RESORTURILE CREŞTERII ECONOMICE LES RESORTS DE LA CROISSANCE Prof.univ.dr. Doru Cîrnu Universitatea Constantin Brâncuşi Tg-Jiu Prof.univ.dr. Doru Cîrnu În momentul de faţă, când există tendinţa de a cuantifica totul, creşterea economică este tot mai mult prezentată ca o creştere a producţiei. În aceste condiţii, devine normală intervenţia rate de creştere economică, adică a ratei creşterii Produsului Intern Brut, cu corecţiile de la un an la altul, ţinând cont de deprecierea monetară. În încercarea de schematiza totul, se ajunge până la urmă să se piardă din vedere tocmai esenţialul. Conceptul de creştere împrumutat din biologie, semnifică de fapt, o transformare durabilă şi ireversibilă a economiei. Asimilarea sa cu o creştere extensivă a producţiei globale s-ar putea să fie prea mult sau prea puţin. Ar fi prea mult, pentru că evoluţia PIB nu este numai rezultatul creşterii economice, ci şi al unor fluctuaţii de natură conjuncturală atunci când economia trece de la o recesiune la ocuparea deplină sau invers producţia poate suferi o creştere sau o scădere brutală fără ca în aceeaşi măsură evoluţia profundă a economiei (sub aspectul regulilor sale) să fie pusă în discuţie. N-ar fi suficient deoarece creşterea economică ar putea forte bine să se reflecte în altceva decât producţia: s-ar putea de pildă reflecta într-o creştere a nivelului de trai, care oricum nu poate fi măsurată întotdeauna în centimetri sau kilograme în plus. Astfel, am putea defini creşterea ca pe o transformare progresivă şi ireversibilă a economiei către un plus de producţie sau de A notre époque ou l on veut tout exprimer en chiffres, la croissance economique est couramment presetee comme un accroissement de la production. Il parait alors normal de faire intervenir le taux de croissance, c est-a-dire le taux d augmentation du produit interieur brut d une annee sur l autre, correction faite de l erosion monetaire. A force de tout schematiser de la sorte, on s expose a perdre de vue l essentiel. La notion de croissance, empruntee a la biologie, est celle d une trasformation durable et irreversible de l economie. L assimiler a une expansion de la production globale, c est a la fois trop et pas assez. C est trop, parce que l evolution du produit interieur brut ne resulte pas seulement de la croissance mais aussi de mouvements purement conjoncturels ; quand l economie passe de la recession au plein emploi ou inversement, la production peut accuser une hausse ou unne baisse brutale sans que, pour autant,l evolution profonde de l economie soit remise en cause. Ce n est pas assez, parce que la croissance economique peut tres bien deboucher sur autre chose que la production : il en va comme de la croissance des etres vivants, qui ne se concretise pas toujours en centimetres ou en kilos supplementaires. On peut definir la croissance comme une transformation progressive et irreversible de l economie vers plus de production ou plus de bienetre. La transformation est progressive en ce sens qu elle ne peut s operer qu avec le temps et que ses 69
bunăstare. Transformarea este progresivă, în sensul că ea are loc cu timpul, iar efectele sale benefice nu sunt întotdeauna imediat perceptibile. Prin urmare, deci creşterea economică nu este însoţită de o politică de ocupare deplină, singurul său rezultat se traduce, de obicei, în asigurarea aceleiaşi producţii cu mai puţin personal. În această situaţie progresul producţiei nu există, iar constrângerea unor persoane la inactivitate nu poate fi considerată ca o creştere a bunăstării. Transformarea este ireversibilă şi în sensul că creşterea odată instalată, o revenire la trecut nu mai este posibilă. Aceasta nu înseamnă însă că o creştere negtativă cu m,ai puţină producţie, cu mai puţină bunăstare ar fi de neconceput. Însă o astfel de evoluţie n-ar avea ca efect revenirea la un trecut depăşit; ea ar prezenta inconvenientele unei regresii fără inclinaţia către o întorcere în timp. O idee foarte răspândită, este cea conform căreia creşterea economică îşi are izvorul în investiţii. Aceasta poate fi adevărat în măsura în care procsul de investiţie stă la baza creşterii productivităţii; productivitatea prin definiţie, nu este altceva decât capacitate de a produce mai mult cu acelaşi efort sau cu efort mai mic. Dar lucrurile nu se petrec întotdeauna aşa, fiin uneori nevoie de mai mult. Majoritatea investiţiilor au ca scop refacerea sau creşterea aparatului productiv, vizând doar în subsidiar o îmbunătăţire a productivităţii. Astfel înţeles efortul investiţional constă mai degrabă în a îmbunătăţii potenţialul de experienţă existent