MEDICINA - propuneri intrebari - Tema nr. 1 Starea de rău, pierderea cunoştinței, criza comițială la adult Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 27-29 1 În care din următoarele situații de pierdere a stării de cunoştință nu este necesară spitalizarea scurtă pierdere a cunoştinței asociată unor anomalii neurologice sincopa vasovagală tipică fără anomalie ECG scurtă pierdere a cunoştinței de cauză aritmică suspectată sincopa vasovagală repetitivă sincopa de etiologie necunoscută (pag. 28) 2 Elementul definitoriu al pierderii de cunoştință din sincopă este prezența prodromului revenirea lent progresivă debutul brusc caracterul complet pierderea de urină (pag. 27) 3 Cauze cardiace de lipotimie şi sincopă sunt următoarele, cu excepția stenoza aortică strânsă cardiomiopatia hipertrofică obstructivă mixom atrial stâng tromboza de proteză valvulară mecanică hipotensiunea arterială (pag. 27) 4 Cauze vasculare de lipotimie şi sincopă sunt următoarele, cu excepția furtul de arteră subclavie hipersensibilitatea sinocarotidiană hipertensiunea arterială pulmonară severă disautonomia neurovegetativă hipotensiunea arterială (pag. 27) 5 Bilanțul biologic la pacientul cu sincopă urmăreşte depistarea următoarelor modificări, cu excepția (pag. 28) hipercalcemie supradozaj digitalic diskaliemie necroza miocardică creşterea D-Dimerilor Pag. 1 din 220
6 Lipotimiile şi sincopele pot avea următoarele cauze cardiace disautonomia neurovegetativă fibrilația ventriculară stenoza aortică strânsă embolia pulmonară masivă disfuncția sinusală (pag. 27) 7 Cauze vasculare de lipotimie sau sincopă sunt hipersensibilitatea sinocarotidiană hipertensiunea arterială pulmonară severă disautonomia neurovegetativă furtul de arteră subclavie embolia pulmonară masivă (pag. 27) 8 Sincopa vasovagală tipică nu necesită spitalizare dacă nu sunt anomalii ECG nu necesită nicio explorare necesită evaluare prin ecografie cardiacă este de cauză vasculară necesită înregistrare Holter de 24 ore (pag. 27-29) 9 Lipotimiile şi sincopele pot fi de cauză cardiacă metabolică neurologică reflexă vasculară (pag. 27) 10 Explorările de a doua intenție utile la pacienții cu sincopă au următoarele caracteristici (pag. 29) înregistrarea Holter de 24 ore are valoare predictivă negativă mare ecografia cardiacă depistează cardiopatia ischemică, dilatativă sau hipertrofică coronarografia poate fi indicată la anumiți pacienți testul mesei înclinate permite diagnosticarea sincopelor vasovagale electrocardiograma poate identifica mecanismul sincopei Pag. 2 din 220
Tema nr. 2 Boala cardiacă ischemică Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 59-74, 127-137 fara denumiri comerciale pag. 66, 70, 71, 73, 74, 127, 129, 130, 132, 133, 134, 135, 136 1 Etiologia anginei pectorale stabile are în 95% din cazuri drept cauză ateroscleroza coronariană şi în 5% din cazuri următoarele, exceptând una (pag. 64-65) 2 coronarită anemie pericardită tahicardie colaps Supradenivelarea persistentă de segment ST prezentă în derivațiile V1,V2,V3,DII,DIII,aVF, corespunde unui infarct miocardic acut (pag. 69) 3 anteroseptal inferior şi anterior inferior şi anteroseptal septal profund inferior şi posterior La 2 ore de la debutul durerii, pentru diagnosticul pozitiv al unui sindrom coronarian acut, dintre markerii de necroză miocardică se poate utiliza (pag. 69) Troponina I Troponina T Mioglobina CK-MB ASAT 4 Stadiul II al Clasificării Killip se caracterizează prin (pag. 71) 5 Infarct miocardic complicat cu tulburări de ritm ventricular Infarct miocardic complicat cu raluri crepitante care nu depăşesc jumătate din ariile pulmonare Infarct miocardic complicat cu edem pulmonar acut Infarct miocardic cu şoc cardiogen Infarct miocardic cu hipotensiune şi fără raluri de stază pulmonară In evoluția unui infarct miocardic acut apariția unui suflu holosistolic în spițe de roată este sugestivă pentru (pag. 71) Insuficiență mitrală ischemică Infarct de ventricul drept asociat unui infarct inferior Ruptura peretelui liber ventricular Ruptura septului interventricular Embolie pulmonară cu regurgitare tricuspidiană severă Pag. 3 din 220
6 Diagnosticul de anevrism ventricular stâng la un pacient cu infarct miocardic acut se bazează pe următoarele (pag. 72) Persistența supradenivelării segmentului ST peste 3 săptămîni Fenomene de insuficiență ventriculară stângă Apariția Sindromului Dressler Tulburări de ritm ventricular recurente Suflu sistolic de insuficiență mitrală ischemică nou apărut 7 Complicații mecanice precoce ale unui infarct miocardic acut de ventricul stâng sunt (pag. 71) 8 Ruptura peretelui liber ventricular Sindromul Dressler Insuficiența mitrală ischemică Tromboembolismul pulmonar Blocurile atrio-ventriculare Indicația de cardiostimulare temporară la un pacient cu infarct miocardic anterior se impune în prezența (pag. 71) 9 BAV de gradul 2 cu sediul infrahisian BAV de gradul 3 cu sediul infrahisian Bloc complet de ramură stângă cu ritm de fibrilație atrială Alternanță de bloc de ramură stângă cu bloc de ramură dreaptă Asocierea bloc de ramură dreaptă cu hebloc anterior stâng Sindromul coronarian acut fără supradenivelare de segment ST se caracterizează prin următoarele afirmații (pag. 72) Apare în special la pacienții tineri fără circulație colaterală eficientă Apare deseori la pacienți cu leziuni trivasculare severe şi complexe Evoluează frecvent spre insuficiență cardiacă ischemică Asociază frecvent complicații mecanice gen ruptura de perete liber ventricular Apare consecutiv rupturii plăcii de aterom pe fondul unei circulații colaterale deficitare 10 Aspectul electrocardiografic sugestiv pentru sindromului Prinzmetal este sugerat de următoarele (pag. 60) Supradenivelare de segment ST difuză tranzitorie Supradenivelare de segment ST concavă în sus Supradenivelare de segment ST gigantă convexă în sus, unde T gigante Supradenivelare de segment ST corectată de nitroglicerină Subdenivelare de segment ST focalizată la un teritoriu vascular Pag. 4 din 220
