MODIFICĂRI LEGISLATIVE ESENȚIALE ADOPTATE DUPĂ ADERAREA ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ Augustin FUEREA Abstract: The development and adoption of primar

MODIFICĂRI LEGISLATIVE ESENȚIALE ADOPTATE DUPĂ ADERAREA ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ Augustin FUEREA Abstract: The development and adoption of primary or secondary norms of European Union law represent true, intrinsic consequences of developments or, respectively, expectations recorded at EU level, either qualitatively or quantitatively. From such a perspective the steps we are witnessing, including those of legislative nature, must be known, understood, and accepted. Our approach considers the fundamental legal basis offered by the Romanian Constitution, republished version, but also relevant aspects found in the Civil Code, the Civil Procedure Code, Penal Code, and Criminal Procedure Code, to which we add the Insolvency Law. Key words: EU accession; Romanian Constitution; Civil Code; Civil Procedure Code; Penal Code; Criminal Procedure Code; Insolvency Law. Analizând retrospectiv 1, observăm faptul că temeiul legal, fundamental al modificărilor esențiale adoptate după dobândirea, de către România, a statutului de stat membru al Uniunii Europene, ca urmare a aderării din anul 2007 2, îl reprezintă, într-o mai mică măsură, Constituția din anul 1991 și, într-o măsură covârșitoare, Constituția republicată, din anul 2003. Constituția din anul 1991, la art. 11, consfințește conduita țării noastre în plan internațional, garantând faptul că statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte 3. Prin cel de-al doilea alineat al aceluiași articol se conferă tratatelor, la care România devine parte, forță juridică similară legilor din dreptul intern 4, bineînțeles, după ce au parcurs etapa procedurală internă a ratificării, în cadrul legislativului. Raportându-ne la valorile fundamentale proprii statelor Europei Occidentale, și nu numai, încă de la nivelul anilor 1990, în materia drepturilor omului, privite în ansamblul evoluțiilor înregistrate în plan internațional, aceeași Constituție, la art. 20 alin. (1) și (2) conferă măsura așteptărilor cetățenilor români, în sensul că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte 5. Anticipându-se posibilitatea sau chiar, pentru început, inevitabilitatea apariției unor neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, la cel de-al doilea alineat al art. 20, se prevede că au prioritate reglementările internaționale. În timp, dată fiind exprimarea fără echivoc a opțiunii privind dobândirea, de către România, a statutului de stat membru al unor organizații internaționale, regionale, și nu numai (Consiliul Europei, NATO și Comunitățile Europene/Uniunea Europeană) a fost des constatată situația existenței unor norme (în special, în cadrul NATO și al Comunitățile Europene/Uniunea Europeană) care depășeau, în conținut, limitele, juridicește vorbind ale cadrului general constituțional. Acesta a prof.univ.dr., Universitatea Nicolae Titulescu din București; Cercetător asociat, Institutul de Cercetări Juridice Acad. Andrei Rădulescu al Academiei Române; e-mail: augustinfuerea@yahoo.com. 1 La 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană și la 60 de ani de la semnarea tratelor de la Roma, la 25 martie 1957. 2 La 1 ianuarie. 3 Alin. (1). 4 Art. 11 alin. (2): Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. 5 Art. 20 alin. (1). 1

fost, între altele, și motivul pentru care ideea revizuirii Constituției, prin referendum, s-a și materializat în anul 2003. Analizând conținutul Constituției republicată în anul 2003, din punctul de vedere al prezenței țării noastre în cadrul societății internaționale, constatăm apariția unor modificări cantitative (numărul de articole special destinate acestor raporturi), dar, mai ales, calitative. Articolul 11 al Constituției republicate, de exemplu, nu mai cunoaște existența a numai două alineate, ci a trei alineate. Se adaugă cel de-al treilea alineat, prin intermediul căruia se învederează, luând în considerare iminența aderării la NATO și la UE, faptul că, în cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției. Explicația introducerii alin. (3) al art. 11 rezidă în faptul că această prevedere este consecința logică a principiului supremației Constituției 6. Modificări substanțele au intervenit și în cadrul art. 20 alin. (2), în sensul introducerii unei excepții de la aplicarea cu prioritate a reglementărilor internaționale în cazul în care există neconcordanțe între acestea, în materia drepturilor fundamentale