Asociația Munții Făgăraș Rășinari, str. Octavian Goga nr. 1687, județul Sibiu Tel.: 0372/71.30.71 Fax: 0372/89.87.77 Administrația siturilor Natura 2000 Munții Făgăraș și Piemontul Făgăraș Ocolul Silvic Rășinari R.A. Rășinari, str. Octavian Goga nr. 1687, județul Sibiu Tel.: 0372/71.30.71, Fax: 0372/89.87.77 Ocolul Silvic Izvorul Florii R.A. Avrig, str. Horea nr. 8, județul Sibiu Tel./Fax: 0269/52.43.49 Titlul proiectului: Managementul integrat al siturilor Natura 2000 Munții Făgăraș și Piemontul Făgăraș Cod SMIS 36867 Editorul materialului: Asociația Munții Făgăraș Data publicării: septembrie 2014 Proiect co-finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013 Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. NATURA 2000 Munții Făgăraș Piemontul Făgăraș Protejează natura din jurul tău!
O floare cum nu mai e alta......și o natură care ne întruchipează multe adevăruri. Și dacă, undeva, eu știu o floare care-n lume n-are seamăn și care nu trăiește în altă parte decât numai pe planeta mea, și dacă, într-o bună dimineață, o oaie mititică e în stare să o nimicească așa, dintr-o lovitură, fără să-și dea seama de ceea ce face, nici acesta nu-i un lucru important? Când cineva a îndrăgit o floare cum numai una singură se află, lucrul acesta e de ajuns pentru ca el, privind-o, să fie fericit. (Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupery) În Labirintul mâncăcioșilor ursul, barza și liliacul vor să găsească drumul către hrana dorită. Încearcă să îi ajuți, colorând cele trei trasee în culori diferite. Fragmentul reprodus mai sus încearcă un frumos joc de cuvinte, care dorește să sugereze un lucru foarte important: floarea simbolizează natura și este o metaforă a faptului că sufletul se vindecă atunci când este în preajma ei și astfel devine fericit. Trebuie să înțelegem că viața își pierde sensul doar în ziua în care rămânem tăcuți în privința lucrurilor care contează pentru noi, iar natura este mai mult decât un loc - ea este energia vie care ne permite să existăm. De aceea, a conta este puțin spus.
Povestea lupului și a Scufiței Roșii Partea a II-a Călătoria lui Andrei - în căutarea adevărului despre lupul cel rău și alte animale sălbatice... și așa: pădurarul a scos-o pe Scufița Roșie și pe bunica ei din burta lupului, iar, apoi, au umplut burta lupului cu pietre. Când lupul s-a trezit, i s-a făcut sete, s-a aplecat peste marginea fântânii să bea apă, dar pietrele grele din burtă l-au tras în fântână și așa a scăpat Scufița roșie și bunica ei de lup. Sfârșit! -Nu-mi mai spui o poveste, bunico? Te rog... -Nu, Andrei... Culcă-te acum! Vrei să vină lupul și să vadă că nu mă asculți? Te înghite și pe tine și cine știe dacă vom găsi un pădurar... Acestea fiind zise, Andrei o ascultă, se cufundă în perna moale și închise ochii. Bunica trase pătura caldă peste el, îl sărută pe obraz, apoi plecă. Dar liniștea n-a durat prea mult. Dintr-o dată, lui Andrei i se păru că tot felul de păsărele îi intraseră în odaie, iar acum cântau la capul lui, ca niște adevărați cântăreți profesioniști, care nu ezită să-și arate măiestria și puterea glasului. Andrei strânse ochii mai tare și vru să își acopere capul cu pătura cu care bunica lui îl înfofolise. Însă... ia-o de unde nu-i! Totuși, Andrei nu avea curajul încă să-și deschidă ochii îi era frică de lupul care pândește, care așteaptă să vadă dacă a ascultat-o pe bunica lui sau nu, dacă a adormit, până când... Simți o atingere umedă pe picioarele sale acum dezvelite... Andrei sări brusc, de data asta cu ochii larg deschiși. În fața lui, tot cu o expresie speriată, era un animal blănos, asemeni unui câine mai mare, cu ochii căprui scânteietori. Era clar acum, se uita în ochii lupului cel rău... -Te rog, te rog, nu mă înghiți! Îti jur, voiam să dorm! Am ascultat-o pe bunica mea, crede-mă! -Să te înghit? -Da! Ți-am simțit limba pe piciorul meu! Mai era puțin, doar atât mai era... dacă nu mă ridicam, eram deja în stomacul tău! -Vai de mine, îmi cer scuze! Niciodată nu am avut această intenție! Iar ceea ce ai simțit nu era limba mea, ci nasul meu. La fel ca în cazul câinilor, căci suntem veri îndepărtați, după cum bine poți să-ți dai seama după asemănarea