tita_irina

Transcriere

1 ELEMENTE DE VOCABULAR ÎN CRONOGRAFUL LUI MIHAIL MOXA Studiile de specialitate au arătat importanńa textelor vechi româneşti, de orice natură, pentru cunoaşterea stadiului limbii la un moment dat sau a unei succesiuni de stadii sincronice. Încă din primele decenii ale secolului al XVII-lea, cultura scrisă românească va cunoaşte o diversificare a producńiei literare unde, pe lângă scrierile bisericeşti exclusive în epoca precedentă, sunt abordate şi alte domenii ale literaturii: istoric, juridic, ştiinńific etc., acestea din urmă rămânând în manuscris. Prima lucrare de istorie universală din literatura română, rămasă în manuscris, a fost alcătuită în 1620 la mănăstirea BistriŃa din Oltenia de către Mihail Moxa, lăsându-ne prin intermediul Cronografului o sinteză istoriografică de largă cuprindere, constând din transpunerea în româneşte, după un plan propriu, într-o redactare cu elemente de originalitate, a mai multor izvoare (Moxa 1989: 27). Manuscrisul original a fost descoperit în biblioteca mănăstirii BistriŃa, astăzi găsindu-se în Biblioteca Lenin din Moscova, ajuns acolo la jumătatea secolului al XIX-lea prin intermediul filologului rus Vasili I. Grigorovici. Cea de-a doua lucrare, Pravila, o carte de drept religios, conńinând o serie de dispozińii de drept vechi bizantin, tipărită la Govora, în 1640, s-a bucurat de o largă răspândire prin tipar atât în łara Românească, cât şi în Transilvania, prin intermediul mitropolińilor Teofil şi Ghenadie. Cel de-al doilea manuscris semnat de Mihail Moxa(lie) a fost descoperit la sfârşitul secolului al XIX-lea, de către I. G. Sbiera (Sbiera 1897: 88). Este vorba despre un Liturghier, cam din (Sbiera 1897: 88), cu un conńinut ce se întinde de-a lungul a 137 de file, provenit de la mănăstirea BistriŃa, astăzi în Muzeul Britanic din Londra, care cuprinde o învăńătură a Sfântului Vasile cel Mare către preońi, Tâlcul Sfintei Liturghii a Sfântului Grigorie Teologul şi câteva slujbe. În prezentarea unor termeni utilizańi de Mihail Moxa în Cronograful său, am întrebuinńat edińia din 1989 a lui G. Mihăilă. Referitor la compartimentul lexical, am urmărit două aspecte ale textului: elemente ce au apărut în varianta sudică a vechii române literare şi elemente de tip nordic. Voi exemplifica la început termeni de tip sudic din paginile Cronografului lui Mihail Moxa, folosind date cuprinse în Istoria limbii române literare. Epoca veche ( ), 1997, precum şi în DicŃionarul limbii române literare vechi ( ). Termeni regionali, 1987: adaoge cu sensul adăuga este atestat în Psaltirea Scheiană, fiind notat şi de Mardarie în Lexiconul slavo-român. Moxa îl utilizează în exemple ca:... şi adăogea vamele... (p. 130),... şi iară adaose greceasca... (p. 192); balamut a fost utilizat cu sensul amăgitor, înşelător; flecar, clevetitor, calomniator şi consemnat în varianta moldovenească a vechii române literare, în

2 Apostol slavo-român, 1646, iar în varianta sudică a fost utilizat în Cazania de la 1642, în Lexiconul lui Mardarie de la 1649 şi în Lexiconul slavo-român al lui Mihai, A fost atestat în Cronograful lui Mihail Moxa, notat fiind în exemplul:... el curând răsipi acea avuńie toată... balamuńilor... (p. 181); beat, cu sensul ameńit de băutură, este prezent şi în Lexiconul lui Mardarie; termenul beat a fost notat în texte sudice, dovedind că autorul era oltean, după afirmańia lui Grigorie CreŃu (Mardarie, Lexicon 1900: 95). Termenul a fost atestat în Psaltirea de la 1577, tipărită sub îndrumarea diaconului Coresi. Moxa îl utilizează