Conţinut Ocupare. a competitivităţii industrială Politică. 3.6 Concluzii cu

Transcriere

1 1

2 2

3 Conţinut Lista tabelelor Lista figurilor Preambul Contextul naţional şi european de dezvoltare economică Cadrul macroeconomicc Promovarea creşterii economice şi a competitivităţii Cercetare, dezvoltare, inovare ( CDI) Accesul la TIC IMM-uri şi mediul de afaceri Energie, transporturi şi mediu Piaţa muncii, politicile sociale şi educaţia Ocupare şi mobilitate pe piaţa muncii Incluziunea socială şi reducerea sărăciei Educaţie şi formare profesionalăă Modernizarea administraţiei publice Dimensiunea teritorială a competitivităţii Tabloul de bord al competitivităţii Economia României în cadrul UE: o privire generală Temele cadru de politică a UE în domeniul competitivităţii Politică industrială inovativă Activitatea industrială sustenabilă Mediul de afaceri Calitatea administraţiei publice Poziţia competitivă a sectoarelor economiei Poziţia de piaţă Rolul economic al sectoarelor creative şi culturale Rolul investiţiilor străine Dimensiunea regională a competitivităţii Concluzii cu privire la contextul politicii de competitivitate

4 3.6.1 Puncte de forţă Puncte vulnerabilee Condiţii favorabile Condiţii nefavorabile Formularea strategiei: viziunea, priorităţile şi obiectivele strategice Viziunea Strategiei Naţionale pentru Competitivitate Formarea centrelor de producţie şi dezvoltaree tehnologică de competenţă regională şi internaţională Revitalizarea industrială prin specializare inteligentă şi transformarea cunoaşterii în sursă de avans competitiv Re-definirea politicilor industriale prin orientarea către inovare şi consolidarea mecanismului de funcţionare a pieţei Integrarea industriilor de reţea în circuitul de creare de valoare adăugată Reglementarea mai bună a mediului de afaceri la nivel naţional şi dezvoltarea capacităţii regionale de administrare economică Integrarea spaţiului urban - rural şi valorificarea capitalului teritorial în circuitul de formare a valoriii economicee Pregătirea generaţiei Deschiderea mediului de afaceri către direcţii de investiţii şi cercetare cu impact asupra provocărilor societale Anexe Glosar

5 Lista tabelelor Tabel 2-1 Provocări de dezvoltare şi priorităţi de finanţare pentru România Tabel 3-1 Aglomerări economice de importanţă regională Tabel 3-2 Specializarea judeţeană pe sectoare economice Tabel 3-3 Domenii prioritare de specializare în România Tabel 4-1 Matricea priorităţilor strategice ale SNC şi a priorităţilor de finanţare Tabel 4-2 Matricea priorităţilor, obiectivelor strategice, rezultatelor aşteptate şi a obiectivelor tematice ale perioadei de programare Lista figurilor Figura 1-1 Cadrul programatic pentru elaborareaa Strategiei Naţionale pentru Competitivitate... 7 Figura 2-1 Cadrul abordării teritoriale la nivelul UE Figura 3-1 Poziţia României la 20 de indicatori relevanţi pentru dezvoltarea competitivă Figura 3-2 Evoluţia PIB-ului pe cap de locuitor în statele membre UE din Europa Centrală şi de Est Figura 3-3 Poziţia competitivă a României în economia UE Figura 3-4 Ponderea exporturilor de mărfuri şi servicii în PIB Figura 3-5 Ponderea exporturilor de mărfuri în PIB Figura 3-6 Ponderea exporturilor de înaltă tehnologie în total exporturi Figura 3-7 Productivitatea muncii în industria prelucrătoaree Figura 3-8 Indicele inovării Figura 3-9 Intensitatea energetică în industrie şi în sectorul energetic Figura 3-10 Investiţiile mediului de afaceri în echipamente Figura 3-11 Hartaa competitivităţii regionale la nivelul UE Figura 3-12 Distribuţia spaţială a indicelui de potenţial competitiv

6 1 Preambul Elaborarea Strategiei Naţionale pentru Competitivitate (SNC) reprezintă un demers asumat de România prin Programul Naţional de Reformă (actualizat la nivelul anului 2013), înscriindu-se în direcţia care vizează promovarea competitivităţii economice şi a dezvoltării locale 1. Asemănător situaţiei tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, Programul Naţional de Reformă (PNR) translatează la nivel naţional obiectivele Strategiei Europa 2020, stabilind priorităţi pentru realizarea unei economii inteligente, durabile şi favorabile incluziunii, cu niveluri ridicate de ocupare a forţei de muncă, productivitate şi coeziune socială 2. Pentru anul 2013, PNR este elaborat în strânsă corelare cu Programul de Convergenţă , al cărui rol estee acela de a asigura sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice, în acord cu Pactul European pentru Stabilitate şi Creştere. În acest fel, PNR urmăreşte simultan obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru ocuparea forţei de muncă, cercetare, dezvoltare, inovare, schimbări climatice şi energie, educaţie, incluziune socială şi reducerea sărăciei, precum şi priorităţile strategice ale României privind îmbunătăţirea mediului de afaceri, promovarea competitivităţii economice şi a dezvoltării locale şi modernizarea administraţiei publice. Strategia Europa 2020 constituie totodată fundamentul propunerii Comisiei Europene privind Cadrul Strategic Comun de Referinţă pentru implementarea Fondurilor Europene Structurale şi de Investiţii (FESI) 4, în baza căruia România şi Comisia Europeană încheie un Acord de Parteneriat 5, care stabileşte priorităţile de investiţii pentru promovarea competitivităţii, convergenţei şi a cooperării. În acest 1 Ministry of Foreign Affairs (2013), Main commitments for the National Reform Programme 2013, Annex no. 2, Romania, April 2013, p. 4 2 Guvernul Românieii (2011), Programul Naţional de Reformă , București, Aprilie Guvernul României (2013), Programul de convergenţă , București, Aprilie Fondul european de dezvoltaree regională (FEDR), Fondul social european (FSE), Fondul de coeziunee (FC), Fondul european agricol pentru dezvoltaree rurală (FEADR) şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (FEPAM) (vezi European Commission (2012), Elements for a Common Strategic Framework 2014 to 2020, SWD (2012) 61 final, Part I, II) 5 Ministerul Fondurilor Europene (2013), Consultative document in order to develop The Partnership Agreement for Romania , 31 May 2013, disponibil la [accesat la ] 2020/doc/draft_AP_ pdf 6

7 cadru, Strategia Naţională pentru Competitivitate reprezintă un document strategic în responsabilitatea Ministeruluii Economiei, elaborat prin consultări cu ministerele de linie (în special cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Educaţiei Naţionale departamentul CDI, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) ), pentru corelarea intervenţiilor strategice dedicate competitivităţii, având în vedere domeniile naţionale de excelenţă, inclusiv din perspectiva dimensiunii teritoriale şi a dezvoltării rurale 6. Figura 1.1 reprezintă sintetic relaţia SNC cu documentele strategice care stau la baza implementării Strategiei Europa 2020 la nivel european şi naţional. FIGURA 1-1 CADRUL PROGRAMATIC PENTRU ELABORAREA STRATEGIEI NAŢIONALE PENTRU COMPETITIVITATE CSR (Country Specificc Recommandations): Recomandările Consiliului privind Programul Naţional de Reformă CSF (Common Strategic Framework): Cadru Strategic Comun de Referinţă *Strategii sectoriale: strategii cuprinse în Programul Naţional de Reformă şi care încadrează obiectivele tematice ale Acordului de Parteneriat (vezi trimiterile la aceste strategii în secţiunile Capitolului 2) Sursa: prelucrare pe baza documentelor strategice ale UE şi României Deşi este firesc integrată în cadrul programatic european, Strategia Naţională pentru Competitivitate izvorăşte din dezideratul de a construi pe baze strategice un viitor mai bun pentru economia românească şi pentru români în general. Având ca punct de plecare această dublă determinare, angajamentele asumate de România în calitate de stat membru UE, precum şi nevoile specifice de dezvoltaree ale ţării, elaborarea 6 Memorandum pentru asumarea condiţionalităţilor ex-ante încheiat cu Ministerul Economiei, Anexa 2: Plan de acţiune pentru elaborarea Strategiei Naţionale pentru Competitivitate (SNC). Disponibil la: ante/memorandumuri-ex-ante 7

8 prezentei Strategiii îşi propune să conducă la un document de politică publică în domeniul competitivităţii care este structurat în următoarele secţiuni 7 : Contextul naţional şi european al politicilor de dezvoltaree economică, în cadrul căruia sunt identificate direcţiile de acţiune strategică care vor orienta această Strategie, în principal pe perioada ; Descrierea situaţiei actuale a poziţiei competitive a României, la nivel de ţară, sectorial şi teritorial; Definirea viziunii şi priorităţilor Strategiei, împreună cu obiectivele pentru realizarea acestora. Operaţionalizarea Strategiei prin definirea direcţiilor de acţiune şi a rezultatelor aşteptate împreună cu indicatorii de măsurare, a implicaţiilor bugetare şi juridice, a procedurilor de monitorizare şi evaluare, a sarcinilor instituţiilor implicate în procesul de implementare. Strategia este rezultatul unei activităţi de cercetare, consultare şi dezbateri în mediul aparatului guvernamental, dar şi în mediul privat, ale cărei principale repere metodologice au constat în: Colectarea şi interpretareaa informaţiilor care stau la baza realizării principalelor Strategii sectoriale pentru perioada în România, mai ales a analizelor socio-economice specifice fiecărui sector strategic şi a analizelor de context (SWOT) care le însoţesc; Colectarea şi interpretareaa informaţiilor cuprinse în documentele programatice ale României realizate în implementarea Strategiei Europa 2020, inclusiv Recomandările specifice de ţară (ale Comisiei Europene) şi Evaluareaa ex-ante a Acordului de Parteneriat pentru România ; Colectarea datelor statistice şi a altor informaţii de cercetare din Regulamente, studii şi rapoarte ale Comisiei Europene sau ale României pe probleme ale cadrului tematic general care circumscrie aria competitivităţii; Participare la întâlniri de lucru cu reprezentanţii ministerelor implicate în realizarea Strategiilor sectoriale pentru perioada , precum şi a Acordului de Parteneriat. 7 Prezentarea şi conţinutul formal al acestor secţiuni urmăreşte prevederile cu privire la structura Strategiei ca document de politică publică cuprinse în Anexa la Hotărârea Guvernului României nr. 870 din

9 Acest Rezumat corespunde unei versiuni de lucru a Strategiei al cărei obiectiv principal este realizarea unui consens cu privire la fundamentarea priorităţilor strategice pentru îmbunătăţirea avantajelor competitive ale sectoarelorr de activitate din România. Odată ce această ţintă va fi atinsă, prezenta versiune va fi completată şi adusă la stadiul de versiune finală cu secţiuni suplimentare privind operaţionalizarea Strategiei, şi anume privind direcţiile de acţiuni, indicatori de cuantificare a rezultatelor, implicaţii bugetare şi juridice, monitorizare, evaluare şi instituţii responsabile pentru implementarea strategică. 9

10 2 Contextul naţional şi european de dezvoltare economică Existenţa unui cadru macroeconomic şi financiar stabil reprezintă o precondiţie pentru a crea un teren favorabil afirmării potenţialului competitiv al mediului de afaceri. Secţiunea 2.1 trece în revistă starea la zi cu privire la priorităţile de acţiune şi angajamentele României asumate în cadrul programului UE de creştere economică Strategia Europa 2020, aşa cum au fost acestea transpuse în principalele documente programatice ale României, şi anume Programul Naţional de Reformă şi Programul de Convergenţă Pe de o parte, formularea Strategiei Naţionale pentru Competitivitate are ca punct de plecare analizele de evaluare a provocărilor de dezvoltare şi priorităţilor de finanţare pentru România în etapa de dezvoltare aşa cum sunt acestea prezentate în Acordul de Parteneriat (vezi Tabel 2.1). TABEL 2-1 PROVOCĂRI DE DEZVOLTARE ŞI PRIORITĂŢI DE FINANŢARE PENTRU ROMÂNIA Provocări ale perioadei de dezvoltare Priorităţi de finanţare 2020 Competitivitate scăzută şi sistem slab de Promovarea competitivităţii economice şi inovare şi cercetare economiei locale Dezvoltarea infrastructurii moderne pentru Subdezvoltarea dotărilor de infrastructură creştere şi locuri de muncă Participare scăzută pe piaţa muncii: - Piedici ale sistemului de educaţiee şi pregătiree Îmbunătăţirea capitalului uman printr-o - Participare scăzută pe piaţa muncii ocupare mai mare şi politici mai bune de - Populaţia la risc de sărăcie şi excluziune incluziune socială şi educaţie socială Populaţia tânără neocupată şi aflată în afara sistemului de educaţie şi formare Optimizarea folosirii şi protecţiei resurselor şi Folosirea ineficientă a resurselor activelor naturale Modernizarea şi consolidarea administraţiei Slabă administrare şi guvernanţă publică naţionale şi a sistemului judiciar Sursa: Ministerul Fondurilor Europene, Evaluarea ex-ante a Acordului de Parteneriat pentru România pentru , document de lucru, Pe de altă parte, formularea Strategiei are la bază şi corelările care se formează între ţintele României angajate în cadrul Strategiei Europa 2020 şi priorităţile de dezvoltare propuse de Comisia Europeană prin intermediul celor 11 obiective tematice (OT) ale viitoarei perioade de programare , inclusiv în ceea ce priveşte cele trei 10

11 priorităţi privind cooperarea trans-frontalieră şi inter-regională, în cadrul strategiilor macro-regiunilor şi bazinelor riverane, precum şi cooperarea transnaţională în cadrul obiectivelor FSE. În corespondenţă cu monitorizarea performanţei economice a statelor membre pe care Comisia Europeană o realizează în cadrul Semestrului European 8, secţiunile inventariază pe rând fiecare obiectiv tematic în cadrul a trei domenii tematice cheie pentru creşterea economică în UE, şi anume: Promovarea creşterii economice şi a competitivităţii urmărită prin direcţii strategice care vizează realizarea obiectivelor tematice pentru consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării (OT1), îmbunătăţirea accesului la TIC, a folosirii şi calităţii acestora (OT2), îmbunătăţirea competitivităţii IMM-urilor, a sectorului agricol şi sectorului pescuitului şi acvaculturii (OT3), sprijinirea tranziţiei către o economie cu emisii scăzute de carbon (OT4), promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii şi a gestionării riscurilor (OT5), protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselor ( OT6), promovarea transportului durabil şi eliminarea blocajelor de la nivelul reţelelor majore de infrastructură (OT7); Piaţa muncii, politicile sociale şi educaţia ale cărui direcţii strategice se regăsesc în alte trei obiective tematice, respectiv promovarea ocupării forţei de muncă şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncă (OT8), promovareaa incluziunii sociale şi combaterea sărăciei (OT9) şi investiţiile în educaţie, competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii (OT10); Modernizarea administraţi iei publice prin consolidarea capacităţii instituţionale şi asigurarea unei administraţii eficientee aflată în corespondenţă directă cu obiectivul tematic OT11 din Cadrul Strategic Comun. Nu în ultimul rând, secţiunea 2.5 se opreşte asupra Dimensiunii teritoriale a competitivităţii, evidenţiind provocările cărora România trebuie să le răspundă pentru o mai bună valorificare a potenţialului economic în plan teritorial. 8 European Commission, Key areas: comparing Member States europe2020/ /making-it-happen/key-areas/index_en.htm 11 performances,

12 2.1 Cadrul macroeconomic Pentru coordonarea acţiunilor politice care încadrează Strategia Europa 2020, la nivelul Uniunii Europene a fost gândit un sistem de guvernanţă economică format în principal din Semestrul european, Pactul de stabilitate şi creştere, Procedura de dezechilibre economice, Pactul Euro Plus, precum şi Remedierea sectorului financiar 9. Ca urmare a angajamentelor implicate de aceste acorduri, precum şi a obligaţiilor puneriii în aplicare a programului de ajustare economică preventivă cu Uniunea Europeană, FMI şi Banca Mondială în perioada , România a realizat o serie de progrese. În ceea ce priveştee politica bugetară, deficitul public general a fost redus în anul la sub 3% din PIB, încadrându-se astfel în cerinţele Pactului de stabilitate şi de creştere. Datoria publică a României continuă să fie relativ scăzută, reprezentând 37,8 % din PIB în Compoziţia veniturilor fiscale este favorabilă creşterii, România situându-se pe locul 2 la nivelul UE pentru cota de impozite favorabile creşterii. În fine, scenariul macroeconomic pe care se bazează programul de convergenţă este considerat plauzibil şi în acord cu previziunile Comisiei, România nefiind supusă unor presiuni bugetare pe termen scurt şi mediu 10. Prin urmare, pe termen scurt şi mediu România se încadrează în ţintele Uniunii Europene privind stabilitateaa macroeconomică şi nu riscă să fie supusă presiunii bugetare, cu condiţia respectării angajamentelor asumate şi a gestionării atente a riscurilor de politică fiscală şi sustenabilitate 11. Aceasta înseamnă, dincolo de menţinerea progreselor enunţate anterior, că mai pot fi identificatee surse de eficientizare a guvernanţei economice, cum ar fi reducerea arieratelor încă persistente în întreprinderile de stat sau implementarea unor măsuri suplimentare privind îmbunătăţirea nivelului de respectare a obligaţiilor fiscale şi de evaziune fiscală, 9 Comisia Europeană, Europa 2020 Priorităţi: Guvernanţă Economică. Disponibil la: europe2020/ /europe-2020-in-a-nutshell/priorities/economic- Evaluarea Programului governance/index_ro.htm 10 Comisia Europeană (2013), Document de lucru al Serviciilor Comisiei: naţional de reformă pentru 2013 și a Programului de convergenţă ale României, Bruxelles, , SWD(2013) 373 final 11 Comisia Europeană (2013), Document de lucru al Serviciilor Comisiei: Evaluarea Programului naţional de reformă pentru 2013 și a Programului de convergenţă ale României, Bruxelles, , SWD(2013) 373 final 12

13 estimată la 10,3% din PIB la nivelul anului , limitarea creşterii costurilor cu îmbătrânirea populaţiei şi susţinerea reformei pensiilor prin promovarea şanselor de angajare a lucrătorilor vârstnici 13. Pentru urmărirea disciplinei politicilor, a consolidării macroeconomice şi a reformelor structurale, Guvernul României are în vedere, în perioada imediat următoare, încheierea unui nou acord de tip preventiv cu FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană, cu o durată de 24 de luni. Principalele puncte de interes pentru agenda competitivităţii rămân celee legate de realizarea proiectelor de investiţii publice conform angajamentelor curente ale Guvernului României, care indică o creştere a cheltuielilor de investiţii de la 6,0-6,5% din PIB cât sa prevăzut pentru perioada (5,9% din PIB sau 16,6% din totalul cheltuielilor bugetare în 2013) la 6,57,6% din PIB pe orizontul şi 21,8% din totalul cheltuielilor bugetare în anul Acest efort investiţional, în contextul măsurilor de stabilizare macroeconomică, este aşteptat să contribuie în special în direcţia celor cinc domenii considerate strategice pentru investiţii şi ocuparea forţei de muncă: energie, resurse minerale, agricultură, industrie şi infrastructură 15, dar şi la accelerarea ritmului de cheltuire a fondurilor europene pentru a ajunge la o rată de absorbţie în intervalul 50%80% % până la 31 decembrie Promovarea creşterii economice şi a competitivităţii Cercetare, dezvoltare, inovare (CDI) Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării (OT1) contribuie la realizarea priorităţii Strategiei Europa 2020 cu privire la creşterea investiţiilor în CDI la nivelul anului 2020, astfel încât acestea să atingă 3% din PIB la nivelul Uniunii Europene, ţinta 12 Consiliul fiscal România (2012), Raport anual pe anul 2011:Evoluţii și perspective macroeconomice și bugetare: http: :// 13 Comisia Europeană (2013), Recomandarea Consiliului privind Programul naţional de reformă al României pentru 2013 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergenţă al României pentru perioada , Bruxelles, , SWD(2013) 373 final 14 Guvernul României (2013), Programul de convergenţă , Bucureşti, aprilie 2013, p Guvernul României (2013), Plan naţional de investiţii strategice şi crearea de locuri de muncă, iulie 16 Guvernul României (2013), Programul de convergenţă , Bucureşti, aprilie 2013, p

14 asumată de România fiind de 2% (1% din PIB din surse publice şi 1% din surse private) ). Pentru realizarea unei asocieri mai strânse între cercetare, inovare şi întreprinderi, în special prin acordarea unui statut prioritar activităţilor de cercetare şi dezvoltare care sunt susceptibile să atragă investiţii private 17, este necesară corelarea Strategiei Naţionale de CDI cu Strategiaa Naţională pentru Competitivitate, cu accent puternic pe specializarea inteligentă. Această abordare devine condiţie esenţială pentru reducerea decalajelor curente pentru această ţintă şi pentru asigurarea legăturii dintre cercetare dezvoltare şi sectoarele industriale cu potenţial de dezvoltare. La momentul actual, nivelul cheltuielilor CDI este de doar 0,48% din PIB (2011), din care cheltuielile sectorului privat reprezintă 0,17% din PIB (2011), situaţie care plasează România pe penultima poziţie a clasamentului european Innovation Union Scoreboard România ocupă ultima poziţie pentru categoriile legături şi antreprenoriat şi active intelectuale şi penultima pentru calitatea sistemelor de cercetare. Câteva date suplimentare explică această performanţă: România a înregistrat doar două cereri de brevet EPO (European Patent Office) la un milion de locuitori în 2010, faţă de o medie europeană de 109; procentul salariaţilor CDI în populaţia activă este de 0,5% faţă de o medie europeană de 1,5%; doar 30% dintre întreprinderi au avut activităţii de inovare în anul 2010 faţă de 52,9% la nivelul EU27, conform rezultatelor CIS (Community Innovation Survey), procentul inovatorilor tehnologici fiind cel mai redus din rândul ţărilor europene ş.a. 19 Analiza funcţională a sistemului CDI din România realizată de Banca Mondială arată că sectorul CDI din România se află într-o de creştere pe termen lung ale ţării, sugerând criză ascunsă, cu implicaţii grave asupra competitivităţii şi perspectivelor totodată patru direcţii principale de acţiune pe termen scurt şi mediu, respectiv: consolidarea guvernanţei sistemului CDI, îmbunătăţirea gestionării CD publice, accelerarea transferului rezultatelor CD şi încurajarea cererii pentru CD din partea 17 Comisia Europeană (2013), Recomandarea Consiliului privind Programul naţional de reformă al Românieii pentru 2013 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergenţă al României pentru perioada , Bruxelles, , SWD(2013) 373 final 18 European Commission (2013), Innovation Union Scoreboard Disponibil la: enterprise/policies/innovation/files/ius-2013_en. pdf 19 Eurostat pocketbook (2013), Science, technology and innovation in Europe, 2013 edition 14

15 sectorului privat, în special prin îmbunătăţirea climatului investiţional pentru inovare20. În aceeaşi direcţie, recomandările Comisieii Europene au în vedere creşterea eficienţei şi a eficacităţii investiţiilor în CDI, stabilirea unor priorităţi cu privire la acţiunile care pot atrage investiţii private, întărirea cadrului de protecţie privind drepturile de proprietate intelectuală şi accelerarea comercializării rezultatelor cercetării 21. Pentru a răspunde provocărilor identificate, demersurile strategice asumate de România prin Programul Naţional de Reformă 2013 vizează elaborareaa Strategiei Naţionale pentru CDI, a Planului Naţional pentru CDI pentru perioada şi a Strategiei Naţionale pentru Competitivitate , prin care se au în vedere promovarea inovării şi îmbunătăţirea transferului tehnologic prin dezvoltarea componentei de specializare inteligentă, bazată pe sectoarele industriale, serviciile şi regiunile identificate ca având un potenţial inovator ridicat, în vederea stimulării capacităţii acestoraa de a atrage IMM-urile în lanţurile de furnizori, de a inova procesele tehnologice şi produsele şi de a pătrunde pe noi pieţee 22. Resurse complementare (celor propuse prin Planul Naţional pentru CDI) pot fi atrase prin principalul program european de finanţare a CDI pentru perioada , Horizon 2020, al cărui scop central este acelaa de a dezvolta capacităţile industriale europene în domeniul tehnologiilor esenţiale (key enabling technologies, KET), printre care se numără: fotonica, microelectronica şi nanoelectronica, nanotehnologiile, materialele avansate, sistemele avansate de fabricaţie şi de prelucrare şi biotehnologia. Pe lângă ţintirea unor domenii industriale prioritare, Horizon 2020 facilitează cooperarea dintre întreprinderi, instituţii de învăţământ superior şi centree de cercetare prin intermediul aşaa numitelor Comunităţi de Cunoaştere şi Inovare (CCI) dezvoltate în cadrul Institutului European de Inovare şi Tehnologie (EIT) 23 sau prin programele de parteneriatt public-privat deschise către domenii de vârf ale cercetării. 20 Bancaa Mondială Regiunea Europa şi Asia Centrală (2013), Analizaa funcţională a sistemului CDI din România, Disponibil la: / bm/etapa-ii/cercetare_ro_romania%20rd&i%20functional%20review%20- %20Final%20Report-RO.pdf 21 Comisia Europeană (2013), Document de lucru al Serviciilor Comisiei: Evaluarea Programului naţional de reformă pentru 2013 și a Programului de convergenţă ale României, Bruxelles, , SWD(2013) 373 final 22 Ministry of Foreign Affairs (2013), Main commitments for the National Reform Programme 2013, Annex no. 2, Romania, April European Commission, Research & Innovation, Horizon Disponibil la: research/horizon2020/index_en.cfm 15

16 Investiţiile în CDI au ca surse importante şi fondurile structurale şi de coeziune , care, spre deosebire de Horizon 2020, iau în considerare întărirea capacităţii de cercetare-dezvoltare ţinând cont de particularităţile nivelului de dezvoltare economică. Acţiunile vizate pentru realizarea OT1, se întind pe un spectru larg, de la activitatea de inovare în întreprinderi şi sprijinirea aglomerărilor competitive de firme la promovarea serviciilor de consultanţă pentru întreprinderi în domeniul CDI, inclusiv în domeniul serviciilor, al centrelor creative, al industriilor culturale şi creative şi al inovării sociale. O bună parte din iniţiativele specifice OT1 răspund direct şi altor obiective tematice, cum ar fi OT2, prin dezvoltarea tehnologiilor, în particular KET, a proiectelor-pilot şi activităţilor demonstrative pentru îmbunătăţirea infrastructurii economice; OT3, prin crearea unei cereri mai importante de produse inovatoare prin achiziţiile publice în domeniul inovării, dezvoltarea tehnologiilor avansate ale industriei de prelucrare (advanced manufacturing technologies), întărirea activităţii de inovare a întreprinderilor din zone rurale şi promovarea activităţilor CDI care să răspundă nevoilor specifice ale agricultorilor şi silvicultorilor; OT8 şi OT10 prin investiţii în capitalul uman pentru dezvoltarea serviciilor de educaţie şi pentru dobândirea de noi competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii. Resurse complementare provin din alte iniţiative europene de tipul Parteneriatelor europene pentru inovare (de ex. Parteneriatul european pentru inovare privind îmbătrânirea activă şi sănătoasă sau cel pentru agricultură sustenabilă şi productivitate) sau de tipul cooperării transfrontaliere (de ex. Alianţe ale Cunoaşterii finanţate prin Erasmus for All) Accesul la TIC Îmbunătăţirea accesului la TIC, a utilizării şi calităţii acesteia (OT2) răspunde direct provocărilor ridicate de iniţiativa Agenda digitală pentru Europa, parte a Strategiei Europa În economia bazată pe cunoştinţe, tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor estee un motor de creştere şi competitivitate economică, recomandările adresate statelor membre vizând cu deosebire difuzarea şi utilizarea internetului rapid şi ultrarapid şi a serviciilor şi aplicaţiilor interoperabile 24. România are de recuperat o serie de decalaje privind alfabetizarea informatică, infrastructura de broadband şi creşterea cererii pentru servicii electronice. În acelaşi timp însă, sectorul TIC a fost 24 European Commission (2010), O Agendă digitală pentru Europa, COM(2010) 245 final/2 16