ale omului, și legile interne. Excepția vizează cazul în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, ceea ce nu poate fi exclus, dacă luăm în considerare diferențele, inclusiv de natură culturală, tradițională, existente între statele care devin părți la astfel de instrumente de drept internațional. Anticipând, așa cum precizam anterior, aderarea la Comunitățile Europene/Uniunea Europeană, prin legea de revizuire a fost introdus art. 35 1, intitulat Dreptul de a fi ales în Parlamentul European 7. Potrivit acestui articol, în condițiile aderării României la Uniunea Europeană 8, cetățenii români au dreptul de a alege și de a fi aleși în Parlamentul European. Este o prevedere sub condiție, adică numai dacă această opțiune s-ar fi materializat. Certitudinea a fost atât de mare, încât varianta includerii acestei prevederi în Constituție a fost inevitabilă. Asistăm la extinderea drepturilor electorale pe care le au cetățenii români și la alegerile pentru Parlamentul European 9. Edificator pentru demersul nostru este și art. 44 (fostul art. 41) din Constituția republicată, denumit Dreptul de proprietate privată (anterior era denumit Protecția proprietății private ). Cel de-al doilea alineat al fostului art. 41, devenit art. 44, a fost modificat și completat. Sunt modificări și completări substanțiale, dacă analizăm conținutul actual al celui de-al doilea alineat, raportat la cel anterior 10 (relevante pentru statutul României de stat membru al Comunităților Europene/Uniunii Europene). Dacă în reglementarea anterioară proprietatea privată era numai ocrotită, în mod egal, de lege, indiferent de titular, cetățenii străini și apatrizii neavând posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, în actuala redactare se adaugă faptul că aceasta este și garantată (prin mecanisme, instituții special înființate, în acest sens) în deplin acord cu normele similare existente, la acea vreme, în statele membre ale Uniunii Europene, și nu numai. Continuarea alineatului mai sus precizat este de natură să se constituie întrun veritabil temei legal fundamental, ca și în cazul art. 11 și 20, al numeroaselor modificări esențiale intervenite după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, după cum urmează: Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în 6 Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituției României. Explicații și comentarii, Editura Rosetti, București, 2003, p. 12. 7 În urma republicării Constituției, art. 35 1 a devenit art. 38. 8 A se înțelege și Comunitățile Europene. 9 Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, op. cit., p. 31. 10 Art. 41 alin. (2) din Constituția României din anul 1991: Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. 2

condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică 11, precum și prin moștenire legală. Articolul 137 alin. (2) cunoaște, de asemenea, o completare (teza a II-a), de actualitate, referindu-se la faptul că, în condițiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică, se poate recunoaște circulația și înlocuirea monedei naționale cu cea a Uniunii Europene, aspect care, după ce condițiile de natură economică vor fi îndeplinite (criteriile de convergență) poate conduce la înlocuirea monedei naționale cu cea a Uniunii Europene. Vârful de lance al prevederilor constituționale pe care se bazează toate evoluțiile intervenite, în materie legislativă, anterior, dar, mai ales, după aderarea la Uniunea Europeană, îl constituie Titlul VI Integrarea 12 euroatlantică, ce reunește două articole, astfel: art. 148 Integrarea în Uniunea Europeană 13 (5 alineate) și art. 149 Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord 14 (un alineat). Articolul 148 reține atenția din mai multe puncte de vedere. a) În primul rând, este vorba despre responsabilitățile stabilite, responsabilități care vizează cel mai înalt nivel cu putință în stat, fiind evidențiate la alin. (4), adică Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească. b) În cel de-al doilea rând, este vorba despre substanța statutului de stat membru al Uniunii Europene (alin. (2)) rezultată din aderare, substanță dată de aplicarea dreptului comunitar/uniunii Europene cu prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Aici se cuvin a fi făcute două precizări. Prima precizare se referă la aspecte corelative ale alin. (2) cu cele ale alin. (4), în sensul că aplicarea, cu prioritate, a obligațiilor rezultate din actul aderării 15 este garantată de cele trei puteri (legislativă, executivă și judecătorească) mai sus amintite. A doua precizare are în vedere sintagma potrivit prevederilor actului de aderare și se referă la perioadele de tranziție negociate cu prilejul încheierii tratatului, 11 A se vedea, în acest sens, Legea nr. 312/2015 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi, precum și de către persoanele juridice străine, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1008, din 14 noi. 2005. 