fizică, noi, lupii, avem nasul umed atunci când suntem sănătoși, iar eu, din fericire, fac parte dintre puținii lupi care mai sunt sănătoși. De aceea mă și aflu aici. Ca să clarificăm odată și odată, încercam să te trezesc fiindcă ceva era în neregulă cu tine. Visai urât, așa cred. În plus, am un mesaj de transmis și te-am ales pe tine. -Ce mesaj? Și...de ce m-ai ales pe mine? -De mesaj va trebui să-ți dai seama pe parcursul călătoriei noastre. Iar pe tine te-am ales pentru că ești exemplul perfect de copil care știe să asculte și să transmită mai departe acest mesaj. Privește în jur! Aceasta este casa mea și a tuturor surorilor și fraților mei, mici sau mari, zburători sau târâtori... Vreau să ți-o prezint ție și te îndemn să-ți satisfaci orice curiozitate ai avea. Acestea fiind spuse, Andrei îl urmă pe lup, privindu-i casa, ascultându-i familia... Se întreba ce este fiecare sunet pe care îl aude. Întâi, îl întrebă pe lup cine face zgomotul acela rapid și repetitiv. Se auzea oarecum ca și când cineva ar bate într-o ușă, dar oricât ar fi căutat, nu găsi niciuna. -Ei, aceasta trebuie să fie ciocănitoarea pestriță de grădină. Ea poate să mănânce fructe și semințe, dar este înnebunită după insecte! Se folosește de ciocul ascuțit ca să ajungă la insectele din interiorul scoarței arborelui. Vezi tu, acele insecte sunt ca o boală pentru arbori, care nu sunt doar sursă de hrană sau loc de trai pentru diferite viețuitoare, ci și o sursă de oxigen atât pentru noi, animalele, cât și pentru voi, oamenii. Asta o face pe surioara mea, ciocănitoarea, să fie ca medicul din lumea ta. De altfel, pot să spun, la rândul meu, că sunt medic pentru întreaga pădure. -Și tu mănânci insecte? întrebă Andrei. -Uneori... De fapt, pot mânca aproape orice, dacă mi-e foarte foame. Însă, de câte ori văd un leș, adică un animal care a murit, e de datoria mea să scap de el. Nu multe animale suportă să se atingă de așa ceva, iar dacă ar rămâne acolo, atunci toată pădurea ar mirosi foarte urât și chiar s-ar îmbolnăvi multe animale, și chiar oameni, de la el. Andrei îl asculta pe lup, uimit de câte lucruri putea afla de
la el, însă atenția îi fu atrasă de o pasăre zveltă ce zbura prin pădure ca și cum ar fi urmat calea unor valuri imaginare. Nu era cu mult diferită de o vrăbiuță la înfățișare avea doar ciocul mai lung și ascuțit, iar ochii negrii, bulbucați. Cântecul ei era foarte vesel, parcă fermecat. Lupul îi surprinse privirea lui Andrei și spuse: -Aceea este ciocârlia de pădure! A sosit aici ieri, împreună cu alte câteva din neamul ei care au reușit să supraviețuiască valului de insecticide pulverizat de oameni peste pădurea noastră. De obicei, are chef să cânte ori dimineața devreme, ori seara, dar am anunțat-o de venirea ta aici și, de data asta, a făcut o excepție, special pentru tine! Observ că-ți plac păsările, Andrei! -Da, îmi place foarte mult să le ascult! -Ei bine, o cântăreață poate la fel de bună este și aceasta, spuse lupul. O vezi cum face piruete în zbor? Așa își impresionează partenerele masculii de silvie porumbacă. Sunt niște băieți tare romantici! Să vedem pe cine îți mai pot eu prezenta... A, da! Urmează-mă! Trebuie să-l cunoști pe acest băiat inteligent! Andrei alergă după lup, până când îl văzu că se oprește în spatele unui tufiș și se ghemui lângă el. Printre frunzele dese ale tufișului văzu o pasăre albă, cu aripi maronii-roșcate și cu o dungă neagră în dreptul ochilor. Parcă semăna cu masca lui Zoro din filmul lui preferat. Zbura de colo-colo, ținând în cioc insecte pe care apoi le fixa într-un arbust spinos, dezgolit de frunze. -Ce face? șopti Andrei îngrozit. -Vânează. Despre asta voiam să-ți vorbesc. Crengile acelea sunt ca o cămară pentru ea. Așa cum și voi păstrați gemuri sau alte bunătăți pentru iarnă, sfrânciocul roșiatic se asigură că va avea de mâncare în zilele ploioase, când hrana nu se găsește la fel de ușor. Este un bun exemplu de urmat pentru oamenii care sunt nepăsători. Trebuie sa te gândești mereu la viitor! Odată cu o adiere de vânt, lupul își întoarse privirea spre o altă parte a pădurii și parcă atitudinea i se schimbă, devenind mai serioasă. -Suntem abia la jumătatea