17 identificat ca un domeniu cu înalt potenţial de specializare inteligentă în România, date fiind performanţele economice ridicate obţinute în special în telecomunicaţii şi dezvoltarea de produse software 25. În ciuda unor avantaje competitivee solide în domeniile enunţate, contribuţia României la realizarea obiectivelor Agendei digitale este modestă ca rezultat nemijlocit al interdependenţelor sectoriale firave. Potrivit indicatorului compozit realizat de World Economic Forum (Network Readiness Index) în baza unor criterii legate de infrastructură, accesibilitate, competenţe TIC, impact economic şi social 26, România are cea mai slabă performanţă dintre ţările Uniunii Europene şi ocupă poziţia 67 din 142 la nivel mondial. De asemenea, România încheie clasamentul european al alfabetizării informatice (abilităţi de folosire a computerului) şi se află pe poziţia 25 pentru ponderea profesioniştilor în domeniul TIC 27. Nu în ultimul rând, punerea în aplicare a e-guvernării continuă să fie o provocare, România înregistrând unul dintre cele mai scăzute niveluri de utilizare a serviciilor de acest tip de către cetăţeni şi întreprinderi. În ceea ce priveşte utilizarea serviciilor TIC la nivelul întreprinderilor, statisticile europene arată decalaje importante: în anul 2012, doar 79% dintre întreprinderile din România aveau acces la Internet, faţă de 95% la nivelul UE-27 şi doar 36% aveau propriul website, faţă de 71% la nivel european. În acelaşi timp, doar 76% dintre întreprinderi aveau acces la broadband (fix şi mobil), faţă de 92% la nivelul UE, un procent mai redus fiind înregistrat de întreprinderile mici (73%). Comerţul electronic a reprezentat aproximativ 4% din cifra de afaceri a întreprinderilor din România în anul 2012, spre deosebire de 15% la nivel european şi doar 5% dintre întreprinderi au practicat vânzările online în aceeaşi perioadă (14% - UE27). Nu în ultimul rând, în timp ce la nivel european procentul întreprinderilor care foloseau Internetul pentru a interacţiona cu autorităţile publice era de 87%, la nivelul României era mult inferior - 63% JASPERS (2013), Analysis and evidence base of the R&D&I market in Romania. Final report, 14 th March Comisia Europeană Europa 2020 Domenii cheie: Digital agenda. Disponibil la: europe2020/ /pdf/themes/11_digital_agenda.pdf 27 Comisia Europeană Europa 2020 Domenii cheie: Digital agenda: ICT for jobs. Disponibil la: europe2020/ /pdf/themes/12_digital_agenda_ict.pdf 28 Eurostat, Information Society Statistics : /portal/page/portal/information_society/data/database 17

18 Pentru asigurarea accesului la TIC, a folosirii şi calităţii acestora, Comisia Europeană recomandă României să îmbunătăţească infrastructura de comunicaţii în bandă largă 29. Conform Programului Naţional de Reformă, se află în curs de elaborare Planul naţional pentru Reţele de acces de generaţie următoare (NGA: Next Generation Access networks), al cărui obiectiv central este acela de a crea o infrastructură optimă pentru Internetul de mare viteză, care să susţină creşterea economică. De asemenea, PNR include şi elaborarea Strategiei Naţionale pentru Agenda Digitală, care îşi propune să asigure abordarea orizontală pentru creşterea digitală, asigurând o viziune ce va sintetiza toate strategiile sectoriale şi planurile naţionale specifice pentru priorităţile sectorului, acoperind o largă arie tematică (e-guvernare, interoperabilitate, TIC pentru educaţie, sănătate şi cultură, e-comerţ, mecanismee pentru clustere şi poli de competitivitate, infrastructură de bandă largă şi servicii digitale pentru mediul de afaceri) IMM-uri şi mediul de afaceri Îmbunătăţirea competitivităţii IMM-urilor, a sectorului agricol şi sectorului pescuitului şi acvaculturii (OT3) este un domeniu esenţial de intervenţie în condiţiile în care IMM- cu urile reprezintă peste 99% din totalul întreprinderilor active în economia României, o contribuţie decisivă la formarea valorii adăugate brute naţionale, la crearea de locuri de muncă şi asigurarea coeziunii. Elaborarea Strategiei Naţionale pentru Competitivitate trebuie să pună accent pe capitalizarea potenţialului industriilor şi serviciilor competitive, atragerea IMM-urilor în lanţul de creare a valorii, promovarea inovării tehnologice şi susţinerea internaţionalizării IMM-urilor, sectorului IMM din România orizont 2020 în complementaritate cu Strategia guvernamentală pentru dezvoltarea şi cu Strategia Naţională pentru CDI, pentru a se înscrie în logica susţinerii unei viziuni pe termen lung cu privire la competitivitate. Statisticile privitoare la dinamica întrprinderilor oferă inputuri semnificative pentru viitoarea politică de competitivitate a României. Astfel, deşi rata de creare a întreprinderilor se caracterizează printr-o uşoară creştere în anul 2011 (36,1%) faţă de 29 Comisia Europeană (2013), Recomandarea Consiliului privind Programul naţional de reformă al României pentru 2013 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergenţă al României pentru perioada , Bruxelles, , SWD(2013) 373 final 30 Ministry of Foreign Affairs (2013), Main commitments for the National Reform Programme 2013, Annex no. 2, Romania, April

19 2010 (33,2%), trebuie menţionat faptul că 58,7% dintre întreprinderile nou create nu au niciun salariat, că doar 63,4% dintre acestea îşi păstrează statutul activ după un an de activitate şi că numai 16,8% fac investiţii în acea perioadă, fapt care arată o înclinaţie antreprenorială către întreprinderile mici şi micro, dar şi existenţa unor dificultăţi la intrareaa pe piaţă legate de lipsă de resurse, competiţie ridicată, obstacole în identificarea clienţilor, acces dificil la credite ş.a. 31. În acest context, recomandările specifice ale Comisiei Europene pentru România vizează facilitarea accesului IMM-urilor la finanţare şi reducerea sarcinii administrative care le revine acestora 32. Printre orientările propuse de Programul Naţional de Reformă în 2013 se regăsesc demersuri strategice şi operaţionale pentru îmbunătăţirea condiţiilor cadru pentru întreprinderi, reducerea costurilor administrative, elaborarea Strategiei Naţionale pentru Competitivitatee şi a Strategiei Naţionale pentru Dezvoltarea Localăă şi acţiuni menite să îmbunătăţească performanţele în atragerea de fonduri europenee şi gestionarea schemelor de ajutor de stat şi minimis. În mod distinct, pentru susţinerea competitivităţii sectorului agricol, OUG 58/ 12 iunie 2013 modifică şi completează Legea 283/2010 privind Camerele pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, pentru a asigura o implicare mai activă a fermierilor în procesul de luare a deciziilor pentru creşterea nivelului absorbţiei fondurilor europene 33, cadrul strategic fiind detaliat în Strategiaa pentru dezvoltarea agriculturii pe termen mediu şi lung Pentru susţinerea acvaculturii, Planul Strategic Naţional Multianual privind Acvacultură propune acţiuni de simplificare administrativă, asigurare a securităţii juridice a operatorilor în ceea ce priveşte accesul la ape şi spaţiu şi stabilirea unor indicatori pentru sustenabilitate ecologică, economică şi socială. Alte acţiuni complementare includ Programul pentru tinerii întreprinzători, destinat să încurajeze tinerii întreprinzători (cu vârsta sub 35 de ani) să înfiinţeze şi să dezvolte întreprinderi mici 34 4, precum şi orientările sugerate de Small Business Act. 31 INS (2013), Întreprinderi noi și profilul întreprinzătorilorr din România, ISSN: Comisia Europeană (2013), Recomandarea Consiliului privind Programul național de reformă al României pentru 2013 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergență al României pentru perioada , Bruxelles, , SWD(2013) 373 final 33 Ministry of Foreign Affairs (2013), Main commitments for the National Reform Programme 2013, Annex no. 2, Romania, April European Commission (2012), Industrial Performance Scoreboard and Member States Competitiveness Perofmance and Policies, SWD (2012)

20 În acord cu principiile de punere în aplicare a Cadrului Strategic Comun , România va trebuie să realizeze o tranziţie decisivă către instrumentelee financiare destinate IMM-urilor în vederea susţinerii inovării, care să asigure punerea la dispoziţie a capitalului de pornire, a garanţiilor, a împrumuturilor, a capitalului de tip mezanin şi a capitalului iniţial pentru sprijinirea IMM-urilor. acţiuni de creare a unei culturi antreprenoriale, exploatare comercială a noilor idei şi a rezultatelor cercetărilor, servicii de consiliere în În viitoarea perioadă de programare, finanţarea FEDR poate acoperi domeniul afacerilor, dezvoltarea de noi modele de afaceri, organizarea activităţilor de marketing, în special pentru a favoriza internaţionalizarea, susţinerea investiţiilor în tehnologii de vârf în domeniul produselor şi serviciilor, integrarea IMM-urilor în lanţurile de furnizori şi în cadrul clusterelor şi îmbunătăţirea accesului acestora la finanţare, inclusiv prin dezvoltarea instrumentelor financiare pentru susţinerea întreprinderilor inovative. Adiţional, finanţarea FEADR şi FEPAM poate fi orientată către oferirea de sprijin pentru restructurarea exploataţiilor agricole care se confruntă cu probleme structurale majore, ajutoare pentru începerea activităţii acordate tinerilor agricultori, integrarea producătorilor primari în lanţul alimentar, gestionarea eficientă a riscurilor economice şi a celor legate de mediu, dezvoltarea întreprinderilor, introducerea de noi produse, servicii, tehnologii şi îmbunătăţirea organizării pieţei în sectoarele pescuitului şi acvaculturii. Nu în ultimul rând, acţiunile avute în vedere pentru realizarea obiectivului tematic OT3 pot fi complementare unor acţiuni finanţate în cadrul obiectivelor tematice privind promovarea ocupării forţei de muncă şi a incluziunii sociale, de exemplu, pentru sprijinirea întreprinderilor sociale, precum şi acţiunilor finanţate în cadrul Programului Uniunii Europene pentru competitivitateaa întreprinderilor şi a IMM-urilor (COSME), care pune accent pe sprijinul pentru internaţionalizareaa întreprinderilor Energie, transporturi şi mediu Sprijinirea tranziţiei către o economie cu emisii scăzute de carbon (OT4), Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii şi a gestionării riscurilor (OT5), Protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselorr (OT6), Promovarea transportului 35 European Commission (2012), Elements for a Common Strategic Framework 2014 to 2020, SWD (2012) 61 final, Part I, II 20

21 durabil şi eliminarea blocajelor de la nivelul reţelelor majore de infrastructură (OT7) încadrează trei ţinte ale Strategiei Europa 2020, prin care România şi-a propus să reducă cu 21% emisiile de gaze cu efect de seră (GES) din sectoarele ETS 36 şi cu 10% emisiilee de GES pentru sectoarele non-ets (comparativ cu anul de bază 2005), să crească la 24% ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final de energie (şi la 10% pentru sectorul transporturi) şi să realizeze o economie de cca. 10 Mtep (19%) a consumului de energiee primară. România este destul de avansată în materie de îndeplinire a angajamentelor asumate prin strategia Europa 2020 pentru emisiilee de gaze cu efect de seră din sectoarele non ETS (se situează în cadrul obiectivului cu o marjă de 10%) şi pentru ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final, care a ajuns la 21,4% în anul 2011, aproape de ţinta programată pentru 2020 de 24%, dar este încă foarte vulnerabilă în privinţa eficienţei energetice. După Bulgaria şi Estonia, România este cea de-a treia cea mai energointensivă economie a Uniunii Europene, cu o intensitatee energetică de 2,5 ori mai mare decât media europeană şi este, de asemenea, pe cea de-a treia poziţie din punct de vedere al intensităţii emisiilor de carbon 37. Cauzele sunt legate de restructurarea lentă a bazei industriale care înainte de 1989 era caracterizată printr-o ponderee ridicată a industriilor mari consumatoare de energie 3 8, dar şi de ineficienţa sistemelor de termoficare pentru clădirile de locuinţe şi de evoluţiile modeste privind ameliorarea eficienţei energetice din sectorul transporturilor rutier, feroviar şi pe căi navigabile. La acestea se adaugă lipsa de eficienţă şi transparenţă a întreprinderilor deţinutee de stat în sectoarele energie şi transporturi sau dificultăţile legate de integrarea pieţelor energiei electrice şi gazelor naturale pe pieţele europene. 39 Adiţional ineficienţei energetice, sectorul transporturi este grav afectat de infrastructura slab dezvoltată, îndeosebi de cea rutieră, pentru a cărei calitate România 36 Schema Uniunii Europene de comercializaree a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră 37 Comisia Europeană Europa 2020 Domenii cheie: Energy and climate targets. Disponibil la: europe2020/ /pdf/themes/16_energy_and_ghg.pdf 38 European Commission (2012), Industrial Performance Scoreboard and Member States Competitiveness Perofmance and Policies, SWD (2012) Comisia Europeană (2013), Document de lucru al Serviciilor Comisiei: Evaluarea Programului naţional de reformă pentru 2013 și a Programului de convergenţă ale României, Bruxelles, , SWD(2013) 373 final 21

22 ocupă ultima poziţie în rândul ţărilor europene conform clasamentului World Economic Forum 4 0. Pentru a se încadraa în aşteptările europene pentru creşterea verde, România trebuie să introducă acţiuni corective, principalelee provocări vizând reducerea emisiilor de GES din atmosferă, precum şi sporirea performanţelor tehnice şi energetice ale parcului de material rulant şi ale parcului auto. Prin Planul Naţional de Reformă pentru anul 2013, România şi-a asumat o serie de angajamente privind fiecare din cele trei ariii tematice energie, transporturi, mediu. Astfel, pentru capitolul Energie, se au în vederee măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice (reabilitare termică, sisteme de încălzire centralizate etc.), precum şi reducerea schemelor de sprijin pentru energia regenerabilă, pentru a diminua costurile consideratee prea mari. Totodată, este în curs de revizuire Strategia Energetică a României pentru perioada , care va avea componente dedicate eficienţei energeticee în industrie, transport şi consumul public şi rezidenţial, precum şi o secţiune dedicată energiei regenerabile. Nu în ultimul rând, în anul 2013 a fost elaborată Strategia naţională pentru schimbările climatice , urmând ca în cel mai scurt timp să fie elaborat şi planul de acţiune al acesteia. La capitolul Transporturi, Strategia pentru transport durabil are ca orizonturii temporale perioada şi 2020, 2030, în trimestrul I/ 2014 urmând a fi finalizat şi MasterPlanul General pentru Transport (MPGT) care încorporează şi Strategia de dezvoltare a sistemului naţional de transport. La capitolul Mediu, se are în vedere elaborarea Strategiei Naţionale pentru Managementul Deşeurilorr , al cărei scop este acela de protejare a mediului şi promovare a folosirii raţionale a resurselor, dar şi a planurilor naţionale şi judeţene de gestionaree a deşeurilor şi a Planului naţional de prevenire a generării deşeurilor 41. Realizarea angajamentelor descrise de strategiile şi planurile amintite depinde decisiv de capacitatea de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune pe fiecare din obiectivele tematice (OT) propuse prin Cadrul Strategic Comun Astfel, prin OT4 (sprijinirea tranziţiei către o economie cu emisii scăzute de carbon) pot fi sprijinite acţiuni de creştere a eficienţei energetice, a folosirii energiei din surse regenerabile şi a 40 Comisia Europeană Europa 2020 Domenii cheie: Network Industries - Transport. Disponibil la: //ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/14_transport.pdf 41 Ministry of Foreign Affairs (2013), Main commitments for the National Reform Programme 2013, Annex no. 2, Romania, April

23 reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Din perspectiva competitivităţii economice, acest obiectiv trebuie gândit în strânsă legăturăă cu OT3 privind consolidarea competitivităţii IMM-urilor, susţinând noile întreprinderi şi activităţi în sectoare cu emisii scăzute de carbon, precum şi cu OT1 prin încurajarea CDI în domeniul eficienţei energetice şi al energiei din surse regenerabile, precum si al dezvoltării noilor tehnologii pentru captarea şi stocareaa carbonului. Realizarea OT5 (promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii şi a gestionării riscurilor) poate fi susţinută prin intensificarea procesul de împădurire a terenurilor agricole şi a celor degradate, dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilorr contaminate istoric, dar şi gestionarea mai bună a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase. Acţiunile cheie care pot susţine realizarea OT6 (protecţia mediului şi promovarea utilizării eficientee a resurselor) sunt extinderea spaţiilor verzi în localităţi, realizarea sistemelor integrate de alimentare cu apă, a staţiilor de tratare, canalizare şi epurare, implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii, cu prioritate în reţeaua europeană Natura Nu în ultimul rând, din perspectiva îmbunătăţirii competitivităţii, dezvoltarea infrastructurii de transport vizată prin OT7 (promovarea transportului durabil şi eliminarea blocajelor de la nivelul reţelelor majore de infrastructură) trebuie privită ca factor decisiv de creştere economică şi coeziune teritorială şi socială. Alte programe europene de finanţare, de ex. Connecting Europe Facility, pot fi complementare celor care privesc sprijinul acordat întreprinderilor pentru CDI şi adoptării de tehnologii pentru adaptarea la schimbări climatice şi reducerea efectelor acestora, protecţia mediului şi promovarea transportului durabil Piaţa muncii, politicile sociale şi educaţia Ocupare şii mobilitate pe piaţa muncii Promovarea ocupării forţei de muncă şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncăă (OT8) este un obiectiv esenţial pentru realizarea indicatorului Rata de ocupare pentru grupa de vârstă ani al Strategieii Europa România şi-a propus o ţintă de 70% până în anul 2020, cu cinci puncte procentuale sub nivelul propus de Uniunea Europeană, de 42 European Commission (2012), Elements for a Common Strategic Framework 2014 to 2020, SWD (2012) 61 final, Part I, II 23

24 75%. Valoarea indicatorului pentru anul 2012 este de 63,8% în cazul României şi de 68% în cazul Uniunii Europene, situaţie care reclamă eforturi de îmbunătăţire continuă a perspectivelor de ocupare şi a productivităţii muncii în acord cu Orientările privind ocuparea forţei de muncă adoptate la nivel european în 2011, care stabilesc priorităţi şi obiective comune statelor membre pentru creşterea participării la piaţa muncii, reducerea şomajului structural şi promovarea calităţii locurilor de muncă; dezvoltarea unei forţe de muncă bine calificate, care să răspundă cerinţelor pieţeii muncii şi promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii; îmbunătăţirea calităţii şi a performanţei sistemelor de educaţie şi formare la toate nivelurile şi creşterea participării la învăţământul terţiar sau cel echivalent; promovarea a incluziunii sociale şi combaterea sărăciei. Adiţional, Pachetul privind ocuparea forţei de muncă lansat de Comisia Europeană în anul 2012 stabileşte un set de măsuri punctuale pentru sprijinirea creării de noi locuri de muncă, refacerea dinamicii pieţelor muncii şi consolidarea guvernanţei în domeniul politicilor de ocupare a forţei de muncă 43, cu implicaţii directe asupra eforturilor de creştere a competitivităţii descrise prin OT3. Provocările ocupării pentru România sunt legate de numărul mare de tineri care nu sunt încadraţi în muncă şi care nu participă la educaţie şi formare (16,8% în România, 13,2% la nivelul Uniunii Europene în 2012) 44, de o rată scăzutăă de ocupare în rândul femeilor (56,3% faţă de media UE de 62,4%) 45 şi a lucrătorilor vârstnici (41,4% faţă de media UE de 48,9% %) 46, precum şi de o productivitate a muncii foarte redusă, în scădere cu 1,5% în anul 2012 faţă de anul 2011, legată direct şi de proporţia ridicată a forţei de muncă activă în agricultură, silvicultură şi pescuit care este cea mai mare din Uniunea Europeană (28,6% în 2011). Recomandările Comisiei Europene cu privire la asigurarea unei mai bune participări pe piaţa muncii şi creşterea productivităţii forţei de muncă vizează punerea în aplicare fără întârziere a Planului naţional pentru încadrarea în muncăă a tinerilor, pentru a combate şomajul în rândul tinerilor. Printre măsurile recomandate se înscriu: garanţia 43 Comisia Europeană, Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă. Disponibil la: social/main.jsp?catid=101&langid=ro 44 Comisia Europeană, Europa 2020 Domenii cheie: Youth unemployment. Disponibil la: europe2020/ /pdf/themes/21_youth_unemployment.pdf 45 Employment Performance Monitor June Disponibil la: 46 Idem 39 24

25 pentru tineri, creşterea calităţii serviciilor oferite de Serviciul Public de Ocupare, prin consolidarea capacităţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, revizuirea şi consolidarea politicilor active în domeniul pieţei muncii 47. Prin Programul Naţional de Reformă , România şi-a luat angajamentul elaborării Strategiei Naţionale pentru Ocuparea forţei de muncă , al cărei principal obiectiv este atingerea unui nivel sustenabil de ocupare a forţei de muncă, susţinut de competitivitate economică, coeziune socială şi dezvoltare durabilă. Strategia include obiective şi măsuri menite să integreze pe piaţa muncii categoriile cu dificultăţi - tineri, persoane vârstnice, persoane din mediul rural, persoane de etnie romă, persoane cu handicap, femei, persoane cu calificări reduse, precum şi să dezvolte resursele umane cu un nivel înalt de calificare şi competenţe adaptate la cerinţele pieţei muncii. Acţiunile cheie care pot susţine realizareaa OT8 în viitoarea perioadă de programare, în complementaritatee cu Strategia Naţionalăă pentru Competitivitate, au în vedere sprijinul pentru dezvoltarea activităţilor independente, antreprenoriat şi înfiinţarea de întreprinderi, în special în sectoarele emergente cum ar fi economia verde, protecţia mediului, sectoarele creativee şi culturale, agricultură ecologică, sectorul social, componente auto şi TIC, sensibilizarea agenţilor economici cu privire la egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi concilierea vieţii profesionale cu cea privată, adaptarea la schimbări a întreprinderilor, antreprenorilor şi lucrătorilor prin programe de formare profesională continuă care să le furnizeze competenţele necesaree practicării ocupaţiilor care şi-aprogresului tehnologic, creşterea mobilităţii transnaţionale a forţei de muncă, schimbat conţinutul sau a celor nou-apărute ca urmare a introducerii dezvoltarea competenţelor digitale şi anticiparea necesarului de formare a lucrătorilor. De asemenea, pot fi avute în vedere acţiuni de tip FEDR pentru înfiinţare de întreprinderi în special în sectoare care oferă noi surse de creştere economică, cum ar fi economia ecologică, turismul durabil, economia vârstei a treia etc., precum şi acţiuni de tip FEADR - FEPAM, pentru crearea de noi întreprinderi în zonele rurale şi adăugarea de valoare la activităţile şi produsele pescăreşti din zona de coastă şi sectorul maritim. Creareaa de sinergii în acest domeniu presupune alinierea cu programele naţionale care vizează sprijinul pentru crearea de întreprinderi, precum şi cu alte iniţiative europene 47 Comisia Europeană (2013), Recomandarea Consiliului privind Programul naţional de reformă al României pentru 2013 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergenţă al României pentru perioada , Bruxelles, , SWD(2013) 373 final 25

26 de tipul Programului pentru ocupare şi inovare socială, care sprijină mobilitatea geografică şi facilitarea accesului la microfinanţare pentru antreprenori 48. Pentru aspectele legate de disponibilizări ale forţei de muncă, resurse financiare adiţionale pot fi accesate din Fondul European de Ajustare la Globalizare Incluziunea socială şii reducerea sărăciei Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei (OT9) este un obiectiv faţă de care România şi-a propus ca ţintă prevăzută în Strategia Europa reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială cu de persoane până în anul 2020, faţă de anul de referinţă În intervalul , de persoane au fost scoase de sub incidenţa acestui risc. Astfel, datele publicate de Eurostat indică o uşoară îmbunătăţire a procentului persoanelor aflate în sărăcie relativă, rata sărăciei relative atingând 22,2% în anul 2011, comparativ cu 23,4% în Totodată, conform Eurostat, în anul 2011, procentul persoanelor aflate în gospodării cu intensitate foarte scăzutăă a ocupării a fost de 6,7% şi procentul persoanelor cu deprivare materială severă de 29,4%. Combaterea sărăciei şi promovarea incluziunii sociale, îmbunătăţirea eficacităţii şi eficienţei transferurilor sociale, cu o atenţie specială în cazul copiilor defavorizaţi şi finalizarea reformei sistemuluii de asistenţă socială sunt principalele măsuri urmărite în vederea realizării ţintei propuse. În plus, se aşteaptă ca România să continue reformele în sistemul sanitar, pentru a spori eficienţa, calitatea şi accesibilitatea acestuia, în special pentru persoanele defavorizate şi pentru comunităţile izolate 49. Intervenţiile propuse pentru această direcţie trebuie să aibă la bază cadrul de acţiune descris prin Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale, respectiv elaborarea de măsuri care să acopere tot spectrul politicilor piaţa muncii, venitul minim garantat, educaţia, sănătatea, locuinţele, accesul la un cont bancar de bază; o mai bună utilizare a fondurilor UE pentru a sprijini incluziunea socială; promovarea inovării sociale pe bază de elemente concrete; lucrul în parteneriat şi valorificarea potenţialului 48 European Commission (2012), Elements for a Common Strategic Framework 2014 to 2020, SWD (2012) 61 final, Part I, II 49 Comisia Europeană (2013), Recomandarea Consiliului privind Programul naţional de reformă al României pentru 2013 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergenţă al României pentru perioada , Bruxelles, , SWD(2013) 373 final 26

27 economiei sociale; coordonare politică îmbunătăţită între statelee membre În aceeaşi direcţie, Pachetul de măsuri privind investiţiile sociale adoptat de Comisia Europeană în anul 2013 propune o gestionare mai eficientă a cheltuielilor pentru a asigura o protecţie socială adecvată şi durabilă, accentul fiind mutat înspre politicii menite să consolideze capacităţile şi competenţele cetăţenilor şi să înlăture obstacolele în găsirea unui loc de muncă, deservind deopotrivă interesele grupurilor vulnerabile şi pe cele ale angajatorilor 51. Prin Programul Naţional de Reformă se monitorizează implementarea măsurilor de reformă a sistemului de asistenţă socială, printre care se numără dezvoltarea sectorului economiei sociale, elaborarea Strategiei naţionale privind combaterea sărăciei şi promovarea incluziunii sociale pentru perioada , al căror scop este acela de a reduce sărăcia prin incluziunea activă pe piaţa muncii a persoanelor aflate în risc de marginalizare. De asemenea, prin intermediul PNR, vor fi monitorizate o serie de strategii centrate pe problemele principalelor grupuri dezavantajate, respectiv: Strategia Naţională privind persoanele vârstnice şi îmbătrânirea activăă , Strategia Naţionalăă privind protecţia persoanelor cu dizabilităţi , Strategia Naţională privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului În plus, PNR are în vedere crearea cadrului de acţiune pentru implementarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor pentru perioada , precum şi pentru elaborarea Strategiei pentru Sănătate , al cărei obiectiv este acela de a facilita accesul la servicii de sănătate mai bune şi mai sigure, în special pentru grupurile vulnerabile 52. Din perspectiva legăturii cu Strategia Naţională pentru Competitivitate, printre acţiunile de interes care pot fi finanţate sub OT9 în viitoarea perioadă de programare se numără cea legată de promovarea economiei sociale şi a întreprinderilor sociale şi cele prin 50 Comisia Europeană, Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale. Disponibil la: 51 Comisia Europeană, Rezumat pentru cetăţeni Pachetul de investiţii sociale pentru promovarea creşterii şi coeziunii (2013). Disponibil la: social/main.jsp?catid=1044&langid=ro&moredocuments=yes 52 Ministry of Foreign Affairs (2013), Main commitments for the National Reform Programme 2013, Annex no. 2, Romania, April