decât de a crea un nou potenţial. Înainte ca creşterea economică să se afirme, este necesar a se investi pentru a culege roadele sale şi de perpetua ocuparea deplină. Am putea spune că procesul de investiţie trebuie să însoţească şi să susţină creşterea, dar, in general, el nu constituie singura sursă a acestuia. Diferenţa dintre investiţia în forţa de muncă, generatoare de ocupare şi investiţia effets benefiques ne sont pas toujours immediatement perceptibles.ainsi, quand la croissance economique n est pas accompagnee par une politique de plein emploi, son seul resultat peut etre d assurer la meme production avec de production avec moins de personnes au travail. Il n y a pas alors de progres de la production ; et le fait que certyains personnes soient contraintes a l inactivite ne peut evidemment pas etre considere comme un progres du bien-etre. La transformasion est irreversible en ce sens qu une fois la croissance intervenue, il n est pas possible de revenir en arriere. Cela ne veut pas dire qu une croissance a rebours, vers moins de production ou moins de bien-etre, soit inconcevable. Seulement, une telle evolutoin n aurait pas pour effet de revenir a un passe revolu ; elle presenterai les inconvenients d une regression sans les attraits d une remontee dans le temps. C est une idee communement repandue, que la croissance economique prend sa source dans l investissement.tel peut etre en effet le cas, dans la mesure ou l ivestissement est generateur d une plus grande productivite ; la productivite n est autre, par definition que la capacite de prodire davantage pour un meme effort ou autant puor un effort moindre. Mais les choses ne se passent pas toujours ainsi, il s en faut de beaucoup. La plupart des investissement ont puor raison d etre de reconstituer ou d augmenter l appareil productif; ils ne debouchent qu accessoirement sur une meilleure proctivite. Ainsi etendu, l effort d investissement consiste a ameliorer du potentiel acquis plutot qu a creer un nouveau potentiel. Plus la croissance economique s affirme, plus il est necessaire d investir afin de cueillir les fruits de la croissance et de perpetuer le plein emploi. On peut dire que l investissement doit accompagner et soutenir la croissanc ; mais il n en constitue pas, en regle generale, la seuel source. La distinction entre investissements ( de main-d oeuvre ) generateurs d emploi et investissements ( de productivite) generateurs de croissance est d ailleurs confusement percue par le public. Des voix s elevent frequemment en effet pour reclamer la substitution des premiers aux seconds. C est une facon de demander que priorite soit donnee a l emploi sur la croissance, que l on exploite les terrains conquis avant d en conquerir de 70
în productivitate, generatore de creştere economică, este de altfel destul de oconfuz percepută de publicul larg. Numeroase voci încearcă adesea să impună înlocuirea uneia cu cealaltă. Este o modalitate de a solicita întâietate ocupării asupra creşterii, pe considerentul exploatării terenului deţinut înainte de a cuceri un alştul. Întradevăr creşterea economică îşi are originea atât în creşterea productivităţii cât şi în creşterea demografică şi totodată în ambele. Creşterea productivităţii permite, pentru o populaţie actvă dată, fie a sporii producţia, fie a lucra mai puţin. Aceasta nu reprezintă doar investiţia în sens industral, ci şi cercetare ştiinţifică şi tehnică, formare profesională, organizarea muncii, raporturi sociale. La fel cum o mare parte a investiţiilor nu sunt axate în special pe creşteri de productivitate, o mare parte a creşterilor de productivitate nu răspund în mod esenţial unor investiţii. Expansiunea demografică, prin natalitate sau imigraţie, se îndreaptă, după un răgaz mai lung sau mai scurt, spre un spor de productivitate: se ezită mai puţin în introducerea unor noi metode de muncă într-o economie care vrea să integreze tineretul şi imigranţii. Pe cale de consecinţă, odată în plus expansiunea demografică este, într-o economie bine condusă, un factor de creştere. Fenomen complex, creşterea economică nu trebuie considerată, nici ca o fatalitate, nici ca un panaceu universal. Prima misiune a planificatorilor este aceea de a-şi face treaba cu conştinţa curată şi de a împărtăşii această conştinţă cu întrega naţiune. Pentru aceasta, este necesar pentru început a găsi cât mai rapid un număr mic de ipoteze, să zicem trei de exemplu: creştere moderată, creştere redusă, creştere puternică, însă, aceste trei ipoteze nu trebuiau să fie caracterizate prin rate de creştere corespunzătoare ale PIB; creşterea economică