călătoriei, rosti lupul pe un ton grav, și mai sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le afli! Nu avem timp de pierdut. Și își reluă fuga spre acea parte a pădurii în care arborii erau tot mai rari. Andrei, totuși, se opri când văzu o arătare neagră, ciudată. Părea a fi o barză tânără, căzută în smoală. Lupul se întoarse și acum îl împingea cu botul de la spate. -Hai, Andrei! Nu ai de ce să te temi! Îți povestesc de ea pe drum. Și, punându-se în mișcare, lupul îi spuse că acea creatură era barza neagră și că este cu mult mai sfioasă și mai retrasă decât cea albă, cuibărind doar prin păduri întunecate. Peste un timp, Andrei observă o mulțime de trunchiuri retezate de copaci. Din pământ mai ieșea doar un ciot din ceea ce altădată fusese un arbore semeț. Apoi, auzi niște claxoane. Uitându-se puțin mai departe, văzu un drum în mijlocul întinderii de cioturi. În depărtare, la malul celălalt de pustiu, începea o altfel de zonă a pădurii. Muntoasă, stâncoasă chiar. -Acolo, spuse lupul, ghicind gândurile băiatului, se află casa altui prieten bun, râsul. Mie îmi place să fiu independent, dar de multe ori, mai ales iarna, îmi petrec timpul cu vreo șapte-opt prieteni, rudele mele! Suntem o familie mare, aproximativ patruzeci cu totul. -Uau! Și când aveți reuniuni de familie - pardon, de haită - cum reușiți să vă întâlniți cu toții? -Simplu. Partea bună e legată de felul în care suntem construiți. Deși teritoriile în care ne ducem traiul sunt extinse, urletul ne ajută să putem comunica până la 16 km distanță. Iar pentru a ne recunoaște prezența într-o anumită zonă, ne frecăm gâtul de scoarța copacilor, imprimând-o cu mirosul nostru, după care scurmăm pământul. -Deci se poate și fără telefon mobil ar fi bine ca oamenii să găsească și ei astfel de alternative. Să depinzi de tehnologie, în timp, poate deveni periculos, gândi băiatul. -Îți dau dreptate, Andrei. Poate nu ai sesizat, însă am sărit de la subiect Vorbeam de râs. Spre deosebire de mine, râsului nu-i place să-și petreacă prea mult timp cu altcineva, deoarece este deosebit de legat de teritoriul său. Voi, oamenii, îi considerați blana un trofeu. De aceea nu l-am putut convinge să ți se arate, era mult prea îngrijorat în privința siguranței lui. Lui Andrei îi părea foarte rău că nu a putut să îl întâlnească pe râs și își coborî privirea. În acel moment observă o umbră imensă. Împietri. -Ei, ei, ei, ați cam întârziat, lupule, se auzi o voce din spate. Umbra se apropia de cei doi. Lupul părea foarte relaxat, încântat chiar. Atunci, Andrei își luă inima în dinți și întoarse capul. Cel care vorbea era un urs imens! -Bănuiesc, Andrei, că tu știi deja cine sunt, spuse acesta cu un glas pătrunzător. -Da... ești ursul... ursul brun... și ești foarte, foarte mare! -Nu degeaba sunt reprezentantul carnivorelor din pădurea mea, nu crezi? Oricum, eu l-am rugat pe lup să te aducă aici. Te-aș fi adus chiar eu, dar sunt atât de bătrân și de slăbit că... Dar și așa, tot lupul ar fi fost cel mai potrivit pentru această misiune. -Câți ani ai tu? întrebă Andrei. -Douăzeci și cinci de ani, răspunse ursul, accentuând fiecare silabă. Mă apropiu de sfârșitul vieții și nu suport să-mi las pădurea în mâinile oricui. De aceea te afli aici, Andrei. Privește! Acest cimitir al arborilor, al florilor cândva multe și multicolore, pe care îl ai în față, se numește defrișare și ne afectează foarte tare. Andrei privi din nou întinderea de cioturi, de fapt un pustiu format din resturile rămase dintr-o pădure. Pe cer se învârtea o pasăre mare, cu penaj maroniu. Picioarele puternice erau printre primele detalii pe care le observă băiatul, la fel ca și ciocul ei acvilin, cu vârful negru. Lupul își reluă rolul de profesor. -Este acvila de munte, prădătorul înaripat suprem, recunoscut în multe țări ca simbol al puterii. Mănâncă mamifere mici, păsări și, uneori, iarna, chiar hoituri. De multe ori își face cuibul acolo, sus, în munți, în crăpăturile stâncilor. Când își desprinse, în sfârșit, privirea de la acvilă, Andrei nu-l mai văzu pe urs. Se gândea că i s-a întâmplat ceva între timp și a alunecat la vale, către stradă, așa că fugi înspre cioturi. Lupul i se alătură, până când...
