O revistă a elevilor pentru elevi, dascăli şi părinţi

Revista Şcolii cu clasele I-VIII, Zaharia Stancu Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman O revistă a elevilor pentru elevi, dascăli şi părinţi NR.2/ MAI 2010

Colectivul de redacţie : Coordonator: Director- prof. Ghinea Marian Prof. Popescu Tatiana Elena Redactor-şef: Prof. Popescu Tatiana Elena Baroană Daniela - VIII B Secretar redacţie: Ionescu Cristina - VIII B Redactori: Badea Laurenţiu Constantin - VIII B Lazăr Pavel-Ioan - VII B Ionescu Ioana - VI A Colaboratori: Consilier educativ- prof. Albu Constantin Prof. Dabu Iuliana Prof. Tîrniceanu Claudia Prof. Câlţea Alexandru Înv. Alecu Maria Bibliotecar- Tuţă Adriana Năiţă Cărămidă Ionuţ Valentin - V C Năiţă Cărămidă Robert Iulian - V C Lică Claudiu VI A Desene şi grafică: Prof. Chiriţă Amalia Tehnoredactare: Badea Laurenţiu Constantin - VIII B Lazăr Pavel-Ioan - VII B Baroană Daniela VIII B Ionescu Cristina VIII B Foto: Badea Daniela VII B Corectura: Prof. Popescu Tatiana Elena Avizat de ISJ Teleorman nr. 2375/ 30.03.2010 ISSN 2068-1097

Cuprins -pag 1 - Patronul spiritual al şcolii noastre (Prof. Popescu Tatiana) -pag 3 Destăinuiri (Baroană Daniela VIII B) -pag 4 Reporter şcolar (Ionescu Ioana VI A) -pag 6 - Medgidia -pag 8 - Împreună pentru viitor! (Prof. Popescu Tatiana) -pag 11-9 Mai Ziua Europei (Prof. Tîrniceanu Claudia, prof. Dabu Iuliana) -pag 13 - Gândacul din inima unei umbre ( Baroană Daniela VIII B) - pag 16 - Prietenie ( Ionescu Cristina VIII B) -pag 18 - Info elev - Educaţia primită în şcoală (Năiţă Ileana părinte) -pag 19 - Anunţuri ( Bibliotecar Adriana Tuţă) -pag 20 Pagină distractivă (Năiţă Ionuţ, Năiţă Robert V C)

Şcoala cu clasele I-VIII Zaharia Stancu, Roşiori de Vede, Teleorman Tel./ Fax: 0247466149 Email: stancu_zaharia@yahoo.com

Zaharia Stancu s-a născut în 1902 în localitatea Salcia-Teleorman. După ce a abandonat şcoala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până-n 1919, când şi-a continuat studiile de literatură şi filosofie la Universitatea din Bucureşti. După absolvire a devenit jurnalist. În 1926 publică sonetul Viaţa, în revista Ţara noastră, condusă de Octavian Goga, pentru care este premiat de Societatea Scriitorilor Români. Adevăratul debut este în 1927 cu volumul Poeme simple, premiat, şi acesta, de Societatea Scriitorilor Români. În 1931 îsi încheie studiile liceale şi se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti, pe care o termină cu examenul de licenţă (după unele surse, Zaharia Stancu nu şi-ar fi încheiat studiile). În 1932, la începutul anului, apare revista Azi, avându-l ca director pe Zaharia Stancu, la care au colaborat scriitori străluciţi interbelici şi postbelici: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Streinu, Ion Pillat, Ion Vinea, Gib Mihăescu, Alexandru Sahia, Geo Bogza. Revista Azi va apărea până în 1940. În această perioadă este redactor şi la Credinţa. În 1934 alcătuieşte Antologia poeţilor tineri cu o postfaţă de Ion Pillat, considerată a fi un adevărat eveniment literar. În 1937, împreună cu Constantin Clonaru, editează cotidianul Lumea Românească, apărut pâna în anul 1940. Ziar de stânga (Geo Bogza publică reportaje de pe fronturile din Spania), polemizează cu Stelian Popescu de la Universul, ziar de orientare fascistă. Atât Azi cât şi Lumea Românească au fost interzise de regimul fascist. Ca atare, lui Stancu i s-a interzis să mai publice. În calitatea lui de jurnalist a fost închis în lagărul de la Târgu -Jiu, de unde culege puternice impresii ce au fost ulterior cristalizate în volumul Zile de lagăr. În 1946 a devenit directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, post pe care l-a ocupat pentru mai bine de 20 de ani. În 1948 apare romanul Desculţ, a cărui redactare începuse cu un an în urmă, sub formă de memorialistică directă, şi care a fost iniţial tiparit, în serial, în săptămânalul Contemporanul. Până în 1988 apăruseră peste 20 de ediţii şi fusese tradus în 24 de limbi (cel mai tradus roman românesc din toate timpurile!), printre altele, existând o traducere şi în limba japoneză. În 25-27 martie 1949, în adunarea generală, s-a hotărât înfiinţarea Uniunii Scriitorilor. Preşedinte de onoare a fost ales Mihail Sadoveanu iar preşedinte activ Zaharia Stancu (este reales în 1962, 1964, 1966 şi 1972). În anii 1954-1955 a câştigat Premiul de Stat pentru literatură şi devine membru al Academiei Rom âne. În 1971, a primit premiul Gotfried von Herder din partea guvernului austriac. În 1972, la împlinirea vârstei de 70 de ani, este sărbătorit ca o mare valoare naţională. Se stinge din viaţă la 5 decembrie 1974 la Bucureşti Prof. Popescu Tatiana

Chiar după ce voi muri de Zaharia Stancu Chiar după ce voi muri, dragul meu, Şi voi fi-ngropată adânc în pământ, dragul meu, Deasupra mormântului meu va arde veşnic o flacără, dragul meu, Ziua, flacăra va fi albă, dragul meu, Noaptea, flacăra va fi neagră, dragul meu, Şi tu n-o vei vedea niciodată, dragul meu. Flacăra albă va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu, Flacăra neagră va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu, Flacara albă şi flacăra neagră,dragul meu, Nu se vor stinge niciodată, dragul meu, Niciodată, niciodată, dragul meu. Articol realizat de Lazăr Pavel Ioan- VII B