în exemplele:... era tot beat... (p. 128), El era beat... (p. 184); caznă a fost întrebuinńat cu sensul pedeapsă, chin, tortură, fiind consemnat în Lexiconul slavo-român de la A fost atestat în Cazania lui Varlaam de la În textul Cronografului a fost notat în:... a mulńi făcea cazne rele. (p. 125); a crepa, utilizat în expresia a-i crăpa cuiva capul (de durere) cu sensul al durea pe cineva foarte tare capul, a fost înregistrat şi de Mardarie în Lexiconul său, iar atestarea termenului a fost făcută în scrierile lui Dosoftei. Moxa îl foloseşte în sintagma:... de-i crepă capul rău. (p. 187); curte, cu sensul totalitatea persoanelor cu funcńii înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale (DEX 1996: 253), a fost notat în texte scrise în varianta sudică: Evanghelia cu învăńătură, tipărită, în 1581, de diaconul Coresi, scriere în care a fost şi atestat, Cheia înńelesului din 1678 şi Dumnezeieştile şi sfintele Liturghii, lucrare alcătuită în 1728, la Bucureşti. Mihail Moxa utilizează termenul în exemplele:... întrase a sluji în curte. (p. 146),... mulńi voinici pierdu den curte. (p. 149); galben a fost atestat în Tetraevanghelul diaconului Coresi din 1574 şi a fost cunoscut în domeniul administrativ: impozit perceput în galbeni în łările Române în secolul al XVII-lea (MDA II: ). A fost menńionat în Lexiconul lui Mardarie Cozianul, precum şi în manuscrisul Cronografului de la 1620:... toiag de galbeni... (p. 123),... să ia galbeni... (p. 133), de galbeni... (p. 144),... cîte un galben... (p. 192); gaură, cu sensul groapă, peşteră, scorbură, văgăună, a fost înregistrat şi de Mardarie în glosarul său, atestat fiind la Dosoftei în ViaŃa şi petrecerea svinńilor, Moxa utilizându-l în sintagma:... şi săpară prin pămînt gaură... (p. 214); a înjura a fost întrebuinńat cu sensul a sudui, a ocărî, fiind consemnat în manuscrisul oltenesc al Lexiconului slavo-român de la 1649, precum şi în scrierea moldovenească Floarea darurilor, A fost atestat în manuscrisul Cronografului, fiind notat în:... ce încă-l înjură. (p. 154); lut. PrezenŃa termenului lut în Oltenia este dovedită de Lexiconul slavoromân de la 1649, fiind atestat în Psaltirea scheiană comparată cu celelalte psaltiri din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea (edińie de I. A. Candrea). Apare şi în manuscrisul lui Moxa:... cu mîna lui, de lut... (p. 100),... şi lipi lutul de Ńărînă... (p. 151);

3 Elemente De Vocabular În Cronograful Lui Mihail Moxa mangîr cu sensul veche monedă divizionară turcească de aramă este notat într-o cronică tipărită în Magazin istoric III, 3-94, , text ce poartă amprenta graiurilor moldoveneşti, însă cuvântul este mult mai răspândit în texte sudice, ca ÎnvăŃături preste toate zilele, 1642, Îndreptarea legii, Lexicon slavoromân din 1673, Mărgăritare, 1746 şi în Glosar II (Hasdeu Glosar II: ; 291). A fost atestat în Cronograful lui Moxa, fiind întâlnit în exemplul:... de toate cîte 6 mangîri... (p. 150); măceş a fost răspândit în aria sudică a teritoriului lingvistic dacoromân, fiind notat în Lexiconul lui Mardarie, rămas în manuscris. Termenul a fost confirmat în scris în Noul Testament de la La Moxa am întâlnit exemplul:... veşteji măceşul... (p. 169); mărăcine este un termen întâlnit exclusiv în texte aparńinând ariei sudice, fiind atestat în Psaltirea din 1577, tipărită de diaconul Coresi, precum şi în glosarul lui Mardarie Cozianul. În Cronograf am întâlnit exemplele: Deci mărăcinii ceia... (p. 171),... mărăcini înghimpoşi... (p. 175); mumă, maică, mîne. Termenul maică a fost