12 Integrarea vizează finalitatea, încă dificil de anticipat, deoarece la 1 ianuarie 2007 s-a realizat numai aderarea la Uniunea Europeană. 13 Art. 148: (1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuții către instituțiile comunitare, precum și al exercitării în comun cu celelalte state membre a competențelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor. (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. (4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2). (5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene. 14 Art. 149: Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor. De menționat este diferența dintre cele două articole. Articolul 148 se referă la integrarea în cadrul unei entități de drept internațional (Uniunea Europeană), care, la acea etapă nu era subiect de drept internațional, neavând personalitate juridică, decât după Tratatul de la Lisabona (2007/2009), potrivit art. 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Articolul 149 consacră aderarea la un instrument de drept internațional (Tratatul Atlanticului de Nord) în temeiul căruia a fost înființată Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (a se vedea Raluca Miga Beșteliu, Drept internațional public, vol. II, Editura C.H.Beck, București, 2008, p. 209-210 Condițiile apariției și obiectivele originare ale NATO). 15 Tratatul de aderare, ratificat prin Legea nr. 157/2005. 3

unele dintre cestea împlinindu-se, altele fiind în curs 16. c) Cel de-al treilea aspect este dat de scopul urmărit de aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, și anume acela de a transfera unele atribuții (nu suveranitatea!) către instituțiile comunitare/ue, precum și al exercitării în comun cu celelalte state membre a competențelor prevăzute în aceste tratate 17. d) În ultimul rând rețin atenția acele chestiuni de ordin procedural pe care le întâlnim în alin. (1), (3) și (5). Potrivit alin. (1), aderarea României la Tratatele constitutive ale Uniunii Europene (...), se face prin lege adoptată în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor. Alin. (3) precizează că prevederile alin. (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Ultimul alineat (5) vine în același sens, procedural, al mecanismelor instituite prin Legea fundamentală edificând etapele urmate: Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene (inițiativa legislativă 18 ). Articolul 149 Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord prevede numai mecanismul procedural urmat în plan intern făcând trimitere, similar art. 148 alin. (1), la faptul că aderarea României la tratat se face prin lege adoptată în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor. Pe plan constituțional, integrarea presupune instituirea temeiurilor constituționale 19, iar aderarea la NATO corespunde unui interes major al țării legat de asigurarea securității sale 20. Toate cele de mai sus, incluse în Legea fundamentală, se constituie în tot atâtea temeiuri pentru modificările legislative esențiale intervenite în România după aderarea la Uniunea Europeană. Asupra unora dintre aceste modificări legislative esențiale ne vom concentra atenția, în continuarea demersului nostru. Extrem de importantă este, pentru teoreticienii, dar, mai ales pentru practicieni domeniului, juriști sau alte categorii socio-profesionale, modificarea cunoscută, chiar și după trecerea a peste 5 ani de la intrarea în vigoare, sub denumirea de Noul Cod Civil 21. Vom analiza, cu titlu de exemplu, numai câteva reglementări pe care le conține acesta. Prima reglementare, care ne reține atenția, în Cartea I, Titlul I, Capitolul I ( Dispoziții generale ) este dată de prevederile art. 4 alin. (1) și (2) care cad sub incidența aplicării prioritare a tratatelor internaționale privind drepturile omului, acestea nu fac altceva decât să transpună prevederile Constituției României, republicate, art. 20 alin. (1) și (2), de data aceasta particularizând la conținutul Codului Civil, după cum urmează: art. 4 alin. (1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispozițiile privind drepturile și libertățile persoanelor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactele și celelalte tratate la care România este parte ; art. 4 alin. