/ O AŞEZARE DACO-ROMANĂ LA VERMEŞ, w w JUD. BISTRIŢA-NASAUD Corneliu GAIU Prin succesive sondaje arheologi

Transcriere

1 O AŞEZARE DACO-ROMANĂ LA VERMEŞ, w w JUD. BISTRIŢA-NASAUD Corneliu GAIU Prin succesive sondaje arheologice 1, lipsite de continuitate şi dispuse în funcţie de spaţiile avute la dispoziţie printre edificiile actuale şi laturile localnicilor, în vatra localităţii Verrneş s-a căutat lămurirea caracterului şi succesiunii locuirii antice, pe care lucrările edilitar-gospodăreşti le-au semnalat. Locul se găseşte pe terenul în pantă uşoară cuprins între Valea Lechinţa şi Thrâul Viilor, în jurul Căminului Cultural din centrul localităţii (fig.l). Vecinătatea cursului de apă şi poziţia însorită, Oancată către est de dealuri abrupte, au fost factorii de atractivitate care au determinat stabilirea unor vetre de sat din bronzul târziu, Hallstatt-ul timpuriu, epoca romană şi evul mediu. Fig. 1 - Verrneş -plan de situaţie cu am plasamentul silului arheologic 1 Aşezarea a fost sondată în anul1965 de către Şt. Dănilă (FI, 3, p 463), apoi în 1973 de către Şt. Dănilfi şi G.Marinescu (Şt. Dănilă, FI, 3, 1974, p 472). Vestigiile medievale apărute au fost prelucrate de către C.Gaiu, Marisia 9, 1979, p Între anii noi investigatii au fost întreprinse de către colega G. Rădulescu care a urmărit mai ales, prezen~a vestigiilor medievale (Eadem, RB, 7, 1993, p ) Revista Bistriţei, XIX, 2005, pp

2 Observaţiile de teren şi cercetările efectuate au dus la constatarea că perimetrul ocupat de locuirea antică se reduce la o suprafaţă de 200 x 30 x 50 m din dreapta Văii Lechinţei, distrusă parţial de lucrările agricole sau ocupată de gospodăriile actuale, cu depuneri neuniforme şi inegale ca suprafaţă. Pe baza lor şi constrânşi de suprafaţa liberă de alte sarcini am sondat în vara anului 1995 lotul din flancurile căminului cultural ( fig.2), în intenţia de a obţine o situaţie stratigrafică cât mai clară şi a vedea dacă mormântul semnalat anterior 2 aparţinea unei necropole sau reprezintă o depunere izolată. Prima secţiune (S ) 1 a fost deschisă paralel cu frontul sud-estic al căminului cultural, la 9 m depărtare de zidul construcţiei şi a avut dimensiunile de 22 x 1,5 m. Suprafaţa terenului este acoperită de un strat de moloz degajat de lucrările de construcţie sub care urmează stratul de cultură care atinge de cm cu nivelele de depuneri din epoca romană, hallstattiene, timpurii şi din epoca bronzului (fig.3 A). Între m 5-6, la 1,55 m adâncime era aşezat un schelet uman, a cărui groapă nu s-a putut contura, depus în poziţie chircită, lipsit de inventar. La mijlocul secţiunii, între m 6,75-11,20 s-au surprins resturile unui bordei de epocă romană (L ) 1 a cărui podină coboară la- 1,45 m de la nivelul actual de călcare şi un altul (L ) 2 din aceeaşi epocă, la capătul estic al secţiunii, între m 18 şi 21,60, adâncită la 1,80 m. Secţiunea S 11 a fost trasată în prelungirea celei anterioare a avut dimensiunile de 18 x 1,5 m. Aici, între m 0-2, imediat sub solul vegetal au apărut fragmente ceramice din pastă ciment de factură post-romană. Îi urma un strat negru cenuşos de epocă romană, care între m 3-7 era străpuns de fundaţiile unei case din lemn aparţinând feudalismului târziu (sec. XVII) L, 3 degajată parţial printr-o casetă (C 1 = 5 x 3 m). Spre capătul vestic al secţiunii s-au surprins resturile unui bordei hallstattian (L ). 