Tema nr. 3 Hipertensiunea arterială esențială Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 52-58 fara prevalente in Franta pag. 52, fara denumiri comerciale pag. 55, 57 1 Hipertensiunea arteriala de gradul II se defineste prin urmatoarele valori tensionale TA sistolica 140-159 mm Hg TA diastolica 90-99 mm Hg TA sistolica 160-179 mm Hg TA diastolica > 110 mm Hg TA sistolica > 180 mm Hg (pag. 52) 2 HTA este un factor de risc cardiovascular independent deoarece determina risc de AVC crescut de 4 ori mortalitate cardiovasculara globala crescuta de 2 ori risc de aparitie a insuficiente cardiace crescut de 7 ori risc de arteriopatie a membrelor inferioare si a aortei crescut de 3 ori risc de aparitie a unei coronaropatii crescut de 2 ori (pag. 52) 3 Sunt considerati ca factori de risc cardiovascular Antecedentele familiale de accident cardiovascular precoce Tabagismul oprit de peste 3 ani Varsta < 50 ani la barbat si < 60 ani la femeie Consumul redus de alcool HDL-colesterol > 0,40 g/l (1 mmol/l), indiferent de sex (pag. 53) 4 Unul din semnele paraclinice de afectare a organelor tinta (de rasunet ale HTA) este Grosimea intima-medie < 0,9 mm Hipertrofia ventriculara stanga Velocitatea undei de puls carotido-femurale (PWV) < 12 m/s Albuminuria < 30 mg/zi Clearance creatinina > 60 ml/min (pag. 53) 5 Unul din semnele clinice de rasunet ale HTA este (pag. 53) Sindromul metabolic Boala hepatica Boala pulmonara Boala cardiaca Insuficienta venoasa cronica Pag. 5 din 220
6 Examinarile sistematice efectuate pentru a depista o etiologie curabila (HTA secundara), a detecta alti factori de risc cardiovascular si a depista afectarea organelor tinta sunt (pag. 54) Ecocardiografia transtoracica Acidul uric seric Glicemia plasmatica Microalbuminuria Kaliemia fara garou 7 Tratamentul nemedicamentos al HTA se refera la (pag. 54) Activitate fizica regulata Reducerea consumului de lipide saturate Depistarea si tratamentul celorlalti factori de risc Favorizarea consumului de alcool Limitarea aportului de sare (5-6 g/zi) 8 Tratamentul medicamentos al HTA (pag. 54) Debuteaza cu monoterapie sau biterapie cu doze mici pentru fiecare medicament Favorizeaza medicamentele administrate intr-o singura priza, cu eficienta timp de 24 ore Clasele terapeutice de utilizat in prima intentie sunt aliskirenul, alfablocantele si antihipertensivele centrale Cel mai important principiu este scaderea in mod eficient a TA, oricare ar fi medicamentul utilizat Medicamentele de utilizat in a doua intentie sunt: diureticele, betablocantele, inhibitorii enzimei de conversie, inhibitorii calcici si antagonistii receptorilor angiotensinei II 9 Medicamentele antihipertensive recomandate in contextul insuficientei cardiace sunt (pag. 55) Anticalcice IEC sau ARA II Betablocante Diuretice tiazidice Antialdosteronice 10 Medicamentele antihipertensive recomandate post infarct miocardic sunt (pag. 55) Diuretice tiazidice Betablocante Antialdosteronice IEC sau ARA II daca exista intoleranta la IEC Anticalcice Pag. 6 din 220
Tema nr. 4 Insuficiența cardiacă Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 84-92, 138-141, 1270-1272, 1346 fara denumiri comerciale (pag. 89, 90, 92, 138, 140, 141) 1 Edemele de retenție hidrosodată pot fi cauzate de (pag. 1346) Insuficiența cardiacă Tromboflebită Insuficiența hepatocelulară Sindromul nefrotic Erizipel 2 Etiologia insuficienței cardiace diastolice cuprinde (pag. 91) Pericardita constrictivă Cardiomiopatia hipertrofică obstructivă Stenoza mitrală Cardiopatia ischemică Stenoza aortică 3 La un pacient cu insuficiență cardiacă antivitaminele K sunt indicate în următoarele cazuri (pag. 90) dacă este în clasa NYHA IV în caz de fibrilație atrială permanentă dacă are proteză valvulară mecanică în caz de tromb intracavitar dacă insuficiența cardiacă este refractară la medicația maximală 4 Indicatori de prognostic negativ în insuficiența cardiacă sunt (pag. 89) Hiponatremia Sexul masculin Complex QRS larg Anemia Obezitatea 5 Examenul cheie pentru diagnosticul insuficienței cardiace diastolice este (pag. 91) Determinarea BNP (peptidul natriuretic tip B) sau NT-proBNP (capătul amino-terminal al BNP) Radiografia toracică Ecografia cardiacă transtoracică Anamneza şi examenul clinic Electrocardiograma Pag. 7 din 220
6 Următoarea afirmație despre tratamentul cu digitalice în insuficiența cardiacă este greşită reduce frecvența spitalizărilor reduce mortalitatea digitalicele sunt utile pentru controlul frecvenței ventriculare la pacienții cu fibrilație atrială sunt utile la pacienții cu insuficiență cardiacă refractară în ciuda unui tratament maximal în general sunt utilizate la pacienții cu clasă III-IV NYHA (pag. 90) 7 Medicația uzuală a insuficienței cardiace clasă I-II NYHA nu include Betablocante Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei Blocante ale canalelor de calciu Antialdosteronice Blocante ale receptorilor angiotensinei (pag. 90) 8 Regimul igieno-dietetic în insuficiența cardiacă include următoarele, cu excepția corecția factorilor de risc cardiovascular regim sărac în sare (< 4 g/zi) în forma puțin evoluată restricție hidrică (< 500-750 ml/zi) la pacienții cu edeme activitate fizică moderată, regulată vaccinare antigripală, antipneumococică (pag. 89) 9 Următoarea afirmație despre tratamentul cu betablocante în insuficiența cardiacă este falsă (pag. 89-90) reduce mortalitatea cardiovasculară tratamentul se introduce progresiv, la distanță de o decompensare se poate folosi oricare dintre betablocante, cu condiția să fie selectiv reduce numărul de spitalizări reduce riscul de moarte subită 10 Contraindicații ale diureticelor antialdosteronice sunt (pag. 140) Miastenia Hiponatremia < 125 mmol/l Insuficiența hepatică severă Hiperkaliemia Disfuncția sistolică ventriculară stângă severă Pag. 8 din 220