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și prezentul cod, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care prezentul cod conține dispoziții mai favorabile. Relevant, pentru statutul României de stat membru al Uniunii Europene, este cel de-al 16 De exemplu, în materie de mediu. 17 A se vedea, Augustin Fuerea, Dreptul Uniunii Europene - principii, acțiuni, libertăți, Editura Universul Juridic, București, 2016, p. 26-37; Augustina Dumitrașcu, Roxana-Mariana Popescu, Dreptul Uniunii Europene. Sinteze și aplicații, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, pp. 158-163. 18 Principiul subsidiarității. 19 Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, op. cit., p. 132. 20 Ibidem, p. 133. 21 Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505, din 15 iulie 2011. 4

cincilea articol al Codului Civil care precizează, cu o claritate ce nu poate face obiectul nici unei interpretări echivoce, faptul că în materiile reglementate de prezentul Cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părților. Ultima parte a tezei din articolul analizat, indiferent de calitatea sau statutul părților, vizează obligația de a aplica, în mod prioritar, normele dreptului Uniunii Europene, inclusiv pentru stat, ca subiect de drept internațional sau ca subiect de drept intern (ca persoană juridică în raporturile de drept privat, în sensul larg al cuvântului), prin aceasta înțelegând acțiunea tuturor autorităților publice, centrale și locale, care au rolul de a reprezenta statul (legislativă, executivă, judecătorească). Nu întâmplător, la nivelul Uniunii Europene (prin TFUE, art. 258 și următoarele) a fost instituită procedura de infringement 22 pentru situațiile în care un stat membru a încălcat oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul Tratatelor. Articolul 27 din Codul civil, referitor la cetățenii străini și apatrizi, din punctul de vedere al drepturilor și libertăților civile, vine în consens cu legislația Uniunii Europene (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), și nu numai. În același sens, sunt enunțate și limitele privind respectul vieții private și al demnității persoanei umane care, la art. 75 alin. (1) și (2) Cod civil trimit la convențiile și pactele internaționale la care România este parte. În Capitolul al II-lea (al Titlului II Încheierea căsătoriei, Cartea a II-a Despre familie ), art. 277 ( Interzicerea sau echivalarea unor forme de conviețuire cu căsătoria ), la alin. (4), face trimitere la faptul că dispozițiile legale privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rămân aplicabile chiar în condițiile interdicțiilor, respectiv ale nerecunoașterilor instituite prin alin. (1) (3) ale aceluiași articol. Cartea a VII-a ( Dispoziții de drept internațional privat ), începând din Titlul I ( Dispoziții generale ), primul articol (art. 2.557 Obiectul reglementării ), la alineatul al treilea, este mai mult decât relevantă, din punctul de vedere al cercetării noastre, în sensul că dispozițiile prezentei cărți sunt aplicabile în măsura în care convențiile internaționale la care România este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispozițiile din legile speciale nu stabilesc o altă reglementare. Se face aplicarea, și în materia raporturilor cu element de extraneitate, a prevederilor art. 4 (referitoare la convențiile internaționale la care România este parte) și a prevederilor art. 5 (referitoare la dreptul Uniunii Europene) la care legiuitorul adaugă legile speciale. Pe cale de consecință, în practică, este necesar ca, înainte de aplicarea prevederilor Cărții a VII-a, să se constate (în primul rând) faptul că nu există o altă reglementare (de presupus contrară) în convențiile internaționale la care România este parte, (în al doilea rând) că nu există o altă reglementare (tot contrară) în dreptul Uniunii Europene și (în cel de-al treilea rând) să se constate inexistența unei alte reglementări (diferite) în legile speciale. Numai după ce au fost parcurse aceste etape, în cel de-al patrulea rând, pot face obiectul aplicării prevederile Cărții a VII-a. Articolul 2.559 ( Retrimiterea ), la cel de-al treilea alineat, aduce în atenție excepțiile care pot fi invocate de la prevederile alin. (1) 23, potrivit cărora legea străină nu cuprinde și normele ei conflictuale, în cazul în care părțile au ales legea străină aplicabilă, în cazul legii străine aplicabile formei actelor juridice și obligațiilor extracontractuale, precum și în alte cazuri prevăzute de convențiile internaționale la care România este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege. 22 Sean van Raepenbusch, Drept instituțional al Uniunii Europene, Editura Rosetti, București, 2014, pp. 464-481. 23 Art. 2.559 alin (1) Cod civil: Legea străină cuprinde dispozițiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu excepția unor dispoziții contrare. 5

