat. Echilibrarea competiţiei interne are ca rezultat creşterea spectaculozităţii competiţiei şi, implicit, a interesului spectatorilor, media şi sponsorilor pentru această competiţie. Un alt rezultat al echilibrării competiţiei interne este îmbunătăţirea rezultatelor echipelor naţionale. Pe lângă distribuirea colectivă a drepturilor media, o măsură care poate creşte echilibrul competiţional este determinarea numărului just de echipe care participă în competiţia internă. BIBLIOGRAFIE 1. L. BUZZACCHI, S. SZYMANSKI, T. M.VALLETTI, Equality of Opportunity and Equality of Outcome, Open leagues, closed leagues andcompetitive balance, J. of Ind. Comp. and Tr., vol. 3, 2003, Goossens, Kelly COMPETITIVE BALANCE IN EUROPEAN FOOTBALL: COMPARISON BY ADAPTING MEASURES: NATIONAL MEASURE OF SEASONAL IMBALANCE AND TOP 3RIVISTA DI DIRITTO ED ECONOMIA DELLO SPORT Vol. II, Fasc. 2, See J. GROOT, L. GROOT, The Competitive Balance of French Football, , Ec. Appl.,vol. 56, n. 4, 2003, and L. GROOT, De-Commercializzare il Calcio Europeo esalvaguardarne l Equilibrio Competitivo, Una proposta welfarista, Riv. di Dir. ed Ec. dello Sp.,vol. 1, n. 2, 2005,

8 4. J. QUIRK, R. D. FORT,Competitive Balance in Sports Leagues, cit.. See other papers as wellthat use this ratio: J. V ROOMAN, A General Theory of Professional Sports Leagues, South. Ec. J., vol. 61, n. 4, 1995, ; B. R. HUMPHREYS, Alternative Measures of Competitive Balance insports Leagues, J. of Sp. Ec., vol. 3, n. 2, 2002, ; 240