Tema nr. 5 Tulburări de ritm şi de conducere Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 30-43 1 Care dintre următoarele afirmații despre flutterul atrial este neadevărată Tahicardie regulată Macroreintrare la nivelul atriului drept Activitatea atrială are o frecvență de peste 350 bătăi pe minut Transmiterea la ventriculi poate fi de 2:1, 3:1, 4:1 Undele de activitate atrială se identifică cel mai bine în DII,DIII,aVF (pag. 30) 2 Principala cauză etiologică a fibrilației atriale este reprezentată de valvulopatiile mitrale valvulopatiile aortice hipertiroidismul hipertensiunea arterială cardiopatia ischemică (pag. 38) 3 Complicațiile posibile ale fibrilației atriale permanente cuprind toate aceste complicații cu excepția Complicațiile tromboembolice Sîngerările consecutive tratamentului anticoagulant Cardiomiopatia tahiaritmică Anevrismul ventricular Insuficiența cardiacă (pag. 39) 4 Blocul atrioventricular de gradul I nu este caracterizat de una din următoarele afirmații Prezintă întârzierea conducerii la nivel nodal, hisian sau infrahisian Ocazional o undă p este blocată apoi ciclul se reia Alungirea intervalului PR peste 210 msecunde Este foarte rar simptomatic în absența altor complicații Poate traduce o incetinire nodală benignă dar şi un bloc distal care poate evolua spre BAV complet (pag. 41) 5 Care dintre afirmațiile de mai jos despre hemiblocul posteroinferior stâng este corectă (pag. 43) Durata complexului QRS depăşeşte 120 msecunde Axul complexului QRS este la peste 45 grade Aspectul complexului QRS are morfologie de tip S3, Q1 Nu poate genera bloc complet atrioventricular Etiologia cea mai frecventă este cea ischemică Pag. 9 din 220
6 Care dintre următoarele afirmații despre extrasistolele ventriculare maligne sunt adevărate Se pot manifesta cu lipotimie, sincopă sau moarte cardiacă subită Se agravează la efort Funcția ventriculului stîng poate fi normală Electrocardiograma poate fi normală în afara episodului aritmic Potențialele tardive sunt de regulă prezente (pag. 34) 7 Tahicardiile ventriculare sunt manifestări clinice frecvente în următoarele boli Sindromul Brugada Sindromul de QT lung Displazia de ventricul drept Sindromul Bouveret Sindromul de preexcitație tip WPW (pag. 30-31) 8 Care dintre afirmațiile următoare despre tahicardia joncțională prin reintrare sunt adevărate circuitul de reintrare se află la nivelul nodului atrioventricular fascicolul His este obligatoriu implicat în formarea căii descendente calea ascendentă este o cale accesorie atrioventriculară poate fi susținută sau nesusținută fenomenul de încălzire este deseori prezent (pag. 31) 9 Sindromul Brugada se defineşte prin următoarele cordul este de regulă indemn aspectul ECG este de bloc de ramură dreaptă se manifestă de regulă cu fibrilație şi flutter atrial este consecința unei mutații la nivelul canalului de sodiu segmentul ST este supradenivelat în derivațiile V1,V2,V3 (pag. 32) 10 Displazia aritmogenă de ventricul drept se caracterizează prin (pag. 32) tulburări de ritm ventriculare maligne bloc complet de ramură dreaptă pe ECG extrasistole ventriculare cu aspect de bloc de ramură dreaptă undă epsilon prezentă ventriculul drept este akinetic cu aspect trabeculat la examenul ecocardiografic, scintigrafic sau RMN Pag. 10 din 220
Tema nr. 6 Valvulopatii mitrale, aortice Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 93-96, 108-119, 124-126, 1123-1124 fara denumiri comerciale pag. 124, 125, 126 1 Insuficienta aortica cronica de etiologie reumatismala prezinta una din urmatoarele caracteristici (pag. 108) afectarea distrofica a valvei aortice si/sau a inelului aortic si/sau a aortei ascendente este etiologia cea mai frecventa in tarile industrializate valvele sunt ingrosate, apoi calcificate, comisurile fuzioneaza, se retracta, iar mobilitatea lor este diminuata se asociaza cu bicuspidia aortica apare frecvent in sindromul Marfan 2 Insuficienta aortica acuta poate avea una din urmatoarele etiologii (pag. 108) bicuspidia aortica traumatismul toracic sindromul Laubry si Pezzi lupusul eritematos diseminat spondilartrita anchilozanta 3 Unul din semnele stetacustice care apare in insuficienta aortica este (pag. 109) Click mezosistolic urmat de un suflu telesistolic Z2 diminuat sau abolit Suflu holosistolic, maximal in focarul mitral, piolant, care iradiaza in axila Suflu mezosistolic ejectional, aspru, maximal in focarul aortic, iradiat la nivelul vaselor gatului Suflu protodiastolic fin, dulce, cu caracter aspirativ, cu maxim in focarul aortic 4 Semnul Durozier prezent in insuficienta aortica inseamna (pag. 109) Dublu suflu intermitent crural Marirea presiunii arteriale diferentiale Balansarea capului la fiecare bataie cardiaca Hippus pupilar Puls capilar 5 Etiologia distrofica a insuficientei mitrale cronice prezinta una din urmatoarele caracteristici (pag. 112) Valve si cordaje ingrosate, calcificate, retractate, comisuri fuzionate Degenerescenta mixoida a valvelor, care se ingroasa, devin redundante Dilatarea inelului mitral Insuficienta este frecvent asociata unei stenoze Este asociata unui mixom al atriului stang Pag. 11 din 220
6 Semnele fizice care pot fi prezente in insuficienta mitrala sunt (pag. 113) 7 La palpare soc in dom, descris de Bard, deplasat in jos si la stanga Suflu holosistolic, maximal in focarul mitral, in jet de vapori, de intensitate uniforma,,care iradiaza in axila Semne de insuficienta cardiaca dreapta Z3 supraadaugat Suflul diastolic Flint in focarul mitral Ecografia Doppler cardiaca transtoracica efectuata la pacientii cu insuficienta mitrala poate evidentia (pag. 114) Dilatarea aortei ascendente Dilatarea atriului stang Dilatarea ventriculului stang Directia jetului regurgitant in venele pulmonare Dimensiunea cavitatilor drepte 8 Complicatiile insuficientei mitrale sunt reprezentate de (pag. 114) Endocardita bacteriana Insuficienta cardiaca Tulburarile de conducere de grad inalt Fibrilatia atriala si accidentele embolice Tulburarile de ritm ventriculare si moartea subita 9 Stenoza aortica degenerativa are urmatoarele trasaturi (pag. 116) Este cauza cea mai frecventa la subiectii de varsta medie (50-60 ani) Exista calcificari al valvelor si ale inelului aortic care se pot intinde pe sept Comisurile sunt fuzionate Este in scadere ca frecventa in ultimii douazeci de ani Valvele sunt ingrosate, rigide, cu o mobilitate limitata 10 Semnele clinice prezente in stenoza aortica sunt (pag. 117) Angorul Dispneea Sincopa Hemoptiziile Palpitatiile Pag. 12 din 220