28 care se oferă sprijin pentru dezvoltarea unor noi modele comerciale şi a unor soluţii inovatoare de abordare a provocărilor societale. În acest sens, trebuie urmărită şi coordonarea cu Programul UE pentru ocupare şi inovare socială (EASI), sporind accesul la microfinanţare pentru antreprenorii sociali 53. O altă prioritate conexă ar fi cea legată de regenerarea fizică şi economică a comunităţilor urbane şi rurale defavorizate, inclusiv a celor alcătuite din persoane de etnie romă şi implementareaa măsurilor integrate de reducere a ratei sărăciei şi a riscului de excluziune socială. Nu în ultimul rând, o acţiune de interes finanţabilă sub OT9 este creşterea capacităţii administrative pentru colectarea de date, analiză, prognoză, planificare strategică, monitorizare şi evaluare a măsurilor, planuri de acţiune, strategii şi politici în domeniul asistenţei sociale, al îngrijirii şi al incluziunii sociale, inclusiv prin contribuţii din domeniul TIC., la care se mai adaugă şi acţiuneaa constând în sprijinirea implementării sistemului de e- asistenţă socială (e-servicii sociale şi e-beneficii de asistenţă socială), prin care sistemul informatic de administrare a beneficiilor de asistenţă socială SAFIR va fi extins la nivelul autorităţilor locale şi va fi asigurată legătura cu alte baze de date electronice majore relevate 54, pentru a reduce riscul de eroare, fraudă şi corupţie în sistem Educaţie şii formare profesionalăă Investiţiile în educaţie, competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii (OT10) reprezintă un domeniu de acţiune care subsumează alte două ţinte ale Strategiei Europa 2020, respectiv reducerea ratei de părăsire timpurie a şcolii, pentru care România şi-a asumat o ţintă de 11,3% (sub 10% la nivelul UE) şi creşterea ponderii populaţiei în vârstă de ani care a absolvit forme de învăţământ terţiar sau echivalent la 26,7% pentru România (minim 40% la nivelul UE). Reducerea abandonului şcolar, creşterea calităţii educaţiei şi formării profesionale şi adaptarea acestora la cerinţele pieţei muncii sunt provocările cărora România trebuie să le facă faţă în perioadaa următoare, pentru a asigura baze solide competitivităţii economice a ţării. În anul 2012, în România, rata de părăsire timpurie a şcolii în România a fost de 17,4%, în scădere uşoară faţă de 2010 şi 2011, dar cu mult peste media UE de 12,8% %, probleme 53 European Commission (2012), Elements for a Common Strategic Framework 2014 to 2020, SWD (2012) 61 final, Part I, II 54 Alte baze de date electronicee relevate: baze de date electronice privind finanţele publice, registrul electronic privind agricultura, registrele electronice priind forța de muncă și pensiile, Registrul Civil electronic 28

29 deosebite existând în special în cazul zonelor rurale şi în cazul romilor. În acelaşi timp, rata de absolvire a învăţământului terţiarr a fost de 21,8% în anul 2012, cu 14 puncte procentuale sub media Uniunii Europene (35,8%), în timp ce participarea adulţilor la programe de învăţare pe tot parcursul vieţii a stagnatt la niveluri foarte scăzute (1,6% în 2011), considerabil sub media Uniunii Europene (8,9%). Neconcordanţele cantitative sunt dublate de unele calitative, în măsura în care nivelul competenţelor de bază pentru citire, matematică şi ştiinţe este unul foarte redus, iar rata de ocupare a persoanelor în vârstă de ani care au absolvit cel puţin studii medii este de 69,4% în anul 2012 (faţă de 75,6% în cazul UE) 55. Probleme deosebite sunt legate de fenomenul calificărilor neadecvate pieţii muncii (skill gaps), îndeosebi la nivelul învăţământului profesional şi terţiar, nealiniat încă la cerinţele pieţei muncii 56. Programul Naţional de Reforme al României face referire la elaborarea unor strategii menite să răspundă problemelor identificate, astfel: Strategia Naţională pentru reducerea părăsiriii timpurii a şcolii descrie cadrul legislativ şi include măsuri pentru sprijinirea integrării/reintegrării în sistemul educaţional; Strategia pentru Dezvoltarea Infrastructurii Educaţionale propune elaborareaa unei hărţi a infrastructurii educaţionale care să permită previziuni privind tendinţele demografice şi adaptarea infrastructurii educaţionale; Strategia Naţională de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii propune crearea cadrului strategic pentru a încuraja şi creşte participarea la programe de formare pe tot parcursul vieţii, cu efecte asupraa productivităţii forţei de muncă, iniţiativa fiind întărită prin completarea şi adoptarea prin decizie guvernamentală a Cadrului Naţional al Calificărilor; Strategia Naţională pentru Educaţia Terţiară are în vedere o mai bună absorbţie a fondurilor europene pentru proiecte care propun întărirea accesului la educaţiaa terţiară şi creşterea calităţii, eficienţei şi accesibilităţii acesteiaa 57. Acţiunile finanţabile sub OT10 care au în vedere creşterea participării la formarea pe tot parcursul vieţii, îmbunătăţirea calităţii forţei de muncă, dezvoltarea unor 55 Comisia Europeană Europa 2020 Domenii cheie: Quality of education and training, Disponibil la: europe2020/ /pdf/themes/30_quality_ of_education_and_training.pdf 56 Comisia Europeană Europa 2020 Domenii cheie: Skill gaps and labour mobility, Disponibil la: //ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/27_skills_gaps_and_labour_mobility.pdf 57 Ministry of Foreign Affairs (2013), Main commitments for the National Reform Programme 2013, Annex no. 2, Romania, April

30 parteneriate între învăţământu ul superior, întreprinderi şi sectorul de cercetare, o mai bună corelare a educaţiei cu cerinţele pieţei muncii, încurajarea creativităţii şi a antreprenoriatului, precum şi a unei economii bazată pe eficienţa resurselor, prezintă un interes deosebit în contextul consolidării competitivităţii economice. 2.4 Modernizarea administraţiei publice Consolidarea capacităţii instituţionale şi asigurarea unei administraţii publice eficiente (OT11) ridică din nou provocări deosebite pentru România. Conform cu evaluarea Băncii Mondiale, The Worldwide Governance Indicators, România are una dintre cele mai slabe performanţe în materie de administraţie publică, ocupând ultima poziţie în Uniunea Europeană pentru eficienţa administraţiei publice, criteriu care oferă o evaluare de ansamblu a sistemului. 58 Administraţia publică din România are în continuare nevoie de eforturi susţinute pentru consolidarea guvernării şi a calităţii instituţiilor, reducerea birocraţiei, sporirea profesionalismului funcţionarilor publici, îmbunătăţirea semnificativă a calităţii actelor legislative şi realizarea de eforturi suplimentare pentru asigurarea unei absorbţii mai rapide a fondurilorr UE, în special prin consolidarea sistemelor de gestiune şi de control şi îmbunătăţirea procedurilor de achiziţiii publice 59. În acelaşi timp, promovarea unor standarde ridicate de transparenţă, integritate şi responsabilitate în administraţie şi cheltuirea fondurilor publice rămâne în continuare un punct vulnerabil, necesar a fi remediat în perioada următoare, România înregistrând un rezultat slab în indicele de percepţie a corupţiei al Transparency International pentru anul 2012 (poziţia 66/174), care măsoară nivelul perceput al corupţiei în rândul oficialilor şi al politicienilor şi folosirea incorectă a funcţiei publice în beneficiu particular 60. Strategia pentru consolidarea capacităţii administraţiei publice , inclusă în PNR, îşi propune să acopere următoarelee priorităţi: creşterea eficienţei administraţiei 58 Comisia Europeană Europa 2020 Domenii cheie: Public administration. Disponibil la: europe2020/ /pdf/themes/34_public_administration.pdf 59 Comisia Europeană (2013), Recomandarea Consiliului privind Programul naţional de reformă al României pentru 2013 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergenţă al României pentru perioada , Bruxelles, , SWD(2013) 373 final 60 Transparency International (2012), Corruption Perceptions Index, /politici_si_studii/indici/ipc/2012/cpi2012_map%20and%20c ountry% %20results.pdf 30

31 publice locale şi reducerea disparităţilor de dezvoltare la nivel local; întărirea procesului de luare a deciziei şi creşterea calităţii actelor normative; creşterea calităţii serviciilor publice şi îmbunătăţirea accesului la acestea. De asemenea, strategia include elemente specifice legate de procesul de regionalizare şi continuarea procesului de descentralizare. Nu în ultimul rând, sub raport operaţional, se are în vederee finalizarea şi implementarea unui Plan de acţiune pentru îmbunătăţirea capacităţii administrative pentru managementul fondurilor europene 61. Capacitatea şi eficienţa administrativă influenţează însăşi implementareaa prezentei Strategii Naţionale pentru Competitivitate, al cărei succes depinde, pe de o parte, de abilitatea structurilor administrative de a crea un cadru favorabil IMM-urilor, întreprinderilor şi mediului de afaceri în general, şi, pe de altă parte, de capacitatea acestoraa de a coordona acţiunile propuse cu celee ale strategiilor complementare descrisee în cadrul acestei analize şi de a evalua impactul acţiunilor din cadrul acestor strategii. 2.5 Dimensiunea teritorială a competitivităţii La nivel european, abordarea teritorială capătă din ce în ce mai multă importanţă în planificarea strategică. Deşi tradiţional a fost văzută ca fiind o parte integrantă a Politicii de Coeziune, dezvoltarea spaţială a primit în ultimii ani o recunoaştere din ce în ce mai mare în cadrul altor politici UE. Coeziunea teritorială a fost recunoscută explicit ca obiectiv fundamental al UE, alături de coeziunea economică şi socială, prin Tratatul de la Lisabona (art.3 TUE). Acest document de bază propune ca principiu accentuarea rolului zonelor urbane, ariilor funcţionale, al zonelor defavorizate din punct de vedere geografic, precum şi construirea unor abordări la nivel macro-regional (Figura 2.1). 61 Ministry of Foreign Affairs (2013), Main commitments for the National Reform Programme 2013, Annex no. 2, Romania, April

32 FIGURA 2-1 CADRUL ABORDĂRII TERITORIALE LA NIVELUL UE Sursa: prelucrare pe bazaa documentelor UE În mod explicit, al 5-lea Raport privind coeziunea 62 al Comisiei Europene sugera necesitatea de a dobândi o înţelegere profundă a impactuluii local al unei politici, indiferent dacă are sau nu o orientare spaţială şi mai mult, că impactul politicilor nu poate fi maximalizat dacă se adoptă o abordare fragmentată, iar luareaa deciziilor privind aceste politici se face în mod izolat. În mai 2011, a fost adoptată Agenda Teritorială a UE , care pune în evidenţă priorităţile teritoriale propuse pentru dezvoltarea Uniunii. În acelaşi an, propunerile Comisiei Europene pentru derularea Politicii de Coeziune au vizat, în cadrul schimbărilor avute în vedere pentru eficientizarea acestei politici, inclusiv o mai mare atenţie dimensiunii teritoriale. Aceasta se regăseşte în iniţiativele UE cu privire la dezvoltarea urbană integrată şi sustenabilă, specializarea inteligentă, dezvoltarea locală condusă de comunitate, precum şi investiţiile teritoriale integratee (ITI). În România, ultimu deceniu a fost marcat de o trecere treptată de la politicile care au vizat reducerea disparităţilorr spre celee care au avut drept obiectiv consolidarea competitivităţii regionale şi naţionale, cu un accent asupra exploatării potenţialului regional. Această tendinţă graduală nu a avut însă o coerenţă şi o dinamică optimă, fiind 62 Disponibil la regional_policy/sources/ docoffic/official/reports/ /cohesion5/index_ro.cfm 63 Document disponibil la 32

33 uneori doar exprimată ca deziderat, în loc să fie dublată de un mix de acţiunii corelate în plan strategic şi operaţional. În încercarea de a cristaliza schimbarea de politică menţionată mai sus, MDRAP este în plin demers de a defini o strategie teritorială pe termen mediu şi lung sub titulatura Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială România În condiţiile noilor realităţi economice, implementarea unei abordări teritoriale coerente în România trebuie să răspundă provocărilor care rezultă din nevoia valorificării mai bune a potenţialul economic existent. Experienţa ultimilor ani ( ) arată că: (1) Teritoriul estee valorificat într-o măsură foarte mică în adăugarea valorii în procesele economice prin caracteristicile sale de dinamică economică, funcţionalitate economică şi aşezaree spaţială a activităţilor. Deşi indicatorii de policentricitate prezintă valori comparabile cu regiunile europene, centrele urbane influenţează nesemnificativ reţelele de activităţi economice şi permit formarea unui vid urban şi industrial. (2) Investiţiile sprijinite de fondurile structurale şi de coeziune sunt gândite punctual (în oraşe, firme, persoane) şi nu către arii de intervenţie definite ca zone integrate de dezvoltare. În ciuda eforturilor de până acum, asociativitatea (public-public, public-privat sau privat-privat) este slabă şi acesta este primul obstacol. Alte obstacole se referă la iniţierea şi managementul proiectelor (mai ales a celor de anvergură), în condiţiile diferenţelor la nivel instituţional şi operaţional şi a lipsei unei viziuni integrate de dezvoltare teritorială. (3) Măsurile de intervenţie nu sunt justificate prin şi nu includ elemente de formare a valorii în plan teritorial. Efectele benefice aşteptate ale programelor operaţionale nu pot fi transferate efectiv în rezultate din cauzaa neglijării efectelor de aglomerare spaţială a activităţii economice care în acelaşi timp generează efecte pozitive şi negative asupraa valorii adăugate. Intervenţiile prin diferite programe operaţionale (POS & POR) nu sunt corelate teritorial, neexistând nici un mecanism de monitorizare a impactului spaţial. Vulnerabilitatea abordării actuale în plan teritorial nu este atâtt la nivel de definire a priorităţilor strategice, cât mai ales la definirea şi conceptualizarea la nivelul 33

34 domeniilor şi ariilor de intervenţie. Schimbările necesare sunt la nivel operaţional, şi anume cum înţelegem corect legătura de cauzalitate de la folosirea resurselor la efectelee creşterii economice. Nivelul actual de descentralizare este insuficient, iar principiul subsidiarităţii estee abordat doar formal în designul şi implementarea politicilor cu impact teritorial. Există un clivaj între abordarea de sus în jos (iniţiată la nivel naţional) şi cea de jos în sus (iniţiată la nivel local). Structurile (administrative locale, regionale, naţionale) urmăresc mai mult roluri birocratice decât funcţiuni de mobilizare competitivă a unor zone de dezvoltare. Toate aspectele menţionate mai sus demonstrează importanţa dimensiunii teritoriale în elaborarea unei strategii de competitivitate, în principal fiind necesare direcţii comune de acţiune cu strategiile de dezvoltare regionale în scopul orientării politicilor către maximizarea impactului competitiv la nivel teritorial prin abordarea celor 3 C 64 : Concentrarea: depăşirea diferenţelor de densitate, Conectarea teritoriilor: depăşirea factorului distanţă, Cooperarea: depăşirea factorului de divizare. În acest sens, concentrarea tematică şi priorităţile de investiţii publice trebuie să fie corelate cu principalele obiective/chei teritoriale (care fac legătura între priorităţi teritoriale şi obiective de dezvoltare economică şi socială): accesibilitate, servicii economice de interes general, valorizarea potenţialului teritorial, punerea în reţea a oraşelor, susţinerea ariilor funcţionale. 64 Comisia Europeană (2009), Cartea verde privind coeziunea teritorialăă și dezbaterile privind viitoareaa reformă a politicii de coeziune 34

35 3 Tabloul de bord al competitivităţii În anul 2012, România deţinea o cotă de piaţă mondială pentru exportul produselor din sectoarele industriale şi agricole de 0,32%, aproape de nivelul din 1948 de 0,28%, semnificativ mai puţin faţă de propriul nivel record 0,60% atins în anii 1970, dar o recuperare importantă totuşi pentru perioada economiei de piaţă, de la 0,13% în 1991 şi 0,29% în Exportul de servicii se află la o cotă de piaţă mondială în uşoară descreştere de la 0,,27% în 2007 la 0,22% în 2012, acelaşi nivel înregistrat în 1980, dar, şi în acest caz, semnificativ mai mult faţă de 0,07% în Prin urmare, în perioada prezentă economia Românieii se află pe parcursul care doar o repoziţionează pe poziţiile maxime istorice în economia mondială obţinute în perioada industrializării comuniste. Observaţia anterioară este întărită, la un nivel mai detaliat, de analiza privind indicele competitivităţii globale 66, care plasează România în rândul economiilor bazate pe factori de eficienţă, ceea ce reprezintă un progres al ultimilor 15 ani 67, dar insuficient pentru a ţine pasul cu celelalte state membre ale UE: cu excepţia Bulgariei evaluată similar, alte şase state membree UE (Croaţia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia) sunt în tranziţie spre categoriaa economii bazate pe inovare şi sofisticare, iar celelalte 20 state sunt în categoria economii bazate pe inovare şi sofisticare (vezi Anexa 1). Alte ierarhii ale competitivităţii avertizează, de asemenea, cu privire la nivelul performanţelor care încă poziţionează România în partea de jos a clasamentelor în cadrul ţărilor de comparaţie. Un exemplu este Anuarul competitivităţii globale , în 65 Datelee au fost prelucrate dupa statistica World Trade Organization. 66 Indicele competitivităţii globale (GCI) este calculat din 2001 de World Economic Forum (Geneva). În ediţia folosită pentru acest raport, World Economic Forum (2012), The Global Competitiveness Report , datele au fost colectate pentru 144 ţări pe baza a 12 piloni ai competitivităţii (instituţii, infrastructură, mediul macro-economic, sănătate şi educaţie primară, învăţământ superiorr şi instruire, eficienţa pieţelor de produse, eficienţa pieţei muncii, dezvoltarea pieţei financiare, pregătirea tehnologică, dimensiunea pieţei, sofisticarea afacerilor, cercetare, dezvoltaree şi inovare), grupaţi în trei categorii (factori de bază, factori de eficienţă, factori de inovaţie şi sofisticare) şi construiţi, la rândul lor, pe 111 sub-indici. 67 Compară cu rezultatele din V. Cojanu (Comerţul exterior şi dezvoltarea economicăă în România, Bucureşti, Ed. IRLI, 1997), care, folosind aparatul metodologic aflat la baza de calcul al GCI, constată că România se afla la acel moment în etapa de dezvoltare bazată pe factori. 68 IMD World Competitiveness Yearbook, mai 2013, realizat de IMD World Competitiveness Center ( Lausanne). Conform metodologiei folosite de IMD, clasamentull final agregat se bazează pe 4 piloni calculaţi separat performanţaa economică, eficienţa guvernamentală, eficienţa 35

36 care România se află pe locul 55 din cele 60 de state selectate ca fiind actori cheie pe pieţele globale. Aşa cum se poate vedea în Figura 3.1, economia românească se poziţionează în prima treimee a clasamentului doar pentru preţul forţei de muncă (9/60), iar în primele două treimi cu încă trei indicatori, ocupare (33/60), legislaţie comercială (loc 34/60) şi finanţe publice (loc 37/ /60). În rest, clasareaa României demonstrează vulnerabilităţi, în special în ceea ce priveşte investiţiile internaţionale ale firmelorr româneşti, productivitate şi eficienţă şi accesul la finanţare, având în vedere că pentru toţi aceşti trei indicatori economia românească este plasată pe penultimul loc în clasament. FIGURA 3-1 POZIŢIA ROMÂNIEII LA 20 DE INDICATORI RELEVANŢI PENTRU DEZVOLTAREA COMPETITIVĂ (2013) Economia naţională Comerţ internaţional Investiţii Internaţionale Şomaj Preţuri Finanţe publice Politici fiscale Cadrul instituţional Legislaţia in domeniul afacerilor Cadrul social Productivitate şi eficienţă Piaţa forţei de muncă Finanţe Practici de management Atitudini şi valori Infrastructura de bază Infrastructura tehnologică Infrastructura ştiinţifică Sănătate şi mediu Educaţia Sursa: IMD World Competitivenesss Yearbook, mai Grupul de comparaţie este format din 60 de ţări. Restul acestui capitol va detalia poziţionarea competitivă a României, în principal prin raportare la evoluţiile celorlalte state membre UE. Secţiunea 3.1 oferă o privire de ansamblu a performanţei competitive a economiei măsurată prin intermediul unor indicatori cheie. Secţiunea 3.2 trece în revistă temele cadru de politică în domeniul competitivităţii aşaa cum au fost acestea integrate în Semestrul European. Secţiunea 3.3 pune în evidenţă sectoarele de activitate economică şi produsele care se disting prin cele mai mari cote de piaţă la nivel global, iar secţiunea 3.4 reia acest subiect din perspectiva atractivităţii pe care o reprezintă faţă de investitorii străini. Secţiunea 3.5 întreprinderilor şi infrastructură şi descompuşi în alţi 20 de indicatori relevanţi pentru dezvoltarea competitivă a unei naţiuni. 36

37 prezintă temele principale ale competitivităţii la nivel teritorial prin intermediul câtorva indicatori sintetici. Capitolul se încheie cu secţiunea 3.6 în care sunt prezentate concluziile cu privire la dezvoltarea competitivă în România. 3.1 Economia României în cadrul UE: o privire generală Economia europeană este caracterizată prin disparităţi de dezvoltare însemnate la nivelul statelor membre. Măsurate prin PIB pe cap de locuitor, diferenţele între state sunt importante, cu extreme de la 271% pentru Luxemburg la 47% pentru Bulgaria, din media UE-28 în anul Marile economii ale UE sunt aproape de medie, dar înregistrează evoluţii contrastante, în creştere pentru Germaniaa 121% (de la 115% în 2002), dar în descreştere pentru majoritatea celorlalte, Olandaa 128% (de la 133%), Marea Britanie 110% (de la 120%), Franţa 108% (de la 116% %) şi Italia 98% (de la 112%) În acest context, România a reuşit să-şi îmbunătăţească constant poziţia relativă faţă de celelaltee state membre ale UE, de la un nivel al PIB-ului pe cap de locuitor de 29% în 2002 la 49% în 2012 din media europeană (UE-28), dar nu atât de rapid încât să evite statutul de ţară mai puţin dezvoltată, plasându-se pe penultimul loc în clasamentul statelor membre. Toate cele 11 ţări est-europene care fac parte din UE se situează sub media UE-28 (Figura 3.2), cele mai ridicate nivele de dezvoltare fiind înregistrate în Slovenia (82% în 2012), Cehia (79%) şi Slovacia (75%). O evoluţie foarte bună a avut loc în Polonia, care în 2007 se afla pe ultimele locuri, dar în 2012 a reuşit să depăşească ţări precum Croaţiaa şi Letonia fiind la egalitate cu Ungaria (66%). 69 European Commission (2012), Member States Competitiveness Performance and Policies 37

38 FIGURA 3-2 EVOLUŢIA PIB-ULUI PE CAP DE LOCUITOR ÎN STATELE MEMBRE UE DIN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST % SI CZ EE SK LT HR HU LV PL RO BG Note: Indicele valoric al PIB-ului pe cap de locuitor este calculat la standardul puteriii de cumpărare (PPS) şi este exprimat în raport cu media UE28= =100. Vezi Anexa 11 pentru codurile ţărilor. Sursă: Prelucrare după datele Eurostat. Poziţia competitivă a fiecărui stat membru UE face obiectul unor analize anuale din partea Comisiei Europene prin intermediul a cca. 30 de indicatori de monitorizare, din care 10 sunt indicatori cheie şi stau la baza evaluării sintetice a performanţei competitive a unui stat membru. 70 Pentru România, un tablou sinoptic al poziţiei competitive ilustrate prin cei 10 indicatorii cheie este prezentat în Figura Acestee evaluări sunt prezentate în European Commission (2012), Industrial performance scoreboard, octombrie, disponibil la competitiveness/monitoring-member-states/ [accesat la ] şi European Commission, Member States Competitiveness Performancee and Policies, serie anuală ( ). 38

39 FIGURA 3-3 POZIŢIA COMPETITIVĂ A ROMÂNIEI ÎN ECONOMIA UE (2011) Indexul inovarii Satisfacţia cu calitatea infrastructurii Preţul electricităţii pentru IMM UE RO Accesul IMM la surse de finanţare 1,4 1,2 1 0,8 0,6 0,4 0, European Commission, Monitoring progress in the Member States, Enterprise and industry, disponibil la //ec.europa.eu/enterprise/policies/industrial-competitiveness/monitoring- member-states/index_en.htm 39 Exporturi totale % Investiţiile mediului de afaceri în echipamente % Productivitatea muncii în industria prelucrătoaree 2012 Angajaţi cu studii Indicele mediului de superioare înalte % afaceri Intensitate energetică Sursa: European Commission, Industrial performance scoreboard, octombrie Imaginea este suficient de sugestivă pentru a indica trei decalaje majore, şi anume în ceea ce priveşte productivitatea în industria prelucrătoare, inovarea şi eficienţa energetică, precum şi patru domenii (investiţiile mediului de afaceri, accesul IMM la finanţare, indicele mediului de afaceri şi gradul de deschidere al economiei) unde ne apropiem, chiar depăşim nivelul mediul al realizărilor în UE. Secţiunea 3.2 va continua discuţia cu privire la aceşti indicatori într-un contextt tematic care ajută la o mai bună interpretare a acestei imagini de ansamblu. Pentru moment, este de menţionat că evaluarea performanţei măsurată de setul de 10 indicatori conduce la evidenţierea a trei grupuri de state membree UE 71 : un grup al ţărilor cu o performanţă consistentă (consistent performers), un alt grup al ţărilor cu o performanţă inegală (uneven performers) şi, în fine, un grup al ţărilor care vin din urmă (catching-up), pentru care indicatorii (din setul lărgit al celor 30) sunt în cea mai mare parte în jurul valorilor inferioare ale UE. După evaluările Comisiei Europene, România este încadrată în al

40 treilea grup de ţări 72, alături de Bulgaria, Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, Letonia şi Lituania, o poziţionare care stabileştee în linii generale contextul politicii de competitivitate pentru perioada următoare. 3.2 Temele cadru de politică a UE în domeniul competitivităţii Punctul de plecare al formulării unei politici a competitivităţii în cadrul UE este dat de patru domenii tematice politica industrială inovativă, activitatea industrială sustenabilă, mediul de afaceri şi calitatea administraţiei publice care au fost selectate de Comisia Europeană pentru a răspunde temelor cadru ale Strategiei Europa 2020, în particular iniţiativei O politică industrială pentru epoca globalizării, precum şi obiectivelor Semestrului European în ceea ce priveşte îmbunătăţirea competitivităţii ţărilor europene Atenţia acordată competitivităţii are la bază a realitate îngrijorătoare (vezi Anexa 2) : între 2007 şi 2012, poziţia pe piaţa mondială pentru exportul mărfurilorr agricole şi industriale s-a deteriorat pentru aproape toate statele membree UE, cele câteva excepţii, printre care şi România, fiind ţările mai puţin importante în poziţia comercială a UE. Această secţiune va acorda atenţie indicatorilor mai importanţi pe fiecare din cele patru domenii tematice pentru a oferi o înţelegere mai bună asupra punctelor tari şi a celor slabe ale economiei româneşti Politicăă industrială inovativăă Exporturile reprezintă o sursă cheie de creştere a unei economii. Ponderea exporturilor în PIB reprezintă un indicator al gradului de deschidere al unei economii, în care exporturile de înaltă tehnologie şi cele de eco-inovare reflectă aspecte specifice ale performanţei exporturilor. În perioada , România a înregistrat o creştere a ponderii exporturilor totale în PIB, de la 29,3% în 2007 la 40% în 2012 (Figura 3.3), dar se poziţionează încă sub media Uniunii Europene (40,1% în 2007 şi 44,7% în 2012). În ceea ce priveşte ponderea exporturilor doar de mărfuri în PIB (Figura 3.4), România se situează sub media europeană în anul 2007, înregistrând o valoare de 23,,7% faţă de media UE de 30,3%, dar în anul 2012 depăşeşte media Uniunii Europene (33,7%), 72 Din primul grup de ţări fac parte Germania, Danemarca, Finlanda, Suedia, Austria, Irlanda, Olanda, Marea Britanie, Belgia şi Franţa, iar din al doilea grup fac parte Estonia, Slovenia, Spania, Italia, Portugalia, Grecia, Malta, Cipru şi Luxemburg. 73 European Commission (2012), Member States Competitiveness Performance and Policies, p