-Destul! Nu mai înainta! Eu nu o să te pot urma pentru că mi-e frică să nu cumva să mă vadă vreun om. Nu toți sunt prietenoși, știi? -Mai degrabă sunt ei speriați de tine sau de cei ca tine! Nici voi nu sunteți cu toții prietenoși! spuse băiatul. -O, așa să fie, deci? Hmm... oare nu crezi că atât voi, cât și noi, facem ceea ce facem doar ca să ne apărăm, doar pentru că suntem speriați? -Dar de ce v-ar fi teamă de noi? Voi aveți colți, gheare, sunteți mai puternici... -Suntem? Privește în jur! Dacă am fi așa puternici, oare nu am fi putut opri defrișarea, braconajul oare nu ne-am fi putut apăra casa? Te miră faptul că suntem speriați de voi? Există mai multe motive Ori nu v-am mai întâlnit niciodată, și nu știm la ce să ne așteptăm: Oare ne veți răni familia sau pe noi înșine? Oare sunteți mai periculoși decât noi, având o armă? - În toate aceste situații, trebuie să vă spulberăm avantajul, speriindu-vă sau chiar atacându-vă. Ori, datorită faptului că voi, oamenii, din dorința de a pune mâna pe resursele pădurii, de multe ori ne-ați ucis sau ne-ați lăsat fără hrană, fără adăpost, fără posibilitatea de a ne reproduce și de a ne crește puii! Știi, Andrei, pădurea înseamnă viață, pădurea nu este doar lemn! Andrei privi iar cioturile de arbori, cu și mai multă atenție. Observă, într-o zonă, mai multe hălci de carne la un loc. Fața lui se lumină. Era convins că oamenii le-au lăsat acolo pentru a ajuta animalele, pentru că se simțeau vinovați pentru faptele lor și doreau să se revanșeze. -Atunci, ce caută acolo mâncarea? Asta nu înseamnă că le pasă? -Nu, Andrei. Privește întotdeauna dincolo de aparențe. Aceea este doar momeală. Ne ademenesc într-un loc, ca mai apoi, când ne simțim în siguranță și ne întemeiem o familie, să vină și să aibă ce vâna. -Dar e absurd! -E înfiorător, chiar! Nu foarte departe de aici e o cabană. Când vei privi pe fereastră te vei convinge! În scurt timp se îndreptau spre o cabană din lemn. Când au ajuns suficient de aproape de ea, un grup de lilieci zburară de sub acoperișul acesteia în direcția lor. Andrei strigă și se ghemuise imediat la pământ, acoperindu-și fața. -Nu are niciun sens ceea ce faci tu! Nu te consideră o țintă. Oamenii, din cauza necunoașterii modului lor de viață și a rolului acestora în natură, sunt cuprinși de sentimente de repulsie și de teamă față de aceste animale, acțiunile umane având de cele mai multe ori urmări fatale asupra liliecilor. Liliecii din țara noastră, ca și cei de pe tot continentul european, se hrănesc cu insecte (gândaci, muște, fluturi, țânțari, molii, păianjeni și altele), multe dintre acestea dăunătoare agriculturii. Astfel, ei ne ajută pe noi, oamenii, să avem recolte bune Contrar credințelor populare, liliecii nu se agață în păr. Aceștia zboară pentru că prezența ta i-a speriat, deci tot ce vor ei e să te evite. Apoi, nici din greșeală nu au cum să te lovească, deoarece au un mecanism foarte interesant, numit ecolocație. Acest simț le permite să detecteze fire chiar mai subțiri decât firul de păr, preferând să evite obstacolele din jur. Ei scot niște sunete care se lovesc de lucrurile apropiate, sunet care se întoarce în urechile lor, cu date exacte despre cât de mari sunt și cât de departe se află acele obiecte. În plus, v-au prostit mintea cu poveștile de groază cu vampirii... Într-adevăr, există lilieci care se hrănesc cu sânge, dar nu aici, Andrei, ci în America Centrală și în America de Sud. Aceaștia poartă