Tema nr. 7 Endocardita infecțioasă Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 97-103 fara denumiri comerciale pag. 101, 102 1 Care din următoarele complicații cardiace nu sunt caracteristice endocarditei infecțioase: (pag. 100) insuficientă cardiacă, infarct miocardic prin embolie coronară, abces septal, distrucție valvulară, hipertensiune pulmonară. 2 Tratamentul endocarditei infecțioase pe proteză, cu hemoculturi negative se inițiază cu: (pag. 102) asociere de vancomicina cu rifampicină şi gentamicină, amoxicilină 200 mg/kg/zi sau aminozide: gentamicină 3 mg/kg/zi, penicilină G sau amoxicilină 200 mh/kg/zi sau aminozide gentamicină 3 mg/kg/zi, doxiciclina 100 mg de 2 ori / zi în asociere cu ofloxacină 400 mg/zi vancomicina 30 mg/kg/zi în asociere cu rimfampicină. 3 Tratamentul chirurgical al endocarditei infecțioase nu este indicat în următoarele situații: (pag. 102) infecție întinsă sau necontrolată pentru prevenția riscului embolic, în situațiile cu risc hemodinamic, în şoc, EPA, insuficiență cardiacă, dacă sub un tratament antibiotic corect condus, dimensiunile vegetațiilor nu se reduc şi hemoculturile rămân pozitive după 3 zile de antibioterapie. 4 Următoarea afirmație legată de antibioprofilaxia endocarditei infecțioase nu este corectă: (pag. 103) toți pacienții valvulari trebuie să primească un carnet de profilaxie a endocarditei pe care trebuie sa-l prezinte medicului sau stomatologului la fiecare consultație, prevenția începe prin măsuri stricte de igenă, antibioprofilaxia este cea mai importantă pentru prevenția endocarditei infecțioase, în prezent ultimele recomandări inernaționale mențin antibioprofilaxia sistematice indiferent de grupa de risc din care face parte pacientul, antibioprofilaxia trebuie să fie de acum înainte rezervată doar pacienților din grupa A supuşi procedurilor celor mai riscante. 5 Care din următoarele afirmații legate de endocardita infecțioasă este corectă: (pag. 99) nu există examen specific pentru diagnosticarea endocarditei infecțioase, pentru acest motiv au fost stabilite criterii diagnostice precise (criterii Duke). mortalitatea spitalicească în endocardita infecțioasă este de 50%, criteriile Duke constau din 3 criterii majore şi 5 criterii minore, endocardita infecțioasă nu poate surveni pe un cord fără o afectare prexistentă, toate cardiopatiile prezintă acelaşi risc de endocardită. Pag. 13 din 220
6 Din grupa A, a cardiopatiilor cu risc crescut de a dezvolta endocardită infecțioasă fac parte: (pag. 97) proteze valvulare, cardiopatii congenitale cianogene neoperate, cardiomiopatie obstructivă, bicuspidie aortică, PVM cu IM. 7 Semnele periferice de endocardită infecțioasă sunt: (pag. 98) splenomegalia, purpura peteşială, cutaneomucoasă, descrisă clasic la nivelul feței, noduli Roth localizați la nivel abdominal, plăci eritematoase palmoplantare Janeway, fals panarițiu Osler. 8 În endocardita infecțioasă se recomandă: (pag. 98) recoltarea de hemoculturi înaintea oricărei antibioterapii, recoltarea bilanțului inflamator: hemoleucogramă, VSH, CRP, electroforeza proteinelor plasmatice, proteinurie pe 24 de ore, recoltarea obligatorie de markeri imunologici indiferent de formele de endocardită acute sau subacute, dacă nici un germen nu este izolat se fac recoltări pe medii speciale (Bartonella, Coxiella ), serologii Chlamidiae şi germeni atipici. 9 Care din următoarele afrmații nu este corectă: (pag. 99) endocardită posibilă: 1 criteriu major plus unul minor sau 3 criterii minore, endocardită sigură: 5 criterii minore, endocardită sigură: 1 criteriu major plus 2 criterii minore, endocardită sigură: 2 criterii majore, diagnosticul de endocardită sigură nu se poate pune doar pe examenul anatomopatologic, sau pe cultură de valve pozitivă. 10 Criteriile Duke minore sunt: (pag. 99) febră peste 38 de grade, fenomene vasculare: embolie, anevrism micotic, purpură Janeway, etc., fenomene imunologice: noduli Osler, pete Roth, factor reumatoid, etc., hemoculturi pozitive pentru endocardită infețioasă, predispoziție: valvulopatie sau altă condiție cardiacă favorizantă sau toxicomanie iv. Pag. 14 din 220
Tema nr. 8 Pericardita acută Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 104-107 1 În pericadita acută electrocardiograma: (pag. 104) este normală în majoritatea cazurilor, evoluează în funcție de patru stadii, prezintă caracteristic supradenivelarea segmentului ST cu semn în oglindă prezintă alternanță electrică frecventă a complexului QRS ce nu se corelează cu mărimea revărsatului pleural, supradenivelarea segmentului ST este concavă în jos ( criterii discriminante față de supradenivelarea segmentului ST de cauză ischemică). 2 În pericadita acută electrocardiograma: (pag. 104) este normală în majoritatea cazurilor, evoluează în funcție de patru stadii, prezintă caracteristic supradenivelarea segmentului ST cu semn în oglindă, prezintă alternanță electrică frecventă a complexului QRS ce nu se corelează cu mărimea revărsatului pleural, supradenivelarea segmentului ST este concavă în jos ( criterii discriminante față de supradenivelarea segmentului ST de cauză ischemică). 3 Care din următoarele afirmații sunt false: (pag. 104) pericardita acută reprezintă o inflamație a pericardului complicată sau nu, cu un revărsat pericardic, un revărsat pericardic este întotdeauna datorat unei pericardite, tamponada este o urgență terapeutică şi diagnostică, un revărsat pericardic abundent cu apariție rapidă poate conduce la o tamponadă, pericardita uscată reprezintă inflamarea pericardului neînsoțită de revărsat pericardic. 4 Frecătura pericardică se caracterizează prin: (pag. 104) se aude mai bine în decubit, zgomot profund, strict în diastolă, la fel ca şi frecătura pleurală nu persistă în apnee, este constantă în timp, zgomot superficial sistolodiastolic. 5 Care din următoarele elemente nu fac parte din tratamentul simptomatic al pericarditei acute: (pag. 106) repaus, concediu medical, tratamentul antiinflamator nesteroidian, continuarea obligatorie a tratamentului anticoagulant, aspirină în doze descrescătoare timp de trei săptămâni, nu este nevoie de spitalizare în formele benigne. Pag. 15 din 220