41 înregistrând o pondere de 34,2%. Cea mai mare pondere a acestui indicator este înregistrată de Slovacia atât în 2007 (77,4%), cât şi în 2012 (87,5%). FIGURA 3-4 PONDEREA EXPORTURILOR DE MĂRFURI ŞI SERVICII ÎN PIB 200% 180% 160% 140% 120% 100% 80% 60% 40% 20% 0% Max UE (LU) UE 28 RO Min UE (EL) Sursa: Prelucrarea datelor, Eurostat FIGURA 3-5 PONDEREA EXPORTURILOR DE MĂRFURI ÎN PIB 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% Max UE (SK) UE 28 RO Min UE (CY) Sursa: Prelucrarea datelor, Eurostat Un set de indicatori ai modificărilor structurale, privind compoziţia exporturilor după nivelul de tehnologie, productivitatea, educaţia şi inovarea, arată însă că deschiderea economiei are loc în condiţii puţin favorabile unei performanţee competitive înalte. În ceea ce priveşte compoziţia exporturilor, România a înregistratt o creştere a ponderii 41

42 exporturilor de înaltă tehnologie în total exporturi, de la 3,5% în 2007 la 6,3% în 2011, poziţionându-se mult sub media Uniunii Europene (16,1% în 2007 şi 15,6% în 2008) şi fiind la un nivel aproape similar cu ultima din ierarhie, Polonia, cu ponderi de 3% în 2007 şi de 5,9% în 2012 (Figura 3.5). FIGURA 3-6 PONDEREA EXPORTURILOR DE ÎNALTĂ TEHNOLOGIE ÎN TOTAL EXPORTURI 45% 40% 35% 30% 25% 20% 15% 10% 5% 0% Max UE (MT) UE28 RO Min UE (PL) Sursa: Prelucrarea datelor Eurostat Indicatorul productivităţii muncii este un indicator sintetic al competitivităţii, alături de cota de piaţă, asupra căruia vom discuta pe larg în secţiunea 3.3. În România, productivitatea muncii în industria prelucrătoare este aproape dublă faţă de cea mai puţin productivă ţară (Bulgaria), deşi în cele din urmă şi nivelul ei este foarte scăzut (Figura 3.6). Chiar dacă a cunoscut o uşoară creşteree din anul 2008 de la EUR (PPS)/angajat la EUR (PPS)/angajat în 2011, acest nivel este încă la jumătate din media UE de EUR (PPS)/angajat şi de patru ori mai mic prin comparaţie cu cea mai bună performanţă, a Irlandei de EUR (PPS)/angajat. Mai mult, creşterea nu a fost suficientă pentru a împiedica o înrăutăţire relativă a poziţiei în cadrul UE: dacă în anul 2008 Letonia se situa pe penultima poziţie cu EUR (PPS)/angajat, fiind urmată de Bulgaria cu EUR (PPS)/angajat), în anul 2011 a reuşit să depăşească România după o creştere cu 50% a valorii, ajungând la EUR (PPS)/angajat. 42

43 FIGURA 3-7 PRODUCTIVITATEA MUNCII ÎN INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE Mii EUR (PPS) max UE (IE) UE27 RO min UE (BG) Notă: Pentru 2008, datelee pentru RO sunt din 2007; Pentru 2011 datele pentru RO sunt din 2009, pentru IE şi UE din 2010, pentru BG nu există date. Sursa: Prelucrarea datelor Eurostat În ceea ce priveşte componentele educaţiee şi inovare, distanţele care ne separă de cele mai bune performanţe sau chiar de cele medii indică în continuare provocări majore pentru avansul competitiv. În planul educaţiei, ponderea angajaţilor cu studii superioare de înaltă calificare în industria de prelucrare a fost de 11,7%, sub media Uniunii Europene de 19,2% şi de trei ori mai mică decât valoarea maximă înregistrată de Irlanda (39,4%). O excepţie pozitivă de această dată este în domeniul ponderii absolvenţilor cu profil tehnic în totalul absolvenţilor, unde România înregistrează una din celee mai mari rate de creştere din Europa, de la 11,9% în 2007 la 15,6% în 2010, fiind apropiată de Polonia (15,8%), ceea ce determinat plasarea ţării peste media europeană în această perioadă. În planul inovării, decalajele sunt mai vizibile (Figura 3.7): mult sub media UE şi foarte aproape de valorile cele mai reduse din UE. FIGURA 3-8 INDICELE INOVĂRII 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2 0,1 0 Max UE (SE) UE RO Min UE (BG)

44 Note: Indicele inovării 74 ia valori de la 0 (cel mai slab clasat) la 1 (cel mai bine clasat). Sursa: Prelucrarea datelor din Innovation Union Scoreboard Activitatea industrială sustenabilă Statisticile UE arată că 93% dintre IMM-urile europene întreprind cel puţin o acţiune pentru a folosi mai eficient resursele, în special pentru economisire a energiei, eliminarea deşeurilor şi reciclare 75. România se înscrie ezitant în direcţia UE privind creşterea rolului sectoarelor sustenabile: ea este percepută în acelaşi timp ca una dintre ţările cu cea mai mare intensitate energetică a activităţii industriale, dar şi ca o ţară în care ponderea cheltuielilor cu protecţia mediului este relativ ridicată 76. Intensitatea energetică şi costurile cu energia sunt indicatori cheie ai dezvoltării sustenabile. În 2010, România se situa pe penultimul loc în cadrul Uniunii Europene ca valoare a intensităţii energetice în industrie şi în sectorul energetic (Figura 3.8), cu un consum de două ori mai mare faţă de media în UE şi de peste 10 ori mai mare faţă de valoareaa minimă înregistrată în Irlanda. Cu toate acestea, tendinţa este pozitivă, în descreştere, fiind printre cele mai bune evoluţii în perioada la nivelul UE datorită schimbărilor structurale care au avut loc în economie, dar şi datorită unei creşteri a eficienţei energetice. 77 Observaţia este întărită şi evoluţia preţului electricităţii pentru IMM 78, care a scăzut de la 0,0811 EUR/kWh în 2009 la 0,0803 EUR/kWh în 2011 şi se află sub media UE. 74 Se bazează pe trei tipuri de măsurători: facilitatori sau inputuri ale procesului de inovare (resursee umane, sisteme de cercetare, finanţe şi suport), activităţile firmelor (investiţii, legături şi antreprenoriat, proprietate intelectuală) şi outputuri (introducerea de produse de către IMM- 75 European Commission (2012), Member States Competitiveness Performance and Policies, p. uri, procese, inovaţii organizaţionale şi de marketing, firme cu creştere ridicată în inovare) European Commission (2013), Member States Competitiveness Performance and Policies, Country chapter: Romania, manuscris, iunie Member States` Competitiveness, Performance and Polices, Industrial Performance Scoreboard, p Preţul electricităţii pentru IMMM este calculat ca media anuală a preţului electricităţii pentru IMM, exprimată ca EUR/kWh electricitate. 44

45 FIGURA 3-9 INTENSITATEA ENERGETICĂ ÎN INDUSTRIE ŞI ÎN SECTORUL ENERGETIC 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2 0,1 0 Min UE (IE) EU 27 RO Max UE (BG) Notă: Intensitatea energetică se măsoară prin consumul de energie exprimat în kg echivalent petrol per euro valoare adăugata brută (cursul de schimb la nivelul anului 2000). Sursa: Prelucrarea datelor Eurostat Activitatea industrială sustenabilă este dependentă în principal de producţia şi performanţa sectoarelor industriale ecologice. Aceasta este o piaţă importantă pentru orientarea economică pe viitor, a cărei valoare globală este estimată la 1,15 tril. Euro anual, din care UE deţine cca. 30%. 79 În România, exporturile de bunuri ecologice 80 au cunoscut o creştere a ponderii din total exporturi de bunuri de la 0.21% în 2009 la 0.25% în 2011, dar continuă să se situezee mult sub media Uniunii Europene de 0,77% în 2011, reprezentând de altfel valoarea minimă în EU în ultimull an pentru care au fost disponibile datele (2011). O vulnerabilitate importantă a sectorului este prezenţa masivă a microîntreprinderilor în rândul firmelor nou înfiinţate în sector, la aproape 80% în perioada , ceea ce se apreciază că reduce capacitatea sectorului de a se angaja în proiecte de anvergură, de a face faţă în mod adecvat unor eventuale şocuri economice şi financiare, de a susţine cheltuieli importante cu cercetarea, dezvoltarea şi inovarea European Commission (2012), Member States Competitiveness Performance and Policies, p Potrivit definiţiei Comisiei Europene, sectoarele ecologice produc mărfuri şi servicii pentru a măsura, preveni, minimiza sau corecta daunele cauzate apei, aerului şi solului şi problemelor legate de deşeuri, poluare fonică şi ecosistemee (European Commission (2012), Member States Competitiveness Performance and Policies, p. 36). 81 Munteanu, C. (et al.), Noi direcţii de politică industrialăă şi modificările structurale necesare, Bucureşti, Ed. Economică, p Au fost incluse în analiză următoarele sectoaree industriale: Colectarea şi epurarea apelor uzate, Colectarea deşeurilor, Tratarea şi eliminareaa deşeurilor, Reciclarea materialelor şi Activităţi şi servicii de decontaminare. 45

46 Mediul de afaceri Mediul de afaceri este o temă cadru a politicii europene în domeniul competitivităţii unde nivelul de performanţă al României este ridicat în comparaţie cu celelalte trei domenii de evaluare. La un nivel general, atractivitatea mediului de afaceri este evaluată de Comisia Europeană prin intermediul unui indicator compozit 82, a cărui valoare, în creştere de la 0,56 puncte în 2011 la 0,671 puncte în 2013, plasează România în jurul mediei europene. Timpul necesar pentru a începe o afacere 83 în România a fost în anul 2011 de 14 zile fiind la egalitate cu media europeană, mult mai rapid faţă de ultima clasată, Polonia cu 32 de zile, dar departe de cele doar 4 zile necesare în Belgia şi Ungaria. 84 Valorile pentru alţi doi indicatori importanţi pentru a caracteriza mediul de afaceri investiţiile în echipamente şi accesul la finanţare arată nivele ale performanţei peste media UE. Deşi în scădere de la 14,22% în 2007 la 9,48 % în 2011 (Figura 3.9), investiţiile în echipamente înregistrează un nivel peste media europeană 7,37% în 2007 şi 6,42% în 2011 în tot acest interval. Mai mult, în anul 2007, România s-a situat pe prima poziţie în acest clasament. Interesant de notat că Irlanda, o ţară de înaltă performanţă, aşa cum am văzut în câteva rânduri, înregistrează cea mai mică valoare din EU şi în descreştere, de la 5,53% în 2007 la 3,7% în Indicatorul este calculat după o metodologie proprie, pe baza raportului anual al Băncii Mondiale Doing Business. Smarterr Regulations for Small and Medium-Sized Entreprises. La rândul ei, Bancaa Mondială are în vedere un set de 10 indicatori, care evaluează reglementarea afacerilor şi protecţia drepturilor de proprietate, precum şi efectele acestora asupra afacerilor, în special ale firmelor mici şi mijlocii. Indicatorul ia valori de la 1 (cea mai bună performanţă) la 0 (cea mai slabă performanţă). 83 Timpul necesar pentru a începe o afacere este înregistrat în zilele calendaristice şi este considerat ca durata medie pe care avocaţii o consideră necesară. Timpul necesar pentru fiecare procedură este de minim o zi. 84 Potrivit ultimilor date disponibile, pentru 2012, intervalul de timp s-a micşorat în România cu 4 zile. 46

47 FIGURA 3-10 INVESTIŢIILE MEDIULUI DE AFACERI ÎN ECHIPAMENTEE (PROCENTEE DIN PIB) 16% 14% 12% 10% 8% 6% 4% 2% 0% Max UE (RO, 2007) SK EU 27 Min UE (IE) Notă: PIB este calculat la preţuri curente în mld. euro/ecu; Investiţiile în echipamente sunt calculate la preţuri curente, mld. euro/ecu. Sursa: Prelucrarea datelor, Ameco, Eurostat În ceea ce priveştee accesul IMM la sursele de finanţare 85, România se situează în anul 2011 din nou deasupra mediei Uniunii Europene cu 0,58 puncte faţă de 0,54 puncte. Evaluarea, însă, trebuie privită cu rezerve. 86 Pe de o parte, există într-adevăr tendinţe pozitive care explică poziţionarea relativ bună în cadrul UE. Împrumuturile pe termen scurt acordate IMM-urilor s-au ridicat la 39 mld. Lei (cca. EUR 8,7 mld.) în iunie 2012, cu 7,4% mai mult decât în iunie 2011 (p. 58), iar împrumuturile pe termen mediu şi lung a continuat să crească, situându-se la nivelul a 44 mld. Lei în iunie 2012 (cca. EUR 9,9 mld), cu 7.4% mai mult decât în anul precedent (p. 62). Cu toate acestea, nivelul de îndatorare bancară în România este de cca. 2,3% din PIB, sub media UE de 5,65% în 2010 (p. 23). 87 Pe de altă parte, criza economică şi financiară a avut un impact negativ asupra ansamblului operaţional de finanţare, prin îngustareaa pieţelor, înăsprirea condiţiilor de acordare a creditelor în paralel cu scumpirea acestora, devalorizarea garanţiilor, în 85 Accesul IMM la surse de finanţare este un scor calculat pe baza sondajelor Eurobarometru, cumulând 6 indicatori ca procent din total răspunsuri la următoarele întrebări: A crescut nevoia de finanţare bancară? Nu aţi aplicat la un credit bancar de teama respingerii? Aţi aplicat la un credit bancar dar aţi fost respins? Aţi observat o creştere semnificativă în 1) disponibilitatea, 2) mărimea, 3) predispoziţia băncilor în a acordaa credite IMM-urile în ultimele 6 luni. Ia valori de la 0 la 1, 1 fiind cel mai bun. 86 Argumentele folosite în această parte urmează îndeaproape materialul GEA Strategy & Consulting S.A., SME Access to Finance Preliminary Study for Romania, 29 martie /ec.europa.eu/enterprise/policies/finance/data/enterprise-finance-index/situations-in- member-states/ro/ /index_en.htm 47

48 special imobiliare, înrăutăţirea poziţiei financiare a IMM-urilor, ceea ce a împiedicat multe dintre ele să îndeplinească criteriile de eligibilitate şi să poată să-şi asigure co- segmente finanţarea şi fluxurile monetare necesare proiectelor. În mod particular, două ale pieţei au înregistrat o evoluţie îngrijorătoare: micro-finanţarea şi creditarea exporturilor. Activitatea de micro-finanţare a fost afectată de ratele înalte ale creditelor neperformante din portofoliile de micro-finanţare ale băncilor, dar şi de percepţia băncilor asupra riscurilor aferente operaţiunilor de finanţare în favoarea IMM-urilor. Sunt numai 3 instituţii financiare nebancare specializate în micro-finanţare, iar majoritatea acestei finanţări se realizează în monede străine, cu consecinţe negative asupra costurilor aferente. În ceea ce priveşte creditele de export, acesteaa reprezintă instrumentul financiar cu cea mai scăzută prezenţă în oferta băncilor de pe piaţa românească, ponderea creditelor de export în volumul total al împrumuturilor reprezentând numai 0,13% în iunie 2012 (p. 71). Acest fenomenn se întâmplă în pofida faptului că băncile doresc să finanţeze activităţi de export, considerând că IMM-urile implicate în operaţiuni de export au o capacitate mai bună de rambursare 88. Instrumentele pieţei de capital pot reprezenta o alternativă potenţială de finanţare, dar în prezent ele nu pot fi folosite pe scară largă, întrucâtt lipseşte masa critică de companii promiţătoare care să poată atrage atenţiaa fondurilorr de investiţii în acest domeniu. În acelaşi timp, România continuă să aibă o piaţă de capital subdezvoltată, platformele alternative de tranzacţionare sunt încă fază incipientă şi nici nu există o cultură antreprenorială în acest sens, ceea ce, alături şi de o piaţă a muncii rigidă, un nivel scăzut al cheltuielilor dedicate cercetării şi dezvoltăriii şi un cadru legislativ şi fiscal încă inadecvat, reprezintă factori care împiedică dezvoltarea unei pieţe mai semnificative de instrumente financiare Calitatea administraţiei publice Dacă primele trei teme cadru de politică reflectă în principal contribuţia mediului privat la obţinerea performanţei competitive, a patra temă se concentrează pe contextul reglementărilor publice care poate stimula sau nu economia să producă mai productiv, 88 Conform Raportului BNR privind stabilitateaa financiară în 2011, ponderea creditelor neperformante privind companiile implicate în comerţ exterior este semnificativ mai redusă decât în restul economiei (BNR (2011), Financial Stability Report, p. 87 (disponibil la : /Publicatii-periodice-204.aspx.) 48

49 mai eficient, mai inovator. Probabil cel mai cunoscut reper folosit pentru a evalua calitateaa administraţiei publice este indicatorul Eficienţa guvernului, realizat de Banca Mondială 89, dar preluat şi de Comisia Europeană, indicator care reflectă caracteristicile cheie ale contextului de acţiune guvernamentală în economie: percepţiile asupra calităţii serviciilor publice, calitatea serviciilor publice şi gradul de independenţă faţă de presiunile politice, calitatea formulării şi implementării politicilor precum şi credibilitatea angajamentului guvernului faţă de acestea. Valorile indicatorului arată o evoluţiee pozitivă pentru România, de la -0,28 în 2007 la -0,222 în 2011, dar nivelul înregistrat nu este specific ţărilor UE, plasând de fapt România pe ultima poziţie, mult sub media UE (1,11 în 2007 şi 1,14 în 2011) şi extrem de mult faţă de prima clasată, Danemarca cu valori aproape de maxim (2,34 în 2007 şi 2,17 în 2011). Concluziile nu sunt mult diferite şi prin raportare la un alt indicator important, Satisfacţia populaţiei faţă de calitatea infrastructurii, care este de asemeneaa preluat de Comisia Europeană din analizaa Indicatorului Global al Competitivităţii. 90 Valorile pentru acest indicator cresc de la 2,4 puncte la 2, 7 puncte în perioada , dar cu toate acestea continuă să situeze România pe ultimul loc la nivelul UE, faţă de media europeană de 4,9 puncte şi valoarea maximă de 6,2 puncte atinsă de Franţa. 3.3 Poziţia competitivăă a sectoarelor economiei Economia României se bazează preponderent pe servicii, care reprezintă 67% din PIB, urmate de industria prelucrătoare 22% şi agriculturaa şi ale industrii non-prelucrătoare cu 7%, respectiv 4% 91. De remarcat nivelul de industrializare mult mai ridicat în comparaţie cu alte state din UE, cu o pondere a industriei de prelucrare în crearea valorii adăugate totale de 24,7% faţă de 15,5% în UE în Această secţiune trece în revistă performanţa pe pieţelee internaţionale, măsurată prin cota de piaţă mondială, a mărfurilor şi serviciilor care provin din România. Un interes aparte este acordat sectoarelor creative şi culturale, precum şi investiţiilor străine directe ca urmare a 89 Indicatorul este calculat în World Bank Worldwide Governance Indicators şi ia valori de la -2.5 (eficienţă slabă) la 2,5 (eficienţă puternică). 90 Indicatorul apare în The Global Competitiveness Report şi ia valori de la 1 (foarte slab dezvoltată) la 7 (eficientă conform standardelor internaţionale). 91 Ministerul Economiei (2013), Analiza socio-economică, Grupul de lucru Competitivitate 49

50 rolului important al acestora în generarea inovaţiei şi în economică din România. general în activitatea Poziţia de piaţă România exportă mărfuri în valoare de cca. 52 mld. USD, din care 87% sunt produse industriale şi restul produse agricole, şi exportă servicii în valoare de cca. 20 mld. USD. 92 Rolul comerţului cu bunuri tangibile este evident mai mare în comparaţie cu cel cu bunuri intangibile, prin evoluţiile pozitive şi prin cotelee de piaţă superioare evidenţiate în prima parte a capitolului, deşi în ambele cazuri diferenţele sunt la fel de mari în comparaţie cu cele mai bine plasate ţări din UE. Pentru exportul de mărfuri, România deţine aceeaşi poziţie de piaţă 93 ca şi Portugalia şi are valori apropiate de ţări precum Finlanda (0,41%) sau Grecia (0,20%). Germania conduce detaşat acest clasament al celor mai importanţi comercianţi europeni, cu 9,59% cota de piaţă mondială a exporturilor de mărfuri în 2007 şi 7,78% în 2012, fiind urmată de Franţa (3,9% în 2007 şi 3,1% în 2012) şi Italia (3,61% în 2007 şi 2,79% în 2012) ). România, Bulgaria, Grecia şi Lituania sunt singurelee ţări care au înregistrat o creşteree a cotei de piaţă în această perioadă, iar Polonia şi Cipru au cunoscut o stagnare (Anexa 2). În cazul comerţului cu servicii, România are valori apropiate de ţări precum Croaţiaa (0,29%) şi Cipru (0.20%), ambele fiind pe o pantă de asemeneaa descendentă. România se află la mare distanţă de performerii UE, Marea Britanie (6.91%), Germania (6.25%), Franţa (5.28%), chiar dacă au înregistrat o scădere a cotei în această perioadă (Anexa 3). România îndreaptă cca. 70% din exporturile sale de mărfuri (2012) către alte ţări ale UE, mai puţin decât la momentul aderării când această pondere se situa în jurul valorii de 72% %, excepţie în anul 2009 când valoarea exporturilor intra-ue a ajuns la 74,3%. Corespunzător, exporturile către ţări din afara UE au devenit mai importante şi au plasat mai bine România în exporturile totale extra-ue în ordinea importanţei, Germania, Italia de la 0,4% în 2001 la 0,8% în Dintre partenerii comunitari, se disting, şi Franţa, care deţineau 37,7% din exporturile româneşti în 2012, considerabil mai puţin faţă de nivelul de 47,4% înregistrat în Turcia rămâne partenerul extra- după comunitar cel mai important, de altfel singurul în primii 10 în 2012, imediat 92 Date WTO, pentru Măsurată ca pondere din exporturile mondiale. 94 Date Eurostat 50

51 Franţa, cu 5,5%. Destinaţiile care au crescut cel mai mult în importanţă în perioada ultimilor 10 ani ( ) sunt Bulgaria (de la 1,6% la 3,9%), Ungaria (de la 3,5% la 5,4%), Polonia (de la 1% la 2,4%) şi Spaniaa (de la 1,8% la 2,5%). 9 5 Evoluţiile descrise mai sus pot fi înţelese din perspectiva transformărilor de amploare care au avut loc la nivelul specializării industriale în România. Datele statistice privind comerţul cu bunuri identice şi de calitate similară (comerţ intra-industrial orizontal, CIIO) indică formarea unei structuri de integrare economică în reţele şi aglomerări cu industrii din ţări fie foste comuniste (Ungaria, Bulgaria şi Polonia), fie ierarhizate ca fiind cele mai importante pieţe de export pentru România, dar şi cei mai importanţi investitori în România (Germania, Italia, Grecia 96, Marea Britanie, Olanda). Numărul de produse schimbate prin CIIO a crescut de cel puţin două ori pe majoritatea relaţiilor între 1999 şi 2010, ceea ce vorbeşte de la sine despre amploarea modificărilor, iar pe relaţiilee cu majoritatea ţărilor europene comerţul intra-industrial reprezintă cel puţin 20% în 2010, iar pentru 17 relaţii bilaterale aceeaşi pondere este cel puţin 50% 97. Evoluţiile structurale nu sunt, însă, în întregime favorabile. Prima observaţie importantă este aceea că principalele produse de export nu se numărăă şi printre principalele produse înalt competitive, dacă evaluăm nivelul competitiv în modul cel mai simplu şi relevant, prin cota de piaţă mondială. O a doua observaţie, este aceea că produsele cu cea mai mare cotă de piaţă, azi, ca şi acum 10 ani, se află la nivele de procesare foarte scăzute. Ierarhiaa produselorr 98 care deţin peste 1% din exporturile României, scoate în evidenţă două evoluţii structurale majore: apariţia între 2001 şi 2012 în exporturile importante ale României a produselor sectorului de echipamente electrice şi electronice şi a sectorului auto 99, care reprezentau cca. 30% în 2012 de la cca. 11% în 2001, în paralel cu dispariţia produselor industriei de confecţii. Prezenţa pe pieţele externe este o imagine fidelă a specializării industriei de prelucraree din România, prezentă majoritar 95 Date International Trade Centree 96 Grecia, cu doar 1,2% din exporturile româneşti, nu se mai află în primele 10 destinaţii de export în 2012, dar rămâne în schimb o ţară importantă pentru investiţii în România. 97 Munteanu, C. (et al.), Noi direcţii de politică industrialăă şi modificările structurale necesare, Bucureşti, Ed. Economică, pp Clasificare la 4 cifre conform ITC pe baza statisticilor UN COMTRADE 99 Piese şi accesorii pentru autovehicule (5.52%), Autoturisme (inclusiv autocamioane) (5.24%) şi Anvelope noi (2,19%). 51

52 în sectoarele Fabricarea echipamentelor electrice şi Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor, alături de alte câteva sectoare la fel de importante precum metalurgia, prelucrarea lemnului şi cauciuc şi mase plastice. 100 În acelaşi timp, primele trei categorii de produse competitive sunt produse agricole neprelucrate sau foarte puţin prelucrate. Două categorii de produse au avut o creştere susţinută în această perioadă, şi anume Fir de mătase, de la 2,74% în 2002 la 17,24% în 2012, şi Oi şi capre vii, de la 5,,15% în 2002 la 18,44% în Acestea se regăsesc de altfel pe primele două locuri a celor mai vizibile produse româneşti pe pieţele internaţionale, fiind urmate de Seminţe de floarea soarelui (12,3%). Cele mai performante categorii de produse ale Românieii în anul 2002 au devenit aproape în totalitate mai puţin sau deloc vizibile pe piaţa mondială până în 2012, iar cea mai mare scădere a fost înregistrată pentru produsele cel mai bine clasate (Anexa 5). În ceea ce priveşte serviciile, în perioada , sectoarele care au înregistrat cea mai importantă creştere a cotei de piaţă au devenit şi cele mai competitive în exporturile României la sfârşitul perioadei: Servicii de comunicare (0.70%), Servicii de construcţii (0.45%) şi Calculatoare şi tehnologia informaţiei (0.42%). Serviciile de asigurare şi Călătoriile au cunoscut o creştere importantă de la 0.04% în 2002 la 0,16% în 2011, respectiv de la 0,07% la 0,13%. În contrast, Serviciile personale şi recreaţionale au cunoscut cea mai mare scădere în acest interval, de la 0,40% în 2002 la 0,24% în 2011, evoluţie urmată şi de Serviciile financiare, deşi la nivele mult mai puţin importante, de la 0..08% în 2002 la 0.06% în (Anexa 7 şi Anexa 8) Prin urmare, în ultimii 10 ani a avut loc o schimbare structurală în direcţia diversificării în rândul produselor cele mai importante pe pieţele internaţionale, deşi fărăă modificări majore în ceea ce priveşte nivelul de procesare. Printre produsele agricole, cele mai cunoscute sunt materiile prime (animale vii, carne, seminţe şi bumbac), iar în rândul produselor industriale probabil cea mai notabilă evoluţie este ieşirea aproape completă a confecţiilor din rândul celor mai performante 20 de produse de export. În domeniul 100 Sursa: Mereuţă, Cezar (2013), Repartiţiaa teritorială a companiilor noduri pe principalele activităţii ale economiei naţionale, manuscris. Sectoarele importante au fost identificate în funcţie de ponderea primele 8 activităţi ierarhizate în ordinea descrescătoare a cifrei de afaceri a companiilor noduri pe principalele 80 de activităţi (diviziuni CAEN) ). Companiile noduri sunt acele companii care acoperă 80% din cifra de afaceri a fiecăreia din celee 80 de activităţi. 101 Evaluate ca atare prin cota de piaţă mondială deţinută din exporturile sectorului respectiv. 52