numele de lilieci vampir, denumire care se datorează faptului că parazitează corpul unor vertebrate pentru a se hrăni. Cei pe care i-am văzut sunt lilieci comuni sau se mai numesc și lilieci mari cu urechi de șoarece. Sunt iubitori de căldură, de asta i-am și găsit ascunzându-se în acoperiș. Supraviețuirea acestora depinde mult de cantitatea de hrană disponibilă și de condițiile meteo. Să revenim la motivul pentru care ne aflăm de fapt aici, timpul călătoriei noastre s-a cam scurs și trebuie să vezi cu ochii tăi ce se află în cabană. Haide! Geamurile erau aburite. Andrei desenă un cerculeț și își turti nasul de fereastră. Era întuneric, dar, pe o masă putredă, se puteau distinge câteva arme. Pe podea se aflau două blănuri de urs iar, pe pereți, trei care păreau a fi de felină. Acelea trebuie să fie cele de râs. -Ai avut dreptate... Ai avut dreptate în legătură cu tot... spuse băiatul, și o lacrimă sărată i se prelinse pe obraz. -Andrei, tu vei crește, ai prieteni care vor crește și ei, iar împreună veți fi oamenii mari de mâine. Voi veți fi cei care veți decide ce se va întâmpla cu această pădure care, încă, mai este vie. Vei putea suporta gândul că nu o să mai auzi niciodată păsările pe care le-ai ascultat azi și ți-au plăcut așa mult? Vei suporta, oare, să îmi frângi amintirile despre frații mei și singura mea hrană cu un buldozer? Mașinile pe care le-ai auzit înainte ne deranjează. Ce să-ți mai spun despre defrișare sau braconaj Noi am încercat să ne izolăm, deoarece am văzut că prezența noastră în lumea voastră provoacă frică și, de cele mai multe ori, situația se termină violent. Ne-am îndepărtat de voi ca să putem fi cu toții fericiți. Respectați-ne casa și teritoriul, Andrei! Lăsați-ne să trăim în siguranță, e tot ceea ce vă cerem! Te-am ales să transmiți povestea mai departe, în speranța că, în timp, vom ajunge să trăim mulțumiți cu toții, împreună. Depinde de tine ce o să faci. Îți mai spun doar atât: ceea ce-ți cer, e un lucru mare. De altfel, orice ți-ai dori să faci în viață va fi la fel de măreț. Pentru asta vei avea nevoie de curaj, să crezi în convingerile și în deciziile tale, să nu te temi să-ți expui gândurile în fața celorlalți. Pe viitor, sfaturile mele îți vor folosi! Amintește-ți că lumea mea e parte dintr-a ta și are nevoie de protecție Lupul dispăru. Ochii începură să-l usture, pătrunși de o lumină puternică. Și-i strânse, îi șterse, iar când îi deschise, constată că se afla în patul lui. Bunica tocmai trase jaluzelele și soarele intră vesel în odaie. -Ei, ei, somnoros mai ești! Băieții mari s-au trezit deja de mult! zise ea. Înțeleg că ți-am spus că dacă nu dormi când îți spun vine lupul cel rău, dar nu ți-am spus niciodată că ar trebui să dormi până la amiază! -Lupul nu este rău deloc, bunico! se răsti Andrei. Este doar speriat... sau înfometat! Nimic mai mult! Bunica îl strânse la piept, regretându-și cuvintele. Constată cu uimire că cei care dau lecții copiilor ajung în final să învețe de la cei pe care îi învață. Andrei se gândi mult la visul lui. În după-amiaza aceea, când s-a întâlnit cu Mihnea și cu Olguța, le-a povestit despre pădurea pe care i-a arătat-o lupul, despre animalele pe care le-a văzut și au făcut un jurmământ: că nu o să lase pe nimeni să îl rănească pe lup sau pe oricare dintre prietenii lui care aveau căminul în acea pădure. Trebuie să înțelegem că, rănindu-i pe ei, indirect, ne rănim pe noi înșine. Dacă tu ai fi Andrei, ce ai face?