6 Diagnosticul diferențial al tamponadei cardiace se face cu: (pag. 107) embolia pulmonară masivă, infarctul de ventricul stăng, pleurezia, stenoza aortică severă, endocardita infecțioasă. 7 În pericardita acută durerea are următoarele caracteristici: (pag. 104) 8 prezintă strict localizare retrosternală, acentuată de efort şi sensibilă la trinitrină, are caracter de arsură, constricție, este intensificată de respirația profundă şi în timpul efortului de tuse, se calmează în decubit. În primul stadiu de evoluție a pericarditei acute întâlnim următoarele modificări pe electrocardiogramă: (pag. 104) supradenivelarea segmentului ST, fără imagine în oglindă, unde T negative, segment ST supradenivelat, difuz, cu concavitatea în sus, subdenivelarea difuză a segmentului ST, segment ST de aspect normal şi unde T aplatizate. 9 Drenajul chirurgical este indicat în pericardita acută în următoarele situații: (pag. 106) tamponadă cardiacă, revărsat voluminos, necompresiv persistent sub tratament, revărsat voluminos, necompresiv recidivant, trebuie efectuat obligatoriu în orice formă de pericardită, revărsat compresiv. 10 Următoarele afirmații legate de pericardita acută nu sunt adevărate: (pag. 105, 106) etiologia virală este cea mai fecventă, pericadita de etiologie neoplazică are o evoluție rapidă, zgomotoasă,fiind adeseori diagnosticată în fază precoce, reumatismul articular acut este o cauză frecventă de pericardită acută, pericadita acută de etiologie TBC este rară şi complică o tuberculoză pulmonară, pericardita acută idiopatică corespunde cel mai adesea unei cauze virale nediagnosticate. 11 Semnele clinice de tamponadă cardiacă sunt: (pag. 107) şocul cardiogen semne de edem pulmonar, puls paradoxal, semne drepte majore, creşterea presiunii arteriale în inspir cu peste 10 mmhg. Pag. 16 din 220
Tema nr. 9 Patologia aortei, arterelor periferice şi patologia venoasă a membrelor inferioare: arteriopatia obliterană a aortei şi a membrelor inferioare, ischemia acută, insuficiența venoasă cronică, varice Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 75-80, 81-83, 120-123 fara denumiri comerciale pag. 80 1 Ischemia permanentă cronică a membrelor inferioare denumită și ischemia critică: (pag. 78) se definește prin durere de decubit sau tulburări trofice ale piciorului se însoțește de un index al presiunii sistolice gleznă/braț de 0,9-1,3 asociază o presiune sistolică la haluce sub 30 mmhg asociază o presiune sistolică la haluce sub 30 mmhg asociază o presiune sistolică la gleznă între 50-70 mmhg asociază o presiune sistolică la haluce peste 30 mmhg 2 Sindromul Leriche se caracterizează prin: (pag. 77) 3 durere lombară, hematurie, insuficiență renală rapid progresivă durere fesieră claudicație a celor două membre inferioare impotență apare prin afectarea aterosclerotică aortoiliacă Următoarele afirmații referitoare la tratamentul în arteriopatia cronică obliterantă a membrelor inferiore sunt adevărate: (pag. 79, 80) controlul factorilor de risc cardiovascular este obligatoriu în toate stadiile bolii tratamentul cu prostaglandine nu este indicat în nici un stadiu al bolii angioplastia și endarteriectomia sunt utile în stadiile 3,4 pentru stenoze strânse, proximale, scurte, puțin calcificate pontajul (by-passul) nu este indicat în stenoze complexe, întinse cu dilatare anevrismală simpatectomia se folosește la pacienții cu dureri de decubit 4 Printre cauzele de ischemie acută a membrelor sunt: (pag. 81) embolia cu sursă din cavitățile cardiace stângi embolia provenită dintr-un anevrism arterial sau leziune ateromatoasă ulcerată situată în amonte tromboză in situ pe o leziune atrosclerotică preexistentă trombocitopenia după tratament cu heparină hipertensiunea arterială 5 In ischemia acută a membrelor: (pag. 81,82) leziunile devin ireversibile după 12 ore membrul afectat este palid, rece, cu puls abolit la unul sau mai multe niveluri apare alungirea timpului de recolorare cutanată la membrul afectat aparița hipoesteziei și scăderea forței musculare nu sunt semne de gravitate abolirea pulsului popliteu indică obstrucția arterei femurale superficiale sau a arterei poplitee Pag. 17 din 220
6 Tratamentul de urgență în ischemia acută a membrelor inferioare: (pag. 82,83) este numai medicamentos (antialgice, heparină, vasodilatatore) embolectomia cu sonda Fogarty se face numai pe leziuni ateromatose ce realizează stenoze lungi, distale revascularizarea prin by pass este tratamentul ischemiei acute pe artere patologice tromboliza in situ și tromboaspirația nu sunt indicate aponevrotomia de descărcare se face de la început 7 Arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare: (pag. 77,78) la o valoare mai mică de 10 mmhg a presiunii transcutanate de oxigen prognosticul de viabilitate tisulară este încă bun în stadiul III Leriche durerea este în decubit, se calmează în poziție declivă și se însoțește de tulburări trofice distale valoarea indexul gleznă- braț între 0,9 1,3 indică o formă compensată de arteriopatie o presiune transcutanată între 10-30 mmhg indică o bună compensare metabolică a arteriopatiei este cauzată de ateroscleroză la pacientul vârstnic cu factori de risc cardiovascular 8 Pacientul cu ischemie acută a membrelor prin tromboză pe un vas cu leziune ateromatoasă: (pag. 82) nu are factori de risc cardiovascular prezenți debutul simptomelor este subacut cu ischemie mai puțin severă și modificarea pulsului și la alte nivele apariția hipoesteziei și a deficitului motor nu este un indicator de gravitate are o cardiopatie emboligenă arteriografia evidențiază oprire netă cu aspect de cupolă a substanței de contrast 9 Insuficiența venoasă cronică: (pag. 121) este întotdeauna secundară trombozei venoase profunde varicele pot apare prin compresie pelvină tumorală sau prin agenezia venelor profunde incontinența valvulară poate fi apreciată clinic prin proba Trendelenburg (transmiterea vibrației prin percuție de- a lungul venei) fenomenele hemodinamice nu se însoțesc de activare leucocitară cu inflamație locală ulcerul maleolar indică insuficiență venoasă minoră 10 Tratamentul în insuficiența venoasă cronică: (pag. 123) venotonicele tratează jena funcțională și previn complicațiile cutanate strippingul venei safene interne cu ligatura crosei, a venelor perforante, scleroza venelor mici previn complicațiile cutanate drenejul postural și contența elastică sunt singurele eficiente terapia chirurgicală prin stripping împiedică recidiva nu se indică contenția elastică cu ciorap sau benzi elastice Pag. 18 din 220
Tema nr. 10 Dispneea acută şi cronică, BPOC Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 142-144, 161-168 fara denumiri comerciale pag. 166 1 Următoarele cauze pot determina dispneea laringiană: Edemul pulmonar acut Edemul Quincke Pleurezia masivă Pneumotoraxul spontan Pneumopatia acută infecțioasă (pag. 143) 2 Următoarele cauze nu determină apariția dispneei cronice: Insuficiența cardiacă stângă Pericardita cronică constrictivă Epiglotita infecțioasă Anemia cronică Bolile neuromusculare (pag. 143) 3 Mai multe afecțiuni pot determina dispnee acută fără zgomote anormale, cu excepția: Embolia pulmonară; Edemul glotei; Anemia acută; Acidoza metabolică; Tamponada cardiacă. (pag. 143) 4 Emfizemul panlobular se caracterizează prin VEMS/CV scăzut; CPT scăzută; PaO2 normală; PaCO2 normală; Complianță crescută. (pag. 162) 5 Care dintre următoarele explorări nu fac parte din diagnosticul BPOC: (pag. 162) Radiografia toracică; Probe funcționale respiratorii; Electrocardiogramă; Gazometria; Ecografia Doppler vascular. Pag. 19 din 220