Vineri, 7 mai la orele 18:00 în incinta Muzeului de istorie Petre Voivozeanu, din Roşiorii de Vede, a avut loc un simpozion cu tema 9 Mai- Ziua Europei. Acesta a avut două secţiuni: o secţiune de comunicări ştiinţifice, şi una artistică. În cadrul secţiunii de comunicări au prezentat lucrări domnul Vlad Gheorghe, profesor de istorie la şcoala Zaharia Stancu, domnul profesor Osăceanu Victor, profesor de istorie la şcoala Zaharia Sancu, şi doamna Angela Săndulescu. Programul artistic a fost susţinut de Şcoala Zaharia Stancu şi a cuprins următoarele momente: 1) Grup vocal, pregătit de doamna profesoară Dabu Iuliana, profesor de muzică şi doamna profesoară Tîrniceanu Claudia, profesor de limba franceză. 2) Lectura poeziei Europa a elevului Dabu Alexandru, clasa a VI-a. 3) La mulţi ani, Europa! - Un salut în câteva limbi europene, eleva Tîrniceanu Briana Maria, clasa I. 4) Dansul majoretelor - dans modern, moment pregătit de doamna profesoară Popescu Tatiana, profesor de limba română şi doamna profesoară Chiriţă Amalia, profesor educaţie plastică.

Momentele au fost savurate de un public numeros, alcătuit din cadre didactice, elevi şi alţi invitaţi. Gazdele au servit la final dulciuri şi răcoritoare, pentru a sărbători, în stil european, această zi. Articol realizat de prof. Tîrniceanu Claudia şi prof. Dabu Iuliana

Autor: Daniela Baroană Era a 8-a zi din Martie.. Şi el i-a zis: Te iubesc mult de tot şi asta nu va schimba nimeni niciodată! Ah, de ar fi simţit şi ea fiorul din vorbele sale.. dar a răspuns ca şi când inima sa ar fi fost impenetrabilă în acele momente: Ba o va schimba...timpul! Devotamentul cordial al băiatul nu înceta să apară: Nu, tu vei fi mereu în inima mea! Timpul trece aşa de repede! Cine s-ar fi gândit la ei în acele momente?! Cine ar fi crezut că azi e tot a 8-a zi din Martie dar ce păcat că a trecut un an de atunci! Acele cuvinte au rămas..doar cuvinte! În aer nu se mai simt fiorii din vorbele băiatului, la fel cum devotamentul său cordial s-a pierdut şi el în timp. Timpul e ca şi vântul. Trece, dar niciodată nu-ţi mai înapoiază ce a luat cu el. Primăvara este percepută ca anotimpul renaşterii, ca anotimpul rememorării, al bunei dispoziţii şi al stării de bine. Dar dacă nu ai altceva de rememorat decât amintiri? Va mai exista acel sentiment de re naştere în inima ta sau te vei simţi legat de trecut?! Soarta e implacabilă, destinul este scris, iar noi.. simpli actori pe o scenă unde viaţa nu e ca în filme! Ce îmbrăţişări pline de viaţă, câtă nonşalanţă în aceste două făpturi. Ora 1:00. Respiră adânc, trage aer în piept, păstrează clipa, trăieşte momentul, urmează minutul decisiv! Simţi cum sângele iţi pulsează prin vene? Ah, parcă vrea să iasă afară! Cine vei fi în următoarea secundă? 1:00:59. Mai ai o secunda. Ce vei alege să faci în timpul ce ţi-a rămas? Vei respira? Vei încerca să nu intri în panică? 1:01. Poţi să răsufli liniştită, e tot aici, cu tine! Astfel de momente trăia ea. Simţea cum fiecare secundă îl poate lua de lângă ea. Ştia că într-o zi vor muri amândoi, sau poate separat, el mai devreme şi ea mai târziu.. O, nu! Nu, nu, nu. Ea mai devreme şi el mai târziu! Dar era mulţumită, îl avea acum. Iarba asta aşa de deasă, aşa de verde! - Uite un gândac! exclamă jovial adolescenta. Sărută-i gândacul din palma, arată-i că totul e altfel când vine din partea ei. Minte-o că e frumoasă!

Ah, nu-i aşa că ţi-e dor de ei?! Şi eu le simt lipsa uneori. Pe el îl mai zăresc sărutând gandaci în aceeaşi iarbă deasă din spatele curţii mele. Dar nu mai e la fel de fericit. Cred că urăşte gândacii. Cred că mereu i-a urât! Sau poate că odată cu ea, s-a dus şi dragostea sa pentru gândaci. Pe ea nu am mai văzut-o de mult timp. Sau poate o data, singură, pe strada pustie. Sincer, nu mai are acelaşi farmec. Îmi plăcea să-i privesc din pomul acela înalt şi plin de frunze leneşe. Iubirea lor îmi dădea speranţă în fiecare zi, mă făcea să mă simt mai puternică în dimineaţa următoare, începuseră chiar să-mi placă gândacii. Patetic, ştiu. Când o vad pe ea singură şi pe el la fel de singur, îmi străluceşte mereu o lacrimă în colţul ochiului stâng. ( Fie vorba între noi, ochiul meu stâng a fost mereu mai sensibil decât cel drept!) Pe el l-am întâlnit zilele trecute pe banca lor. Îşi împreunase mâinile, ca şi când cea de deasupra era a altei persoane. Se ţinea singur de mână. Nu ştiu de ce nu m-am oprit. Probabil era mult prea pur sentimentul din inima sa pentru a-l întrerupe. Niciodată nu i-am mai văzut ochii verzi. Îi ţine mereu în pământ din acel moment, când totul s-a terminat pentru el, pentru ea, pentru ei pentru mine. Îmi plăcea s-o vad pe ea cum îl făcea să râda în zilele ploioase. Îmi plăcea să-i văd cum aleargă prin ploaie. Ah, ochii ăia verzi, parca râdeau şi ei odată cu buzele acelea subţiri în zilele cu ploaie. Niciodată nu am ştiut cum îl cheamă! Nici pe ea.. Pentru mine ei au fost mereu ea şi el. Niciodată doar ea, niciodată doar el. Mereu împreună, bucurându-se de puţinele zile cu soare ce ne-au mai rămas din vara asta. Toamna le-a îngropat fericirea. Cât pesimism este în aer. Parcă mai ieri era o altă toamnă în care doi, ei doi, stăteau întinşi în iarba deasă şi râdeau la fiecare frunză ce cădea, de parcă fiecare moment merita trăit. Îmi e atât de greu să admit că au dispărut. Ea a făcut ca de fiecare dată ce ştie mai bine: s-a refugiat în desenele sale. El nu a depăşit momentul era singurul lucru pe care ea nu-l învăţase să-l facă. În fiecare dimineaţă o aştepta în iarba deasă, să-şi retrăiască toamna. La fiecare frunză vărsa o lacrimă, la fiecare ploaie stătea neclintit aşteptând parcă ceva, iar gândacii, ah, gândacii! Nu e nevoie să caut în sufletul său durerea. O simt în sufletul meu. Am trăit prin ei, am râs cu ei, acum plâng cu ei!..plâng pentru ei. - Trenul spre Tulcea soseşte la linia doi în patru minute! Repet, trenul spre Tulcea soseşte la linia doi în patru minute. Cine pleacă?! Ea. Însă urmează patru minute de foc. Pe singurul scaun ce nu este rupt din acea gară, încă se mai zăreşte scris cu vopsea albă : plouă mereu O ploaie liniştită se porni. Un domn cu mustaţă se puse pe scaun. Ea începu să râdă! Ştia acum. La zece metrii distanţă se auzea trenul. Sosise! Ea pleca. Dar nu cu trenul, pleca la el. În iarba deasă, el aştepta pe cineva ca în fiecare zi, ca la fiecare ploaie.