Nota autorului: Munții Făgăraș un tărâm al pădurilor și animalelor sălbatice Un text cu sfaturi de pus pe gânduri părinții și copiii Omul a utilizat dintotdeauna pădurea. Funcția economică a pădurilor a fost importantă pentru generațiile trecute, la fel cum este pentru cele prezente și la fel cum va fi pentru cele care vor urma. Însă pădurile mai sunt denumite și aurul verde nu numai datorită resurselor de lemn sau alte produse pe care ni le furnizează, ci și datorită faptului că oferă aer curat, respirabil, resurse de apă limpede, fixează solul și ne feresc de inundații, de furtuni, adăpostesc o mare bogăție de plante și animale etc. Speciile de arbori și arbuști reprezintă principalul rezervor de oxigen al lumii înconjurătoare și, în plus, au capacitatea de a absorbi cel puțin 10% din cantitatea de bioxid de carbon pe care noi, oamenii, o eliberăm prin respirație. Bogăția biologică și caracterul sălbatic al suprafețelor de pădure este oferită atât de speciile de floră caracteristice, cât mai ales de prezența carnivorelor mari. Menținerea acestora într-o stare stabilă și sănătoasă are o importantă contribuție în echilibrul ecosistemelor. În România, habitatele forestiere extinse și variate au asigurat, din cele mai vechi timpuri, condiții favorabile pentru traiul acestor mamifere. Așa încât, la nivel european, țara noastră găzduiește aproximativ 40% din urșii bruni, până la 40% din numărul de lupi și efective importante de râs. În plus, datorită Munților Carpați un coridor prielnic de migrare, întins pe suprafața a opt state pădurile României contribuie la păstrarea unei biodiversități ridicate în Europa. Cu toate acestea, pădurea, această valoare naturală vitală, a fost confundată, de-a lungul timpului, cu bucăți de masă lemnoasă și cantități apreciabile de rășină, frunze, fructe și scoarță. Supra-folosirea resurselor pădurii, extinderea construcțiilor și realizarea de șosele, poluarea aerului și poluarea prin deșeuri, au condus la o tendință de restrângere a suprafețelor forestiere. Celelalte forme de utilizare a pădurilor includ vânătoarea și desfășurarea de activități turistice cu rol de recreere. Oamenii presupun că animalele au libertatea de a-și alege locul în care se adăpostesc, se hrănesc, se înmulțesc sau își cresc puii. Acest fel de a privi lucrurile este unul simplist și dăunează vieții sălbatice. Asigurarea unui trai bun depinde într-o mare măsură de habitatele în care animalele se stabilesc (păduri, pajiști, mlaștini, râuri, terenuri agricole), acestea fiind alese în funcție de condițiile pe care le oferă. Tăierea abuzivă a arborilor, braconajul și poluarea sunt doar câteva exemple de activități antropice negative din cauza cărora habitatele sunt degradate, animalele sălbatice au de suferit, iar sănătatea oamenilor este pusă în pericol! Munții Făgăraș, ca sit de importanță comunitară, este al doilea ca mărime din țara noastră, după Delta Dunării, și se întinde pe suprafețele județelor Argeș, Brașov, Sibiu și Vâlcea. Masivul făgărășan este caracterizat printr-un relief greu accesibil, cu creste ascuțite, abrupturi amețitoare, în partea nordică, dar și cu pante mai domoale în partea sudică. Aceste peisaje unice, pitorești, adăpostesc multe specii de plante și animale care, în alte zone ale țării sau ale Europei, sunt amenințate cu dispariția sau poate chiar nu mai există. Din această mare diversitate a valorilor naturale, un număr de 27 de habitate, 7 specii de plante, 6 specii de mamifere, 13 de nevertebrate, 3 de amfibieni și 4 de pești sunt protejate. Să luăm drept exemplu un reprezentant al carnivorelor prezent în Munții Făgăraș. Supranumit regele Carpaților, ursul brun este un mamifer omnivor și oportunist, dieta sa fiind adaptată în funcție de mediu. Cu toate acestea, însă, cel mai favorabil habitat pentru dezvoltarea lui armonioasă este cel al pădurilor montane, de conifere. La sfârșitul toamnei, după ce a acumulat suficient țesut adipos, se pregătește pentru somnul de iarnă, motiv pentru care intră în bârlog. Bârlogul este, de regulă, săpat în sol sau amenajat în cavități naturale, sub stânci. Ursul redevine activ după 3-6 luni. Primăvara și la începutul verii dieta sa include cu precădere ierburi și muguri, vara și la începutul toamnei consumă ciuperci și fructe (zmeură, mure, afine, prune, pere și mere), precum și pește din râurile de munte, iar