53 comerţului cu servicii, deşi schimbările structurale sunt încă în curs de cristalizare, este de remarcat afirmarea a două sectoare majore de export care folosesc cu predilecţie resursele economiei cunoaşterii, este vorba de Comunicare şi Tehnologia informaţiei Rolul economic al sectoarelor creative şi culturale Sectoarele creative şi culturale contribuie cu 5,93% din PIB, 4,73% în cifra de afaceri la nivel naţional şi cu 4,48% din numărul de salariaţi (2009). 102 Deşi valorile acestor indicatori nu sunt de neglijat, fiind superioare de exemplu sectorului turism 103, activităţile economice asociate cu acest sector sunt în principal importante prin efectele de antrenare produse în economie, mai ales la nivelul economiilor locale, efecte însă dificil, uneori imposibil, de cuantificat prin impactul indirect şi pe termen lung. De reţinut, însă, că sectorul contribuie cu efecte semnificative asupra productivităţii muncii, superioară nivelului naţional cu ponderi între 32% şi 41% faţă de media naţională în perioada Schimburile comerciale din acest sector nu prezintă încă o evoluţie clară; există decalajee mari de valori de la an la an. 105 Cota de piaţă mondială a României pentru aceste produse a înregistrat o scădere de la 0,40% în 2007 la 0,29% în Conform datelor prezentate în Anexa 4, se poate observa o scădere a cotei de piaţă pentru produsele din industriile creative în aproape toate ţările membre UE, singura ţară care a înregistrat creştere în acest interval fiind Lituania. Cele mai apropiate valori faţă de România au fost înregistrate în anul 2012 de ţări precum Slovacia (0,24%), Ungaria (0,24%) şi Portugalia (0,54%). Italia se află în poziţia de lider al UE în ultimii 10 ani, cu cote de piaţă de 9,25% în 2007 şi 7,03% în Sursa: Anda Becuţ, Bianca Bâlşan, Liviu Chelcea, Cătălin Dărăşteanu, Delia Mucică, Contribuţia industriilor creative la nivelul economiei naţionale, 2012, manuscris. 103 Idem 104Idem 105 Vezi şi Becut et al (2012). Anexa 9 şi Anexa 10 prezintă cota de piaţă mondială a celor mai performante categorii de produse din industriile creative din România înregistrează scădere în intervalul

54 3.4 Rolul investiţiilor străine Investitorii străini ocupă o poziţie vitală în determinarea tendinţelor de specializare în economia României şi, în consecinţă, a modului în care se formează avantajele competitive. Potrivit statisticilor 106, mai mult de 72 % din cifra de afaceri a întreprinderilor mari şi foarte mari din industrie estee realizată de filialele companiilor multinaţionale rezidente în România. În Top 100, este de remarcat prezenţa a 30 de companii cu capital majoritarr străin, care acoperă 76,55 % din cifra de afaceri a companiilor din industrie, şi doar a 3 companii cu capital majoritar privat romanesc, care acoperă 3,87 % din cifra de afaceri a companiilor din industrie din Top. În ceea ce priveştee prezenţa pe pieţele străine, din cei mai mari 100 de exportatori, care asigură peste 52% din totalul exporturilor, 96 sunt companii cu capital străin, iar din totalul celor 34 de sub-ramuri ale industriei (cf. CAEN), 25 au lideri companiii cu capital străin Stocul de ISD al României se ridica la 70,,3 miliarde dolari (aproximativ 55,1 miliarde euro) în 2011 la, mult sub nivelul Poloniei (197,5 miliarde dolari), şi mai ales sub nivelul Cehiei (125,2 miliarde dolari) şi Ungariei (84,4 miliarde dolari), ţări considerabil mai mici în comparaţie cu România. Valoarea acestui stoc reprezenta 37,7% din PIB-ul României, nivel apropiat de media UE (41,4%), dar mult inferior statelor membre mai mici, precum Bulgaria (89,1%) sau Ungaria (60,4%). 108 Perspectivele pieţei nu sunt promiţătoare: începând cu 2008, anul de vârf al intrărilor de investiţii străine cu 11.2% din valoareaa investiţiilor din perioada , acestea se află în scădere continuă (cu excepţia unui mic reviriment în ), ajungând să 106 Datele sunt preluate din Dan Popa, Statistica: Exporturile din luna iulie au urcat la 4,5 miliarde euro. Din primii 100 de exportatori, 96 au capital majoritar străin, disponibil la /economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci statistica-exporturile-din-luna- [ ] 107 Dan Popa, Statistica: Exporturile din luna iulie au urcat la 4,5 miliarde euro. Din primii 100 iulie-urcat-4-5-miliarde-euro-din-primii-100-exportatori-96-capital-majoritar-strain.htm de exportatori, 96 au capital majoritar străin, disponibil la finante_banci statistica-exporturile-din-luna-iulie-urcat-4-5-miliarde-euro-din- primii-100-exportatori-96-capital-majoritar-strain.htm [ ] 108 UNCTAD (2012), World Investment Report, Geneva, disponibil la /PublicationsLibrary/wir2012_embargoed_en.pdf 54

55 reprezinte 1.4% din PIB în 2011 faţă de valori cuprinse între 5%-10% din PIB între Investiţiile străine, care provin în proporţie de peste 70% din Uniunea Europeană, sunt repartizate relativ echilibrat între sectoarele economiei. Industria prelucrătoare reprezintă 31,5% din totalull stocului, dar şi sectoarele serviciilor sunt destinaţii importante, intermedierile financiare şi asigurările reprezentând 18,2% %, comerţul 11,4%, dar şi sectoare precum construcţiile şi tranzacţiile imobiliare 10,7%,, tehnologia informaţiei şi comunicaţiile 5,4%. În cadrul industriei prelucrătoare, cele mai bine reprezentate ramuri sunt prelucrarea ţiţeiului, produse chimice, cauciuc şi mase plastice (6,3% din total), industria mijloacelor de transport (5,2%), metalurgia (4,9%), industria alimentară, a băuturilor şi utunului (4,1%) şi ciment, sticlă, ceramică (3,2%). 110 De remarcat, cea mai mare parte a acestor investiţii merg către sectoare de joasă tehnologie, de la 3,7 mld. Euro în 2003 la 12,4 mld. Euro în 2010, şi doar o mică parte se îndreaptă către sectoarele de înaltă tehnologie, de la 1, 1 mld. Euro în 2003 la 4,3 mld. Euro în În profil geografic, există o concentrare remarcabilă a investiţiilor în regiunea BUCUREŞTI-ILFOV (61,7%) şi o absenţă la fel de importantă în NORD-EST, cea mai puţin atractivă regiune pentru investitorii străini, cu doar 2,9% din ISD. În restul teritoriului, repartizarea estee echilibrată, cu diferenţe relativ mici între regiuni: CENTRU absoarbe 7,6%, SUD-MUNTENIcu privire la economia regională sunt prezentate în secţiunea 7,4%, VEST 7,2% şi SUD-EST 5,4 la sută. 112 Mai multe detalii următoare. 109 BNR, Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internaţională a României, Rapoarte anuale BNR, INS (2012) Investiţiile străine directe în România în anul 2011, Bucureşti, p Prelucrare după Banca Națională a României, Statistici privind investițiile străine directe în România Repartizare pe principalele activități economice, tehnologie şi joasă tehnologie au fost delimitate conform clasificării Eurostat: /statistics_explained/index.php/glossary:high- tech_classification_of_manufacturing_industries 112 BNR, INS (2012) Investiţiile străine directe în România în anul 2011, Bucureşti, p. 11 plati-si-pozitia-investitionala-internationala-5992.aspx; Investiţiile în industrie de înaltă 55

56 3.5 Dimensiunea regională a competitivităţii Având în vedere tendinţele la nivel european de analiză a componentei teritoriale a competitivităţii, Comisia Europeană a propus în 2011 calcularea unui Indice al Competitivităţii Regionale (ICR) 113. Metodologia de calcul pleacă de la premisa că în context spaţial competitivitatea economică este determinată de un sistem complex de factori, care concentrează, între altele: valorificarea creativă şi inovativă a potenţialului regional, realizarea de conexiuni la nivel teritorial prin stimularea apariţiei şi consolidării legăturilor intra şi inter-industriale pe lanţurile de valoare, valorificarea patrimoniului natural şi cultural, utilizarea potenţialului de cercetare-inovare formulă de calcul şi îmbunătăţirea conectivităţii şi accesibilităţii. Pe baza ICR, a cărui urmăreşte îndeaproape ICG, a fost elaborată harta competitivităţii regionale (Figura 3.11) la nivelul Uniunii Europene. După cum se vedee din ilustrarea grafică, între ţările Uniunii Europene, regiunile de dezvoltaree ale României se situează pe ultimele locuri atât în ceea ce priveşte ICR, cât şi în aproape toate clasamentele indicatorilor ce compun acest indice compozit. Regiunea capitalei înregistrează cele mai înalte valori în ceea ce priveşte competitivitatea, dar efectele pozitive asupra regiunilor vecine sunt limitate. FIGURA 3-11 HARTAA COMPETITIVITĂŢII REGIONALE LA NIVELUL UE Sursa: P. Annoni şi L. Dijkstra (2013), EU Regional Competitiveness Index RCI 2013, Unit of Econometrics and Applied Statistics, DG JRC Ispra; Economic Analysis Unit, DG Region, Brussels Notă explicativă: Valorile indicelui sunt reprezentate cu nuanţe de culoare care merg de la verde închis pentru valori mari la roşu închis pentru valori mici. 113 Comisia Europeană (2011), A New Regional Competitiveness Index: Theory, Methods and Findings, Working paper no.2/

57 În aceste condiţii, în cazul României politica de coeziune trebuiee să contribuie nu doar la reducerea disparităţilor regionale, ci şi la atingereaa obiectivelor de competitivitate a României. Rezultatele oferite de Indicele de Potenţial Competitiv (IPC) la nivel teritorial NUTS 3 (judeţean) 114 ne ajută să conturăm mai clar unele aspecte economice legate de diagnoza şi de măsurarea performanţei economice a unui teritoriu. În Figura 3.12 sunt prezentate grafic valorile obţinute. Analiza vizuală a repartiţiei acestor valori conduce către cel puţin două constatări: O axă a judeţelor cu valori mari ale Indicelui de potenţial competitiv, ce străbate aproape pe diagonală ţara şi se suprapune celei mai complete infrastructuri din România (drumuri europene, naţionale, căi ferate, aeroporturi). Un aspect mozaicat al repartiţiei acestui indice ce se suprapune părţii de vest, centru şi sud. Estul ţării se caracterizează printr-o repartiţie omogenă a valorilor, fapt ce se traduce în peisajul performanţei economice printr-o incapacitate de valorificare judicioasă a capitalului natural şi antropic (transfer scăzut de tehnologie, capital redus, limitări în aria de polarizare a oraşelor moldovene) ). FIGURA 3-12 DISTRIBUŢIA SPAŢIALĂ A INDICELUII DE POTENŢIAL COMPETITIV 114 IPC este un indice compozit calculat prin agregarea unor indicatori simpli derivaţi (PIB/locuitori, Exporturi /populaţia ocupată) şi a unui indicator compus (Indicele de dezvoltare tehnologică). Sursa: Valentin Cojanu (coordonator), Potenţialul competitiv al creşteriii economice: linii directoare pentru o nouă politică industrială în România, Studii de Strategie şi Politici SPOS 2010, Institutul European din România, Bucureşti, Octombrie

58 Sursa: Valentin Cojanu (coordonator), Potenţialul competitiv al creşterii economice: linii directoare pentru o nouă politică industrială în România, Studii de Strategie şi Politici SPOS 2010, Institutul European din România, Bucureşti, Octombrie 2010 Hartă procesată de dr. Robert Dobre şi realizată prin utilizarea hărţilor tematice şi prelucrarea prin georeferenţiere, digitizare şi procesaree în programe GIS Open Source (Map Analyst). La nivelul economiei locale, potrivit ierarhiei valorilor IPC, pe primul loc se situează judeţul Argeş, cu o valoare a indicelui de 0,78, faţă de o mediee pe ţară de 0,31, care reflectă un volum mare al exporturilor totale (al doilea pe ţară), cel mai mare raport dintre exporturi şi populaţia ocupată ( euro/angajat) şi cea mai mare pondere a exporturilor de tehnologie medie-înaltă (20.3% din totalul pe ţară şi 24% din totalul pe judeţ). Pe locul al doilea, cu o valoare a indiceluii de 0,68, se situează municipiul Bucureşti, având cele mai mari valori ale exportului, dar şi cea mai numeroasă populaţie ocupată. Judeţul Timiş ocupă locul 3, cu cele mai mari exporturi de înaltă tehnologie. Nici un judeţ din regiunea NE nu se situează între primele 20 din clasament, ca potenţial competitiv. Bacăul, pe locul 4 din punct de vedere al exporturilor de înaltă tehnologie se regăseşte abia pe locul 34 din 42, din cauza ponderii mari a exporturilor de joasă tehnologie în totalul judeţului (aproape 70%) şi a valorii scăzute a exporturilor/populaţie ocupată, de numai euro. Numai două judeţe din regiunea SE Constanţa şi Galaţi depăşesc media pe ţară în ceea ce priveşte valoarea indicelui de potenţial competitiv, având ca principale ramuri construcţia de nave şi respectiv siderurgia. Situaţiaa este similară şi pentru majoritatea celorlaltee regiuni, fiecare având în general două sau cel mult trei judeţe cu valori pestee media pe ţară. Efectelee limitate de antrenare în teritoriu, atât în plan spaţial (de la judeţ la judeţ), cât în plan sectorial (de la industrie la industrie), pot fi înţelese, pe de o parte, prin dezvoltarea insuficientă a legăturilor între diferite activităţi economice. Excedentul comercial al României depindee în proporţii foarte mari de dezvoltarea industriei auto în Argeş, iar Regiunea Bucureşti-Ilfode vânzări la extern. Avantajele competitive, măsurate prin contribuie mai mult prin cererea de importuri decât prin excedentul participarea la exporturi, sunt concentratee în şapte judeţe, localizate în vestul şi centrul ţării (Argeş 10%, Timiş 9%, Arad 5%, Constanţa 5%, Bihor 4%, Braşov 4%, Sibiu 4%), care împreună cu Bucureşti (17%) realizează 60% din exporturile României. Judeţele Călăraşi, Ialomiţa, Mehedinţi, Neamţ, Olt, Tulcea şi Vranceaa nu au exporturi de tehnologie înaltă, iar 29 de judeţe din totalul de 42 nu depăşesc pragul de 1% din 58

59 totalul pe ţară. 115 Pe de altă parte, absenţa participării în reţelele internaţionale de producţie şi comerţ are efect imediat asupra sănătăţii economieii locale. Judeţe precum Bistriţa Năsăud, Brăila, Buzău, Caraş Severin, Călăraşi, Constanţa, Dâmboviţa, Hunedoara, Olt, Sălaj, Tulcea, Vâlcea, confruntă un risc potenţial la nivel social care rezultă din prezenţa unor companii cu un număr mare de salariaţi, dar cu performanţe economice relativ slabe 116. Companiile identificate, cu un număr mare de salariaţi, uneori cu performanţe economice relativ slabe constituie un risc potenţial la nivel social de care trebuie în permanenţă să se ţină seama. Conform analizei noastre, companiile foarte mari aflate în această situaţie se găsesc cu precădere în judeţele: Bistriţa Năsăud, Brăila, Buzău, Caraş Severin, Călăraşi, Constanţa, Dâmboviţa, Hunedoara, Olt, Sălaj, Tulcea, Vâlcea. Mereuţă, Cezar (2013), Repartiţia teritorială a companiilor noduri pe principalele activităţi ale economiei naţionale, manuscris Formarea avantajelor competitive în aglomerări industriale a devenit de foarte puţin timp o preocuparea la nivel public, unde rolul cel mai important îl joacă proiectele de formare a polilor de competitivitate iniţiate începând cu 2009 de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Direcţia de Politică Industrială. 117 Aglomerările care joacă rolul cel mai important la nivel naţional, în ceea ce priveşte performanţa exporturilor şi ocuparea forţei de muncă, sunt celee în sectorul siderurgic în judeţul Galaţi, nave în Tulcea, auto în Argeş şi încălţăminte în Bihor. 118 Tabelul 3.1 oferă imaginea completă a distribuţiei la nivel regional a aglomerărilor economice cele mai importante, din care lipsesc cele patru evidenţiate, inclusiv cele în Bucureşti-Ilfov pentru a oferi o imagine cât mai clară specializării teritoriale. Tabelul 3.2 Completează această imagine cu sectoarele la nivel judeţean care se remarcă în specializarea internaţională. 115 Valentin Cojanu (coordonator), Potenţialul competitiv al creşterii economice: linii directoare pentru o nouă politicăă industrială în România, Studii de Strategie şi Politici SPOS 2010, Institutul European din România, Bucureşti, Octombrie Mereuţă, Cezar (2013), Repartiţia teritorială a companiilor noduri pe principalelee activităţi ale economiei naţionale, manuscris. 117 Vezi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Analiza situaţiei existente privind polii de competitivitate existenţi şi potenţiali din România, Datele se bazează pe Valentin Cojanu, Dragoş Pîslaru (2011) How important are agglomeration economies: a case study of Romanian industrial clusters Review of Economic and Business Studies 4:1, pp

60 TABEL 3-1 AGLOMERĂRI ECONOMICE DE IMPORTANŢĂ REGIONALĂ Regiunea de dezvoltare Aglomerări economice (sector CAEN) Distribuţia judeţeană Nord-Est 1610 Lemn 2x1*(BC, NT), 1x2* *(SV) 1413 Îmbrăcăminte 1x1*(VS), 1x2*(BT) 1413 Îmbrăcăminte 3x1* (BR, BZ, TL), 1x2*(VR) Sud-Est 3011 Sector naval 5222 Servicii de transport pe apă 3x2* (BR, CT, GL) 2x2* (CT, GL) 1413 Îmbrăcăminte 1x2*(CL), 2x1*(IL, TR) 2892 Echipamentee de construcţii 2x2* (DB, PH) Sud 2815 Rulmenţi, elemente de angrenare 1013 Produse din carne 2x2* (PH, TR) 1x2* (PH), 2x1*(AG, CL) 0111 Cereale 3x1* (CL, IL, TR) Sud-Vest 3020 Locomotive şi material rulant 2x2* (MH, OT) 2932 Părţi şi accesorii pentru vehicule 2x2* (TM, AR) Vest 2931 Echipamentee electrice şi electronice 2x2* (TM, AR) pentru vehicule 1414 Lenjerie 1x1* (TM), 1x2* (AR) Nord-Vest 3109 Mobilă 2x1* (SM, SJ), 1x2* *(MM) 1413 Îmbrăcăminte 1x1* (HG), 1x2*(CV) Centru 2932 Părţi şi accesorii pentru vehicule 2x2* (BV, SB) 2341 Ceramică 2x2* (AB, MS) 1610 Lemn 4x1* (AB, CV, HR, MS) Sursa: Valentin Cojanu, Dragoş Pîslaru (2011) How important are agglomeration economies: a case study of Romanian industrial clusters Review of Economic and Business Studies 4:1, pp Nota explicativă: Conform metodologiei European Cluster Observatory, aglomerărilee pot fi de 3*, cele mai importante, 2* şi 1*. Pentru a defini o aglomerare de importanţă regională este necesară ca sectorul să acumulezee cel puţin 3 stele prin prezenţa lor în judeţele regiunii (de ex. 1x1*+ 1x2*). Zona Bucureşti-Ilfov nu a intrat în analiză. TABEL 3-2 SPECIALIZAREA JUDEŢEANĂ PE SECTOARE ECONOMICE Regiunea de dezvoltare Nord-Est Sud-Est Sectoare economice Bacău (produse de lemn, pluta şi împletituri din nuiele; materii textile si articole din acestea; încălţăminte, pălării, umbrele si articole similare) Botoşani (materii textile şi articole din acestea) Iaşi (maşini, aparate si echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus) Neamţ (produse ale industriei chimice şi ale industriilor conexe) Suceava (produse de lemn, pluta şi împletituri din nuiele) Vaslui (maşini, aparate si echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus) Braila (mijloace de transport, materii textile si articole din acestea, metale comune si articole din acestea) Buzău (materii textile si articole din acestea, metale comune şi articole din acestea) Constanţa (mijloace de transport, produse vegetale, animale vii şi produse animale) Galaţi (metale comune si articole din acestea) Tulcea (mijloace de transport) 60

61 Regiunea de Sectoare economice dezvoltare Vrancea (materii textile si articole din acestea) Argeş (mijloace de transport) Călăraşi (metale comune si articole din acestea; produse vegetale) Dâmboviţa (maşini, aparate si echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus; metale comune si articole din acestea; animale vii si produse animale) Giurgiuu (animale vii si produse animale) Sud Ialomiţa (produse ale industriei chimice si ale industriilorr conexe; materii textile si articole din acestea) Prahova (produse de lemn, pluta şi împletituri din nuiele) Teleorman (produse alimentare, băuturi, tutun; aparate de înregistratt sau de reprodus) Dolj (mijloace de transport) Gorj (materiale plastice, cauciucc si articole din acestea) Sud-Vest Mehedinţi (mijloace de transport) Olt (metale comune si articole din acestea) Vâlcea (materiale plastice, cauciuc si articole din acestea) Arad (mijloace de transport) Caraş-Severin (mijloace de transport; maşini, aparate si echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus; metale comune si articole din acestea) Vest Hunedoara (maşini, aparate si echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus; produse de lemn, pluta şi împletituri din nuiele) Timiş (maşini, aparate si echipamente electrice; încălţăminte, pălării, umbrele si articole similare; mijloace de transport) Bihor (încălţăminte, pălării, umbrele si articole similare; maşini, aparate si echipamente electrice; aparate de înregistratt sau de reprodus) Bistriţa-Năsăud (maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus) Cluj (mărfuri si produse diverse; încălţăminte, pălării, umbrele şi articole Nord-Vest similare) Maramureş (mărfuri si produse diverse) Satu Mare (mărfuri si produse diverse; materiale plastice, cauciuc si articole din acestea) Sălaj (metale comune si articole din acestea) Alba (produse de lemn, pluta şi împletituri din nuiele) Braşov (mijloace de transport) Covasna (materii textile şi articole din acestea; animale vii si produse animale) Harghita (mărfuri şi produse diverse; materii textile si articole din acestea; Centru produse de lemn, pluta şi împletituri din nuiele) Mureş (produse ale industriei chimice si ale industriilor conexe) Sibiu (maşini, aparate si echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus; mijloace de transport) Sursa: calcule autori Notă explicativă: Specializarea este evidenţiată de sectoarele cu cele mai mare excedent comercial (în 2012), în care intră primul sector şi următoarele trei dacă soldul pozitiv al balanţei comerciale reprezintă cel puţin 50% din excedentul cel mai mare. Datele au fost prelucrate după Institutul Naţional de Statistică, date provizorii, martie Această radiografie a economiei regionale pune în specializării în plan teritorial: evidenţă câteva caracteristici ale 61

62 În primul rând, premisele avansului competitiv sunt foarte diferite între regiuni deoarece structura economiei estee foarte diferită. Anumite economii regionale, de ex. Sud-Vest, Sud-Est şi Vest, sunt specializate pe un număr foarte restrâns de sectoare, alte regiuni, de ex. Sud, Nord-Vest şi Centru sunt foarte diversificate. Deşi niciuna dintre situaţii este de la sine favorabilă sau nefavorabilă competitivităţii, în mod clar această imagine diversă sugerează nevoi diferite în plan local de educaţie, calificare şi cercetare, restructurare industrială şi nevoi tehnologice. În al doilea rând, este de remarcat faptul că aglomerările sunt deja o prezenţă vizibilă în majoritatea regiunilor, prin participarea a două sau mai multe judeţe limitrofe în aceeaşi ramură de activitate şi prin diversificareaa activităţii economice; mai puţin favorabil stau lucrurile doar în Nord-Est, Sud-Vest şi Nord-Vest. Această tendinţă trebuie însă să se consolideze şi să înceapă să producă efecte în planul îmbunătăţirii avantajelor competitive. 3.6 Concluzii cu privire la contextul politicii de competitivitate Această secţiune reia concluziile de parcurs ale analizei de până acum şi stabileşte în linii generale contextul politicii de competitivitate pentru perioada următoare care va servi ca punct de plecare în elaborarea Strategiei în capitolul 4. Modalitatea de prezentare a concluziilor estee enumerativă, succintă, şi urmăreşte schema de bază a analizeii de contextt (SWOT), cu evidenţierea punctelor de forţă şi a celor vulnerabile, precum şi a condiţiilor favorabile şi nefavorabile care descriu cel mai bine dezvoltarea competitivă în România la momentul actual Puncte de forţă Un trend general ascendent a performanţei economice şi comerciale, evidenţiat, de exemplu, prin îmbunătăţirea constantă a poziţiei relative faţă de celelalte state membree ale UE şi prin creşterea graduală a vizibilităţii pe pieţele internaţionale reflectată de creşterea cotei de piaţă mondială pentru exportul produselor din sectoarele industriale şi agricole. Existenţa unor arii cu potenţial competitiv şi de specializare inteligentă (de ex. sectorul echipamentelor electrice şi electronice, sectorul auto, sectorul TIC, industria 62

63 de confecţii, industria alimentară, a mobilei etc.). Un tablou general al domeniilor de specializare, tradiţionale şi în creştere, este prezentat în Tabelul 3.3 mai jos Puncte vulnerabile formare, caracterizat în principal prin: slabe legături între unităţile de cercetare şi mediul de afaceri, nivel redus al cheltuielilor CDI (ca % din PIB), conexiuni incipiente la nivel internaţional, transfer redus al rezultatelor CD, cerere redusă pentru CD din partea sectorului privat, procent foarte redus al salariaţilor în CDI în populaţia activă. Nivel redus de alfabetizare informatică a populaţiei şi de folosire a TIC la nivelul întreprinderilor şi al societăţii. Un ritm al transformărilor mai lent decât este necesar pentru ca România să depăşească statutul de ţară mai puţin dezvoltată în clasamentele statelor membre UE privind indicatori importanţi ai poziţiei competitive. Din acest motiv, îmbunătăţirea indicatorilor nu conduce frecvent şi la o performanţă mai bună prin comparaţie. Deschiderea comercială are loc la performanţe joase, măsurate prin nivelul productivităţii în industria prelucrătoare, ponderea produselorr de înaltă tehnologie, indicelee inovării. Vulnerabilităţi ale mediului privat există în special în ceea ce priveştee investiţiile internaţionale ale firmelor româneşti, productivitatea în industria prelucrătoare, inovarea, eficienţa energetică şi dezvoltarea aglomerărilor economice competitive la nivel teritorial. Vulnerabilităţi ale administraţiilorr centrale şi locale există în special în ceea ce priveştee rata redusă de absorbţie a fondurilor europene, valori mari ale indicelui corupţiei, angajamente lipsite de eficienţă pentru rezolvarea dificultăţilor procedurale în calea dezvoltării afacerilor, inclusiv a infrastructurii de afaceri. cazul serviciilor, sectorul economic cel mai important, cu 67% din PIB, ale cărui exporturi se află la o cotă de piaţă mondială mică şi în uşoară descreştere. Performanţe reduse în inovare ca rezultat al unui sistem naţional de CDI abia în Contribuţia la îmbunătăţirea avantajelor competitive estee semnificativ redusă în Contribuţia la îmbunătăţirea avantajelor competitive la nivel teritorial, măsurată prin participarea economiilor judeţele la exporturi, este semnificativ dezechilibrată, în favoarea a şapte judeţe localizate în vestul şi centrul ţării, care, împreună cu Bucureşti (17%), realizează 60% din exporturile României. 63