Revelator este și art. 2.564 alin. (2) ( Înlăturarea aplicării legii străine ) care se exprimă tot cu luarea în considerare, inclusiv, a statutului țării noastre de membră a Uniunii Europene, din punctul de vedere al ordinii publice în dreptul internațional privat român, adică aplicarea legii străine încalcă ordinea publică de drept internațional român, în măsura în care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului român ori ale dreptului Uniunii Europene și cu drepturile fundamentale ale omului. Privitor la legea aplicabilă obligației de întreținere, art. 2.612 Cod civil conține o reglementare tranșantă, fără alternativă, aceasta determinându-se potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene. Capitolul VI ( Obligațiile ) al Titlului VI, Cartea a VII-a, în primele două articole (2.640 și 2.641) stabilește ordinea, prioritățile, aplicarea cu precădere, ierarhizarea între dreptul internațional, dreptul Uniunii Europene și dreptul intern. De data aceasta, pe primul loc, în materia determinării legii aplicabile obligațiilor contractuale și extracontractuale se situează dreptul Uniunii Europene (Regulamentul Roma I și Regulamentul Roma II). Potrivit alin. (1) al art. 2.640 (dar și art. 2.641) Legea aplicabilă obligațiilor contractuale (dar și extracontractuale) se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene. Cel de-al doilea alineat trimite la reglementări alternative, în mod diferit. Alineatul al doilea al art. 2.640 precizează că, în materiile care nu intră sub incidența reglementărilor Uniunii Europene sunt aplicabile dispozițiile prezentului Cod privind legea aplicabilă actului juridic, dacă nu se prevede altfel prin convenții internaționale sau prin dispoziții speciale. La art. 2.641 al doilea alineat, ordinea este similară celei de mai sus, particularizând la conținutul obligațiilor extracontractuale, după cum urmează: în materiile care nu intră sub incidența reglementărilor Uniunii Europene se aplică legea care cârmuiește fondul raportului juridic preexistent între părți, dacă nu se prevede altfel prin convenții internaționale sau dispoziții speciale. Cu alte cuvinte, potrivit art. 2.640 și 2.641 Cod civil, ierarhia stabilită la art. 2.557 Cod civil este răsturnată, pe primul loc trecând reglementările Uniunii Europene și numai dacă astfel de reglementări nu există la nivelul Uniunii Europene se aplică prevederile convențiilor internaționale ori ale dispozițiilor speciale. Codul de procedură civilă 24 conține reglementări similare. Articolele 4 și 5 din Codul civil au corespondent în prevederile art. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, bineînțeles, acestea din urmă făcând trimitere la domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă și principiile fundamentale ale procesului civil. Articolul 3 din Codul de procedură civilă conține reglementări similare, așa cum precizam, referitoare la aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, iar art. 4 Cod de procedură civilă reiterează astfel de reglementări, de data aceasta privind aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene. Și aici sediul materiei, privitor la raporturile cu element de extraneitate, îl reprezintă tot Cartea a VII-a ( Procesul civil internațional ) care, la art. 1.065 ( Domeniul de aplicare ), în mod similar art. 2.557 Cod civil ( Obiectul reglementării ) alin. (3), stabilește aceeași ordine (ierarhie) privind aplicarea. Astfel, dispozițiile prezentei cărți se aplică proceselor de drept privat cu element de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel. O materie extrem de interesantă și importantă, deopotrivă, pentru țara noastră, care, după anul 1990 a făcut eforturi consistente pentru a trece de la o economie planificată la o economie de 24 Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură Civilă, republicat, cu modificările ulterioare, în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. 6