toamna târziu și, uneori, iarna, consumă ghindă și jir. De asemenea, se hrănește cu mici mamifere și, uneori, vânează animale mai mari, cum ar fi căprioarele. Ca rezultat al acestor caracteristici, habitatele ursului se întrepătrund cu așezările umane unde, de multe ori, sunt prezente spații cultivate sau spații folosite pentru creșterea animalelor. Această situație, combinată cu reducerea resurselor trofice naturale din pădurile montane, de care ursul nu mai poate beneficia, conduce la instalarea unui conflict între oameni și urși. În general, pagubele sunt produse livezilor, culturilor agricole, crescătorilor de animale și apicultorilor. Toleranța localnicilor devine astfel o provocare pentru fiecare dintre ei și, de-aceea, găsirea și aplicarea unor măsuri eficiente de protecție a gospodăriilor este ceva necesar. Succesul acestor măsuri constă în instalarea unor garduri electrice, șnururi cu stegulețe textile, moriști de vânt, sisteme sonore de avertizare sau folosirea unor substanțe considerate respingătoare de către urs. Existența speciilor de animale sălbatice într-un anumit loc demonstrează faptul că mediul în care trăim și noi, oamenii, are o calitate bună! Aria de protecție specială avifaunistică, Piemontul Făgăraș, se întinde la poalele versantului nordic al Munților Făgăraș. Condițiile speciale pe care le oferă se datorează suprafețelor extinse de terenuri agricole, pășuni, fânețe și păduri care întrețin existența prielnică a păsărilor sălbatice. Din cele 25 de specii protejate, luăm acum ca exemplu barza neagră. Aceasta are nevoie de păduri bătrâne și întunecate pentru a se adăposti, nefiind la fel de prietenoasă ca sora ei, barza albă. Însă, pentru a se hrăni este dependentă de zone mlăștinoase sau de pajiști joase și terenuri agricole, asta pentru că doar în aceste habitate găsește țipari, mamifere mici, pui de pasăre, ouă, broaște, moluște, lipitori, râme, șerpi, insecte. Dacă oamenii defrișează pădurile în care aceasta își face cuibul, reduc zonele umede sau pajiștile unde se hrănește barza neagră sau nu izolează liniile electrice de medie tensiune, atunci sunt responsabili de creșterea considerabilă a mortalității acestei păsări migratoare. Ceea ce trebuie să înțelegem, copii sau adulți fiind, este că toate viețuitoarele sălbatice au un rost în natură, că dispariția lor ar duce la dezechilibre ecologice care n-ar mai putea fi nicicum îndreptate și că acestea sunt vietăți alături de care, cu înțelepciune, oamenii pot trăi în armonie și fără primejdie. Dincolo de rațiune, cel mai important semn al superiorității noastre, ca specie, este bunătatea. Ar fi păcat să rămână neîntrebuințată.
Jocul de cuvinte al ursulețului îți pune mintea la treabă. Citește cu atenție explicațiile de mai jos. Acestea te vor ajuta să identifici pe orizontală cuvintele din domeniul protejării naturii. Fii atent! Pe un rând pot fi mai multe cuvinte. În careul Pe undeva... din dreapta, se află ascunse, scrise pe orizontală și pe diagonală, 9 specii de animale sălbatice protejate din Munții și Piemontul Făgăraș. Încearcă să le găsești. 1. Conifer cu scoarța roșcată și cu frunze de forma unor ace lungi, grupate în mănunchiuri; Strămoșul câinilor căruia i se mai spune doctorul pădurii. 2. Specie de stejar a cărei ghindă nu are codiță; Mamifer de talie medie care înoată la fel de bine cum și merge. 3. Conifer întâlnit frecvent în Munții Făgăraș, din ai cărui muguri localnicii fac sirop; O altă denumire a mușețelului; Turnu Roșu. 4. Specie sălbatică de garoafă ce crește prin pajiștile și stâncăriile munților (...de munte); Arbust cu flori de culoare roșie-roz și miros plăcut care, atunci când înflorește, înroșește culmile munților (...de munte). 5. Singurul conifer din Munții Făgăraș care are frunzele de forma unor ace așezate în același plan față de creangă; Atunci când îl folosim, vedem mai bine la distanță. 6. Teritoriu specific care oferă condițiile de viață pentru animale și plante. 7. Sit de importanță comunitară; Arie de protecție specială avifaunistică (formele lor prescurtate). 8. Etajul înalt al Munților Făgăraș. 9. Amfibian cu coadă. 10. Zona de răspândire geografică a unei specii. 11. Pasăre cântătoare care își construiește cuibul în tufe dense, ca de exemplu pe porumbar (Silvie...). 12. Ruda mai mică a sfrânciocului roșiatic (2 cuvinte). 