atestat în Cronograful lui Moxa, în timp ce călugărul Mardarie notează în glosarul său cuvântul mumă cu aceeaşi semnificańie. În ceea ce priveşte forma mîne, aceasta a fost probabil utilizată în scrieri nordice ale vechii române literare. Moxa notează termenii în exemple de tipul:... tată mîni-sa... (p. 119),... că e maica tuturor. (p. 123),... nainte mumă-sa... (p. 123),... ucise pre mumă-sa... (p. 128),... pre mumă-sa... (p. 171),... ascultarea mîne-sa... (p. 181),... de-şi goni mumă-sa de la dinsul. (p. 181),... elu-ş părăsi maică-sa... (p. 182),... secera muma lui... (p. 182); os, termen ce a circulat în Muntenia, Oltenia, Banat şi Moldova, notat fiind în Biblia de la 1688, în Anonymus Caransebesiensis, la Neculce în LetopiseŃul łării Moldovei şi în O samă de cuvinte, precum şi în textul Psaltirii Hurmuzachi, unde cunoaşte prima atestare. Moxa l-a utilizat în exemple de tipul :... şi luo os... (p. 101),... aflară un cap de os... (p. 121),... cu oase de vită... (p. 170),... şi lăsă oase de oameni... (p. 212); ovrei, ovreesc au sensul evreu, respectiv evreiesc. Cele două elemente arhaice au fost notate de Mardarie în Lexiconul alcătuit la mănăstirea Cozia. Prima atestare în scris a fost făcută în Psaltirea scheiană comparată cu celelalte psaltiri din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea (edińie de I. A. Candrea), în cazul primului element lexical şi în Lucrul Apostolesc. Apostolul, tipărit de Coresi, la Braşov, 1563, în ceea ce priveşte cel de-al doilea termen. Din paginile Cronografului am reńinut exemplele :... au eşit ovreii... (p. 106),... pre ruda ovreiască... (p. 106),... slobozi ovreii den robie... (p. 110),... den ovreeşti... (p. 112),... împăratul ovreesc... (p. 116),... pre ovrei-i domniia Irod. (p. 126),... l-au răstignit ovreii... (p. 127),... mulńi ovrei... (p. 129); porumbińă este atestat în DicŃionariu rumanesc, latinesc şi unguresc din 1823 şi circulă astăzi cu sensul specie de păsări sălbatice sau domestice din familia columbidelor, de mărime mică şi mijlocie, cu ciocul scurt, cu penele colorate foarte variat (MDA III:1177). În secolul al XVI-lea, această specie era

4 denumită porumb, iar mai târziu a fost înlocuit cu hulub în Moldova şi golumb în nord-vestul Olteniei, în Banat şi sudul Crişanei. Mihail Moxa îl întrebuinńează în sintagma: Lui i zbură pre dinainte o porumbińă. (p. 201); preot / preut a circulat cu sensul persoană care săvârşeşte ritualurile unui cult religios (MDA III:1235), pe care îl are şi azi şi este consemnat în Lexiconul slavo-român de la A fost atestat în Codicele VoroneŃean, iar în manuscrisul Cronografului a fost notat în:... cît au muncit preuńii... (p. 127),... socotiia cu cinste preuńii... (p. 152),... preońii cinstiia... (p. 174, 196),... grăi preotului... (p. 183),... avea preotul un frate... (p. 183); proroc, a proroci, prorocie au circulat din epoca de început a scrisului românesc cu sensurile profet, a prevesti, respectiv prevestire. Termenii au o largă circulańie în textele aparńinând ariei sudice şi anume, în Praxiu şi în Tetraevanghelul lui Coresi, iar termenul proroc este notat şi în Molitvenic, în Psaltirea şi în Evanghelia cu învăńătură, tipărite de Coresi, la Braşov. În aria nordică a teritoriului lingvistic dacoromân termenul proroc apare notat în Pravila ritorului Lucaci din 1581, în Palia de la Orăştie, la Varlaam în LeastviŃa, în Fragmentul Todorescu, în Codicele Todorescu, precum şi în Tetraevanghelul de la Sibiu, în timp ce a proroci este consemnat în ultimele trei texte amintite mai sus. Din