64 3.6.3 Condiţii favorabile Începerea unui nou exerciţiu bugetar la nivel european, cu proceduri şi reglementări revizuite şi o orientare mai mare spre rezultate. România are acum experienţa absorbţiei fondurilor europene în perioada şi poate folosi lecţiile trecutului pentru o planificare mai riguroasă şi o gestionare mai bună a sistemului de atragere a fondurilor. Revizuirea simultană a tuturor strategiilor sectoriale (condiţionalităţile ex-ante) asigură premisele unei mai bune planificări şi coordonări la nivel naţional. Aducerea pe agenda publică a temei regionalizării/descentralizării, a cărei implementare corectă poate conduce la surse noi de creştere economică. Existenţa unui cadru macroeconomic stabil, fără presiuni bugetare pe termen scurt şi mediu, şi a unui angajament guvernamental cu privire la Planul de investiţii strategice şi creareaa de locuri de muncă pentru perioada următoare. Reconfigurarea substanţială a structurii de producţie şi comerţ care a avut loc în perioada : o Celee mai performante 20 categorii de produse ale României în anul 2002 au devenit aproape în totalitate mai puţin sau deloc vizibile pe piaţa mondială în această perioadă. o Schimbarea structurală a avut loc în direcţia diversificării în rândul produselor cele mai importante pe pieţele internaţionale, deşi fără modificări majore în ceea ce priveşte nivelul de procesare. o Printre produsele agricole, cele mai vizibile pe pieţele externe sunt materiile prime (animale vii, carne, seminţe şi bumbac), iar în rândul produselor industriale probabil cea mai notabilă evoluţie este ieşirea aproape completă a confecţiilor din rândul celor mai performante 20 de produse de export. O structură economică foarte diversificată în profil teritorial, care oferă condiţii pentru localizarea în România a unei bune părţi din circuitele de formare a valorii a marilor firme. Potenţial agricol natural ridicat putând asigura necesarul de consum al populaţiei, hrană pentru furajarea animalelor, materia primă pentru industria alimentară şi disponibilităţi pentru export. Dinamică susţinută a antreprenoriatului, reflectată prin astfel de tendinţe precum creşterea ponderii întreprinderilor nou-create active în industrie (16,8%, cel mai mare procent înregistrat după 1995), progrese (şi angajamente) din partea administraţiei centrale în crearea unui mediu antreprenorial favorabil. 64

65 Potenţial ridicat de folosire a energiei din resurse regenerabile şi de creştere a eficienţei energetice, dependenţă mai redusă de importurile de energie faţă de alte state europene Condiţii nefavorabile colectare al taxelor şi evaziunea fiscală ridicată, sustenabilitateaa sistemului de pensii, vulnerabilităţi ale sistemului de sănătate, arierate încă persistente în întreprinderile de stat. Persistenţa unor factori de risc la nivel macroeconomic precum nivelul redus de Aversiunea tendinţee precum: ridicată la risc în rândul IMM-urilor evidenţiată prin astfel de procent mic (16,8%) dintre întreprinderile nou-create care fac investiţii în primul an de activitate (faţă de 39% în perioadele anterioare); ameninţarea concurenţei este mai importantă decât accesul la credite pentru întreprinderile noula cele mai create, prin raportare la o rată de răspuns de 77% faţă de 40% cu privire mari dificultăţi întâmpinate; aprox. 59% dintre întreprinderile nou create nu au niciun salariat, de unde rezultă că înclinaţia antreprenorială nu determină creşteri proporţionale în ocupare. Infrastructura de afaceri nu este atractivă pentru dezvoltarea proiectelor investitorilor: rutele de transport sunt foarte slab dezvoltate (îndeosebi cele rutiere) sau nevalorificate (îndeosebi cele fluviale interne); multe capacităţi industriale sunt energointensive; birocraţia este excesivă; calificările nu sunt adecvate cerinţelor pieţei muncii; reconversia greoaie către ocupaţii productive şi creatoare de valoare adăugată a ponderii foarte ridicate a forţei de muncă activă în agricultură, silvicultură şi pescuit; finanţarea redusă prin organizaţii nebancare; finanţarea exporturilor nesemnificativă în totalul împrumuturilor către IMM. În ciuda creşterii economice, România este ţară cu probleme sociale deosebite, îndeosebi privind: ponderea mare a populaţiei aflate în sărăcie şi risc de excluziune socială; rata abandonului şcolar mult mai ridicată faţă de nivelul european; ponderea redusă a populaţiei cu studii superioare; îmbătrânirea populaţiei/forţei de muncă din cauza migraţiei tinerilor şi a scăderii natalităţii; nivel redus de educaţie al populaţiei, care poate conduce la şomaj şi afecta bunăstarea pe termen lung. 65

66 TABEL 3-33 DOMENII PRIORITARE DE SPECIALIZARE ÎN ROMÂNIA * Sectoare de activitate Direcţii de specializare în producţie Direcţii de specializare a CDI Impact regional ** A Agricultura Sectorul agro-alimentar, bio-tehnologia, apicultura, zootehnia, piscicultura, materii prime pentru industria textilă Agronomia, ştiinţa cerealelor, ştiinţa alimentară, agricolă şi biologică,, biotehnologia agricolă, cercetarea solului, nano-materiale pentru separarea proteică Sud B Industria de prelucrare Tehnologie înaltăă B.1 Calculatoare, produse electronice şi optice B.2 Aparate şi echipamente de zbor Tehnologie medie-înaltă B.3 Vehicule cu motor, remorci, anvelope B.4 Maşini şi echipamente Calculatoare, produse optice şi electronice, instrumente medicale de precizie, mecatronică, produse electronice pentru industria auto, design circuite integrate, servicii tehnice suport, aplicaţii în telecomunicaţii Furnizare de componente, subsisteme şi servicii de inginerie pe lanţul global de aprovizionare Servicii de întreţinere Materiale, componente, asamblare Agricultura inteligentă, automatizări, mecatronică Echipamentee pentru industria de petrol şi gaze Managementul proiectelor de inginerie Inginerie electronică, nanotehnologie, avionică Proiecte europene majore de cercetare Inginerie electrică, materiale (electronice, optice, magnetice, chimice, ştiinţa materialelor), petrochimie Siguranţa extracţiei, echipamente ATEX Inginerie mecanică Sisteme energetice inteligente pentru marină Transportul cu vehicule cu motor şi alte tipuri de transport Sisteme de monitorizare, încărcarea vehiculelor electrice Tehnologii de îmbinare, sisteme mecatronice, Nord Vest, Vest Bucureşti Ilfov, Centru, Sud Vest, Nord Est Sud, Sud Vest,Vest Nord Est, Centru, Nord Vest 66

67 Sectoare de activitate Direcţii de specializare în producţie Direcţii de specializare a CDI Impact regional ** B.5 Chimicale şi produse chimice, produse petroliere şi de rafinare Extracţia petrolului, materiale plastice, ceramice şi pe bază de carbon trobologie, fabricaţiaa micro-nano, nano-fluide magnetice Lasere de mare putere, raze X Nord Est. Sud, Vest, Centru Sud B.6 Echipamente electrice Nord Vest, Vest, Sud, Centru, Tehnologie medie-scăzută B.7 Alte minerale ne-metalice, materiale de construcţii B.8 Metale de bază, produse din metal B.9 Construcţia navelor şi bărcilor, căile ferate Tehnologie scăzută B.10 Procesarea alimentelor, băuturi, tutun Alimente funcţionale, vin, alimente ecologice Materiale de construcţii energo-eficiente Materiale ecologice ale producţiei agricole Metale şi aliaje Sud Est, Sud, Sud S Vest Sud Est, Sud Vest V Sud B.11 Textile, îmbrăcăminte, produse din piele B.12 Lemn şi produse din lemn, mobilă Conexiuni sectoriale industrie- agricultură, lanţ de valoare complet, valoare adăugată prin design Mobilă cu valoare adăugată prin design Nano-compozite pentru aplicaţii textile Cercetări antropometrice pentru industria de confecţii Textile tehnice pentru sănătate, auto, agricultură Textile inteligente Conversia deşeurilorr textile Conversia deşeurilorr din lemn Materiale bazate pe lemn Nord Est, Sud Est, Bucureşti Ilfovv Centru, Nord Est, E Nord Vest C Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor Telecomunicaţii şi software, programare Mecatronică, securitate, e-sănătate, TIC pentru transport, media nouă Reţele ale viitorului, internetul serviciilor, software şi vizualizare, media în n reţea şi internet 3d, electronice organice flexibile şi de mare suprafaţă, design de sisteme încorporate, sisteme pentru sănătate personală, TIC pentru eficienţă energetică, TIC de suport Ştiinţa computerului i şi inteligenţă artificială Nord Est, Sud Est, Bucureşti Ilfov, Vest, Nord Vest 67

68 D Energie şi mediu Energie regenerabilă, energie eoliană, energie solară, construcţii verzi, biomasă, servicii ecologice, energie geotermală, energie nucleară, industrial petrolieră Poluare, management şi monitorizare, inginerie de mediu, ecologie şi ştiinţa mediului, tehnologii de reţea, energie regenerabilăă şi biocombustibili, tuburi solare termo-chimice, compozite nano TiO2 pentru decontaminări, lasere de înaltă energie, celule solare, trigenerare, cogenerare, mini mori de vânt pentru oraşe, pompe de căldură, sisteme de irigaţie autonome energetic, eficienţa energetică a clădirilor, structuri moleculare pentru panele fotovoltaice, sisteme inteligente de monitorizare şi senzori pentru producţia de energie, producţiaa şi managementul energiei (în special în zonele urbane) Sud, Bucureşti Ilfov, Vest, Nord Vest E F Farmaceutică, sănătate, turism Construcţii Turism de întreţinere, geriatrie, tratamente din plante şi alte produse naturale, cosmetice dermatologice Sisteme pentru persoanele în vârstă şi cu dizabilităţi, antibiotice, cosmetice Mecatronică pentru sănătate, instrumente medicale şi inginerie biomedicală Tratamente din plante şi alte produse naturale Soluţii pentru construcţii neutre energetic Nord Est, Sud Est, Sud Vest Naţional * Prelucrare după Ove Arup & Partners Analysis and Evidence Base of the R&D&I Market in Romania, Final Report, 14th March 2013 ** Suplimentar sursei menţionate la (*), au fost folosite date din analiza din acest capitol. 68

69 4 Formularea strategiei: viziunea, priorităţile şi obiectivelee strategice Această secţiune defineşte viziunea strategiei pentru competitivitate şi prezintă priorităţile strategicee şi obiectivele necesare pentru transformareaa viziunii într-un plan de acţiune şi mai departe într-o realizare a programelor de dezvoltare economică în România pe termen mediu şi lung. Premisele de definire a viziunii strategice, aşa cum auu reieşit până acum din contextul naţional şi european al dezvoltării, precum şi din avantajele şi dezavantajele poziţiei competitive a economiei româneşti, sunt transpuse în priorităţi de acţiune, care la rândul lor sunt realizatee prin implementarea unui set de obiective la nivel naţional, regional şi local. Competitivitatea estee în primul rând o provocare pentru a avea o prezenţă cât mai bună cu mărfuri şi servicii pe pieţelee internaţionale. Din acest motiv, şi având în vedere expunerea viziunii, priorităţile identificate se adresează în principal acelor domenii de activitate care joacă un rol economicc important sau care au dovedit o creştere importantă în ultimii ani (vezi Tabel 3. 3). În acelaşi timp, însă, competitivitatea este o provocare pentru a pune în valoare abilităţi antreprenoriale încă neformate sau latente, dar cu potenţial de transformare a economiei şi societăţii. Din acest motiv, Strategia include priorităţi şi obiective care urmăresc crearea unui mediu stimulativ, transparent şi atractiv de manifestare a oricărei ocupaţii care promite creativitate, inovare, în general soluţii noi pentru avanss competitiv,, o viaţă socială de mai bună calitate şi o aşezare pe baze durabile a economiei. 4.1 Viziunea Strategiei Naţionale pentru Competitivitate Pentru a putea construi o viziune coerentă de dezvoltaree economică competitivă a României, este necesar şi firesc ca analiza prezentată în capitolele anterioare să fie completată de definirea câtorva premise cheie de interpretare a procesului de transformare propus. Cele cinci premize ce urmează nu sunt menite a rezuma comprehensiv toate ideile de dezvoltare, ceea ce ar fi de altfel şi imposibil, 69

70 ci doar să esenţializeze câteva direcţii, cât mai simple, de construcţie a viitorului. Aceste direcţii, pe scurt, se referă la: (1) Restructurarea sectoarelor economice în direcţia unorr poziţii competitive superioare; (2) Formarea masei critice de firme competitive prin crearea unui mediu atractiv şi transparent; (3) Formarea masei critice de firme competitive prin crearea unui mediu al inovării; (4) Integrarea marilor jucători într-un proiect coerent de dezvoltare a economiei; (5) Integrarea societăţii într-un proiect coerent de dezvoltare a economiei. Premisa viziunii #1 Valorificarea celor mai bune avantaje de care dispune România, a specializărilor de vârf în producţie şi cercetare, precum şi a resurselor locale de calificare, iniţiativăă antreprenorială şi factori naturali. Coexistenţa elementelor de excelenţă alături de circumstanţe precare ale dezvoltării pare să fie caracteristica cea mai pregnantă a societăţii româneşti moderne. O firmă din România (MB Telecom) este singura din istoria de 41 de ani a Salonului internaţional de invenţii de la Geneva care câştigă de două ori Marele Premiu 11 19, liceenii români domină de decenii concursurile internaţionale pe un spectru larg al ştiinţelor (matematică, fizică, informatică, chimie, biologie) ), dar, pe de altă parte, aşa cum am putut observa din datele dee până acum, ierarhiile internaţionale, cu foarte puţine excepţii, plasează România pe ultimele locuri, în grupurile relevante de comparaţie, în aproape toate domeniile cheie ale dezvoltării economice. În situaţia în care disponibilitatea aceloraşi resurse naturale, umane, de capital şi de cunoaştere este de natură să conducă la rezultate aşa de contradictorii în cadrul unei societăţi, recuperarea decalajelor nu este problema strategică principală a perioadei următoare de dezvoltare. România se află mai degrabă în situaţia în care este obligată să valorifice mai bine resursele de creştere de care dispune, pe plan intern şi prin apartenenţa la UE, cea mai importantă economie a lumii Romania s MB Telecom wins again top prize at Geneva Inventions Expo, Nine O Clock, 14 aprilie Potrivit datelor furnizate de Eurostat, EU-27 deţinea 25,8% din PIB-ul mondial, mai mult decât celelalte economii rivale: SUA ( 22,9%), China (9,1%) şi Japonia (8,7%) (datele se referă la 2010) ( The EU in the world economy and finance, disponibil la the_world_- _economy_and_finance). De asemenea, UE este primul exportator şi importator al lumii, precum şi cel mai mare beneficiar şi cea mai importantă sursă de investiţii străine directe (vezi EU position in world trade, disponibil la [accesat la ] 70

71 Direcţiilee de transformare inovativă şi creatoare de bunăstare pleacă de la avantajele dovedite ale sistemului în funcţie sau ceea ce unii autori preferă să numească centrul de greutate al circuitului de crearee a valorii, identificat în cadrul proceselor care oferă cel mai înalt nivel de expertiză în cadrul unei economii. Trecutul ne oferă un tipar promiţător al valorificării potenţialului de care dispunem: în perioada interbelică, România impunea lumii câteva repere culturale (Brâncuşi, Eliade, Cioran, Ionesco, Enescu) ), iar în perioada comunistă a devenit cunoscută prin talentul excepţional al unor sportivi (Patzaichin, Năstase, Comăneci, Hagi). Continuarea acestei tradiţii a realizărilor de mare rezonanţă la nivelul societăţii globalee prin coagularea şi în domeniul economic a evoluţiilor pozitive de durată poate constitui prima caracteristică a unui model al dezvoltării viitoare. *** Premisa viziunii #2 Creşterea atractivităţii condiţiilor pentru dezvoltareaa afacerilor reglementări transparente şi stimulative. prin Indiferent că este vorba de sectoare de înaltă performanţă sau aflate în creştere, valorificarea resurselor este optimă într-un mediu care oferă oportunităţi egale pentru toţi şi atractive pentru dezvoltarea afacerilor. Pervertirea şanselor pentru câştiguri oneste va lăsa în economie doar pe cei mai neputincioşi, mai puţin inovativi şi incapabili să îşi asume riscuri antreprenoriale. Asistăm la emigraţiaa medicilor, a tinerilor cercetători şi în general a forţei de muncă cu cel mai înalt randament productiv: românii care în 2012 locuiau în alte state ale UE reprezintă cca. 10% din populaţie (2.4 mil.), iar 65% din cei care au plecat în străinătate să muncească au vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani România a devenit o ţară mai puţinn atractivă decât ar fi putut fi fără eforturi deosebite. 121 Wheelen, Thomas L., J. David Hunger (2006) Strategic Management and Business Policy, 10 th edition, Pearson, p. 112; Isenberg, Daniel J., How to start an entrepreneurial revolution, Harvard Business Review June Ministerul Dezvoltării Regionalee şi Administraţiei Publicee (MDRAP) (2013) Strategia de Dezvoltare Teritorială a României , Document de consultare, , cap. 2 71

72 Responsabilitatea creării unui mediu atractiv pentruu muncă şi inovaţie revine deopotrivă autorităţilor şi mediului privat. În primul rând, pentru a realiza o integrare negativă a pieţei, prin eliminarea barierelorr în valorificarea iniţiativei de afaceri. În al doilea rând, mediul privat şi instituţiile statului au în aceeaşi măsură un interes comunn pentru a colabora în integrarea pozitivă a pieţei, prin crearea unor condiţii atractive pentru muncă şi inovare. Valoarea mediului competitiv este un rezultat atât al participării statului care vine înn întâmpinarea nevoilor de reglementare facilă a afacerilor, cât şi al participării actorilor privaţi al căror interess propriu constă în eliminarea muncii nedeclarate şi stabilireaa unei conduite transparente privind frauda. Cu o economie informală de cca. 30%, România nu poate vorbi de dezvoltare competitivă decât printr-o reglementare mai inteligentă, transparentă şi non-birocratică. *** Premisa viziunii #3 Încurajarea descoperirii antreprenorialee şi consolidarea bazei inovative a economiei. Există premise pentru a valorificaa libera iniţiativă în România: 54% din cei întrebaţi ce ar face dacă ar moşteni deodată o mare sumă de bani au răspunss că ar deschide o afacere, un nivel de angajament nemaiîntâlnit în nici o ţară membră UE, undee media estee 17%, precum şi în nicio altă ţară non-ue participantă la sondaj. Doar 1% au spus căă nu ar mai munci faţă de 5% în U UE. 123 Totuşi, această predispoziţie favorabilă la nivel individual nu se transformă automat în potenţial antreprenorial. Acest lucru depinde de contextul în care descoperirea antreprenorială este încurajată să se manifeste astfel încât să creeze mecanism rapide de transmisie între proiecte, idei şi iniţiative şi aplicaţiile lor economice şi comerciale. Creativitateaa specifică românilor trebuie dublată de sofisticare managerială, de know-how şi pragmatism. Nu în ultimul rând, este nevoie de a da încredere capitalului autohton pentru a putea depăşi faza de asimilare şi intermediere. 123 Datele sunt din iunie 2012 şi sunt prezentate în European Commission, Entrepreneurship in the EU and beyond, Report, Flash Eurobaromete er 354, disponibil la /flash/fl_354_en.pdf [accesat la ] 72

73 În România, cca. 60% din cheltuielile pentru cercetare sunt efectuate de stat (spre deosebire de economiile avansate unde mediul privat are ponderea majoră de cca. 70% 124 ), iar cca. 70% din finanţare totală susţine activităţii care nu trec dincolo dee faza dezvoltării tehnologice, în evident contrast cu cca. 1% pentru comercializarea produselor CDI şi încă aprox. 2% pentru dezvoltarea de produs, adică esenţa inovării şi iniţiativei de afaceri Sectorul privat, cu o implicare relativ modestă în activităţi de inovare, are de recuperat enorm pentru a forma o masă critică capabilă să contribuie la transformarea competitivă a economiei. Fără înţelegerea simplă a faptului că nu poţi avea convergenţă cu ţările dezvoltate dacă investeşti constant cu mult mai puţin şi într-unn mod ineficient în cercetare-dezvoltare-inovare, orice discuţie despre competiţia în plan global rămâne o formă fără fond. *** Premisa viziunii #4 Formularea direcţiilor de politică publică în jurul iniţiativelor şi realizărilor cu impact major asupra creăriii valorii adăugate în mediul de afaceri. Dezvoltarea competitivă a României nu trebuie să plece dee la o listă de deziderate fragmentatee şi de la presupunerea că este un proces care poate fi împins de către sectorul public către o masă amorfă de mici actori privaţi, de la care s-ar aştepta o mobilizare exemplară. Pentru a urni un proces notabil de transformare, este nevoie de concentrareaa eforturilor şi cuplarea cu proiectele semnificative deja propuse de marii actori privaţi. Iniţiativele în stare să conducă la efecte considerabile de avans competitiv urmează ca o regulă planurile de afaceri verificate de piaţă şi promiţătoare pentru succesull în afaceri, care de obiceii sunt angajate de firmele mari, capabile să-şi asume în primul rând riscuri mari ale nereuşitei. Majoritatea ramurilor industriale din România, în special cele importante pentru dinamica economică a ultimilor ani, sunt dominate de firme cu pestee 250 de angajaţi, care deţin ponderea cea mai importantă din cifra de afaceri: peste 70% în sectoarele mijloace de transport rutier, industria 124 The World Bank (2011) Romania Functional Review. Research, Development, and Innovation Sector, Final Report, 31 May, pp The World Bank (2011) Romania Functional Review. Research, Development, and Innovation Sector, Final Report, 31 May, p

74 extractivă, prelucrarea ţiţeiului, calculatoare şi produsee electronice, alte mijloace de transport, industria metalurgică, fabricarea băuturilor, echipamente electrice, şi între 50% şi 70% în industria chimică, tehnologia informaţiei şi telecomunicaţii, maşini-utilaje, farmaceutice, industria alimentar ră. 126 Rolul special al marilor firme în crearea bunăstării este esenţial nu doar pentru a susţine ambiţia de avans competitiv pe pieţele internaţionale, dar şi din perspectiva multiplicării bunăstării în întreaga societate,, prin efecte de imitaţie şi emulaţie prin antrenarea IMM-urilor, responsabile pentru 51% din valoarea adăugată şi cca. 66% din angajaţii din economia românească 127. Realizarea unui mecanismm de piaţă funcţional, stimulativ pentru avans competitiv, are loc prin sinergia acestor doi mari actori ai unei economii, firmele mari şi IMM, când atuurile fiecăruia se amplifică prin feedback pozitiv într-o reţea de interdependenţe sectoriale. *** Premisa viziunii #5 Corelareaa iniţiativelor de dezvoltare la nivel sectorial, teritorial şi societal pentru formarea eficientă şi integrată a avantajelor competitive. Dincolo de relaţia funcţională particulară între firmele mari şi cele mici şi mijlocii, economia modernă a dezvoltat un sistem foarte avansat de transformare dinamică a afacerilor, un ecosistem de afaceri, care poate fi reprezentat ca un ţesut socio-economic intra şi inter-ramuri, (2) la nivel teritorial prin dens caracterizat (1) la nivel sectorial prin amplificarea nişelor de specializare rolul în creştere al economiei locale bazate de factori de producţie singulari (de ex. know-howprin diversificarea planurilor de afaceri către activităţi economice destinate îmbunătăţiriii calităţii vieţii. cunoaşterea tacită, capitalul social, identitateaa teritorială) ) şi (3) la nivel societal 126 Munteanu, C. (et al.) ), Noi direcţii de politică industrială şi modificările structurale necesare, Bucureşti, Ed. Economică, p. 29. Datelee sunt pentru European Commission (2013) Enterprise and SBA Fact Sheet 2013 Romania, pp Statistica nu ia în calcul sectorul agricol, de sănătate şi educaţie şi se bazează pe date Eurostat,, care pot diferi de cele oferite de statistica naţională. 74

75 La nivel sectorial, dezvoltarea colaborării cu alte sectoaree de activitate pe orizontală (acelaşi profil de activitate) şi pe verticală (diferite ramuri de activitate înrudite) are loc pe segmente de specializare care presupun interdependenţe sectoriale foarte strânse. În exemplul folosit anterior privind firma MB Telecom, produsul a ajuns pe piaţă prin folosirea expertizei din fizică nucleară, electronică şi software. La nivel teritorial, apariţia unor autentice economii teritoriale cu responsabilităţi de planificare 128 şi decizie a căpătat o amploare deosebită la nivelul economiei UE, mai ales după ce actualul cadru de programare ( ) a inclus cooperarea teritorialăă ca un principal obiectiv al politicii de coeziune.. Relevanţa acestei teme pentru România este deosebită deoarece vorbim de un teritoriu extrem de divers, social şi economic. Există condiţii extrem de diversee de dezvoltare a afacerilor la nivel regional şi local, iar acest lucru reprezintă o oportunitate de valorificat prin integrarea teritorială a pieţei şi dezvoltarea economiilor regionale. La nivel societal, iniţiativele aşteptate de la mediul privat, prin care acesta poate contribui în măsura cea mai importantă la dezvoltarea generală a societăţii, includ şi direcţii de acţiune cu impact asupra rezolvării a ceea ce Comisia Europeană numeştee provocări societale, anume globalizarea, schimbarea demografică, degradarea mediului înconjurător, migraţia, schimbarea climatică, consumul energetic, precum şi consecinţele economice şi sociale ale crizei 129. Prin urmare, activitatea de crearee de valoare economică reflectă în prezent schimbarea premiselor creşterii economice de la economia industrială la cea bazată pe cunoaştere, cunoscând transformări la nivel sectorial, teritorial şi societal. Fundamentarea viziunii pe ecosistemul de afaceri reprezintă acceptarea unei perspective deschise şi moderne asupra formării avantajelor competitive în economie, iar împreună cu celelalte patru premise prezentate anterior conduce către formularea viziunii de dezvoltaree competitivă a României: 128 Sensul înţeles aici este legat de posibilitatea de a monitorizaa şi astfel a preveni consecinţele negative ale pieţei sau a încuraja pe cele pozitive. 129 European Commission, Elements for a Common Strategic Framework , Part II 75