13. Județul Argeș; Are cochilie și îl întâlnim în locuri umbrite şi umede, adesea în apropierea apelor (2 cuvinte); Își construiește cuibul pe acoperișurile caselor și pe stâlpii de curent. 14. Floare de..., monument al naturii în România; Are culoarea ciorii și este cea mai mare ciocănitoare din Europa (2 cuvinte). 15. Arbore foios care însoțește, în general, râurile de munte; Suprafețe naturale acoperite cu specii de arbuști; Comună din județul Argeș aflată la poalele Munților Făgăraș și situată pe valea râului Topolog. 16. Ruda mai mare a pisicii sălbatice; Insectă cu corp alungit, cap mare și aripi transparente, cu zbor rapid, întâlnită mai ales în preajma apelor; Mamiferul pofticios supranumit regele Carpaților. 17. O resursă importantă a pădurii; Activitate prin care se taie arborii de pe o anumită suprafață de teren fără ca aceasta să fie mai apoi reîmpădurită. 18. Județul Vâlcea; Specie de liliac frecvent întâlnită în zona așezărilor umane (2 cuvinte). 19. Pasăre de talie mică, care trăiește în pădure și are penajul din jurul gâtului de forma unui guler alb (2 cuvinte). 20. Arbore foios de mari dimensiuni a cărui fructificație este jirul; Pește prezent în râurile de munte al cărui cap este mai lat decât restul corpului. 21. Pasăre răpitoare a cărui nume sugerează că se hrănește cu reptile; Numele rețelei ecologice europene de arii naturale protejate: Natura... 22. Județul Sibiu; Arbore cu scoarța albă și lucioasă; Județul Brașov. 23. Multitudinea speciilor de plante și animale; Este pasăre și este recunoscută pentru cea mai mare viteză atinsă în regnul animal (...călător). 24. Într-o drumeție, acesta este necesar a fi purtat; Ansamblu de măsuri pe care oamenii le aplică în favoarea speciilor de plante și animale sălbatice. 25. Fenomene care afectează toate regiunile lumii: temperaturile cresc, inundațiile și seceta capătă intensitate, ghețarii se topesc și nivelul mărilor și al oceanelor crește (2 cuvinte) Răspunsuri: PIN - LUP, GORUN - VIDRA, MOLID ROMANITA - TR, GAROFITA - BUJOR, BRAD - BINOCLU, HABITAT, SCI - SPA, ALPIN, TRITON, AREAL, PORUMBACA, SFRANCIOCUL MIC, AG - MELCUL BANATEAN - BARZA, COLT CIOCANITOAREA NEAGRA, ARIN TUFARISURI SALATRUCU, RAS LIBELULA URS, LEMN DEFRISARE, VL LILIAC COMUN, MUSCAR GULERAT, FAG ZGLAVOACA, SERPARUL 2000, SB - MESTEACANUL BV, BIODIVERSITATE SOIM, ECHIPAMENT CONSERVARE, SCHIMBARI CLIMATICE) Răspuns: râs, urs, lup, vidră, liliac, acvilă, barză, rădașcă, zglăvoacă.
Cele 10 eco-porunci care trebuie respectate atunci când sunteți în natură: 1. Păstrați liniștea (nu folosiți mijloace de transport motorizate de tip ATV, comunicați normal, fără strigăte). 2. Aruncați gunoaiele doar în locurile amenajate (dacă acestea nu există, transportați ambalajele de orice fel până la primul loc de colectare, chiar până acasă, dacă e nevoie). Atunci când natura este privită prin ochi de copil, capătă alte semnificații......împărtășiți și altora ceea ce ați descoperit! 3. Protejați plantele (nu le rupeți) și animalele (nu le vânați). 4. Respectați traseele și indicatoarele. Nu le deteriorați, pentru a putea folosi și altor turiști. Ce aveți de făcut? 5. Nu aprindeți focul decât în locurile amenajate și nu uitați să îl stingeți atunci când plecați. 1. Acumulați amintiri din clipe frumoase. 6. Nu spălați autovehiculele în albia râurilor. 2. Capturați minunile naturii, luându-le acasă. 7. Păstrați locurile de popas curate. 8. Nu încrustați scoarța copacilor ca mijloc de distracție. Cum să faceți asta? 9. Purtați echipament (îmbrăcăminte, încălțăminte, rucsac etc.) adecvat traseului, duratei excursiei și condițiilor meteorologice. Dacă ați trăit momente de neuitat în natură, momente datorită cărora v-ați hotărât să luați un creion și să scrieți despre ceea ce peisajele spectaculoase v-au trezit în simțiri sau, pur și simplu, dacă ați descoperit locuri minunate pe care ați reușit să le surprindeți în fotografii, atunci așteptăm bucuroși și cu nerăbdare să ne împărtășiți și nouă aceste lucruri la următoarele adrese de mail: asociatiamuntiifagaras@gmail.com și amf.laszlo@gmail.com. 10. Mergeți doar în grupuri organizate și nu vă îndepărtați de acestea. Amintiți-vă mereu faptul că trebuie să fiți: Toți pentru unul și unul pentru toți! Cele mai sugestive vor fi publicate pe site-ul www.fagaras-natura2000.ro și pe pagina facebook a Asociației Munții Făgăraș, www.facebook.com/asoc.muntiifagaras.