manuscrisul lui Moxa am extras exemplele:... au prorocit Ilie... (p. 108),... au prorocit Iosie... (p. 108),... Daniil proroc le spuse... (p. 110),... să întrebe de proroci... (p. 123),... ce prorocise d-inşii. (p. 175),... de era scrise multe prorocii... (p. 176); prah este un element lexical ce aparńine ariei sudice şi este atestat în Psaltirea Hurmuzachi. A circulat în Muntenia şi în sud-estul Transilvaniei notat de Coresi în Tetraevanghel, de Mardarie în Lexiconul de la 1649, de Radu Popescu în Istoriile domnilor łărîi Rumâneşti, în Anonymus Caransebesiensis, precum şi de Simion Ştefan în Noul Testament de la Din manuscrisul lui Moxa am notat exemplele:... ca un prahu-i rasipi... (p. 160),... ca prahul naintea unui vînt. (p. 198),... de aprinse prahul cel de puşcă... (p. 223); raclă, cu sensul tron, coşciug, a fost atestat în scrierea Herodot din 1645: 229. Notat de Mardarie în glosarul său, raclă a fost înlocuit cu sinonimul coşciug de Dosoftei, în ViaŃa şi petrecerea svinńilor. De asemenea, termenul coşciug e întâlnit în Muntenia, în textele ÎnvăŃăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, Mărgăritare, 1746, Mîntuirea păcătoşilor, 1691, la Radu Greceanu în Istoriia łerîi Rumâneşti de cînd au descălecat pravoslavnicii creştini, într-un manuscris din 1753, în Oltenia, în manuscrisul Esopiei din 1717 şi în sudul Ardealului. În Cronograf am întâlnit sintagmele:... într-o raclă încuiată. (p. 125),... el descue racla. (p. 125); sfitoc, cu sensul codex, sbornic; text scris pe hârtie sau pergament în formă de sul; act, a circulat în varianta sudică a vechii române literare, iar prima atestare în scris a fost făcută în Parimiarul de la În manuscrisul Cronografului am întâlnit exemplul:... un sfitoc minunat... (p. 168); a uidi, cu sensul a scăpa de pericol, a circulat în scrieri aparńinând ariei sudice a vechii române literare, fiind atestat în tipăriturile lui Coresi, după

5 Elemente De Vocabular În Cronograful Lui Mihail Moxa aserńiunea făcută de Ovid Densusianu în În Banat şi Oltenia mai are sensul de a rămâne de la cineva (MDA IV: 1099). În Cronograf am întâlnit exemplul:... tăe... şi uidi. (p. 186); zăpadă a circulat în Muntenia, consemnat în Tetraevanghelul lui Coresi, în Biblia de la Bucureşti, în Foletul novel, calendarul lui Constantin Vodă Brâncoveanu, şi în Calendar alcătuit la Braşov în 1733; de asemenea, apare şi în nordul Transilvaniei în Molitvenicul de la 1676 şi în textul moldovenesc în Calendariu aşezat pe şapte planete din A fost atestat în Psaltirea scheiană comparată cu celelalte psaltiri din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea (edińie de I. A. Candrea). În scrierea luată în discuńie apare în:... ce i se topeşte zăpada... (p. 135). Elemente de tip nordic: bogat, cu sensul mult (adverbial) după Istoria limbii române literare. Epoca veche ( ), 1997: 186, este notat în paginile Cronografului lui Moxa: Apoi fece bogat rău... (p. 127),... că era bogat... (p. 144); bunătate, cu sensul bogăńie, este un termen sudic, întâlnit încă din secolul al XVI-lea la Coresi, în Tâlcul Evangheliilor şi în Evanghelia cu învăńătură, 1581, dar în special în aria nordică în Tetraevanghelul de la Sibiu, în Palia de la Orăştie, în Codicele Neagoeanus, 1620 şi în Pravila ritorului Lucaci din Călugărul oltean utilizează termenul în exemple de tipul:... cu bunătatea toată a lu Menelai. (p. 115),... nice bunătatea... (p. 115),... şi alte bunătăńi multe ijdări... (p. 120),... de rudă bună şi plin de bunătate. (p. 122),... şi strînse bunătatea toată la dinsul... (p ),... pline de bunătate... (p. 185),... cătră Dumnezeu bunătăńi. (p. 198); chipeş, cu sensul vrednic de cinste, onorabil, apare în texte bănăńene ca Anonymus Caransebesiensis, dar şi în texte moldoveneşti rămase în manuscris, precum ÎnvăŃături de multe feliuri, scrisă de Dorotei, în1767 sau în tipăriturile lui Cantemir, Neculce, precum şi în ViaŃa şi petrecerea svinńilor a lui Dosoftei. Apare şi în manuscrisul lui Moxa:... că era un voinic frumos şi chipeşu... (p. 196); a dibui, cu sensul a încerca, a tatona, a avut ca primă atestare în scris Cronograful lui Moxa, întâlnit în exemplul: Păzeşte-te, că fiiul tău Leont te dibuiaşte să te piarză... (p. 186); hrăbor are sensul viteaz, curajos, sănătos, voinic şi a circulat atât în texte scrise în łara Românească şi anume în tipăriturile lui Coresi şi în Cosmografia din 1766, cât şi în Banat, notat în Anonymus Caransebesiensis, depăşind astfel limita sudică a zonei de utilizare. Moxa notează termenul în exemplele:... viteji hrăbori... (p. 116), Ce e mai hrăboară urîciunea... (p. 201); meserere funcńie, demnitate, rang a circulat atât în texte scrise în variantă muntenească, precum Pravila lui Coresi, , cât şi în texte alcătuite în partea nordică a teritoriului lingvistic dacoromân, fiind întâlnit la Dosoftei, în ViaŃa şi petrecerea svinńilor, în Codicele Sturdzan şi în Codicele Todorescu. A fost atestat în Psaltirea scheiană comparată cu celelalte psaltiri din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea (edińie de I. A. Candrea). L-am întâlnit în

6 exemplele :... mai nainte de alńii dobîndi meserere Vrut... (p. 122),... pre meserere... (p. 127); a năemi este un arhaism lexical nordic şi este cunoscut în Cronograful lui Moxa cu semnificańia: a angaja cu plată :... ca să năemească cete de voinici, să rădice împărat... (p. 151); păcurar, cu sensul cioban, a fost răspândit în Oltenia, fiind notat în Cronograful lui Moxa, din care am extras exemplele:... avea neşte frańi răi... păcurari... (p. 196), cât şi în paginile textului bănăńean - hunedorean Palia de la Orăştie, 1581, unde cunoaşte prima atestare; pîntece, cu semnificańia burtă, a avut ca primă atestare Psaltirea Hurmuzachi şi a fost înregistrat în Oltenia, notat în Lexiconul lui Mardarie, în Muntenia, unde este consemnat în Biblia de la 1688, la Radu Popescu în Istoriile domnilor łărîi Rumâneşti, în Calendariu alcătuit la Bucureşti în 1823, dar şi în Moldova, potrivit consemnărilor din ViaŃa şi petrecerea svinńilor, alcătuită în 1682 de Dosoftei, precum şi în Calendar alcătuit în În scrierea lui Moxa am întâlnit exemplul:... un sfitoc minunat de pîntece de şarpe... (p. 168); pravoslavnic, cu sensul (credincios) ortodox; (credincios) creştin, a fost răspândit în aria nordică, fiind notat în Pravila aleasă, alcătuită în 1632 de Eustratie Logofătul. Termenul a fost atestat în Cronograful lui Moxa şi l-am întâlnit în următoarele sintagme :... de făcea rău pravoslavnicilor... (p. 150),... şi învăluiia rău pre pravoslavnici. (p. 161); pîrcălab a fost înregistrat cu sensul conducător cu atribuńii militare, administrative sau judecătoreşti şi este un element lexical nordic frecvent întrebuinńat atât în scrierile epocii vechi, cât şi în cronicile lui G. Ureche, M. Costin, I. Neculce. A fost confirmat în scris în Tetraevanghelul lui Coresi, tipărit la Braşov şi consemnat în manuscrisul călugărului oltean în exemplele:... dede-şi sabiia goală în mîna pârcălabului... (p. 131),... pîrcălabii... (p. 145); pristanişte, cu sensul port, loc de acostare, a circulat în special în textele