nu se răsfrânge doar asupra nouveaux. En fait, la croissance economique prend sa source dans l amelioration de la productivite, dans l expansion demographique ou, bien entendu, dans l une et l autre a la fois. L amelioration de la productivite permet, pour une population active donnee, de produire d avantage ou de travailler moins. Ce n est pas seulement une affaire d investissements industriels, mais aussi de recherche scientifique et technique, de formation professionnelle, d organisation du travail, de rapports sociaux. De meme qu une grande partie des investissements ne sont pas axes essentiallement sur des gains de productivite, une grande partie des gains de productivite ne reposent pas essentialllement sur des investissements. L expansion demographique, par la natalite ou par l immigration, debouche, apres un delai plus ou moins long, sur un accroissement de la productivite : on hesite moins a introduire se nouvelles methodes de travail dans une economie qui voit affluer les jeunes ou les immigres. A un double titre par consequent, l expansion demographique est, dans une economie bien conduite, facteur de croissance. Phenomene complexe, la croissance economique ne doit etre consideree, ni comme une fatalite, ni comme une panacee. La premiere mission des planificateurs est d en prendre une claire conscience et faire partager cette concience par l ensemble de la nation. Il est expedient pour cela de choisir au depart un petit nombre d hypotheses, disons par example trois : croissance moyenne, croissance faible, croissance forte.seulement, ces trois hypotheses ne devraient pas etre caracterisees par des taux de croissance du prodiut interieur brut ; la croissance economique ne debouche pas uniquement sur des augmentations de PIB et les augmentations de PIB ne decoulent pas uniquement de la croissance economique. Mieux vaut partir de ce qui constitue les sources memes de la croissance, a savoir la productivite et la demographie. Ainsi, l hypothese de la croissance moyenne pourrait etre definie par la continuation des tendances passees, tant en matiere de productivite que de natalite et d immigration. L hypothese de croissance faible consisterait en ce que la producivite 71
creşterilor PIB, iar creşterile PIB nu decurg doar din creşterea economică. Mai degrabă trebuie pornit de la ceea ce constituie însăşi sursele creşterii şi anume productivitatea şi aspectele demografice. Astfel, ipoteza creşterii moderate ar putea fi definită ca o continuare a tendinţelor anterioare, fie în materie de productivitate fie de natalitate, sau de imigraţie. Ipoteza creşterii reduse ar consta în aceea că productivitatea încetează să crească (în afara rercusiunilor măsurilor deja angajate de-a lungul perioadei precedente), natalitatea este în declin (ceea ce nu înlătură datoria primirii pe piaţa muncii a tinerilor care au depăţit vârsta majoratului), curentul imigraţiei ar fi întrerupt sau chiar inversat. Ipoteza creşterii puternice reţine dimpotrivă o creştere de productivitate şi un puseu demogarfic sensibil mai ridicat decât în perioada precedentă. În fiecare dintre aceste ipoteze de lucru, planificatorii ar avea datoria să acorde importanţa cuvenită, cu ajutorul diverselor mijloace sociale şi profesionale, pentru a reieşi: - pe de o parte avantajele şi costurile creşterii economice; - pe de altă parte, mijloacele de păstrare a marilor echilibre economice. Astfel, îi va fi relativ uşor puterii politice de a alege una dintre cele trei ipoteze avute în vedere sau o formulă intermediară, fiind uşor, de asemenea, de înţeles că nu se pune problema, în acest sens, de a ne pierde în amănunte. Indiferent dacă este ghidată de căutarea profitului sau de directivele puterii publice, activitatea economică este, oriunde şi intotdeauna orientată către realizarea anumitor echilibre. Printre aceste echilibre, unele sunt de neevitat. Pe piaţa bunurilor şi a serviciilor, oferta şi cererea se adaptează neapărat, una la cealaltă; la fel, economisirea nu poate să nu corespundă la modul general investiţiilor. Alte echilibre rămân uneori la stadiul cesserait de s ameliorer (sauf repercussion des mesures deja engagees au cours de la periode precedente), la natalite faiblirait ( ce qui ne dispenserait pas d avoir a accueillir sur la marche du travail les jeunes nes vingt ans plus tot), le courant d immigrations serait stoppe ou meme inverse. L hypothese de croissance forte retiendrait au contraire un progres sensiblement plus eleves qu au cours des annees precedentes. Dans chacune de ces hypotheses de travail, les planificateurs devraient s attacher, avec le