-Am venit! şopti ea. Îşi întoarse privirea spre ea. Cine era ea? Se ridică şi trecu pe lângă ea. Se şterse cu umărul de umărul ei. Aruncă o privire înapoi în semn de regret, după care plecă, cu aceeaşi nonşalanţă cu care şi venise, cu mâinile în buzunar. Îşi trase gluga hanoracului de la ea pe cap şi plecă nepăsător. Ea căzu în genunchii goi. Începu să râdă nu o mai cunoştea! Trecuseră atâţia ani Era 8 Martie, însă el uitase cine e ea, uitase cine e şi el! Nu-şi mai recunoştea nici propria mama. Însă de fiecare dată când privea gândacii din iarba deasă, un surâs jovial îi apărea în colţul gurii mici. Nu uitase că acel moment îl făcuse fericit cândva! Râdea, râdea din ce în ce mai tare, lacrimile scurzându-se la fel de spontan. Uitase - Uitase?! Cum să uite?! se auzi în liniştea ploii. De-ar fi putut să întoarcă timpul în acea zi de Martie când el îşi aducea aminte cine e ea, când îşi aducea aminte că o iubeşte când îi spunea că mereu va fi în inima lui! -..mereu vei fi în inima mea! repetă ea ridicând privirea din pământ. Începu să râdă. Încă o iubea! Încă era acolo, dar el nu ştia că ea mai este încă în inima lui. Alergă după el alergă ca o nebună, fără să-i pese de nimic. Îl prinse din urmă, îl luă în braţe. - Sărută-mi gândacul din palmă! începu ea să râdă, ţinându-i capul în mâinile sale mici. - Tu - Chiar eu! O luă în braţe, o strânse ca şi când nu ar fi vrut să-i mai dea drumul niciodată. - Mereu vei fi în inima mea! spuse el. Apoi o sărută. Încă ploua. Înca îi puteam urmări cum aleargau împreună prin ploaie, ca şi când fiecare moment merita trăit. Pentru că aşa erau ei. Mereu el, mereu ea, mereu el şi ea. Noaptea parcă nu vroia să mai vină, se sfia să le întrerupă momentul acela special. Cât va dura, nici ei nu ştiau, conta doar momentul acela, ce va aduce seara va fi îngropat în negura sa. Mie îmi rămâne amintirea lor şi poza din rama aceea neagră, pe care scrie cu vopsea albă plouă mereu într-un colţ, iar în ea, un el ce îi sărută gândacul din palma, ei!