piață, cu multe consecințe pozitive, dar nu pot fi ignorate nici cele negative, dată fiind absența tradiției în materie, dar nu numai, este aceea a insolvenței, cu 2 reglementări purtând același număr (este vorba despre Legea nr. 85/2006 25 și Legea nr. 85/2014 26 ). Analizând reglementarea adoptată după aderare (Legea nr. 85/2014) constatăm abundența trimiterilor la dreptul Uniunii Europene. Cu titlu de exemplu, rețin atenția cele care se referă la: citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură 27 ; raporturile cu statele terțe 28 și dispozițiile generale referitoare la insolvența transfrontalieră 29. Tot în deplin acord cu legislația primară a Uniunii Europene vine și legislația penală a României, de actualitate, în această etapă, materializată în Codul penal 30 și Codul de procedură penală 31, inclusiv din punctul de vedere al prevederilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, Partea a III-a Politicile și acțiunile interne ale Uniunii, Titlul V Spațiul de libertate, securitate și justiție, Capitolul 4 Cooperarea judiciară în materie penală. Astfel, la art. 14 alin. (2) Cod penal se precizează că predarea sau extrădarea unei persoane în relația cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condițiile legii. Potrivit art. 75 alin. (1) lit. d) Cod penal sunt identificate împrejurările care constituie circumstanțe atenuante legale, dar și faptul că circumstanța atenuantă nu se aplică în cazul săvârșirii mai multor infracțiuni, între care și infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. 25 Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. 26 Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. 27 Art. 42 alin. (1): Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin BPI. Comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor către participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului, după caz. BPI va fi realizat în formă electronică. Acoperirea cheltuielilor de publicare a BPI se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiției. Notă: Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 a fost înlocuit prin Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului privind procedurile de insolvență, publicat în JOUE L L 141, din 5 iunie 2015. 28 Art. 274 alin. (3): Prevederile prezentului capitol nu sunt aplicabile nici raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței care cad sub incidența Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000 și art. 302: În măsura existenței mai multor proceduri străine vizând același debitor, față de care nu sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000, instanța va întreprinde măsurile vizând cooperarea și coordonarea, prevăzute la art. 297-299, în ceea ce privește aspectele prevăzute la art. 274, și va proceda în felul următor: a) orice măsură cu executare vremelnică încuviințată în temeiul art. 291 sau 293 reprezentantului unei proceduri străine secundare ulterior recunoașterii unei proceduri străine principale trebuie să fie compatibilă cu derularea procedurii străine principale; b) atunci când cererea de recunoaștere a procedurii străine secundare este admisă ori numai formulată anterior recunoașterii procedurii străine principale, orice măsură cu executare vremelnică încuviințată în temeiul art. 291 sau 293 va fi reexaminată de instanță, care va dispune modificarea sau încetarea acesteia, în măsura în care este incompatibilă cu derularea procedurii străine principale; c) în măsura în care mai multe proceduri străine secundare sunt recunoscute succesiv, instanța va încuviința, va modifica ori va dispune încetarea măsurilor cu executare vremelnică într-o manieră care să înlesnească coordonarea procedurilor respective. 29 Art. 342 alin. (2): Prevederile cap. I al titlului III nu sunt aplicabile raporturilor de drept internațional privat din domeniul insolvenței care cad sub incidența Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000. 30 Legea nr. 286/2009 privind noul Cod Penal, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009. 31 Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010. 7

Un sediu important al materiei îl reprezintă art. 112 1 alin. (1) lit. m) care dispune că sunt supuse confiscării și alte bunuri (...), în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea mai multor infracțiuni, între care este menționată și infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Articolul 294 lit. c) se referă la faptele săvârșite de către funcționari străini sau în legătură cu aceștia. Prevederile se aplică, inclusiv, funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuții similare, în cadrul Uniunii Europene Dacă în Codul penal am identificat patru articole relevante pentru statutul țării noastre de membră a Uniunii Europene, în Codul de procedură penală, întâlnim zece articole cu o astfel de relevanță. Chiar primul articol, intitulat