6 Care dintre următoarele explorări trebuie realizate de primă intenție în caz de dispnee: (pag. 142) Radiografia toracică față; Radiografia toracică profil; Gazometria arterială; EKG; Fibroscopia bronșică. 7 Precizați care sunt semnele de gravitate într-o dispnee acută: (pag. 142) 8 Respirația abdominală; Semne neuropsihice; Bradicardia; Hipertensiunea arterială; Bradipnee. Precizați care sunt explorările ce se efectuează pentru orientarea diagnosticului în cazul unei dispnei acute: (pag. 143) PFR; Ecografia cardiacă; Ecografie abdominală; CT torace; Cateterism cardiac drept. 9 Emfizemul centrolobular se caracterizează prin: (pag. 162) VEMS/CV scăzut; CPT subnormală; PaO2 scăzută; PaCO2 scăzută; DLCO crescută. 10 BPOC foarte severă se caracterizează prin (pag. 163) VEMS/CV sub 0,70; VEMS sub 30% din cel teoretic; VEMS sub 50% din valoarea prezisă în absența insuficienței respiratorii; 30% VEMS 50% decât cel teoretic; VEMS sub 50% din valorile prezise cu PaO2 sub 60 mmhg. Pag. 20 din 220
Tema nr. 11 Tusea şi hemoptizia la adult Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 145-147, 181-182 fara denumiri comerciale pag. 182 1 Principalele cauze ale tusei acute, cu o excepție, sunt Infecțiile căilor aeriene superioare; Embolia pulmonară; Astmul bronșic; Emfizemul pulmonar; Edemul pulmonar. (pag. 145) 2 Precizați care dintre următoarele explorări nu se efectuează de primă intenție într-o hemoptizie: Hemograma completă; Examenul de spută; Radiografia toracică; Fibroscopia bronșică; CT toracică. (pag. 181) 3 Care dintre următoarele afirmații nu sunt adevărate în cazul unei hemoptizii: Orice hemoptizie necesită supraveghere spitalicească; Reprezintă eliminarea de sânge din căile aeriene subglotice; Hemoptizia masivă nu este precedată de hemoptizii santinele; Apare în timpul unui efort de tuse; Sângele eliminat este roşu şi aerat. (pag. 181) 4 La un fost pacient tuberculos următoarele cauze pot determina apariția unei hemoptizii, cu excepția: Recidiva BK; Dilatarea postcicatriceală a bronhiilor; Aspirația de corpi străini; Cancerul bronhopulmonar pe cicatrice; Bronholitiaza. (pag. 182) 5 În hemoptiziile de mare abundență nu se efectuează: (pag. 182) Administrarea de perfuzii macromoleculare; Administrarea de terlipresină; Embolizare; Oxigenoterapie nazală în flux puternic; Administrarea de hipotensoare. Pag. 21 din 220
6 Care dintre următoarele afirmații definesc o hemoptizie masivă: Deces în câteva minute; Intubație în extremă urgență; >300-500 ml/24h; Sputa sanghinolentă cu 100 ml/24h; > 200ml odată. (pag. 181) 7 Tusea cronică productivă cu radiografie toracică normală apare în următoarele afecțiuni: Mucoviscidoză; Astmul hipersecretant; Pneumocistoza; Pneumopatia infiltrantă difuză; Tuberculoza bronșică. (pag. 145) 8 Tusea cronică cu radiografie toracică anormală nu apare în următoarele circumstanțe: Fibroza pulmonară; Mucoviscidoză; Tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie; Dilatare bronșică difuză; Reflux gastroesofagian. (pag. 145) 9 Printre complicațiile tusei cronice se regăsesc: Tulburările de ritm; Cefaleea; Fracturile costale; Tulburările de tranzit intestinal; Incontinența urinară. (pag. 146) 10 Hemoragia alveolară se întâlnește în următoarele afecțiuni: (pag. 181) Poliangeita microscopică; Sindromul Goodpasture; LES; Tuberculoza pulmonară; Anevrism arterio-venos al bolii Rendu-Osler. Pag. 22 din 220
Tema nr. 12 Alergiile respiratorii la adult (rinita, astmul bronsic) Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 148-150, 151-156 fara paragraful referitor la prevalenta astmului bronsic in Franta pag. 151 si fara denumiri comerciale pag. 153, 154, 155, 156 1 Care dintre următoarele afirmații privind dozarea Ig E serice specifice nu este adevărată: (pag. 149) Reprezintă explorarea de primă intenție în testarea unei alergii; Este limitată la 5 pneumoalergeni; Este utilă când testele cutanate nu se pot efectua; Este inutilă dacă testele cutanate sunt negative; Este inutilă dacă examenul clinic este puțin evocator. 2 Testele de provocare specifice cuprind următoarele aspecte: (pag. 149) Declanșarea unei reacții alergice la nivelul mucoasei nazale, bronșice sau conjunctivale la alergenul suspectat; Se realizează în timpul terapiei antialergice; Sunt utile în caz de suspiciune de alergii profesionale; Se efectuează în timpul episoadelor infecțioase; Nu necesită supraveghere medicală ulterioară. 3 Rinita persistentă se caracterizează prin: (pag. 148) simptome < 4 zile/săpt.; simptome > 4săpt.; simptome > 4zile/săpt.; simptome < 4 săpt.; simptome > 4 zile/săpt sau < 4 săpt. 4 Obținerea unui control optim al pacientului astmatic nu presupune: (pag. 155) Simptome diurne < 4 zile/săpt.; Beta 2 mimetice cu acțiune rapidă > 4 doze/săpt.; VEMS sau PEF > 85% din cea mai bună valoare personală; Simptome nocturne < 1 noapte/săpt.; Variație nictemerală a PEF < 15%. 5 Spitalizarea unei crize astmatice este indicată atunci când: (pag. 154) PEF este < 50% din valoarea optimă la 2-3 ore după tratamentul inițial; PEF este < 40% din valoarea optimă la 2-3 ore după tratamentul inițial; PEF cuprins între 40-60% din valoarea optimă la 2-3 ore după tratamentul inițial; PEF cuprins între 30-50% din valoarea optimă la 2-3 ore după tratamentul inițial; PEF este > 50% din valoarea optimă la 2-3 ore după tratamentul inițial. Pag. 23 din 220