... După scurt timp s-au mutat şi au aflat că în acelaşi bloc, iar surpriza şi mai mare a fost când au aflat că au devenit vecine chiar de apartament. A fost asemenea unui vis devenit realitate, dar dorinţele mai erau şi în scurt timp vor începe să se îndeplinească toate. Norocul fetiţelor, aşa cum am spus, nu s-a sfârşit aici, iar următoarea dovadă a fost aceea de a afla că părinţii lor se cunoşteau de mult şi puteau spunea chiar că erau asemeni unei familii, acum că se reîntâlniseră, fetiţele devenind asemeni surorilor. Aproape că împărţeau apartamentele, sau cel puţin dormitoarele, pentru că primiseră permisiunea de a dormi chiar împreună. Erau ca într-un vis! Au hotărât totuşi să-şi decoreze fiecare camera aşa cum îşi doreşte reprezentându-i personalitatea, pentru că ele erau de părere că se simt bine împreună datorita caracterului fiecăreia. În pădure, în locul în care se întâlniseră, înflorise un trandafir minunat, foarte rar, dar astfe l era şi prietenia lor, nemaiîntâlnită. Era uluitor cu parfumu-i îmbătător, împletit cu petalele catifelate şi culoarea de un roz neasemuit. Cele două l-au luat şi l-au replantat într-un ghiveci. L-au îngrijit şi în scurtă vreme a înflorit miraculos. Anii au trecut şi sunt şi în prezent cele mai bune prietene. Ziua în care s-au întâlnit a rămas şi acum cea mai norocoasă şi mai fermecată, iar locul de asemenea, mai ales datorit acelei flori incredibile. Nimic nu s-a schimbat în afara sentimentului de prietenie ce a crescut în fiecare moment, iar sinceritatea şi încrederea a învins orice obstacol, acum părând de neînvins. Ce plăcere a fost ale vedea crescând împreună, împărtăşindu-şi totul, fiind aproape şi la bine, dar şi la rău. Timpul le-a învăţat că prietenia este mai presus de orice şi că nu ar trebuie să rănească, să poarte ranchiune sau să se laude. Au învăţat să o apere de torentul urii construind un zid puternic, cu legături ce nu pot fi distruse decât cu multă greutate. Dar ce se întâmplase cu trandafirul? De ce era atât de special? Acesta rămăsese simbolul lor, dar nu era singurul motiv. Cel mai important era că, de când înflorise prima dată, nu se mai ofilise. De fapt în fiecare dimineaţă înflorea ca prima dată. Atunci când razele trimise de soare se apropiau de firavele petale roz, acestea căpătau câte un curcubeu ca şi cum ar fi semn că s-a terminat orice furtună ce ar fi putut exista. Nu are însă legătura cu vremea, ci cu starea prieteniei. Te-ai fi speriat, dar când erau împreună şi ele păreau tot o vrajă. Trandafirul a rămas în camera micuţei Zoe, aceasta având multă lumină, fiind mereu ordonată, iar culoarea vieţii, verdele naturii, fiind vizibil. Amândouă fuseseră de acord că acolo i-ar fi fost cel mai bine şi chiar aşa se întâmplase. Fetele însă au crescut şi poate că nu ar mai trebui să le spunem micuţe, mai ales pentru că de multe ori te minunai de gândirea lor. Zoe a rămas aceeaşi fire mai retrasă, dar plăcută, isteaţă şi mereu gata să-i ajute pe toţi, mai ales pe Iris. Este întotdeauna plină de entuziasm înainte de a începe ceva şi doreşte a le ridica tuturor moralul. Prin optimismul său reuşeşte a convinge pe oricine să facă ceea ce îşi propune. Întotdeauna însă calmă şi calculată, fără compromisuri pe care nu le-ar putea îndeplini, dar gata să încerce. Iris este la fel de isteaţă şi de plăcută de ceilalţi. Faţă de Zoe este mult mai îndrăzneaţă şi ceva mai distrată, dar ştie când trebuie să fie serioasă. Deşi uneori este mai pesimistă uită întotdeauna de probleme când 1

alături de ea sunt cei dragi. Este întotdeauna acolo să-şi apere prietena şi nu va ezita în faţa nimănui, indiferent când sau împotriva cui, pentru că nu va avea regrete atâta timp cât Zoe este bine. Preferă să facă tot ceea ce nu suportă decât să o mai vadă pe aceasta plângând şi necăjită de cineva, pentru că ea ştie că e cea mai bună. Sunt nedespărţite şi pare că nimeni nu va schimba asta, dar din păcate viaţa nu e întotdeauna roz, iar lumea e plină de răutate. Destinul nu te va lăsa niciodată fără surprize, mai ales de cele neplăcute. Atunci când soarele vieţii străluceşte mai tare, furtuna vine şi mistuie totul în calea sa, lăsând în urmă doar nefericire şi lacrimi amare. Răsăritul îşi face apariţia, iar cele două se trezesc cu zâmbetul pe buze, fără a şti măcar ce va urma. Se pregătesc şi când soseşte momentul pornesc spre şcoală, la fel ca întotdeauna. Totul e perfect. Urmează ora de educaţie fizică, fiind o zi însorită, cele două se îndreaptă spre teren. La sosirea profesorului se aşează în rând. - Bună ziua! - Bună ziua! - Am un anunţ pentru voi! Se apropie un concurs de tenis de câmp. Anul acesta veţi participa şi voi, de aceea vreau trei cele mai bune echipe de câte două persoane. Trebuie să vă antrenaţi pentru că peste o săptămână voi face preselecţia, dar deocamdată alegeţi-vă un coechipier. Spunând acestea plecă, lăsându-i să se hotărască. Fetele erau încântate. Adorau să joace şi doreau să participe, dar nu erau singurele. Sara era încă în aceeaşi clasă cu ele, era colega lor şi nu uitase nici ea acea zi. Nu mai necăjea pe nimeni, dar dorea să se răzbune pe cele două prin distrugerea prieteniei lor. Nu suporta să le vadă atât de apropiate pentru că ştia că ea le apropiase. O invidia pe Zoe, considerând că ea ar fi despărţit-o de Iris. Devenise cea mai răutăcioasă persoană. La fel ca cele două fetiţe s-a înscris şi ea cu Miriam, care încă încerca să-i câştige prietenia adevărată. Seara soseşte şi se duc la culcare. Crescând, fiecare doarme în camera sa, dar în afară de acest moment nu mai există altul. Sunt mereu alături. Se aşezară în pat, dar nu înainte de a se ruga şi a mulţumi pentru acea zi. Somnul sosi uşor şi le sărută genele. De ar fi ştiut ce avea destinul rezervat probabil că ar fi rămas în visul cel frumos. Dimineaţa a sosit repede mai ales că era prima zi în care veninul va apărea uşor între cele două fete. Au plecat vesele spre şcoală, mai ales că prima oră era de educaţie fizică şi începeau antrenamentele. Profesorul a sosit şi ora început. Erau zece echipe care se înscriseseră aşa că, 2 echipe se vor juca una co ntra celeilalte, fiecare joc având câte zece minute. A fost şi rândul fetelor şi s-au descurcat minunat, dar Sara nu se lăsa mai prejos, însă Miriam nu ştia să joace, impresia nefiind chiar bună. - Nu îmi pasă cum, dar vreau să te perfecţionezi! Nu vreau să pierd din cauza ta! - Am înţeles, Sara! Promit că aşa voi face! Însă nu o interesa dacă se va antrena sau nu atâta timp cât (continuarea în numărul următor) 2 Prietenie Autor: Ionescu Cristina