Normele de procedură penală și scopul acestora, la alin. (2) precizează că: normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părților și ale celorlalți participanți în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituției, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum și ale pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. Destul de intens dezbătută este problema supravegherii tehnice care, la art. 139 alin. (2) Cod de procedură penală cunoaște următoarea reglementare, incidentă spațiului Uniunii Europene: supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor (...) împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. La art. 148 alin. (1) CPP, Utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală și a colaboratorilor referitor la autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se precizează că aceasta se poate dispune de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă (...) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de alte legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor (...) împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. În același sens este și alin. (9) al art. 148 CPP privind durata măsurii care poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1), fiecare prelungire neputând depăși 60 de zile. Durata totală a măsurii, în aceeași cauză și cu privire la aceeași persoană, nu poate depăși un an, cu excepția (...) infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Potrivit art. 150 alin. (1) referitor la Participarea autorizată la anumite activități, aceasta se poate dispune de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă (...) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni (...) împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Cooperarea judiciară în materie penală, reglementată prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, se materializează, inclusiv, în art. 289 alin. (10) CPP, privind plângerea, și anume: în cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuiește pe teritoriul României, cetățean român, străin sau persoană fără cetățenie, și prin aceasta se sesizează săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea și să o transmită organului competent din țara pe teritoriul căreia a fost comisă infracțiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod 8

corespunzător. Cererea de recurs în interesul legii nu ignoră jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit art.. 471 alin. (2) CPP: cererea trebuie să cuprindă soluțiile diferite date problemei de drept și motivarea acestora, jurisprudența Curții Constituționale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Europene a Drepturilor Omului sau, după caz, a Curții de Justiție a Uniunii Europene, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum și soluția ce se propune a fi pronunțată în recursul în interesul legii. Într-un sens similar, întâlnim și art. 473 alin. (6) CPP, potrivit căruia, în materia judecării recursului în interesul legii, raportul va cuprinde soluțiile diferite date problemei de drept și argumentele pe care se fundamentează, jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții de Justiție a Uniunii Europene și opinia specialiștilor consultați, dacă este cazul, precum și doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi și vor motiva proiectul soluției ce se propune a fi dată recursului în interesul legii. Ultima reglementare, dar la fel de importantă este aceea din art. 548 CPP privind asistența judiciară internațională. La alin. (1) se consacră unele aspecte utile domeniului, cum ar fi cele referitoare la cooperarea judiciară internațională care va fi solicitată sau acordată în conformitate cu dispozițiile actelor juridice ale Uniunii Europene, tratatelor internaționale din domeniul cooperării judiciare internaționale în materie penală la care România este parte, precum și cu dispozițiile cuprinse în legea specială și în prezentul capitol, dacă în tratatele internaționale nu se prevede altfel. * * * Concluzionăm prin a evidenția faptul că acestea reprezintă unele dintre modificările esențiale ale legislației României, adoptate după aderarea la Uniunea Europeană, lor fiind posibil să li se alăture multe altele, în timp, în funcție de evoluțiile care vor fi înregistrate la nivel internațional general, la nivel european, dar la nivel național. Dinamica societății fiind urmată, la cele trei niveluri, de o inevitabilă dinamică a legislației care va fi adoptată și adaptată la condițiile noii paradigme de integrare europeană, de după Brexit. 9