vechi scrise în variantele nordice, fiind notat în scrierile lui Varlaam, precum şi în Codicele VoroneŃean, în paginile căruia a fost atestat, în Psaltirea Scheiană şi în Psaltirea Hurmuzachi, texte alcătuite în nordul Transilvaniei. Sporadic a fost înregistrat şi în texte sudice şi anume, la Coresi în Psaltirea slavo-română, în Îndreptarea legii şi în Cronograful lui Moxa, de unde am notat exemplele:... văzură pristaniştea pustie... (p. 117),... cine e pre mare să vază pristanişte... (p. 203); rob/robie au sensurile slugă, sclav, respectiv sclavie şi au fost consemnańi în textele bănăńene şi anume, în Palia de la Orăştie şi în Codicele Neagoeanus. Primul a fost atestat în anul 1560, după aserńiunea făcută de M. Gaster în 1891, iar cel de-al doilea în Cazania lui Varlaam. PrezenŃa termenilor în łara Românească este dovedită de Tetraevanghelul de la 1561 şi de Evanghelia cu învăńătură, tipărite de diaconul Coresi, precum şi de manuscrisul lui Moxa, ca de exemplu:... ca nişte robi... (p. 100),... scoase... den robiia lu faraon... (p. 106),... cu robi. (p. 109),... den robie... (p. 110),... că născuse dentr-o

7 Elemente De Vocabular În Cronograful Lui Mihail Moxa roabă. (p. 121),... au luat robi 207 de mii. (p. 129),... robi... (p. 150),... el sosi pizmeei rob... (p. 152),... robul sfinńiei tale... (p. 203); sicriu, cu sensul raclă, tron, coşciug, a fost atestat la Varlaam în Cazania de la Astăzi Moldova, nord-estul Transilvaniei şi nord-vestul Olteniei cunosc forma sicriu, restul Olteniei cunoaşte forma tron, iar în Maramureş săcriu este utilizat cu sensul sertar. Termenul sicriu a fost notat în Transilvania în Noul Testament de la Bălgrad, 1648, în Sicriul de aur, carte de propovedanie la morńi,1683, dar şi în Moldova, la Dosoftei în ViaŃa şi petrecerea svinńilor, 1682, în Albina românească, 1829, în scrierea Critil şi Andronius, 1794, iar în Muntenia este consemnat în LetopiseŃul Cantacuzinesc. Moxa utilizează forma:... secriu... (p. 125); sireap / svireap a fost utilizat în scris în textele nordice cu sensul sălbatic, crud, barbar, rău, violent şi izolat în łara Românească, menńionat la Coresi în Praxiu, 1563 şi la Mihail Moxa în exemplele:... nărav sireap şi ucigaşu... (p. 127),... că avea năravul dracului, ucigaşu, sireap... (p. 158),... că era rău, vizetlean, sireap... (p. 163),... svireap ca de lup... (p. 166),... la cel leu sălbatec şi svireap. (p. 167); tină a fost înregistrat cu sensul noroi şi este un element lexical nordic întâlnit în scrierile lui Dosoftei, la Varlaam în LeastviŃa, , în Floarea darurilor, , în Codicele Neagoeanus, 1620, în Codicele Todorescu, în Codicele Sturdzan şi la Eustratie Logofătul în Pravila aleasă, Izolat este notat la Coresi în Evanghelia cu învăńătură, 1581 şi în Biblia de la 1688, redactate pe teritoriul łării Româneşti. A fost întâlnit în scris pentru prima dată în jurul anului 1550, potrivit lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (Cuvente II, 1983):... văzu tină pre ulińa Rimului... (p. 127),... şi muri necat într-o tină la un războiu. (p. 136); vistiariu / visterie, cu sensul mare demnitar care se ocupa cu administrańia financiară a Ńării şi a vistieriei statului, respectiv vistierie, au fost înregistrańi în variantele nordice ale vechii române literare, la Varlaam în LeastviŃa, în Codicele Todorescu, în Psaltirea Scheiană, în Psaltirea VoroneŃeană, în Psaltirea Hurmuzachi şi în Palia de la Orăştie. PrezenŃa termenilor în łara Românească este dovedită de tipăriturile lui Coresi Tetraevanghelul, Liturghierul şi