INFO ELEV Iată-ne acum la final de an, cu sufletul împăcat că am trecut cu bine şi acest moment de cumpănă al clasei a VIII-a. Evaluările Naţionale au trecut, iar rezultatele obţinute reprezintă munca depunsă de noi în acest an şcolar, ce ne-a speriat, ce-i drept, la început. Oricum, părerile sunt împărţite: unii consideră că subiectele de la limba şi literatura română au fost de nivel mediu iar cele de la matematică au avut un nivel ridicat de dificultate. Cert este că pentru cei care au lucrat variante asemănătoare şi au asimilat corect materia, subiectele au fost relativ uşoare. Urmează ultimele note şi încheierea mediilor pentru liceu, aşa că aveţi grijă, ar fi păcat să stricaţi totul, chiar acum, la sfârşit. Succes în aceste ultime săptămâni, ce vor defini pasul cel mare ce urmează să-l întâmpinaţi. P.s.: Banchetul bate la uşă, aşa că încercaţi să luaţi note cât mai bune, ca bugetul alocat acestui eveniment să fie cât mai mare. Cu cât notele sunt mai mari, cu atât părinţii sunt mai fericiţi şi voi veţi avea mai mulţi bănuţi în portofel. Multă baftă la shopping viitorilor absolvenţi! Părerea părinţ ilor contează! Articol realizat de Ionescu Cristina- clasa a VIII-a B Fiecare parinte se gandeste la viitorul copilului sau, chiar din primii ani de viata ai acestuia. Nu se poate opri sa-si imagineze ca va ajunge om mare, nu poate sa nu-si sadeasca toate dorintele si sperantele in noua viata ce se contureaza. Stim cu totii ca viitorul unui astfel de om mare depinde, in mare masura, de educatia primita in anii de scoala. Ca parinte, ma straduiesc sa aleg ceea ce este mai bun pentru copiii mei si aceasta alegere este destul de dificila in conditiile societatii actuale. Am ales Scoala Zaharia Stancu punand in balanta celelalte optiuni considerand ca este un mediu in care copiii mei s-ar putea dezvolta armonios, intre oameni obisnuiti, dar de calitate, cu standarde morale ridicate, preocupati sa-i educe pe cei din fata lor, nu doar sa reproduca notiunile unor programe uneori prea ambigue, alteori prea complicate, pentru a trezi interesul. Am vazut in aceasta scoala o benefica si intereseanta combinatie de vechi si nou, de traditional si modern, o buna colaborare intre individualitatile ce compun personalitatea educatorului, intelegand prin aceasta pe toti cei ce -si pun amprenta asupra caracterului unui copil. Dupa aproape un an de cand am luat aceasta decizie consider ca nu m-am inselat deoarece copiii mei se simt bine in aceasta noua familie pe care le-am ales-o, se simt respectati si evaluati conform principiilor eticii pe care, adesea, le discutam, dar si admonestati atunci cand comportamentul lor se indeparteaza de la standardele propuse si acceptate. Părinte Năiţă Ileana, (Prof. Limba romană, Colegiul Tehnic Anghel Saligny )

CURIOZITĂŢI Cercetătorii australieni au descoperit că numeroase specii de broaşte secretă peste o sută de compuşi care distrug bacteriile, adică au efecte antibiotice. Aceşti compuşi vor putea înlocui cu succes antibioticile clasice, faţă de care multe bacterii au dobândit rezistenţa.dar broaştele, la fel ca toate celelalte animale sunt ameninţate, reducerea lor numerică fiind evident recunoscută. Cele mai importante cauze ale declinului amfibienilor în România sunt: colectarea şi uciderea lor de către om, distrugerea habitatelor, poluarea crescută a apelor şi solului, creşterea utilizării pesticidelor. Este un motiv ce pledează pentru o protecţie reală nu numai a broaştelor, dar şi a celorlalte specii de animale, faptele demonstrând că suntem încă departe în a le cunoaşte în toată complexitatea lor. Tunelurile pentru broaşte, construite în ţările din zonele nordice ale Europei, reprezintă un gest reparator faţă de distrugerile provocate,o recunoaştere a râului făcut de oameni, care dacă au pătruns în mediile de viaţă ale altor specii, producând perturbări şi dezechilibre în ecosisteme, trebuie să facă ceva pentru ca animalele alungate sau deranjate să nu fie condamnate la dispariţie. Broaştele au o contribuţie importantă în dezvoltarea ştiinţelor biologice şi medicale. Aceasta măsură de protecţie, vine în ajutorul broaştelor, pentru că acestea să nu mai traverseze drumurile naţionale, evitându-se riscul de a fi strivite de puzderia de autovehicule,mai ales în perioada când instinctele de autoconservare sunt dominate de cele de reproducere şi broaştele devin mai imprudent. În lipsa acestei măsuri, prin simpla traversare a drumurilor, pericolul este atât de mare că broaştele ar putea fi condamnate la dispariţie. În ţările dezvoltate conservarea biodiversităţii, având la baza un program de instruire în acest domeniu, este o prioritate. Prof. CALTE A ALEXANDR U LICĂ CLAUDIU VI A

22 aprilie 2010 Ziua Pământului Dârvă Maria V A Boldea Simona V A 24 aprilie 2010 Ziua Apei Mustăţea Mihaela- VII C Duţă Gabriela VII A 27 aprilie Ziua Dansului prof. Chiriţă Amalia Consilier educativ prof. Albu Constantin Director: prof. Ghinea Marian Matei Alexandra VII B Vasilescu Raluca VI A

Vineri, 21 mai 2010, orele 11.00, Biblioteca Şcolii Zaharia Stancu va organiza manifestările ocazionate de împlinirea a 130 de ani de la naşterea marelui nostru poet, TUDOR ARGHEZI. La activitate vor participa elevii claselor a IV-a C şi a IV-a D, îndrumaţi de doamnele învăţătoare Răduţ Rada şi Alecu Maria. Programul zilei va cuprinde un moment liric, în cadrul căruia vor fi recitate poezii din vasta operă a poetului, un montaj artistic dedicat copilăriei şi frumuseţilor ei, precum şi o prezentare a vieţii şi operei poetului cuvintelor potrivite. Invităm pe această cale toate cadrele didactice şi elevii şcolii, interesaţi să participle la eveniment. Preşcolarii de la Grădiniţele nr. 6 şi nr. 3 din Roşiorii de Vede au serbat vineri, 14 mai 2010, Ziua Mediului. Curtea Grădinţei nr. 6 a găzduit evenimentul la care au luat parte numeroşi părinţi, bunici, fraţi şi surori ai prichindeilor frumos costumaţi de sărbătoare. Cei mai mici ecologişti s-au intercut pe scena improvizată în curtea grădiniţei, pentru a demonstra prin cântec, dans şi poezie cât de mult iubesc şi respectă ei natura. Ineditul eveniment s -a incheiat într-un ropot de aplauze la scenă deschisă. Noi le urăm în continuare mult succes şi îi aşteptăm cu braţele deschise să păşească curajoşi la anul, pe porţile şcolii noastre. Articol realizat de Adriana Tuţă, Bibliotecar