4 S 111 (20 x 1,5) a fost deschisă în spatele amintitului edificiu, la 31,5 m de primele două secţiuni. Între m 7,35 şi 10,60 au fost surprinse urmele unei locuinţe post-romane, marcată prin chirpici arsură şi fragmente ceramice cenuşii şi brun-cărămizii, care se adâncea la 0,80 m de la nivelul humusului actual. Sub aceasta, între m 8-9,20 a fost identificată o groapă de provizii romană G 1 Stratul roman are în prima jumătate a secţiunii o grosime de 0,7-0,8 m şi mult mai săracă înspre pantă ( fig.3 B). S 1 v a fost săpată în grădina din spatele frontului de case, înspre pantă, pe direcţia NE-SV. cu dimensiunile de 24 x 2,5 m. Stratul de depunere arheologică se confundă practic cu solul arabil, nedepăşind 0,30-0,35 m. În stratul de loess galben-roşcat se conturau gropile complexelor romane şi post-romane. În stratul de cultură apar şi resturi ceramice hallstattiene şi feudale fără a delimita locuinţe sau alte amenajări. În suprafaţa dezvelită a fost conturată o "baterie" de şapte gropi de provizii dintre care un număr de cinci au fost integral golite, două prinse doar în secţiune (G - 2 G ). 6 Sv (15 x 2 m), trasată paralel cu cea anterioară a înregistrat aceeaşi situaţie a depunerilor. Între m 1,5 şi 5 a fost conturată o locuinţă (L ), 6 degajată printr-o casetă, din care s-au recoltat fragmente ceramice cărămizii şi negricioase lucrate la roată, de factură romană, iar în apropiere o groapă de provizii de formă circulară (G ). 9 Singurele complexe de locuire identificate prin săpăturile din 1995 aparţin aşadar epocii romane şi postromane care deşi nu au fost integral golite sau au oferit un inventar sărăcăcios, vin să completeze o informaţie încă nesatisfăcătoare privind habitatul rural din epoca romană în această parte a provinciei. Locuinta 1, a fost intersectată de S, 1 fără a fi urmărită prin deschiderea unei casete. Podina ei se găsea la - 1,45 m fiind marcată printr-un strat de arsură de la incendierea structurii sale din lemn. În umplutura bordeiului s-au găsit cioburi romane cărămizii lucrate la roată alături de fragmente brun-negricioase lucrate cu mâna ( fig.8/1-3,fig.9/1-3). Locuinta 2 prinsă în aceeaşi secţiune a avut latura de 3,60 m, cu podina la 1,80 m. În porţiunea cercetată nu au fost surprinse urme ale instalaţiei de foc şi nici alte amenajări. Inventarul cuprinde vase romane (oale, străchini, ulcioare, chiupuri) de culoare roşie şi brun-negricioase dar şi câteva vase lucrate cu mâna de factură dacică, între care şi o ceaşcă cu o toartă (fig.7). Locuinta 5 a fost prinsă în S, 111 între m 7,30-10,60. Nici această locuinţă, uşor de urmărit pe baza urmelor de chirpici ce-i acoperă suprafaţa nu a fost dezvelită în totalitate pentru a ne putea pronunţa asupra dimensiunilor şi amenajării interioare. Podeaua luluilă se afla la 0,80 m de la nivelul de călcare aclual. În suprafaţa sa au fost recollale cioburi cenuşii fine, unele decorale prin lustruire, sau zgrunţuroase, aparţinând unor oale sau 2 G. Marinescu, Şt. Dănilă, FI, 4, 1976, 38, pl Il/5. 122