76 Viziunea Strategiei Naţionale pentru Competitivitate Dezvoltarea pe baze competitive a afacerilor într-un ecosistem capabil să susţină excelenţa la nivel global, deschis şi favorabil liberei iniţiative şi inovării, stimulativ pentru creşterea productivităţii şi orientat către transformarea integratăă și durabilă a economiei româneşti. Într-o exprimare succintă, viziunea propune angajamente e din partea societăţii din România pentru susţinerea excelenţei, încurajarea descoperirii antreprenoriale şii o calitate mai bună a vieţii. Plecând de la aceste lucruri esenţiale, secţiunile următoare oferă argumente pentru identificarea a opt priorităţi strategice şi a obiectivelor corespunzătoaree pentru transformarea acestei viziuni în realitate la orizontul 2020 şi mai departe. Tabelul 4.1 de mai jos prezintă sinoptic priorităţile Strategiei Naţionale pentru Competitivitate, aşa cum răspund acestea priorităţilor de finanţare stabilite în Acordul de Parteneriat, iar Tabelul 4.2 aflatt la sfârşitull capitoluluii oferă o imagine sinoptică a corespondenţei dintre priorităţi strategice, obiectivele şi rezultatele aşteptate, precum şi obiectivele tematice ale perioadeii de programare TABEL 4-1 MATRICEA PRIORITĂŢILOR STRATEGICE ALE SNC ŞI A PRIORITĂŢILOR DE FINANŢARE E * Priorităţi strategice ale SNC #1 Formarea centrelor de producţie şi dezvoltaree tehnologică de competenţă regională şi internaţională #2 Revitalizarea industrială prin specializare inteligentă şi transformarea cunoaşterii în sursă de avans competitiv #3 Re-definirea politicilor industriale prin orientareaa către inovare şi consolidarea mecanismului de funcţionare a pieţeii Prioritate 1 Prioritate 2 Prioritate 3 Prioritate 4 Prioritate 5 #4 Integrarea industriilor de reţea în circuitul de creare de valoare adăugată 76

77 #5 Reglementarea mai bună a mediului de afaceri la nivel naţional şi dezvoltareaa capacităţiii regionale de administrare economică #6 Integrarea spaţiului urban - rural şi valorificarea capitaluluii teritorial în circuitul de formare a valorii economice #7 Pregătirea generaţiei 2050 #8 Deschiderea mediului de afaceri către direcţii de investiţii şi cercetare cu impact asupra provocărilor societale a) Există cinci priorităţii de finanţare (vezi Tabel 2. 1): Promovarea competitivităţii economice şi economiei locale Dezvoltarea infrastructurii moderne pentru creştere şi locuri de muncă Îmbunătăţirea capitalului uman printr-o ocupare mai mare şi politici maii bune de incluziune socială şi educaţie Optimizarea folosirii şi protecţieii resurselor şi activelor naturale Modernizarea şi consolidarea administraţiei naţionale şi a sistemului judiciar 4.2 Formarea centrelor de producţie şi dezvoltare tehnologică de competenţă regionalăă şi internaţională România dispune de atuuri dovedite în cercetarea ştiinţifică, prin calificarea forţei de muncă şi rezultatele cercetării.. De asemenea, există o tradiţie recentă în crearea unor mecanisme favorabile inovării: o evaluare a politicilor naţionale de inovare din perioada înaintea aderării remarca existenţa în România a unor mecanisme direcţionate cătree consolidarea legăturilor dintre cercetare şi industrie, fiind printre primelee ţări (foste comuniste) care au pus bazele unor centre-suport de inovare imediat după Dacă estimăm valoarea reputaţională prin indicatori precum număr relativ de cercetători,, finanţarea cercetării, numărul de patente, specializarea în activităţi intensive în cunoaştere etc., putem spune că aceasta se află pe un trend ascendent al vizibilităţii României la nivel european 131, iar reţelele formate de cei cca de cercetări români în diaspora 13 32, un 130 Innovation Policy in Seven Candidate Countries: the Challenges. Summary of main findings of first interim report, Enterprise Directorate-General, Contract N INNO , May, Technopolis Group, GEA Strategy & Consulting, FMM Consultancy, Mid-Term Evaluation of the National Strategy and of the National RD&I Plan , Final Report, 23 January 2012, Bucureşti, pp The World Bank (2011) Romania Functional Review. Research, Development, and Innovation Sector, Final Report, 31 May, p

78 număr remarcabil în valori absolute şi relative, plaseazăă sub bune auspicii integrarea în circuitul internaţional al cunoaşterii şi inovării. Provocarea constă în formarea capacităţii simultan la nivel productiv şi instituţional de a transforma acest potenţiall în rezultatee economice care să formeze o bază solidă, pe termen lung, pentru performanţe competitive de înalt nivel. În aceste condiţii, devine prioritară angajarea resurselor în direcţia înfiinţării unor reţele naţionale şi regionale a centrelorr de elită în domeniul cercetării aplicative în sectoarele economice cu avantaje competitive, inclusiv prin creareaa unui cadru stimulativ pregătirii proiectelorr de cercetare a firmelor şi instituţiilor de cercetare naţionale în vederea accesării mai bune a finanţării oferite de programele de cercetare naţionale şi europene. Obiectivee strategice Înfiinţarea unor reţele naţionale a centrelorr de elită în domeniul tehnologiei şi inovării în sectoarele economice cu avantaje competitive (vezi Tabel 3.3). Ţintă: Susţinerea financiară prioritară a cercetării aplicative prin FESI, în paralel cu dezvoltarea programelor de cercetare fundamentală pe teme de interes care vizează trecerea la economia verde (ex. Planul Naţional de Cercetare , Horizon 2020) Susţinerea unor programe multidisciplinare de anvergură de vârf prin cooperare regională şi internaţională în vederea pregătirii proiectelor de cercetare a firmelor şi instituţiilor de cercetare naţionale privind participarea masivă la programele de cercetare europene. Ţintă: Creşterea ratei de succes a participanţilor lider de proiect din România în proiectele Horizon Crearea unor centre de competenţă pentru specializareaa inteligentă a economiilor regionale. Ţintă: Înfiinţarea consorţiilor de cercetare regionale bazate pe elaborarea proiectelor comune între instituţii de cercetare, inclusiv publice, firme inovative şi de producţie, centre de incubare şi de dezvoltare tehnologică. 78

79 4.2.4 Anticiparea transformăr rilor industriale prin cercetări interdisciplinare, exploratorii şi de nişăă şi prin crearea unui cadru adecvat comercializării inovării tehnologice. Ţintă: Înfiinţarea Institutului Român pentru Tehnologie (IRT) cu responsabilitatea prospectării, definirii, coordonării şi monitorizării priorităţilor de inovare tehnologică şi de asigurare a cadrului de finanţare şi sprijin pentru comercializarea inovării la nivel naţional şi global. 4.3 Revitalizarea industrială prin specializare inteligentă şi transformarea cunoaşterii în sursă de avans competitiv România este o economie industrială, însă este necesară revitalizarea acestei platforme importante pentru creştere şi ocupare în condiţiile în care industriilee tradiţionale au pierdut consistent poziţii pe pieţelee internaţionale, iar celee mai noi sectoare performante nu au scăpat de capcana valorii adăugate mici. Noile tehnologii permit producţia la volume mai mari şi cu materiale mai avansate, tehnologii cu conţinut scăzut de carbon, bio-tehnologii, nano-tehnologii, schimbând astfel avantajul competitiv. Pentru a-şi menţine avantajul competitiv în lume, industria Uniunii Europene trebuie să îşi sporească eforturile de a adapta aceste tehnologii 133, iar România trebuie să fie parte a acestui proces. Sunt necesaree structuri formale sau informale caree să asigure un cadru propice creativităţii, surse disponibile de finanţare şi mijloace de asigurare a riscului. Specializarea inteligentă este un proiect participativ pentru inovare, experimentare tehnologică şi valorificare comercială al autorităţilor de guvernare (naţionale şi locale) şi al mediului privat. Împreună, prin stabilirea unor grupuri de lucru, autorităţile şi firmele trebuie să lucreze şi să găsească soluţii atât pentru revitalizarea industrială şi lansarea pe noi baze competitive a sectoarelor tradiţionale, dar şi pentru promovarea economiei cunoaşterii în industrii de viitor, acele sectoare cheie pentru atragerea investiţiilor private în inovare. Obiectivee strategice Promovarea economiei cunoaşteriii şi orientarea cercetării către dezvoltarea de noi aplicaţii economicee (produse, procedee, tehnici, tehnologii) în baza modelelor din lumea 133 European Commission, Member States` Performance Scoreboard, 2012, p. 7 Competitiveness, Performance and 79 Polices, Industrial

80 naturalăă (noi materiale compozite etc.), noi structuri funcţionale (pentru furnizare de energie etc.), noi produse farmaceutice şi procedee dee tratament (biogenetică). Ţinte: (1) Folosirea a cel puţin 20% din sumele obţinute din valorificarea activelor deţinute de stat prin privatizare pentru dezvoltarea sistemului naţional de educaţie şi inovare în direcţia obiectivului. (2) Înfiinţarea unui Fond al cercetării cu capital de risc al cărui funcţionare să fie orientată spre domeniile identificate de IRT (inclusiv prin co-finanţarea publică a vehiculelor financiare pentru capital de risc) Înfiinţarea programului de cercetare şi inovare 10 industrii de viitor concentrat pe dezvoltarea de produs, inclusiv prin dobândirea drepturilor de proprietatee intelectuală, în 10 din domeniile tematice prioritare pentru CDI (tabel 3.3). Ţintă: Creşterea ponderii întreprinderilor cu activitate de inovare până la 40% în Revitalizarea a industrială a sectoarelor tradiţionale în agricultură şi industria de prelucrare şi lansarea pe noi baze competitive, prin inovare şi aplicaţiii comercialee ale inovării, a sectoarelor de activitate care joacă un rol economic important în ceea ce priveşte ocupareaa şi investiţiile angajate, dar care sunt în pierdere de competitivitate (ex. textile inteligente şi design pentru textile & confecţii, genetica organismelorr pentru agricultură, ocupaţii culturale şi creativee pentru turism şi agricultură, noii materiale şi design pentru mobilă şi prelucrarea lemnului). Ţintă: Obţinerea unei cote de piaţă mondială de cel puţin 5% pentru sectoarele celee mai performante din industriile tradiţionale Stabilirea unor grupuri de lucru (taskforce) între Guvern Universităţi şi institute de cercetare, dezvoltare Asociaţii profesionale pentru identificareaa resurselorr pentru inovare şi investiţii în tehnologie în sectoarele cheie ale industriei şi serviciilor conexe (Tabel 3. 1). Ţintă: Creşterea cheltuielilor angajate de mediul privat pentru CDI pana la 1% din PIB până în

81 4.4 Re-definirea politicilor industriale prin orientareaa către inovare şi consolidarea mecanismului de funcţionare a pieţeii 134 Ministerul Economiei, Direcţia de Dezvoltare Export, Strategia Naţională de Export , 2011, p Mereuţă, Cezar, citatt în Popa, Dan, Din top 100 exportatori, 96 sunt companii străine. Relansăm exporturile sau exportatorii? 10 soluţii concrete pentru relansarea industriei românești, romanesti.htm straine-relansam-exporturile-sau-exportatorii-10-solutii-concrete-pentru-relansareaindustriei- 81 Evaluările existente arată că punctele slabe ale industriei din România sunt localizate în capacitatea redusă de ofertare la export conform cerinţelor pieţii, ceea ce conduce la o rigiditate structurală a ofertei de export cu valoare adăugată mare şi o captivitate a sa faţă de lanţurile productive dominante din ţările din prima linie a ierarhieii exportatorilor (ţările mari exportatoare) care au tendinţa să externalizeze e în România numai funcţia de producţie. 134 Capacitatea firmelor de a participa la corectarea acestor deficienţe este deosebit de inegală în economia României. În ceea ce priveşte firmele, aproximativ 75% din cifra dee afaceri a companiilor cu peste 250 de angajaţi din sectorul industrial al României este raportată de companii străine, iar influenţa economică se extinde semnificativ în ceea ce priveşte vânzarea produselor indigene pe pieţele externe: primele 1000 de companii exportatoare (firme mari şi foarte mari) acoperă aproximativ 52% din valoarea exporturilor României. 135 Pe de o parte, activitatea industrială modernă depinde de multiplicarea cooperării inter şi intra-industriale între firmele mari şi IMM-uri, mai ales prin atragereaa acestora din urmă în activităţile de cercetare sau experimentare ale firmelor multinaţionale. Pe de altă parte, formarea politicii industriale a devenit esenţial un rezultat al dialogului public privat în baza unor agendee de acţiune sectorială pentru a găsi soluţii în timp real problemelor în funcţie de tendinţele competiţiei din fiecare sector industrial. Efectul general aşteptat este consolidarea platformei de producţie şi export a IMM-urilor, cel mai mare angajator în economia naţională, în special prin angajarea lor în reţele de producţie regionale. Obiectivee strategice Atragerea activităţilor de cercetaree sau experimentare ale firmelor multinaţionale şi valorificarea competenţelor naţionale prin integrarea acestora în activităţii de cercetare şi inovare într-o proporţie superioară faţă de activităţilee de producţie şi asamblare.

82 Ţintă: Creşterea cu cel puţin 50% a ocupării în activităţile de CDI ( ) în sectorul privat Consolidareaa viabilităţiii legăturilorr de afacerii prin multiplicarea cooperării inter şi intra-industriale între firmele mari şi IMMM în scopul creşterii performanţelor comercia ale 136 ale grupărilor economice (cluster). Ţintă: Dublarea exporturilor ca pondere în vânzări în asocierile de firme şi instituţii identificate drept grupări economice (cluster) Consolidareaa dialoguluii public privat în implementarea politicii industriale prin grupuri de lucru naţionale între guvern şi asociaţiile profesionale industriale în favoarea susţinerii creşterii economicee în funcţie de tendinţele competiţiei din fiecare sector industrial. Ţinte: (1) Formularea strategiilor de politică industrială în baza Agendelor de acţiune sectorială. (2) Convenirea unor acorduri cadru şi priorităţi cu privire la Regulile ajutorului de stat pentru sprijinirea activităţii industriale inovative. (3) Formularea responsabilităţilor Consiliului Naţional pentru Competitivitatee (CONACO) în funcţie de Agendele de acţiune sectorială şi priorităţile SNC Consolidareaa ofertei naţionale de producţie şi export prin atragerea IMM în circuitul comercial, în special prin schimburi transfrontaliere şi inter-regionale, în baza unor strategii de export regionale. Ţintă: Dublarea ponderii în exporturile de mărfuri ale României a judeţelor care deţin mai puţin de 1% la orizontul De ex., valoarea vânzărilor, valoarea exporturilor, numărul de patente, ponderea forţei de muncă de înaltă calificare, ponderea vânzărilor şi exporturilor de înaltă tehnologie 137 Judeţe sub 1% din exportul României : Bacău, Botoşani, Brăila, Călăraşi, Covasna, Giurgiu, Gorj, Harghita, Ialomiţa, Mehedinţi, Sălaj, Teleorman, Tulcea, Vaslui, Vâlcea. Datele sunt pentru 2012 conform Institutului Naţionale de Statistică. 82

83 4.4.5 Promovarea produselor de export prin intermediul unor iniţiative regionale şi transfrontaliere cu privire la dezvoltareaa în comun de serviciii comercialee (turism) şi de afaceri (marketing şi promovare, comerţ electronic, transporturi,, asigurări etc.). Ţintă: Creşterea ponderii exporturilor de mărfuri identificate prin imagine de produs şi/sau origine (brand) Dezvoltarea pieţei pentru transferul de tehnologie prin brokeri de tehnologie şi deschiderea spre mediul de afaceri a serviciilor oferite de oficiile pentru proprietate intelectuală (ex. consultanţă, acces la documentare, pregătire). Ţintă: Creşterea ponderiii produselor de înaltă tehnologie în exporturi la 10% la orizontul Consolidareaa relaţiilor economice cu cei maii importanţi parteneri actuali (statele membree UE), diversificarea schimburilo or economice ale României cu regiuni şi state emergente, cu creştere economică rapidă şi de durată ori cu potenţial economic deosebit ţări din zona Asia-Pacific (China, India, Indonezia, Vietnam, Australia), ţări latino-americane (Brazilia, Mexic, Peru, Chile, Columbia, Argentina), ţări africane sub-sahariene (Nigeria, Ghana, Botswana, statele membre ale Comunităţii Africii de Est) şi revigorarea relaţiilor economice cu parteneri tradiţionali ţările din America de Nord, Orientul Mijlociu/ /zona Golfului, Rusia şi ţările din spaţiul ex-sovietic, Africa de Nord. Ţintă: Creşterea gradului de deschidere a economiei peste nivelul mediei UE la orizontul Integrarea industriilor de reţea în circuitul de creare de valoare adăugată România a avut de recuperat decalaje importante faţă dee alte ţări europene mai avansate şi acest lucru a impus în trecut orientareaa programelor de investiţii în principal către infrastructura fizică. Tehnologiile noi au permis progrese importante în anumite domenii ( infrastructura de comunicaţii, echipamente de producţie energie regenerabilă). Nevoile de acumulare de capital, în special în transporturi şi sănătate, sunt încă importante, însă trebuie pregătită în acelaşi timp faza următoare 83

84 de trecere la proiectee integrate de infrastructură, în caree nevoile de investiţii apar ca rezultat al proiectelor de dezvoltare a afacerilor mai degrabă decât al obiectivului de reducere a decalajelor. Studiile de piaţă trebuie să completeze analizele de cost şi studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea infrastructurilor de transport, comunicaţii şi de energiee în cadrul oferit de viziunile strategicee teritoriale, existente sau în formare, dar şi pentru amplificarea conectivităţii în interiorul reţelei policentrice şi creşterii accesibilităţii teritorialee a României cu UE. În mod particular, abordarea infrastructurii energetice trebuie să ia în calcul interconectarea externă, dar mai ales provocările interne, ale funcţionării pieţei în general, cum ar fi întărirea capacităţiii de monitorizare, analiză şi previziune a tendinţelor în producţie şi consum, şi ale îmbunătăţirii avantajelor competitive în special, cum ar fi producţia descentralizată de energie, adaptarea la standardele de viitor în producţia şi consumul de energie, dezvoltarea tehnologiilor inteligentee de distribuţie şi stocare a energiei. Obiectivee strategice Dezvoltarea infrastructurii de transport, comunicaţii şi de energie în cadrul oferit de viziunile strategice teritoriale, existente sau în formare, cum ar fi Viziunea strategică a Europei de Sud Est, Viziunea strategică la Marea Neagră, Coridorul economic al Dunării, Spaţiul estic al Uniunii Europene, precum şi coridoaree prioritare sau iniţiative regionale ale UE. Ţintă: Creşterea cotei de piaţă mondială a serviciilor de transport la cel puţin dublul cotei de exporturi totale de servicii a României la orizontul (Anexa 3 şi Anexa 7) Amplificarea a conectivităţii în interiorul reţelei policentrice prin (a) evaluarea de impact teritorial ca instrumentt de evaluare spaţială a marilor proiecte de infrastructură şi (b) investiţii în dezvoltarea reţelelor de noduri intermodale de transport de mărfuri în relaţie cu coridoarele pan-europene şi cu navigaţia maritimă şi interioară. Ţintă: Creşterea investiţiilor în reţele de transport pentru creşterea accesibilităţii teritoriale a României cu UE, în special a regiunilor vulnerabile (prin izolare geografică, restrângerea activităţii industriale, risc de sărăcie, emigraţie masivă, şomaj înalt). 84

85 4.5.3 Dezvoltarea serviciilor în mediul de afaceri prin operareaa infrastructurilor strategice de comunicaţii. Ţintă: (1) Creşterea cotei de piaţă mondială a serviciilor Comunicare şi Calculatoare şi tehnologia informaţiei la 2% la orizontul (Anexa 3 şi Anexa 7) (2) Standardizarea sistemelor de comunicaţii prin cablu şi compatibilizarea bazelor de date Adaptarea la standardele de viitor în producţia şi consumul de energie (implementarea codurilor de reţea în consumul dee electricitate şi gaz; participarea la proiectele de interes comun în UE; dezvoltarea tehnologiei pentru eficientizarea consumului în zone rezidenţiale e). Ţinte: (1) Reducerea costurilor cu energia la consumatoriii industriali (exprimatee prin costurile în consumul de electricitate în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii); (2) Reducerea costurilorr cu energia la consumatorii casnici Promovarea producerii descentralizate de energie şi dezvoltarea tehnologiilor inteligente de distribuţie şi stocare a energiei. Ţinte: (1) Dezvoltarea de oraşe inteligente sustenabile energetic prin producţie proprie; (2) Adoptarea comercială (reverse engineering) a tehnologiilor noi de pe piaţă cu rezultate de vârf (de ex: cogenerarea de înaltă eficienţă şi stocarea de energie în hidrogen) Întărirea capacităţii de monitorizar re, analiză şi previziunee a tendinţelor în producţia şi consumul de energie prin (re)înfiinţarea uneii reţele de Observatoare energetice regionale. Ţintă: Creşterea cheltuielilor private şi publice de CDI în sectorul energetic Formarea pieţei serviciilor medicale prin înfiinţarea bursei serviciilor de sănătate (tratament, prevenire şi îngrijire, planificare familială, urgenţă) ca loc de întâlnire a ofertei (operatori de sănătate publici şi privaţi) şi a cererii (brokeri de servicii medicale, asiguratori). 85

86 Ţintă: Dublarea cheltuielilor pentru sănătate (publice şi private) pe locuitor (de la cca. 500 USD ( ) 138 la USD) la orizontul Reglementarea mai bună a mediului de afaceri la nivel naţional şi dezvoltarea capacităţii regionale de administrare economicăă Într-o economie funcţională, aparatul de stat este un partener al societăţii: birocraţia nu este sursă de favoruri, nici adversar faţă de oamenii de afaceri şi cetăţenii obişnuiţi. Birocraţia produce valoare adăugată atunci când vine cu măsuri de sprijin în întâmpinarea nevoilor celor pe care îi serveşte. Statele europene care folosesc astăzi drept model pentru avans competitiv, rata de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune sau rezistenţa în faţa crizei şi-au dezvoltat un puternic mecanism de decizie economică la nivel regional sau local, întotdeauna dublat de o responsabilitate fiscală şi financiară relativ importantă prin raportare la cheltuielile publice la nivel naţional. Astfel, valoarea impozitelor încasate de autorităţile locale sau regionale ca pondere din valoarea totală a impozitelor estee de 34,3% în Suedia, 25% în Belgia,, 23,3% în Finlanda, 26,7% în Danemarca, peste 20% în Germania şi Austria, şi ponderi cuprinse între 10% şi 20% în Letonia, Italia, Cehia, Estonia, Franţa, Polonia, Slovenia, Slovacia şi Lituania. În România, nivelul este de 3,8% în 2011 de la 9,2% în În prezent, decizii cruciale pentru îmbunătăţirea mediuluii de afaceri se iau cât mai aproape de locul în care acestea se implementea ază. Responsabilităţile autorităţilor locale şi regionale cresc în domenii precum impozitarea capitalului şi muncii diferenţiate în funcţie de ciclicitatea economiei regionale, care depinde de structura sectoarelor economice; formarea profesională şi educaţie pentru a acoperi cererea locală de profesii; atragerea investiţiilor; aşezarea pe baze transparente şi predictibile a participării investitorilor şi statului în parteneriatee publice-private de interes regional. 138 The World Bank, Health expendituree per capita (current US$), org/indicator/sh.xpd.pcap 139 Sursa datelor este Eurostat (2013), Taxation Trends in thee European Union, Luxembourg: Publications Office of the European Union 86

87 Obiectivee strategice Păstrarea principiului neutralităţii impactului reglementărilor administrative a mediului de afaceri şi evaluarea efectelor reglementărilor, cu accent asupra celor mai vulnerabile zone. Ţinte: (1) Principiul neutru al reglementărilor mediului de afaceri: costurile introduse de legislaţie trebuie compensate prin eliminarea unor reglementării cu impact echivalent. (2) Introducerea testului IMM (obligativitatea evaluării impactului reglementărilor asupra IMM). (3) Introducerea testului de competitivitate Externalizarea prin parteneriat cu mediul privat a serviciilor guvernamentale de tip analiză de piaţă şi impact, evaluare şi monitorizare dee politici publice şi reglementări. Ţintă: Reducerea sarcinilor administrative generate exclusiv de legislaţia naţională cu minim 25% 140 la orizontul Dezvoltarea pieţei de capital de risc şi de listare la bursă la nivel regional. Ţintă: Creşterea ponderii investiţiilor prin fonduri de capital de risc (raportate la PIB) de la 0,003% (2011) la 0,02% din PIB la orizontul Implementarea unei reforme fiscale prin transferul responsabilităţii în materie de impozitare şi decizie la autorităţile locale prin introducerea competiţiei fiscale pentru impozitarea muncii, capitaluluii şi a proprietăţii. Ţintă: Creşterea valorii impozitelor încasate dee autorităţile locale la 9% din valoarea impozitelor totale la orizontul Formarea unei culturi deschise de afaceri prin colaborarea instituţională dintre autorităţi locale şii reprezentanţii mediului privat t pentru transparentizarea afacerilor 140 Nivel minim asumat de România ca parte a iniţiativei la nivelul CE Betterr Regulation strategy. 141 Nivel depăşit în 2007, vezi SME access to finance, disponibil la europa.eu/europe2020/making- Venture capital accesibilă la /enterprise-finance- index/access-to-finance-indicators/venture-capital/index_en.htm. it-happen/ /key-areas/index_en.htm [accesat la ] Vezi şi pagina dedicate a Comisiei Europene, 87

88 (declararea contractelor de muncă, reducerea evaziunii fiscale,, facilităţi pentru angajarea persoanelor din categorii vulnerabile prin dezvoltareaa SPO). Ţintă: Scăderea ponderea economiei subterane la cel mult 20% din PIB la orizontul Integrarea spaţiului urban - rural şi valorificarea capitaluluii teritorial în circuitul de formare a valorii economice România este o ţară diversificată social şi economic la nivel teritorial. Din punct de vedere social, zone extinse din ţară se confruntă cu un declin demografic accentuat (pierderi de peste 15% din populaţie); populaţia este predominant rurală în 25 din 411 de judeţe ale ţării, iar cea expusă riscului de sărăcie relativă reprezenta 40..3% faţă de 24.1 % la nivelul UE din totalul populaţiei în 2011, dar în regiunile Nord-Est, Sud, Sud-Vest şi Sud-Est riscurile de excluziune şi sărăcie sunt mai ridicate decât media naţională. Din punct de vedere economic, doar 8 judeţe sunt caracterizate prin procente de ocupare în industrie de peste 30%, acesteaa fiind cele localizate în centrul, vestul şi nord-vestul ţării, iar sectorul serviciilor ajunge la valori de peste 60% în Bucureşti, Ilfov, Cluj şi Constanţa. 142 Persistenţa inegalităţii dezvoltării în plan spaţial în România sugerează deplasarea accentului în politica de valorificare a capitalului teritorial de la inegalitateaa regională către integrarea funcţională a unei zone de dezvoltare. Definiţiaa unei zone de dezvoltare încorporează şi caracteristici ce ţin de norme de viaţă, de protejarea mediului, de tradiţii locale, care favorizează sau nu dezvoltarea şi funcţionalitatea unei regiuni şi care astfel justifică tratarea separată a specificului cultural în plan teritorial. Posibilităţile de valorificare antreprenorialã sunt sprijinite prin asemenea programe ce vizează monitorizarea externalităţilor negative la nivelul aglomerărilor urban-rurale, reconfigurarea economică a teritoriului în areale ale creativităţii şi inovării sau monitorizarea şi monetizarea activelor de mediu Obiectivee strategice 142 MDRAP (2013), idem 88

89 4.7.1 Dezvoltarea urbană a localităţilor rurale situate în proximitatea marilor oraşe în vederea creării zonelor metropolitane ca poli de creştere economică. Ţintă: (1) Creşterea numărului de IMM/1000 locuitori în mediul rural; (2) Creşterea investiţiilor în activităţi ne-agricole în mediul rural. 143 MADR, PNDR analiza SWOT, versiune Diversificare ea economică în spaţiul rural şi creareaa unor ocupaţii de mare productivitate prin promovareaa industriilor specifice în mediul rural, investiţii în tehnologii şi echipamente, adoptarea schemelor de calitate, managementului risculuii şi consolidarea legăturilor pe lanţul de valoare (cercetare-agricultură/piscicultură/silvicultură-industrie- servicii). Ţinte: Dublarea productivităţii munciii în agricultură în 2020 faţă de nivelul actual de euro (VAB/UAM) ( ) Monitorizare ea externalităţilor negative la nivelul aglomerărilor urban-rurale şi implementarea unor programe de gestiune a degradării locuirii (cartiere mărginaşe şi insalubre sau cu o rată ridicată a infracţionalităţii, poluarea apelor, aerului şi solului; şomajul şi excluziunea socială; congestia traficului; migraţia factorilor - oameni, capital şi calificări.) Ţintă: Investiţii în îmbunătăţirea accesului la servicii de interes economic general (asistenţă medicală şi socială, de educaţie, infrastructură de transport etc.) al căror beneficiii sociale netee sunt pozitive Reconfigurar rea economică a teritoriului în areale ale creativităţii şi inovării prin crearea infrastructurii dezvoltării oraşelor inteligente, valorificarea economică a creaţiei artistice, a tradiţiilor culturale locale şi a potenţialului i genetic indigen al faunei şi florei. Ţintă: Ponderea angajaţilor în sectoarele creativee să ajungă la nivelul fiecărui judeţ la cel puţin 3% %.