Două domnişoare într-o maşină, semaforul roşu, se opresc: - Mamăăă... vezi ce roşu frumos?! - Da... wow... - Da... uite ce galben fain... - Aha... - Da... uite ce verde frumos... - Da, asta chiar e super... Aaa... iar roşul ăla... l-am mai văzut, hai să mergem! Doi ardeleni la oraş, cazaţi într-un hotel, la etajul 20. Liftul nu funcţionează. Se apucă ei să urce pe scări. Pe la etajul 5, Ion către Gheorghe: - Gheo, am să îţi zic ceva... - Lasă-mă în amărăciunea mea, îmi zici când ajungem sus. După încă vreo 7 etaje, Ion: - Gheo, trebe să-ţi zic ceva... - Lasă-mă, Ioane, îmi zici când ajungem. Acu' lasă- mă în pace! În faţa uşii, Gheorghe către Ion: - Ia zi acum ce voiai să-mi zici. - Am uitat cheia la recepţie! Se apucă ei să coboare. După vreo 5 etaje, Ion vrea să zică ceva. - Lasă-mă în pace. Îmi zici jos! După alte 7 etaje, Ion vrea să spună ceva, Gheorghe enervat îl opreşte. Ajung sleiţi de puteri la recepţie, Ion: - Măi, Gheo, tu chiar nu ştii de glumă?! Trei vulturi făceau bungee jumping. Sare unul de pe stâncă, cade vreo 100 de metri şi cu 5 metri înainte de sol deschide aripile. Sare al doilea, sare al treilea... - Mamă, ce cool a fost, zice unu, hai să mai sărim o dată. Sus apare ursul. - Băi ce faceţi voi aici? - Bungee jumping. - Vreau şi eu! - Păi,hai, sări. Sare ursul o dată cu vulturii şi după vreo 50 de metrii un vultur îl întreabă pe urs: - Bă, da tu ai aripi? - Nu, n-am... - Mamă, ce cool e ursu'! Material relizat de: Năiţă Cărămidă Ionuţ V C Năiţă Cărămidă Robert VC

Reporter: Ne mândrim cu şcoala noastră, mai ales că din rândul dascălilor şi colegilor noştri s-au ridicat generaţii de scriitori. În acest număr i-am luat interviu domnului profesor de istorie, Vlad Gheorghe, care ne este şi diriginte. Reporter: Cu toţii am auzit de cele trei volume ale dumneavoastră de istorie. Care este cheia succesului? Prof. Diriginte Vlad Gheorghe: Cheia succesului este pasiunea pentru istorie, sutele de ore petrecute în sălile bibliotecilor şi în arhive şi dorinţa de a face cunoscute semenilor mei fapte inedite din viaţa marilor personalităţi din istoria ţării şi a lumii. R.: Cum a fost lansarea primei cărţi? V.G.: Lansarea primei cărţi a avut loc pe 27 Septembrie 2008, în faţa Monumentului Eroilor din faţa primăriei din Roşiorii de Vede, în prezenţa oficialităţilor locale, a radio-televiziunii şi a multor concetăţeni. Am trăit o emoţie deosebită pentru că monumentul a fost inaugurat în 1928 în prezenţa reginei Maria, şi prinţesei Ileana. Cu puţin timp înainte s-au comemorat 70 de ani de la moartea reginei, cea căreia i-am dedicate cartea Regina Maria R.: Am auzit despre un proiect mai amplu, concretizat pe două volume veritabile. Ce ne puteţi spune despre aceste două volume? V.G.: La ora actuală lucrez la o carte dragă sufletului meu, intitulată Sfânta (Viaţa şi faptele doamnei Elena Cuza, cea care a fost una dintre cele mai celebre femei din istoria românilor) R.: De ce Sfânta? V.G.: Sfântă, pentru că această femeie avea un suflet atât de nobil şi o iubire deosebită faţă de semnii săi, încât şi-a dăruit o mare parte din avere pentru a-i ajuta pe cei săraci, iar când a murit, rochia cu care a fost îmbrăcată a fost peticită R.: Cel de-al doilea volum nu a fost lansat încă. Când va fi lansarea şi unde? V.G.: Am primit exemplarul de control, urmează corectura şi în zilele urmatoare va fi depus la editură pentru tipărire. Lansarea oficială va avea lor la sfârşitul lunii mai, la Casa de Cultură, în prezenţa primarului şi a celorlalte oficialităţi ale municipiului Roşiorii de Vede. O altă lansare va avea loc la Alexandria, reşedinţa judeţului, la o dată neprecizată. R.: Care sunt satisfacţiile pe care le-aţi primit în urma acestor realizări? V.G.: Satisfacţiile sunt de ordin moral, pentru că mulţi concetăţeni m-au oprit pe stradă pentru a-mi mulţumi de bucuria ce le-am oferit-o, dăruindu-le aceste cărţi. La anul, dacă voi fi sănătos, voi scrie o carte în cinstea celor 42 de ani pe care i-am dedicat şcolii roşiorene şi în special, ultimei generaţii, care m-a albit. R.: Acest an, este un ultim an pe care vi-l petreceţi alături de şcoala noastră. Ne puteţi spune ce a însemnat Zaharia Stancu pentru dumneavoastră în toţi aceşti ani? V.G.: Şcoala noastră poartă numele unuia dintre cei mai mari scriitori români, o adevăra tă glorie a teleormănenilor. Sunt bucuros că şi umila mea persoană, pentru cărţile scrise şi cele ce vor urma poate fi pusă lângă acest titan al literaturii româneşti. R.: Un cuvânt pentru viitoare generaţii ne puteţi spune? V.G.: Doresc elevilor mei succes deplin în viaţă şi nutresc speranţa că o parte din sufletul meu va fi alături de ei şi că vor păstra o amintire plăcută celui ce i-a ajutat să înţeleagă istoria, durerile şi suferinţele neamului românesc. Baroană Daniela şi Badea Laurenţiu- clasa a VIII-a B