concours des divers milieux sociaux et professinnels, a faire ressortir : - d une part, les chances et les couts de la croisance ; - d autre part, les moyens de preserver les grands equilibres economiques. Il serait alors relativement aise au pouvoir politique de fixer son choix sur l une des trois hypotheses envisagees ou sur une formule intermediaire, etant bien entendu qu il ne peut etre question, en la matiere, de debattre longuement sur des decimales. Qu elle soit mue par la recherche du profit ou par les directives des pouvoirs publics, l activite economique est, partout et toujours,orientee vers la realisation de certains ecquilibres. Parmi ces equilibres, il en est d ineluctables. Sur les marches des biens et des services, l offre et la demande s adaptent necessairement l une a l autre ; de meme, l epargne ne peut pas ne pas correspondre globalement a l investissement. D autres equilibres restent a l etat d objectifs : equilibre entre les emplois et la population en etat de travailler, equilibre des paiements exterieurs. En l occurrence, les pouvoirs publics ont pour mission permanente de reduire les desequilibres s il peut,et en tout cas de les rendre supportables. Dans une economie dont les donnees ne cessent de se modifier du fait de la croissance, les orientations necessaires risquent d etre constamment remises en cause. Tels equilibres ne seront assures qu au prix de quasiment inaccessibles, jusqu au jour ou de violentes secousses viendront tout remettre dans l ordre. C est une raison supplementaire pour organiser la croissance : il s agit de faire en sorte que celle-ci ne vienne pas contrarier la realisation des equilibres essentiels. 72
de obiective: echilibrul dintre cei care lucreză şi populaţia aptă de muncă sau echilibrul balanţei de plăţi externe. În aceste înprejurări, puterile publice au ca sarcină permanentă reducerea pe cât posibil a dezechilibrelor şi în orice caz de a le face măcar suportabile. Într-o economie în care parametrii creşterii economice se modifică permanent, orientările necesare sunt permanent în situaţie de a fi readaptate. Asemenea echilibre nu vor putea fi asigurate decât cu sacrificii aproape inaccesibile, până în clipa în care o turbulenţă puternică ar veni să totul în ordine. Acesta este un motiv în plus pentru a pune la punct creşterea: se pune problema de a proceda astfel încât aceasta să nu se opună realizării echilibrelor esenţiale. Aceasta este definiţia unei creşteri echilibrate. Ea nu este o creştere homotetică (concentrică) de natură să amplifice totul în jurul ei în aceeaşi măsură. Este doar o creştere compatibilă cu cea dorită, în măsură să menţină marile echilibre din economie. Prin urmare, trebuie luate măsuri specifice adaptate ritmului şi tipului de creştere pe care o dorim. Scoaterea în evidenţă a acestor măsuri constituie unul dintre aspectele esenţiale ale planificării. Ele au influenţă asupra repartiţiei sectoriale şi geografice a activităţilor, asupra autonomiei naţionale, asupra programelor de investiţii şi de formare profesională. În privinţa repartiţiei activităţilor este vorba de a scoate în evidenţa evoluţiile pozitive în sectoare de activitate diferite şi în regiuni diferite, fără a neglija conexiunile interne de toate categoriile. O grijă deosebită trebuie acordată pentru a depista şi a preveni eventualele anomalii cum ar tranziţiile apăsătoare şi a scăderii coşului zilnic în cazul ajutorului de şomaj. În ceea ce priveşte autonomia naţională, acesta nu presupune neapărat o creştere în acelaşi ritm ca în celelalte ţări. Este însă necesară o previziune a bunurilor exportabile, într-o cantitate suficient de mare pentru a compensa importurile Telle est la definition d une croissance equilibree.ce n est pas une croissance homothetique, qui amplifierait tout dans les memes proportions. C est une croissance compatible avec la recherche ou le maintien des grands equilibres. Des mesures specifiques doivent donc etre prises, adaptees au rithme et au type de croissance que l on recherche. La mise en evidence de ces mesures constitue l un des aspects essentiels de la planification. Elles portent sur la repartition sectorielle et geographique des activites, sur l autonomie nationale, sur les programmes d investissement et de formation. En ce qui concerne la repartition des activites, il s agit de faire ressortir les developpements a attendre dans les divers secteurs professionnels et les diverses regions, compte tenu des liaisons internes de tous ordres. Un soin particulier doit etre consacre a depister et prevenir d eventuelles anomalies tels les goulets d etranglement