6 Astmul persistent moderat se caracterizează prin: Simptome cotidiene; VEMS < 40% din valorile prezise și cu o variabilitate > 30%; Alterarea somnului; Utilizarea zilnică de beta 2 agoniști inhalanți cu durată scurtă; Simptome de astm nocturn < 1/săpt. (pag. 155) 7 Diagnosticul astmului presupune: Episoade recidivante de wheezing, dispnee, tuse; VEMS/CV diminuat; VEMS mai mare cu cel mult 200 ml față de VEMS inițial după administrarea bronhodilatatorului; Absența unor alergeni sau factori iritanți; Absența istoricului de atopie personală/familială. (pag. 151) 8 Tratamentul astmului acut grav cuprinde următoarele măsuri: Oxigen nazal 3-4 l/min.; Corticoizi sistemici; Nebulizare cu doze crescute de beta 2 agoniști; Digitalizare; Flebotomie. (pag. 153) 9 Astmul instabil se caracterizează prin: Scăderea frecvenței crizelor diurne; Agravare nocturnă; Sensibilitate mai mică a crizelor la bronhodilatatoarele obișnuite; Scăderea PEF; Creșterea consumului de beta 2 agoniști. (pag. 153) 10 Care dintre următoarele criterii reprezintă semne de gravitate ale unui astmă: (pag. 152) PEF < 30% decât cel teoretic; FR < 30/min.; Cianoza; Silențium respirator; Hipocapnia. Pag. 24 din 220
Tema nr. 13 Tuberculoza Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 157-160 fara denumiri comerciale pag. 157, 158, 159 fara randul 2 legat de legislatia Franceza pag. 160, fara ultimul chenar cu semnale si notificare pag. 160 1 Prezența bacililor acido-alcoolo-rezistenți la examenul direct se evidențiază prin: (pag. 157) 2 Colorația Mallory; Colorația hematoxilină-eozină; Colorația Ziehl-Nielsen; Colorația Verhoeff; Colorația nitrat de argint. La pacientul aflat sub tratament antituberculos, bilanțul hepatic (monitorizarea transaminazelor) se face: (pag. 160) La o săptămână după inițierea tratamentului; La 15 zile după inițierea tratamentului și apoi o dată pe lună până la sfârșitul tratamentului; Trimestrial; O dată la 6 luni; Nu este necesar un bilanț hepatic. 3 Confirmarea prezenței bacilului Koch se realizează prin efectuarea de culturi pe mediul: (pag. 157) Geloză simplă; Chapman; Sabouraud; Löwenstein-Jensen; Leifson. 4 Înaintea instituirii tratamentului antituberculos cu Etambutol se efectuează: (pag. 159) Examen oftalmologic cu vizualizarea culorilor; Examen de urină; Audiogramă; Identificarea unei eventuale sarcini; Examen neurologic. 5 Tratamentul antituberculos se va administra: (pag. 159) În trei prize, în timpul meselor; Dimineața, à jeun, la mare distanță de mese; Dimineața și seara, înaintea meselor; Numai seara, înainte de culcare; La prânz, imediat după masă. Pag. 25 din 220
6 În tratamentul antituberculos administrat adultului se regăsesc următoarele preparate: (pag. 159) Etambutolul; Pirazinamida; Acidul clavulanic; Metronidazolul; Rifampicina. 7 Tuberculoza pulmonară comună prezintă următoarele caracteristici: (pag. 157) 8 Debut brusc, cu febră înaltă, dispnee, tahicardie, dureri toracice; Subfebrilități, transpirații nocturne, tuse persistentă; Episoade de wheezing, opresiune toracică și tuse; Infiltrate, noduli, caverne la radiografia toracică; Opacitate parenchimatoasă unică, sistematizată, cu bronhogramă aerică la radiografia toracică. În privința tratamentului antituberculos al unei femei însărcinate, următoarele afirmații sunt adevărate: (pag. 159) Pirazinamida este contraindicată; Se instituie triterapie IHN + Rifampicină + Pirazinamidă timp de 9 luni; Etambutolul este contraindicat; Se instituie triterapie IHN + Rifampicină + Etambutol 3 luni, urmată de 6 luni cu IHN + Rifampicină, fără Etambutol; Durata totală a tratamentului este de 9 luni. 9 Urmărirea pacientului aflat sub tratament antituberculos are ca obiective: (pag. 159) Vindecarea pacientului; Evitarea răspândirii bolii de către un pacient tratat neadecvat; Dezvoltarea rezistenței la medicamentele antituberculoase; Supravegherea pacientului până la finalul bolii; Documentarea sfârșitului tratamentului. 10 Tuberculoza miliară prezintă următoarele caracteristici: (pag. 157) Alterarea rapidă a stării generale; Dispnee posibilă pentru forma evoluată; Sindrom interstițial micronodular difuz și intens la radiografia toracică; BK adesea prezent la examenul direct microscopic; Histologic: granulom epitelioid și giganto-celular cu necroză cazeoasă. Pag. 26 din 220
Tema nr. 14 Infecțiile bronhopulmonare la adult Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 169-175, 189-192 1 Durata tratamentului antibiotic într-o pneumonie necomplicată este: 3 zile; 3-5 zile; 7-14 zile; 21 de zile; 90 de zile. (pag. 171) 2 Proba funcțională respiratorie (PFR) într-o pneumopatie interstițială difuză arată: Creșterea capacității pulmonare totale (CPT); Creșterea raportului DLCO/VA; Scăderea raportului Tiffeneau (VEMS/CV); Disfuncție ventilatorie restrictivă; Disfuncție ventilatorie obstructivă. (pag. 190) 3 Într-o pneumopatie alveolară tratată la domiciliu, antibioticul de primă intenție este: Amoxicilina; Ciprofloxacina; Rifampicina; Ceftriaxona; Levofloxacina. (pag. 171) 4 Într-o pneumopatie francă lobară acută cu pneumococ se constată că: Debutul este insidios; Există subfebră; Apare hipersonoritate la percuție; La auscultație: raluri crepitante sau suflu tubar; Radiologic: opacități alveolare vagi, confluente, nesistematizate, uneori bilaterale. (pag. 172) 5 Într-o fibroză pulmonară primitivă: (pag. 191) Debutul este brusc, cu tuse și expectorație mucopurulentă; Apar frecvent semne extrarespiratorii; Vârsta medie de apariție este de 20 de ani; Evoluția este favorabilă, spre vindecare; Lavajul bronhoalveolar (LBA): alveolită cu PNN frecvent cu eozinofile. Pag. 27 din 220
6 Spitalizarea unui pacient cu pneumopatie este recomandată în prezența unor semne de gravitate imediată: (pag. 170) Confuzie; Frecvența cardiacă 125/min.; Roșeață la nivelul pomeților; Temperatura de 37-38ºC; Presiune arterială < 90/60 mmhg. 7 Printre criteriile biologice și radiologice de spitalizare a unui pacient cu pneumopatie se numără: (pag. 170) Leucopenia (< 4000 GB/ml); Anemia (hemoglobina < 9 g/dl); Insuficiența renală (uree > 7 mmol/l sau 0,5 g/l, creatinina > 12 mg/l); PaO2 > 90 mmhg sau PaCO2 < 45 mmhg; Cavitate pe radiografia toracică. 8 Legioneloza pulmonară prezintă următorul tablou tipic: (pag. 172) Debut lent, insidios, cu subfebră; Tuse cu expectorație mucopurulentă; Apar semne neurologice (confuzie, agitație, cefalee); Oligurie; Radiografie: opacități interstițiale neconfluente, unilaterale. 9 Tabloul tipic într-o pneumopatie cu Mycoplasma pneumoniae cuprinde: (pag. 172) Debut brusc, cu febră ridicată, cu frisoane repetate; Tuse seacă, tenace; Anemie hemolitică cu aglutinine la rece (test Coombs direct pozitiv); Radiografie: opacități interstițiale bilaterale; Tratament: cefalosporine de a treia generație, 5-7 zile. 10 Histiocitoza langerhansiană (histiocitoza X) prezintă următoarele caracteristici: (pag. 192) Afectează subiecții între 20-40 de ani care consumă cantități importante de tutun; Prezintă tuse, dispnee de efort, febră, pierdere în greutate; Aspect CT toracic: mici cavități chistice care confluează și realizează un aspect de fagure de miere ; Biopsiile transbronșice sunt eficiente în confirmarea diagnosticului; Tratament: oprirea fumatului, eventual corticoterapie orală. Pag. 28 din 220