Interviu realizat cu elevele calificate pentru faza naţională a olimpiadei de limba şi literatura română: Baroană Daniela VIII B (pregătită de doamna profesoară Popescu Tatiana) şi Meleşteu Diana- VI A (pregătită de domnişoara profesoară Dobrin Aurelia) Reporter: Cum aţi reacţionat la aflarea rezultatelor? Meleşteu Diana: Eu una, am fost uimită. Exact în seara zilei în care s-a desfăşurat olimpiada judeţeană, o prietenă m-a sunat şi m-a anunţat. Am refuzat să o cred fiindcă aveam impresia că nu are cum să ştie aşa de repede rezultatele finale. A doua zi, profesoara mea mi-a spus că m-am calificat la etapa naţională. Sentimentul care m-a încercat era uimitor, nu-l mai avusesem niciodată până atunci. Baroană Daniela: A fost un moment covârşitor. Doamna profesoară de limba română m-a sunat şi mi-a dat vestea cea mare. Era poate mai emoţionată decât mine, dar eu nu m-am putut abţine să nu plâng, era un vis împlinit. R: Cum vi s-a părut drumul? M.D.: Drumul a fost lung, destul de obositor, dar m-am înţeles foarte bine cu fetele şi timpul a zburat când nu-mi dădeam seama. B.D.: Eu am avut avantajul unei călătorii cu trenul noaptea. Plecarea a fost la 1:20, însă nu am putut să dormim foarte mult, deoarece la Caracal ne-am oprit. Am avut o întârziere de aproape două ore, în care ne panicasem puţin, ce-i drept. Însă ne-am încurajat unele pe altele şi am povestit tot felul de întâmplări hazlii, iar timpul a trecut repede. R: În ce oraş s-au desfăşurat probele? M.D.: Oraşul Iaşi a fost oraşul care a găzduit Concursul Naţional de Limbă, Comunicare şi Literatură Română Ionel Teodoreanu al claselor a V-a şi a VI-a, un oraş minunat, ales perfect pentru că are un trecut literar impresionant. B.D.: La Arad a avut loc etapa naţională a Concursului Naţional de Limbă, Comunicare şi Literatură Română George Călinescu a claselor VII-XII, un loc superb, cu cele mai impetuoase edificii. R: Cum ţi s-au părut probele? M.D.: La proba orală am avut destul noroc, fiindcă am avut un subiect favorabil. Exerciţiile de la proba scrisă au fost destul de uşoare, având două variante de lucru între care ne puteam decide. B.D.: Subiectele nu au fost imposibile, mi-a plăcut cel mai mult subiectul de creaţie unde am avut de realizat o lucrare despre tema iubirii. Proba orală a fost una mai dificilă din punctul meu de vedere. R: Te aşteptai la aceste note? M.D.: Nota de la proba scrisă (95,5) a fost aşteptată fiindcă ştiam care era punctul meu slab. Însă nota de la proba orală a fost una neaşteptată, reuşind să

primesc punctajul maxim. Rezultatul de la proba orală mi-a ridicat mult nota finală şi m-a clasat mai bine în topul final. Am fost foarte fericită să văd că exact proba de care mi-a fost mai frică m-a ajutat să obţin un rezultat bun. B.D.: Sincer, nu mă aşteptam la aceste note. Credeam că voi lua o notă mai mică la proba orală, dar se pare că totul a decurs bine în cele din urmă. Competiţia a fost strânsă pentru că, cel puţin aşa consider eu, toţi elevii participanţi au fost bine pregătiţi. R: Cum ţi s-a părut oraşul? M.D.: Oraşul Iaşi este un centru cultural deosebit, are un trecut fabulos şi un aspect plăcut. A fost prima dată când îl vizitam şi am fost plăcut impresionată. M- am simţit foarte bine. B.D.: Oraşul a fost exact pe placul meu. Vremea a ţinut cu noi, iar ninsorile neau ocolit. Am colindat toate magazinele, şi am făcut o mulţime de cumpărături. (Aradul este un adevărat paradis al pasionatelor de shopping ca şi mine.) Cel mai mult mi-a plăcut mâncarea lor, nu ştiu cum era preparată, dar avea un gust deosebit. R: Ce ai vizitat? M.D.: Am vizitat mai multe obiective turistice ascunse de frumosul Iaşi: Parcul Copou, Muzeul Mihai Eminescu, Biserica Trei Ierarhi, Universitatea, au fost doar câteva dintre locurile care m-au impresionat si mi-au rămas în minte. Aş mai vizita încă o dată oraşul Iaşi. B.D.: Am vizitat Biserica sârbească, Turnul de apă, Teatru de stat unde a avut loc şi decernarea premiilor, şi multe alte obiective turistice care m-au impresionat plăcut. R: Şi Tu Diana, am auzit că ai reuşit să obţii şi un premiu. Ce ne poţi spune? M.D.: Am primit o menţiune în urma celor două probe la care am reuşit să obţin 107,75 puncte. Este o diplomă importantă pentru mine, care mi-a îmbogăţit semnificativ palmaresul. R: Cum vi s-au părut colegii de cameră? V-aţi înţeles bine cu ei? M.D.: Fetele care au participat la olimpiadă reprezentând judeţul nostru, au fost nişte fete cu care m-am înţeles foarte bine, ne-am imprietenit şi vom păstra în continuare legătura. Tot ele au fost colegele mele de cameră şi am reuşit să fim foarte bune prietene. Ne-am încurajat reciproc şi niciodata n-am dat dovadă de spirit competitive, care să împiedice adversarii în competiţie. B.D.: Colegele de cameră au fost chiar fetele care au reprezentat judeţul alături de mine. Ne-am înţeles de minune şi am fost foarte unite. La seara distractivă neam distrat împreună şi am râs foarte mult. Buna dispoziţie a fost mereu prezentă în grupul nostru. Cred că am fost cel mai unit şi mai vesel grup, toţi ne invidiau. R: Datorită vouă şcoala noastră rămâne în topul celor mai bune şcoli din judeţ. În numele colegilor vă felicit şi vă doresc mult succes în continuare. Articol realizat de Ionescu Ioana - clasa a VI-a A