3 străchini şi altele brun-roşcate sau cenuşii provenind de la vase de provizii (fig. Fig.11 şi fig.10/4-7). În umplutura locuinţei a apărut un vas de bronz deteriorat de foc (fig.12/1). Locuinţa 6 din Sv a fost singura locuinţă dezvelită în întregime; avea o formă rectangular-rotunjită, cu latura lungă orientată NE-SV şi intrarea, marcată printr-un prag, dispusă pe latura estică. Locuinţa a avut dimensiunile de 3,65 x 2,50 m, cu podina situată la 080 m. Nu s-au găsit gropi de pari care să susţină structura casei şi nici alte amenajări interioare. Pe podina locuinţei s-au aflat fragmente ceramice cenuşii şi negricioase lucrate la roată, un cuţitaş de fier şi numeroase oase de animale. Groapa 1 a fost prinsă în S 111 sub nivelul de călcare actual, pătrunzând cu 0,50 m în lutul galben, steril. În umplutura gropii au apărut doar mărunte cioburi cărămizii romane. Groapa 2 s-a conturat la 0,30 m, are formă de căldare cu diametru! gurii de 1,45 m şi adâncimea de la gura gropii de 1,10 m, cu pereţii îngrijit lucraţi (fig.4/1). În umplutura gropii au ajuns fragmente ceramice negre şi cenuşii lucrate la roată, între care mai multe fragmente de Kraussengefesse decorate cu benzi de linii drepte şi în val, incizate, fragmente dintr-o râşniţă, oase de animale, cenuşii şi cărbune. Groapa aparţine nivelului de secol IV. Groapa 3, de formă rotundă în plan orizontal, cu diametru! de 1,15 m, pereţii tronconici şi fundul albiat cu adâncimea de 1 m (fig.4/2) conţinut foarte sărăcăcios: câteva fragmente ceramice cărămizii lucrate la roată şi alte 2-3 fragmente din pereţii unor borcane lucrate cu mâna, urme de cărbune şi chirpici. Groapa 4 are formă de căldare cu diametru! de 0,95 m şi adâncimea de 0,80 m. Umplutura afânată, neagră, cu urme de arsură, nu conţinea decât 2-3 fragmente ceramice romane. Groapa 5, de formă piriformă cu diametru! gurii de 1,25 m şi diametru! maxim de 1,75 m, avea fundul şi pereţii marcati de arsură. Umplutura gropii apare sub forma unei succesiuni de straturi de pământ negru şi galben cu benzi de cărbune şi arsură (fig.4/3). Inventarul cerarnic se reduce la câteva cioburi de factură postromană. Adâncimea totală era de 1,70 m. Groapa 6 are o formă circulară în plan orizontal cu diametru! de 1,40 m, peretii tronconici şi fundul uşor albiat, cu adâncimea de 1,80 m de la nivelul actual al solului (fig.4/4). Ea porneşte de la adâncimea de 0,30 m şi are ca inventar cioburi roşii şi cenuşii de factură romană. Groapa 7 a fost golită doar pe jumătate în S 1 v între m 18,6 şi 16,4, având diametru! de 0,80 m şi adâncimea de 0,65 m. În formă de căldare, groapa conţinea puţine urme arheologice, de factură romană provincială. Groapa 8 aflată în vecinătatea celei de mai sus, avea diametru! gurii de 0,65 şi adâncimea de 0,60 m. În jumătatea dezvelită nu au apărut materiale arheologice care să precizeze nivelul de locuire căruia îi aparţine. Groapa 9, găsită în Sv are forma de căldare cu diametru! gurii de 1,10 m şi adâncimea de 0,65 m. Pereţii neteziţi nu păstrează urme de lutuire sau arsură. În umplutura gropii s-au găsit fragmente ceramice cenuşii lucrate la roată şi un fragment lucrat cu mâna decorat cu alveole. Groapa aparţine nivelului post-roman. Mormântul1. Alături de mormântul deranjat de lucrările gospodăreşli din anul1 972, în S 1 a fost descoperit un al doilea mormânt aşezat la 0,80 m faţă de nivelul humusului actual. Scheletul de copil sau adolescent, era culcat pe partea dreaptă cu picioarele adunate şi braţele aduse spre cap; orientare SV-NE. Fără inventar. În lipsa inventarului datarea mormântului nu se poate sprijini