Psaltirea slavo-română, iar în Oltenia cuvintele apar înregistrate la Moxa, de exemplu:... în visteariul împăratului. (p. 150),... lăsă visteariul pustiu... (p. 181), Cercă visterele... (p. 184),... cu visterele... (p. 189),... Ńiind visterele greceşti... (p. 200). ExistenŃa în scris în cazul primului termen a fost anterioară anilor (Bolocan 1981), iar cel de-al doilea a fost atestat înainte de 1588 (Glosarul cuvintelor 1946); a vorovi, cu sensul a vorbi, a fost atestat în Psaltirea Hurmuzachi. Termenul a fost consemnat în varianta moldovenească a vechii române literare, în Cazania şi în LeastviŃa, alcătuite de Varlaam, în scrierea Critil şi Andronius din 1794, dar şi la Miron Costin în LetopiseŃul łării Moldovei. Apare şi în Biblia de la 1688, iar prezenńa în manuscrisul lui Moxa este dovedită de exemplul:... de vrea vorovi de boiari... (p. 135).

8 În urma acestei prezentări se constată că există în Cronograful lui Moxa o serie de termeni specifici ariei sudice, ca de exemplu: galben, a înjura, os, porumbińă, raclă, zăpadă etc., o caracteristică firească, dată fiind originea autorului. De asemenea, sunt întâlnińi în manuscris şi termeni înregistrańi în Moldova,Transilvania, Banat, afirmańie dovedită de utilizarea în text a cuvintelor chipeş, meserere, a năemi, păcurar, sicriu, tină, a vorovi etc. Majoritatea elementelor lexicale luate în discuńie îşi păstrează sensul atribuit de scriitorii vremii, însă unele dintre acestea au un alt sens astăzi: bogat, bunătate, chipeş, curte, galben. După cum se poate observa din prezentarea de mai sus, unii termeni au fost atestańi încă din secolul al XVI-lea în tipăriturile diaconului Coresi, ca de exemplu bunătate, curte, galben, a uidi, zăpadă sau din secolul al XIV-lea, vistiariu. Observând câteva fapte de limbă de la începutul secolului al XVII-lea, constat predominarea elementelor specifice zonei de origine a autorului, dar şi a particularităńilor variantelor literare nordice. Dacă în celelalte compartimente ale limbii române Moxa utilizează trăsături întâlnite, în marea lor majoritate, şi în scrierile epocii anterioare completate de o tendinńă de inovare, în lexic modernizarea nu se produce cu aceeaşi intensitate. Aici autorul inserează o serie de elemente lexicale regionale preluate din scrieri contemporane vremii sale sau din propriul grai, întărind afirmańia cercetătorilor potrivit căreia limba manuscriselor este deschisă la inovańiile petrecute în graiuri. BIBLIOGRAFIE *** Codicele VoroneŃean, edińie critică, studiu filologic şi studiu lingvistic de Mariana Costinescu, Bucureşti, Editura Minerva, *** DicŃionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, Editura Academiei RSR, *** DicŃionarul explicativ al limbii române, edińia a II-a, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, (DEX 1996) *** DicŃionariu rumanesc, latinesc şi unguresc, din orenduiala excelenńei sale preasfinńitul Ioann Bobb, vladicul Făgăraşului, în două tomuri, Cluj, cu tipariul Tipografiii Colegimului reformańilor, prin Stephan Török, tom II, *** Herodot, traducere românească publicată după manuscrisul găsit în mănăstirea Coşulea de N. Iorga, Vălenii de Munte, Tipografia Neamul românesc, (Herodot 1909) *** Micul DicŃionar Academic, vol. I-IV, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, (MDA) *** Noul Testament, Bălgrad, *** Palia de la Orăştie, 1582, edińie îngrijită de Viorica Pamfil. Text, facsimile, indice, Bucureşti, Editura Academiei, *** Psaltirea Hurmuzachi. [Manuscris din secolul al XVI-lea; Biblioteca Academiei RPR, cota 3077].