În perioada 23 25 aprilie 2010, a avut loc schimbul de experienţă al şcolii noastre cu Colegiul Naţional Kemal Atatürk, din Medgidia, din cadrul parteneriatului educaţional Obiceiuri şi tradiţii turco române. Cu această ocazie, grupul format din cadrele didactice şi elevii şcolii noastre au luat contact cu cadrele didactice şi elevii de origine turco-tătară şi română care predau în această şcoală şi în limba turcă şi cu obiceiurile specifice acestei culture. Elevii şcolii noastre au susţinut un scurt program artistic în cadrul căruia a fost recitată poezia Prietenie, creată de Inst. Alecu Maria, apoi au fost oferite daruri cadrelor didactice ale acestui colegiu. Deosebit de interesante au fost şi celelalte obiective vizitate: Geamia din Medgidia, Palatul copiilor din Constanţa, Monumentul lui Traian de la Adamclisi, Peştera Sf. Andrei şi Mănăstirea Dervent. Plimbarea pe malul mării, baclavaua, ceaiul turcesc şi mâncarea specifică au făcut ca vizita în acestă zonă să fie cu adevărat o experienţă de neuitat! Transmitem mulţumiri pe această cale domnului director Akon Mologani şi întregului colectiv al Colegiului Naţional Kemal Atatürk, din Medgidia. Director Prof. Ghinea Marin Material realizat de: Badea Laurenţiu VIII B Lazăr Pavel VII B

Atmosferă incendiară în sala de festivităţi a Clubului Copiilor din Roşiorii de Vede (joi, 29 aprilie 2010), unde s-a desfăşurat etapa regională a Concursului Naţional de Dans Împreună pentru viitor din cadrul Strategiei Naţionale de Acţiune Comunitară (SNAC), an şcolar 2009 2010 Judeţul Teleorman face parte din Regiunea 4, alături de alte 5 judeţe: Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea. Toate formaţiile participante au fost alcătuite conform regulamentului, din elevi cu dizabilităţi din şcolile speciale, elevi din centre de plasament şi elevi voluntari din şcolile de masă. Judeţul nostru a fost reprezentat la ambele secţiuni (dans tradiţional şi dans modern) de echipele câştigătoare în etapa judeţeană, derulată în data de 30 martie 2010, la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din Alexandria. La secţiunea de dans modern, Teleormanul a fost reprezentat de echipa mixtă Forever friends, alcătuită din elevi ai Şcolii cu clasele I VIII Zaharia Stancu şi Centrul de Plasament pentru Copii cu Nevoi Speciale din Roşiorii de Vede. În cadrul secţiunii de dans tradiţional, am fost reprezentaţi de echipa mixtă Flori de Teleorman, formată din elevi ai Liceului Teoretic Al.I.Cuza şi ai Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din Alexandria. Judeţul Teleorman, datorită prestaţiei de calitate, dar şi a selecţiei riguroase la faza judeţeană, a reuşit, ca şi anul trecut, să obţină Premiul I, la ambele secţiuni, calificându-se pentru etapa naţională, alături de echipa de dans tradiţional Optimiştii, a judeţului Olt. Aceasta va avea loc la sfârşitul lunii mai, la Constanţa. Echipele au fost apreciate pentru calitatea programului, originalitatea şi autenticitatea costumelor, precum şi pentru mesajul transmis: prietenia îi ajută pe copii să depăşească orice bariere. Echipajul Forever friends a fost îndrumat de instructorii de dans prof. Tîrniceanu Sergiu şi prof. Tîrniceanu Claudia, coordonatori SNAC Cârjan Fănica şi prof. Popescu Tatiana. Felicitări tuturor participanţilor si mult succes la etapa naţională!

DANS MODERN PREMIUL I - FOREVER FRIENDS - CENTRUL TERITORIAL DE PROTECTIE DE TIP FAMILIAL PENTRU COPII CU NEVOI SPECIALE (CTPTFCNS) + SCOALA CU CLASELE I-VII ZAHARIA STANCU PREMIUL II - DISCO - CSEI BABENI+ CS GH TIRNEA BABENI PREMIUL II - HARMONY - LIC TEORETIC H. COANDA+ SCOALA SPECIALA SF ANDREI PREMIUL III- DANSAND IN PLOAIE - CSEI TG JIU + COLEGIUL NAT. ECATERINA TEODOROIU PREMIUL III - PRIMAVARA IN IAZ - CSEI CTIN PUFAN + SAM DROBETA TURNU PREMIUL SPECIAL PENTRU ORIGINALITATE -LIC. SPORTIV SLATINA+CTPTF SF. ANDREI PREMIUL SPECIAL PENTRU POPULARITATE- BUCURIA DE A DANSA IMPREUNA SAM DROBETA TURNU SEVERIN

DANS TRADITIONAL PREMIUL I- FLORI DE TELEORMAN - LICEUL TEORETIC AL I CUZA + CSEI ALEXANDRIA PREMIUL I OPTIMISTII - COLEGIUL MATEI BASARAB CARACAL + CTPTF SF NICOLAE PREMIUL II MUGURAS DE PRIMAVARA - MATEI BASARAB PREMIUL III - DORULET -G S GH TIRNEA + CSEI BABENI PREMIUL SPECIAL PENTRU POPULARITATE - AU PLECAT GORJENI LA COASA - GSI ROVINARI+ CTPTF ROVINARI PREMIUL SPECIAl PENTRU COSTUME- BUCURIA DE A DANSA IMPREUNA SAM DROBETA TURNU SEVERIN Coordonator regional SNAC, Insp. Prof. Marilena Ion Coordonator SNAC, Scoala cu clasele I-VIII, Zaharia Stancu, Prof. Tatiana Popescu