et les poches de chomage. En ce qui concerne l autonomie nationale, il ne s agit pas necessairement de croitre au meme rithme que les autres pays. Ce dont il s agit, c est de prevoir la production de biens exportables, en quantite suffisante pour compenser les supplements d importation necessites par la croissance. C est aussi de s entendre sur le taux de penetration du capital etranger que l on est dispose a admettre dans les divers secteurs d activite. C est enfin d ameliorer la securite de certains approvisionnements grace au stockage et a la diversification des fournisseurs. Compte tenu de tout cela, les programmes de formation professionnelle, d investissements publics et prives doivent etre etablis de maniere suffisamment detaillee pour eviter que, faute de personnes qulifiees ou faute d equipements, la croissance, ici ou la, ne vienne a tourner court. Parce qu ils s appuient necessairement sur des previsions et qu ils contribuent a rendre ces previsions realisables, la formation et l investissement constituent, sinon les ressorts de la croissance, du moins les points forts de la planification. 73
suplimentare impuse de creşterea economică. Este necesară şi stabilirea unei rate raţionale de pătrundere a capitalului străin în limite admisibile în diverse sectoare de activitate. În aceeaşi măsură se pune în sfârşit problema creşterii siguranţei anumitor aprovizionări ca urmare a constituirii unor stocuri raţionale şi a diversificării furnizorilor. Ţinând cont de toate acestea, programele de formare profesională, de investiţii publice şi private trebuie stabilite într-o manieră suficient de detaliată pentru a evita situaţii în care din lipsa unor persoane calificate corespunzător sau a unor echipamente, creşterea economică să înceteze brusc. Dat fiind că ele se bazează pe previziuni şi în acelaşi timp ele contribuie la a face ca aceste previziuni să devină realizabile, formarea personalului şi investiţiile constituie, dacă nu chiar resorturile creşterii economice, cel puţin punctele forte ale planificării. BIBLIOGRAFIE 1. M. Albert Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994; 2. A. Bienaymee Le capitalisme adulte, Paris, Presses Universitaires de France, 1992 3. B. Cotigaru, Th. Purcărea, coord. - Dezvoltarea durabilă, Editura Millenium, Bucureşti, 2000; 4. D. Dăianu, R. Vrânceanu - România şi Uniunea Europeană. Inflaţie, balanţă de plăţi, creştere economică, Editura POLIROM, Bucureşti, 2002; 5. A. Grjebine - La politique economique ou la meîtrise des contrainte, Paris, Seuil, 1991 6. B. Pădure - Lumea economiştilor probleme şi soluţii, Editura Tribuna Economică, 2002; 7. J. Rivoire - L economie de marche, Presses Universitaires de France, 2004 ; Ainsi donc, la planification telle que nous l entendons elabore plusieurs hypotheses de croissance et fait ressortir, pour chacune d elles, ce que l on pourrait en attendre, ce qu elle couterait, les precautions qui devraient etre prises pour preserver les equilibres economiques essentiels. Sur ces bases, le pouvoir politique peut se prononcer sans ambiguite en faveur de l une des formules etudiees ou d une formule intermediaire. Il reste alors a analyser un peu plus en detail la formule ainsi retenue et a faire ressortir, pour l edification du public, quelques-uns de ses aspects : non pas seulement le taux de croissance annuel du produit interieur brut, qui est une notion par trop abstraite, mais aussi certains investissements particulierement significatifs et certains objectifs sociaux. J ai garde jusqu ici en reserve une questin importante :la periodicite de la planification. Cette periodicite doit etre suffisamment longue pour que chaque plan puisse s appuier sur une reflexion approfondie, viser des objectifs precis et aboutir a des resultats significatifs.elle ne doit pas etre trop longue non plus, si l on veut que le plan mobilise l attention du public et «colle» suffisamment a l actualite. BIBLIOGRAPHIE 8. M. Albert Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994; 9. A. Bienaymee Le capitalisme adulte, Paris, Presses Universitaires de France, 1992 10. B. Cotigaru, Th. Purcărea, coord. - Dezvoltarea durabilă, Editura Millenium, Bucureşti, 2000; 11. D. Dăianu, R. Vrânceanu - România şi Uniunea Europeană. Inflaţie, balanţă de plăţi, creştere economică, Editura POLIROM, Bucureşti, 2002; 12. A. Grjebine - La politique economique ou la meîtrise des contrainte, Paris, Seuil, 1991 13. B. Pădure - Lumea economiştilor probleme şi soluţii, Editura Tribuna Economică, 2002; 14. J. Rivoire - L economie de marche, Presses Universitaires de France, 2004 ; 74
75