9 Elemente De Vocabular În Cronograful Lui Mihail Moxa *** Psaltirea Scheiană, publicată de profesorul I. Bianu. Tomul I: Textul în facsimile şi transcriere cu variantele din Coresi (1557), Bucureşti, Editura Institutul de arte grafice Carol Göbl, Bogdan, P. Damian, Glosarul cuvintelor româneşti din documente slavo-române, Bucureşti, Institutul de studii balcanice, Seria filologică, nr. 1, (Glosarul cuvintelor 1946) Bolocan, Gh., DicŃionarul elementelor româneşti din documente slavo-române , Bucureşti, Editura Academiei RSR, (Bolocan 1981) Chivu, Gheorghe, Costinescu, Mariana, Frâncu, Constantin, GheŃie, Ion (coordonator), Roman Moraru, Alexandra, Teodorescu, Mirela, Istoria limbii române literare. Epoca veche ( ), Bucureşti, Editura Academiei Române, Coresi, Carte de învăńătură, Braşov, 1581, edińie publicată de Sextil Puşcariu şi Alexie Procopovici. Vol. I, Textul, Bucureşti, Atelierele grafice Socec et Comp, Coresi, Psaltirea, Braşov, 1577, edińie alcătuită de B. P. Hasdeu cu studiu bibliografic şi glosar comparativ, tomul I: Textul, Bucureşti, Tipografia Academiei Române, Coresi, Tetraevanghelul, Braşov, , edińie alcătuită de Florica Dimitrescu, Bucureşti, Editura Academiei RPR, Costinescu, Mariana, Georgescu, Magdalena, Zgraon, Florentina, DicŃionarul limbii române literare vechi ( ). Termeni regionali, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Densusianu, Ovid, Histoire de la langue roumaine, vol. II, Paris, Ernest Leroux, Dosoftei, ViaŃa şi petreacerea svinńilor, Iaşi, Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Cuvente den bătrâni, Glosar II , Bucureşti, (Hasdeu Glosar II) Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Cuvente den bătrâni, Vol. II, edińie de G. Mihăilă, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, (Hasdeu, Cuvente II, 1983) Gaster, M., Chrestomatie română, Leipzig-Bucureşti, F. A. Brockhauss- Socec&Co, GheŃie, Ion, Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, Editura Academiei RSR, (GheŃie 1975) GheŃie, Ion, Introducere în dialectologia istorică românească, Bucureşti, Editura Academiei Române, Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-românesc şi tîlcuirea numelor din 1649, cu studiu, note şi indicele cuvintelor româneşti de Grigorie CreŃu, Bucureşti, Editura Institutul de arte grafice Carol Göbl, (Mardarie, Lexicon 1900) Mihăescu, Doru, Cronografele româneşti, Bucureşti, Editura Academiei Române, Mihăilă, G., Cultură şi literatură română veche în context european, Studii şi texte, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1979.

10 Moxa, Mihail, Cronica universală, edińie critică, însońită de izvoare, studiu introductiv, note şi indici de G. Mihăilă, Bucureşti, Editura Minerva, (Moxa 1989) Sbiera, I. G., Mişcări culturale şi literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la , CernăuŃi, (Sbiera 1897) Varlaam, C., Cazania, 1643, edińie de J. Byck, Bucureşti, Editura FundaŃiilor, ABSTRACT The vocabulary used by Mihail Moxa in the 1620 Cronograph is characterised by the existence of some lexical elements specific to the author s native area, but there are a number of linguistic features explicable by the northern variants of old literary Romanian. In the first part of the 17th century, the vocabulary reflects the cultural horizon of those who wrote an enriched form as compared to the previous century, open to the innovations occurring in the dialects. Key words: Cronograph, Mihail Moxa, vocabulary