90 4.7.5 Dezvoltarea serviciilor publice de e-guvernare şi asigurarea interoperabilităţii la nivel naţional pentru aceste servicii (sănătate, educaţie, servicii bancare de împrumut şi garantare, susţinerea afacerilorr etc.). Ţintă: Creşterea cu 10 p.p a ponderii întreprinderilor şi a populaţiei care folosesc serviciile e-guvernare în perioada Implementarea unor programe naţionale şi regionalee pentru monitorizarea şi monetizarea activelor de mediu. Ţintă: Înfiinţarea unui registru naţional al Habitatelor viitorului care să califice ca atare acele aşezări ale căror active de mediu (bio-diversitate, peisaj, ape ş.a.) au o valoare economică cel puţin egală cu valoarea producţieii industriale şi agricole locale. 4.8 Pregătirea generaţiei 2050 Avântul natalităţii din anii '60-'70, generat de o politică a regimului comunist pe drept contestată, a fost transferat în educaţia primită în anii '70-'80 şi transformat în baza productivă a anilor Creşterea ofertei de muncă nu a avut condiţiile necesare să se transforme în inputuri înalt productive pentru timpurile prezente de vreme ce procesul de educaţie s-a caracterizat printr-o puternică închidere ideologică şi izolare culturală şi profesională faţă de orizontul internaţional. Perspectiva imediată se află sub acelaşi semn al condiţiilor de pornire nefaste: baza productivă a anilor 2020 este pregătită de natalitatea din anii '80-'900 şi educaţiaa în anii '90-'00, aflată încă la începutul unui proces de modernizare, împovărat de o reformă a învăţământului mereu în schimbare şi de investiţii care niciodată nu ajung la nivelul celor promise. La testele PISA de verificaree a educaţiei de bază, România are un procent de rezultate slabe de 41% faţă de 18% media UE la ştiinţă, 47% faţă de 22% la matematică şi de 54% faţă de 20% la citit Citat după European Commission, Quality and relevance of education and trening, accesibil la quality_of_education_and_training.pdf ] [accesat la 90

91 Această Strategie are un obiectiv imediat, acela de a transforma condiţiile creşterii economice în perioada următoare de programare ( ) în vederea îmbunătăţirii competitivităţii, dar şi unul pe termen lung: să pregătească condiţiile pentru un standard de viaţă mai ridicat al celor care se nasc astăzi, aprox. 15% din populaţie 145. În 2020, aceştia vor urma primii ani de şcoală, între 2020 şi 2050 se vor afla la maximum de randament productiv, iar în 2050 vor trăi viaţa la deplină maturitate. Pentru ca aceste lucruri să se întâmple în condiţii superioare celor de azi, datoria generaţiei prezente este să asigure fundamente educaţionale adaptate societăţii moderne, prin obiective precum monitorizarea educaţiei obligatorii în baza unui standard de aptitudini sugerat de experienţele internaţionale; implementareaa unui sistem flexibil şi inovativ de învăţământ; favorizarea deschiderii intelectuale către valorile civilizaţiei contemporane şi crearea unor punţi de legătură cu diasporaa prin mecanisme durabile de cooperare; în fine, oportunităţi de afirmare profesională la orice nivel de abilităţi prin urmărirea unor obiective precum pregătirea programelor de învăţământ pentru implementarea timpurie a educaţiei pentru cercetare şi inovare şi formarea vocaţională la nivel regional în parteneriat public-privat. Obiectivee strategice Monitorizare ea educaţieii obligatorii în baza unui standard de aptitudini sugerat de experienţele internaţionale. Ţintă: Progres în direcţia plasării României cel puţin la jumătatea ierarhieii în testele PISA Implementarea unui sistem flexibil şi inovativv de învăţământ în scopul echilibrării balanţei între abilităţi şi competenţe, adaptat formelor variate de dezvoltare cognitivă şi dezvoltarea creativă la nivel personal, precum şi unui management educaţional- administrativ bazat pe implicarea în creştere a comunităţilor locale. Ţinte: (1) Îndeplinirea ţintei naţionale privind părăsirea timpurie a şcolii. (2) Oferta educaţională bazată pe TIC să reprezinte cel puţin 30% din programele educaţionale obligatorii la nivel naţional şi cel puţin 50% în zonele de locuire vulnerabilă. 145 Datele se referă la populaţia cuprinsă ( întree 0-14 ani în perioada

92 4.8.3 Pregătirea programelor r de învăţământ pentruu implementarea timpurie a educaţiei pentru cercetare şi inovare. Ţintă: Ponderea angajaţilor cu înaltă calificare să ajungă cel puţin la 20% din angajaţii industriei de prelucrare la orizontul Crearea unor punţi de legătură cu diaspora prin mecanism durabile de cooperare în CDI pe baze ad-hoc sau instituţionalizate. Ţintă: Utilizarea a cel puţin 10% din finanţarea publică destinată cercetării pentru programe internaţionale de cercetare cu participare preponderentă a cercetătorilor de origine română Pregătirea tehnică şi profesională prin programe de învăţământ vocaţional la nivel regional în parteneriat public-privat în vederea adaptării programelor de formare cerinţelor pieţei muncii, respectiv unei mai bune corelări a competenţelor cu nevoile sectoarelor de creştere economică, inclusiv prin facilitarea mobilităţii forţei de muncă. Ţintă: Realizarea unei rate de ocupare pentru grupaa de vârstă ani la nivel regional de 70% până în anul Deschiderea mediuluii de afaceri către direcţii de investiţii şii cercetaree cu impact asupra provocărilor societale Pe măsură ce atenţia şi resurselee autorităţilor europene şi naţionale sunt canalizate către o ofertă mai bună de bunuri publice calitatea vieţii, ocupare, coeziune estee de aşteptat ca un răspuns pe măsură să vină şi din partea societăţii, în primul rând a oamenilor de afaceri, în general din partea populaţiei capabilă de implicare socială. Relaţia dintre economie şi natură, natură şi mediul de viaţă s-a schimbat mult în ultimele decenii şi reclamă modificări în comportamentul economic, precum şi în atitudinea faţă de valorile comune ale societăţii. Dezvoltarea haotică a domeniului construcţiilor de la extracţia materialelor, transport, conversia spaţiilor verzi în spaţii destinate construirii, volumul construcţiilor, până la construcţiile ilegale din ariile protejate - reprezintă un procent 92

93 considerabil din Amprenta Ecologică 146 a ţăriii noastre. În general, în ciuda veniturilor mult mai mici comparativ cu cele de la nivel european, în România consumul de resurse şi cantitatea de deşeuri generate sunt mari 147, situându-se peste capacitateaa de regenerare naturală a mediului înconjurător. Pentru a reechilibra relaţia funcţională dintre economie, natură şi societate, este necesară implementarea unui pachet de măsuri atât de natură financiară, cât şii instituţională. Instrumentele financiare trebuie să vizeze creşterea investiţiilor în echipamente şi know-how pentru reducerea consumului unitar de energie, mărirea instituţiilor ne-bancare, diversificareaa instrumentelor financiare (de ex. formarea pieţei de obligaţiuni sociale) sau investiţii în reconstrucţia zonelor de locuire vulnerabile în areale de activitate economică (servicii de agrement, industrii culturale şi creative, parcuri de distracţie şi centre tematice artistice) ) care ocupă cu predilecţie forţa de muncă tânără. În plan instituţional, este nevoia de implementarea unui sistem de evaluare şi monitorizare al efectelor dezvoltării socio-economice şi coordonareaa măsurilor de creşteree a biocapacităţii, inclusiv pentru reducerea amprentei ecologice a României sau implementarea unor scheme de mobilitate la nivelul macro-regiunilor pentru transferul de bune practici, programe de investiţii pentru folosirea în comun a serviciilor (soft cooperation) şi dezvoltarea unor parteneriate de cercetaree pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii. Obiectivee strategice Implementarea unui sistem de evaluare şi monitorizare all efectelor dezvoltării socio- măsurilor de creştere a biocapacităţii. Ţintă: Reducerea Amprentei Ecologice a Românieii la sub 2,5 hectare pe cap de locuitor. economice asupra capacităţiii de regenerare a mediului înconjurător şi coordonarea Creşterea investiţiilor în echipamente şi know-how pentru reducerea consumului unitar de energie. 146 index ce măsoară presiunea pe care omenirea o exercită asupra ecosistemelor Ecological Footprint (eng.). 147 România avea în 2010 o amprentă ecologică medie de 2,7 ha pe cap de locuitor Living Planet Report 2010, WWF 93

94 Ţintă: Creşterea eficienţei energetice pe valoare unitară a exporturilor pentru firmele membre ale Asociaţiei Marilor Consumatori Industriali de Energie (ABIEC) Organizarea unor grupuri de lucru (task force) ) Autorităţi Universitate Industrie - Parteneri sociali în plan regional şi naţional cu scopul generării oportunităţilor de creştere a ocupării, în funcţie de structura demografică a şomerilor, tinerilor absolvenţi şi cerinţele angajatorilor. Ţintă: Creşterea cheltuielilor cu măsuri active de ocupare de la 0,03% în 2012 la 0,1% din PIB la orizontul Reconstrucţi ia zonelor de locuire vulnerabilee 148 în areale de activitate economică (servicii de agrement, industriii culturale şi creative, parcuri de distracţie şii centre tematice artistice) care ocupăă cu predilecţie forţa de muncă tânără. Ţinte: (1) Ponderea populaţiei aflate la risc de sărăcie sau excluziune socială să scadă la un nivel între 25% şi 35% la orizontul 2020; (2) Scăderea ratei tinerilor cu vârste cuprinse între de ani care nu urmează o formă de învăţământ sau de formare şi nu sunt încadraţi nici în muncă (NEET) de la 16,8% către nivelul actual al mediei UE de 12% (2012) 1 49 în perioada ; (3) Formareaa pieţei de obligaţiuni sociale (social bonds) Implementarea unor scheme de mobilitatee la nivelull macro-regiunilor pentru transferul de bune practici, programe de investiţii pentru folosirea în comun a serviciilor (soft cooperation) şi dezvoltarea unor parteneriate e de cercetare pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii în domenii precum tratamentul apei şii al deşeurilor, prevenirea dezastrelor, infrastructura de sănătate, servicii de educaţie, infrastructura de cercetare-inovare. Ţintă: Creşterea ocupării în industriile ecologice laa 1% din forţa de muncă ocupată Pentru definiţii şi clasificare vezi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţieii Publice (MDRAP) Strategia de Dezvoltaree Teritorială a României , Document de consultare, , cap Pentru definiţii şi statistică vezi European Commission, Youth unemployment, disponibil la youth_unemployment.pdf [accesat la ]. 150 Pentru definiţii şi statistică vezi European Commission, Green jobs: employment potential and challenges, disponibil la /ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/19_green_jobs.pdf [accesat la ], precum şi Munteanu, C. (et al.), Noi direcţii de politică industrială şi modificările structurale necesare, Bucureşti, Ed. Economică, pp

95 TABEL 4-2 MATRICEA PRIORITĂŢILOR, OBIECTIVELOR STRATEGICE, REZULTATELOR AŞTEPTATE ŞI A OBIECTIVELOR TEMATICE ALE PERIOADEI DE PROGRAMARE Priorităţi strategicee şi obiective Rezultate aşteptate Corespondenţa cu obiectivele tematice ** Formarea centrelor de producţie şi dezvoltare tehnologică de competenţă regională şi internaţională Susţinerea financiară prioritară a cercetării aplicative prin #1 Înfiinţarea unor reţele naţionale a centrelor de elită în FESI, în paralel cu dezvoltarea programelor de cercetaree domeniul tehnologiei şi inovării în sectoarele economice cu fundamentală pe teme de interes care vizează trecerea la avantaje competitive. economia verde. OT 1- OT 6 #2 Susţinerea unor programe multidisciplinare de anvergură de vârf prin cooperare regională şi internaţională în vederea Creşterea ratei de succes a participanţilor lider de proiect din România în proiectelee Horizon pregătirii proiectelor de cercetare a firmelor şi instituţiilor de OT 1, OT 3 cercetare naţionale privind participarea masivă la programele de cercetare europene. #3 Crearea unor centre de competenţă pentru specializarea Înfiinţarea consorţiilor de cercetare regionale bazate pe inteligentă a economiilor regionale.. elaborarea proiectelor comune între instituţii de cercetare, firme inovative şi de producţie, centre de incubare, instituţii OT 1-OT 6 publice de cercetare şi centre de dezvoltare tehnologică. Înfiinţarea Institutului Român pentru Tehnologie (IRT) cu #4 Anticiparea transformărilor industriale prin cercetări interdisciplinare, exploratorii şi de nişă şi prin crearea unui cadru adecvat comercializării inovării tehnologice. responsabilitatea prospectării, definirii, coordonării şi monitorizării priorităţilor de inovare tehnologică şi de asigurare a cadrului de finanţare şi sprijin pentru comercializarea inovării la nivel naţional şi global. OT 1, OT 3-OT 7 95

96 Revitalizarea industrială prin specializare inteligentă şi transformarea cunoaşterii în sursă de avans competitiv #1 Promovarea economiei cunoaşterii şi orientarea cercetării către dezvoltarea de noi aplicaţii economice (produse, procedee, tehnici, tehnologii) în baza modelelor din lumea naturală (noi materiale compozite etc.), noi structuri funcţionale (pentru furnizare de energie etc.), noi produse farmaceutice şi procedee de tratament (biogenetică). #2 Înfiinţarea programului de cercetare şi inovare 10 industrii de viitor concentrat pe dezvoltareaa de produs, inclusiv prin dobândirea drepturilor de proprietate intelectuală, în 10 din domeniile tematice prioritare pentru CDI. #3 Revitalizarea industrială a sectoarelor tradiţionale în agricultură şi industria de prelucrare şi lansarea pe noi baze competitive, prin inovare şi aplicaţii comerciale ale inovării, a sectoarelor de activitate care joacă un rol economic important prin ocupare şi investiţii angajate, dar care sunt în pierdere de competitivitate. #4 Stabilirea unor grupuri de lucru (taskforce) între Guvern Universităţi şi institute de cercetare, dezvoltare Asociaţii profesionale pentru identificarea resurselor pentru inovare şi investiţii în tehnologie în sectoarelee cheie ale industriei şi serviciilor conexe.. (1) Folosirea a cel puţin 20% din sumele obţinute din valorificarea activelor deţinute de stat prin privatizare pentru dezvoltarea sistemului naţional de educaţie şi inovare în direcţia obiectivului. (2) Înfiinţarea unui Fond al cercetării cu OT 2- OT 7, OT 10 capital de risc al cărui funcţionare să fie orientată spre domeniile identificatee de IRT (inclusiv prin co-finanţarea publică a vehiculelor financiare pentruu capital de risc). Creşterea ponderii întreprinderilor cu activitate de inovare OT 1, OT 3, OT 4, până la 40% în OT 6 Obţinerea unei cote de piaţă mondială de cel puţin 5% pentru sectoarele cele mai performante din industriile tradiţionale. OT 1, OT 2, OT 3, OT 6, OT 8 Creşterea cheltuielilor angajate de mediul privat pentru CDI pana la 1% din PIB până în OT 3-OT 7, OT 11 96

97 Re-definirea politicilor industriale prin orientarea către inovare şi consolidarea mecanismului de funcţionare a pieţei #1 Atragerea activităţilor de cercetare sau experimentare ale firmelor multinaţionale şi valorificarea competenţelor naţionale prin integrarea acestora în activităţi de cercetare şi inovare într-o proporţie superioară faţă de activităţile de producţie şi asamblare. #2 Consolidarea viabilităţii legăturilor de afaceri prin multiplicarea cooperării inter şi intra-industriale între firmele mari şi IMM în scopul creşterii performanţelor comerciale ale grupărilor economice (cluster). #3 Consolidarea dialogului public privat în implementarea politicii industriale prin grupuri de lucru naţionale între guvern şi asociaţiile profesionale industriale în favoarea susţinerii creşterii economice în funcţie de tendinţelee competiţiei din fiecare sector industrial. #4 Consolidarea ofertei naţionale de producţie şi export prin atragerea IMM în circuitul comercial, în special prin schimburi transfrontaliere şi inter-regionale, în baza unor strategii de export regionale. #5 Promovarea produselor de export prin intermediul unor iniţiative regionale şi transfrontaliere cu privire la dezvoltarea în comun de servicii comerciale (turism) şi de afaceri (marketing şi promovare, comerţ electronic, transporturi, asigurări etc.). #6 Dezvoltarea pieţei pentru transferul de tehnologiee prin brokeri de tehnologie şi deschiderea spre mediul de afaceri a serviciilor oferite de oficiile pentru proprietate intelectuală (ex. consultanţă, acces la documentare, pregătire). Creşterea cu cel puţin 50% a ocupării în activităţile de CDI ( ) în sectorul privat. Dublarea exporturilor ca pondere în vânzări în asocierile de firme şi instituţii identificate şi susţinute public drept grupări economice (cluster). (1) Formularea strategiilor de politică industrială în baza Agendelor de acţiune sectorială. (2) Convenirea unor acorduri cadru şi priorităţi cu privire laa Regulile ajutorului de stat pentru sprijinirea activităţii industriale inovative. (3) Formularea responsabilităţilor Consiliului Naţional pentru Competitivitate (CONACO) în funcţie dee Agendele de acţiune sectorială şi priorităţile SNC. Dublarea ponderii în exporturile de mărfuri ale României a judeţelor care deţin mai puţin de 1% laa orizontul Creşterea ponderii exporturilor de mărfuri identificate prin imagine de produs şi/ /sau origine (brand). Creşterea ponderii produselor de înaltă tehnologie în exporturi la 10% la orizontul OT 1, OT 3, OT 8 OT 3, OT 8, OT 11 OT 2- OT 8, OT 11 OT 3, OT 8, OT 9, OT 11 OT 2, OT 3, OT 8 OT 1, OT 3, OT 8 97

98 #7 Consolidarea relaţiilor economice cu cei mai importanţi parteneri actuali (statele membre UE), diversificareaa schimburilor economice ale României cu regiuni şi state emergente, cu creştere economică rapidă şi de durată ori cu potenţial economic deosebit ţări din zona Asia-Pacific (China, India, Indonezia, Vietnam, Australia), ţări latino-americane (Brazilia, Mexic, Peru, Chile, Columbia, Argentina), ţări africane sub-sahariene (Nigeria, Ghana, Botswana, statele membre ale Comunităţii Africii de Est) şi revigorarea relaţiilor economice cu parteneri tradiţionali ţările din America de Nord, Orientul Mijlociu/zona Golfului, Rusia şi ţările din spaţiul ex-sovietic, Africa de Nord. Creşterea gradului de deschidere a economiei peste nivelul mediei UE la orizontul OT 3, OT 4, OT 8, OT 11 98

99 Integrarea industriilor de reţea în circuitul de creare de valoare adăugată #1 Dezvoltarea infrastructurii de transport, comunicaţii şi de energie în cadrul oferit de viziunile strategice teritoriale, existente sau în formare, cum ar fi Viziunea strategică a Europei de Sud Est, Viziunea strategică la Marea Neagră, Coridorul economic al Dunării, Spaţiul estic al Uniunii Europene, precum şi coridoare prioritare sau iniţiative regionale ale UE. #2 Amplificarea conectivităţii în interiorul reţelei policentrice prin (a) evaluareaa de impact teritorial ca instrument de evaluare spaţială a marilor proiectee de infrastructură şi (b) investiţii în dezvoltarea reţelelor de noduri intermodale de transport de mărfuri în relaţie cu coridoarele pan-europene şi cu navigaţia maritimă şi interioară. #3 Dezvoltarea serviciilor în mediul de afaceri prin operarea infrastructurilor strategice de comunicaţii. #4 Adaptarea la standardele de viitor în producţia şi consumul de energie (implementarea codurilor de reţea în consumul de electricitate şi gaz); participarea la proiectele de interes comun în UE; dezvoltareaa tehnologiei pentru eficientizarea consumului în zone rezidenţiale. #5 Promovarea producerii descentralizate de energiee şi dezvoltarea tehnologiilor inteligente de distribuţie şi stocare a energiei. #6 Întărirea capacităţii de monitorizare, analiză şi previziune a tendinţelor în producţia şi consumul de energie prin (re)înfiinţarea unei reţele de Observatoare energetice regionale. Creşterea cotei de piaţă mondială a serviciilor de transport la cel puţin dublul cotei de exporturi totale de servicii a României la orizontul Creşterea investiţiilor în reţele de transport pentru creşterea accesibilităţii teritoriale a României cu u UE, în special a regiunilor vulnerabilee (prin izolare geografică, restrângerea activităţii industriale, risc de sărăcie, emigraţie masivă, şomaj înalt). (1) Creşterea cotei de piaţă mondială a serviciilor Comunicare şi Calculatoare şi tehnologia informaţiei la 2% la orizontul (Anexa 3 şi Anexa 7) ) (2) Standardizarea sistemelor de comunicaţii prin cablu şii compatibilizareaa bazelor de date. (1) Reducerea costurilor cu energia la consumatorii industriali (exprimatee prin costurile înn consumul de electricitate în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii). (2) Reducerea costurilor cu energia la consumatorii casnici. (1) Dezvoltarea de oraşe inteligente sustenabile energetic prin producţie proprie; (2) Adoptarea comercială (reverse engineering) a tehnologiilor noi de pe piaţă cu rezultate de vârf (de ex: cogenerarea de înaltă eficienţă şi stocarea de energie în hidrogen). Creşterea cheltuielilor private şi publice de CDI în sectorul energetic. OT 2, OT 3, OT 4, OT 7, OT 11 OT 3, OT 7, OT 8, OT 9 OT 2, OT 3, OT 8 OT 2, OT 4, OT 5, OT 6 OT 2, OT 4, OT 5, OT 6 OT 4, OT 5, OT 6, OT 7, OT 11 99

100 #7 Formarea pieţei serviciilor medicale prin înfiinţarea bursei serviciilor de sănătate (tratament, prevenire şi îngrijire, planificare familială, urgenţă) ca loc de întâlnire a ofertei (operatori de sănătate publici şi privaţi) şi a cererii (brokeri de servicii medicale, asiguratori). Dublarea cheltuielilor pentru sănătate (publice şi private) pe locuitor (de la cca. 500 USD ( ) la USD) la orizontul OT 2, OT 3, OT

101 Reglementarea mai bună a mediului de afaceri la nivel naţional şi dezvoltarea capacităţiii regionale de administrare economică #1 Păstrarea principiului neutralităţii impactului reglementărilor administrative a mediului de afaceri şi evaluarea efectelor reglementărilor, cu accent asupraa celor mai vulnerabile zone. #2 Externalizareaa prin parteneriat cu mediul privat a serviciilor guvernamentale de tip analiză de piaţă şi impact, evaluare şi monitorizare de politici publice şi reglementări. #3 Dezvoltarea pieţei de capital de risc şi de listare la bursă la nivel regional. #4 Implementareaa unei reforme fiscale prin transferul responsabilităţii în materie de impozitare şi decizie la autorităţile locale prin introducerea competiţiei fiscale pentru impozitarea muncii, capitalului şi a proprietăţii. #5 Formarea unei culturi deschise de afaceri prin colaborarea instituţională dintre autorităţi locale şi reprezentanţii mediului privat pentru transparentizarea afacerilor (declararea contractelor de muncă, reducerea evaziunii fiscale, facilităţi pentru angajarea persoanelor din categorii vulnerabile prin dezvoltarea SPO). (1) Principiul neutru al reglementărilor mediului de afaceri: costurile introduse de legislaţie trebuiee compensate prin eliminarea unor reglementări cu impact echivalent. (2) Introducerea testului IMM (obligativitatea evaluării impactului reglementărilor asupra IMM). (3) Introducerea testului de competitivitate. Reducerea sarcinilor administrative generate exclusiv de legislaţia naţională cu minim 25% la orizontul Creşterea ponderii investiţiilor prin fonduri de capital de risc (raportate la PIB) de la 0,003% (2011)) la 0,02% din PIB la orizontul Creşterea valorii impozitelor încasate de autorităţile locale la 9% din valoarea impozitelor totale la orizontul Scăderea ponderea economiei subterane la cel mult 20% din PIB la orizontul OT 3, OT 11 OT 11 OT 3 OT 3, OT 11 OT 3, OT

102 Integrarea spaţiului urban - rural şi valorificarea capitalului teritorial în circuitul de formare a valorii economice #1 Dezvoltarea urbană a localităţilor rurale situate în proximitatea marilor oraşe în vederea creării zonelor metropolitane ca poli de creştere economică. #2 Diversificarea economică în spaţiul rural şi crearea unor ocupaţii de mare productivitate prin promovarea industriilor specifice în mediul rural, investiţii în echipamente, adoptarea schemelor de calitate, managementului riscului şi consolidarea legăturilor pe lanţul de valoare (cercetare- agricultură/piscicultură/silvicultură-industrie-servicii). #3 Monitorizarea externalităţilor negative la nivelul aglomerărilor urban-rurale şi implementarea unor programe de gestiune a degradării locuirii (cartiere mărginaşe şi insalubre sau cu o rată ridicată a infracţionalităţii, poluarea apelor, aerului şi solului; şomajul şi excluziunea socială; congestia traficului; migraţia factorilor - oameni, capital şi calificări.) #4 Reconfigurareaa economică a teritoriului în areale ale creativităţii şi inovării prin crearea infrastructurii dezvoltării oraşelor inteligente, valorificarea economică a creaţiei artistice, a tradiţiilor culturale locale şi a potenţialului genetic indigen al faunei şi florei. #5 Dezvoltarea serviciilor publice de e-guvernare şi asigurarea interoperabilităţiii la nivel naţional pentru aceste servicii (sănătate, educaţie, servicii bancare de împrumut şi garantare, susţinerea afacerilor etc.). #6 Implementareaa unor programe naţionale şi regionale pentru monitorizarea şi monetizarea activelor de mediu. (1) Creşterea numărului de IMM/10000 locuitori în mediul rural; (2) Creşterea investiţiilor în activităţi ne-agricole în OT 2, OT 3, OT 8, mediul rural. OT 9, OT 11 Dublarea productivităţii muncii în agricultură în 2020 faţă de nivelul actual de euro (VAB/UAM) ( ). OT 2, OT 3, OT 8 Investiţii în îmbunătăţirea accesului la servicii de interes economic general (asistenţă medicală şi socială, de educaţie, infrastructură de transport etc.) al căror beneficii sociale nete sunt pozitive. Ponderea angajaţilor în sectoarele creative să ajungă la nivelul fiecărui judeţ la cel puţin 3%. Creşterea cu 10 p.p. a ponderii întreprinderilor şi a populaţiei care folosesc serviciile e-guvernare în perioada Înfiinţarea unui registru naţional al Habitatelor viitorului care să califice ca atare acele aşezări ale căror active de mediu (bio-diversitate, peisaj, ape ş.a.) au o valoare economică cel puţin egală cu valoarea producţiei industriale şi agricole locale. OT 2, OT 9, OT 11 OT 2, OT 3, OT 7, OT 8, OT 9, OT 10 OT 2, OT 9, OT 11 OT 2, OT