decât, eventual, pe inventarul recuperat din primul mormânt, dacă cele două înmormântări aparţin aceluiaşi orizont. Vasul din care se păstrează doar jumătatea dinspre fund, este cel mai probabil unul piriform cu analogii în cimitirele gepide din a doua jumătatea a secolului V 3 Locuirea daca-romană se încadrează în categoria aşezărilor rurale întemeiate în vremea provinciei şi care-şi derulează existenţa până în secolul IV, în aceleaşi forme. Caracterul explorator al săpăturii, au permis doar observaţii limitate privitoare la locuinţele şi amenajările gospodăreşti, precum şi la raportul dintre locuirea din timpul provinciei şi cea post-romană. Dacă stratul de cultură din vremea provinciei înspre piciorul panlei are cm grosime, indicând o locuire îndelungată, nivelul post-roman nu apare sub forma unei depuneri continue, reducându-se la complexele adâncile în stratul roman sau sub limita stratului de cultură. În ambele faze se întâlnesc locuinţe adâncile în pământ, de tip bordei sau semibordei, rectangulare sau ovale în plan, cu pereţii din împletitură de nuiele, lutuită sau din bârne ori lodbe de lemn. Nici la una dintre, 1. Nemeti, SCIVA, 34, 2, 1983, p

4 locuinţele săpate nu au fost găsite urme de stâlpi care să susţină acoperişul şi nici vetre de foc, fenomen constatat în majoritatea aşezărilor rurale din provincie. Gropile de provizii, răsfirate printre locuinte sau grupate în adevărate "baterii", au capacităţi diferite în funcţie de categoriile de produse depozitate. Alături de gropi în formă de căldare, cu pereţii verticali şi fundul albiat, apar şi altele săpate în formă de pungă, cu gura mai îngustă şi pereţii arcuiţi, în general de capacităţi mari. Nu s-au observat urme de lipitură, dar pereţii au fost îngrijit finisaţi, în cel puţin două cazuri având urme de arsură pe pereti care poate să reprezinte fie o măsură de izolare sau să se datoreze arderii unor resturi vegetale după golirea gropilor. În interiorul complexelor şi în nivelul de locuire a fost recoltat cu precădere material cerarnic. Există o marcantă diferenţă între materialul ceramic din perioada provinciei şi cel post-roman. Cerarnica daca-romană de la Vermeş se înscrie în categoriile binecunoscute: lucrată la roată, de factură romană provincială şi lucrată cu mâna, de tradiţie autohtonă care se menţine şi în nivelul post-roman. Ultima categorie ocupă cantitativ o proporţie mult mai redusă faţă de olăria romană care s-a impus prin calitate şi varietatea formelor. Categoria olăriei romane cuprinde vase lucrate din pastă fină şi din pastă conţinând impurităţi (nisip, microprundişuri), cu ardere oxidantă sau inoxidantă. Ceramica fină este reprezentată prin oale (fig. 10/1-2), străchini (fig. 8), castroane, ulcioare şi căni (fig. 9/1,2) din pastă bună, de culoare roşie-cărămizie, o bună parte date cu o vopsea roşie sau brună la exterior. Aceleaşi forme se regăsesc şi în ceramica din pastă cenuşie fină. Ele sunt tipuri binecunoscute şi frecvente în vesela de masă din lumea romană încât orice trimiteri tipologice sunt de prisos în cazul unei astfel de prezentări. De remarcat un fragment de strachină din pastă cărămizie pe care a fost incizată înainte de ardere imaginea unui personaj, schematic conturat, sugerând o persoană în mişcare, cu piciorul drept uşor flexat, care ţine în mâna stângă un băţ pe care este prinsă