Tema nr. 15 Afectiuni ale pleurei (pneumotoraxul, revarsatul pleural) Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 183-185, 186-188 1 Transsudatul pleural apare în una din următoarele condiții: (pag. 187) Mezoteliom malign; Sindrom nefrotic; Poliartrită reumatoidă; Febră mediteraneană; Pancreatită. 2 Examenul clinic al unui sindrom de revărsat pleural relevă: (pag. 186) Accentuarea murmurului vezicular; Accentuarea transmiterii vibrațiilor vocale; Suflu tubar; Bradipnee, bradicardie, ca semne de intoleranță; Matitate declivă. 3 Între semnele de gravitate dintr-un pneumotorace nu intră: (pag. 184) 4 Dispnee majoră; Cianoză; Bradipnee; Puls paradoxal; Desaturare. Una dintre afirmațiile următoare, referitoare la examenul clinic al unui pneumotorace, nu este adevărată: (pag. 183) Timpanism la percuție; Accentuarea transmiterii vibrațiilor vocale; Diminuarea murmurului vezicular la auscultație; Dacă apare matitate bazală: suspiciune de hemopneumotorace; Uneori, examenul clinic poate fi normal. 5 Aspectul radiologic al unui pneumotorace poate releva: (pag. 183) Opacitate omogenă între peretele toracic și parenchimul pulmonar; Opacități interstițiale neconfluente reticulo-nodulare sau miliare; Hiperclaritate omogenă și avasculară între peretele toracic și parenchimul pulmonar; Excavație cu nivel hidroaeric unic sau multiplu; Opacitate alveolară sistematizată. Pag. 29 din 220
6 Semnele radiologice de gravitate într-un pneumotorace sunt: Mediastin deplasat pe partea contralaterală; Cupolă diafragmatică convexă; Bridă pleurală; Nivel hidroaeric; Pneumotorace bilateral. (pag. 184) 7 Un lichid pleural este un exsudat în următoarele condiții: Raport proteine în lichid/proteine în sânge > 0,5; Rport LDH în lichid/ldh în sânge > 0,6; Raport proteine în lichid/proteine în sânge < 0,5 ; Raport LDH în lichid/ldh în sânge < 0,6; LDH în lichid > două treimi din limita superioară normală a LDH în sânge. (pag. 187) 8 Condițiile în care apare pneumotoracele spontan primitiv sunt: adulți tineri, longilini; consecutiv unei fracturi costale; fumatul este un factor favorizant; ruptura unei cavități aerice aflate în contact cu pleura apicală (bula sau blebsuri); după un infarct pulmonar. (pag. 183) 9 Aspectele corecte ale radiografiei toracice într-un revărsat pleural sunt: Hiperclaritate omogenă, densă; Opacitate omogenă, densă, cu convexitatea în sus; Opacitate omogenă, densă, cu concavitatea în sus; Deplasarea mediastinului de partea opusă opacității; Retracția mediastinului de partea opacității. (pag. 187) 10 Condițiile patologice în care apare un transsudat pleural sunt: (pag. 187) Insuficiența cardiacă; Ciroza; Dializa peritoneală; Pancreatita; Cancer bronhopulmonar. Pag. 30 din 220
Tema nr. 16 Tumori ale plămânului primitive şi secundare Bibliografie asociata temei: Book Des ECN, editia in limba romana, redactor Laurent Karila, 2011 pag. 197-202 1 În cancerul broho-pulmonar fără celule mici, bilanțul inițial include: (pag. 198) 2 Fibroscopia bronșică; Probele funcționale respiratorii; Markerii tumorali; Biopsia medulară; CT toracic. Care dintre următoarele investigații aparțin evaluării inițiale al cancerului broho-pulmonar cu celule mici: (pag. 198) Fibroscopia bronșică; Probe funcționale respiratorii; Markeri tumorali; Biopsie medulară; Scintigrafie osoasă. 3 Cancerul brohopulmonar fără celule mici regrupează următoarele tipuri histologice: (pag. 198) Epidermoid; Cu celule mici; Cu celule mari; Adenocarcinoamele; Slab diferențiat. 4 Care din următoarele afirmații referitoare la cancerul bronhopulmonar fără celule mici este adevărată: (pag. 198) 5 Este mai frecvent întâlnit la femei; Apare mai frecvent la nefumători; Este mai frecvent întâlnit la bărbați; Expunerea la factori profesionali nu este implicată în etiologie; Alcoolismul favorizează apariția acestuia. Una dintre următoarele afirmații referitoare la tratamentul cancerului bronhopulmonar fără celule mici este falsă: (pag. 199) În stadiul IA tratamentul este exclusiv chirurgical; În stadiul I sau II inoperabil tratamentul include și radioterapia; În stadiul IV tratamentul include chimioterapie sau terapie țintită; În stadiul II se poate efectua tratament chirurgical, radioterapie sau chimioterapie; În stadiul IIIB tratamentul include doar chimioterapia. Pag. 31 din 220
6 Cancerele bronhopulmonare cu celule mici au următoarele caracteristici: (pag. 199) Reprezintă 80% din tumorile primitive ale plămânului; Asociază frecvent prezența metastazelor; Rar, asociază prezența metastazelor; Baza tratamentului este chimioterapia; Tratamentul de bază este cel chirurgical. 7 Care din următoarele afirmații referitoare la cancerul bronhopulmonar cu celule mici este falsă: Are o prezentare centrală; Are o frecvență crescută a semnelor generale; Are o evoluție lentă, secundară unui timp de dedublare de peste o lună; Prezintă totdeauna afectare mediastinală; Prezintă o frecvență crescută a sindroamelor paraneoplazice tip Schwartz-Barter. (pag. 199) 8 Tumorile pulmonare secundare se prezintă sub mai multe aspecte, cu excepția: (pag. 200) Nodulilor pulmonari; Limfangitei carcinomatoase; Adenopatiilor cervicale; Metastazelor endobronșice; Adenopatiilor mediastinale. 9 Miliara metastatică din cadrul tumorilor pulmonare secundare este mai frecvent întâlnită în caz de: (pag. 200) Melanom malign; Cancer renal; Cancer hepatic; Cancer testicular; Cancer ovarian. 10 Care afirmație referitoare la tumorile pulmonare secundare este falsă: (pag. 200) Plămânul este al doilea sit ca frecvență pentru metastazare; Difuzarea metastatică se poate face pe cale hematogenă; Difuzarea metastatică se poate face pe cale limfatică de la ganglionii abdominali; Difuzarea metastatică se poate face pe cale limfatică de la ganglionii mediastinali; Difuzarea metastatică se poate face pe cale limfatică de la pleura viscerală invadată. Pag. 32 din 220