o flamură (?), iar în dreapta un obiect neidenlificabil, datorită lipsei părţii pe care era reprezentat capul şi mâna dreaptă (fig.b/2 ). Desenul păstrat parţial nu permite o eventuală identificare a reprezentării. În lumea rurală asemenea reprezentări sunt extrem de rare, fiind probabil vehiculate de către militari sau veterani. Desene gravate pe ceramică se cunosc în provincie la Ulpia Traiana Sarmizegetusa 4 şi Apulum 5, cu reprezentări aparţinând bestiarului roman,executate acolo pe cărămizi. Ceramica lucrată din pastă cu nisip în compoziţie cuprinde un repertoriu mult mai restrâns de forme: oaleborcan, capace şi vase de provizii. Dacă chiupurile se lucrează atât din pastă cărămizie cât şi cenuşie, celelalte tipuri de vase din pastă zgrunţuroasă au fost transpuse numai în pasta cenuşie şi brun-negricioasă, categoria care va deveni predominantă în nivelul post-roman al aşezării. Ceramica lucrată cu mâna este prezentă într-o proporţie redusă şi constă în oale borcan (fig. 7/1,2; 9/3) şi ceşti lucrate dintr-o pastă compactă cu nisip şi şamot în compoziţie, arse de la cărămiziu la brun-negricios. Predomină fragmentele de oală-borcan cu fundul drept şi gros, pereţii uşor bombaţi şi buza înaltă, arcuită în afară, de dimensiuni medii şi mici. Sunt rare cazurile în care pe umerii vaselor sunt dispuse şiruri de alveole. Dintr-o singură locuinţă (LJ provine o ceaşcă dacică cu o toartă (fig.7/6) a căror semnificaţie a fost subliniată cu prisosinţă 6 Inventarul ceramic din L 5 şi L 6 precum şi din cel puţin trei dintre gropile de provizii: G, 2 G 5 şi G 9 este dominat de vase lucrate din pastă cenuşie zgrunţuroasă (fig. 11/2-3) şi cenuşie fină cu decor lustruit (fig. 11/1) care caracterizează olăria din secolul IV p.chr. Repertoriul de forme se limitează la oala fără toartă, cu buza răsfrântă, rotunjită sau tăiată oblic, cu fundul plat sau inelar (fig.9/4-5, 7-10); strachina bitronconică (fig.11/5) decorată prin lustruire cu o linie în val, frecventă în mediul Sântana de Mureş 7 vasul de provizii, cu buza lată, răsfrântă orizontal atât spre interiorul cât şi spre exteriorul vasului. (fig.10/3-7). Un chiup întreg (fig.12/2) a fost găsit în anul 1964 în aria aşezării. Este un vas din pastă zgrunţuroasă, brun-vineţiu, cu gura largă decorat pe 4 C. Opreanu, înactamn, 21, 1984, p , fig V. Moga, în Apulum, 21, 1983, p 81-82, fig. 1; E. Bouley, ]eux, etablissements militaircs romains et urbanisation de la Dacie, în H. Ciugudcan, V. Moga (editori), Army and Urban dcvelopemcnty in thc Danubian Provinces of the Roman Empire, Alba Iulia, 2000, p 314, 321, fig Pe larg cu repertorii şi bibliografie D. Protase, Autohtonii în Dacia, I, Bucureşti, 1980, p 32 sqq; M. Negru, în Arhivele Olteniei, 13, SN, 1998, p 27-42; F. Marcu, O. Ţentca, RB, 14, 2000, p Gh. Diaconu, Tărgşor. Necropola din secolele III-IV e.n., Bucureşti, 1965, p ; C. Gaiu, RB, 12-13, 1999, p. 284, fig. 24/1; 25/2; V. Palade, Aşezarea şi necropola de la Bârlad- Valea Seacă, Bucureşti, 2004, p , fig. 27/21-27;265/

5 buză şi umeri cu benzi de linii în val incizate, fundul îngust (i=69,4 cm, dg=48 cm; df=21 cm). Chiar dacă prototipul acestei forme de vas se află în olăria romană 8, exemplarele găsite la Vermeş se încadrează, prin tipologia profilurilor şi pastă, în orizontul de secol IV 9 O astfel de datare este susţinută şi de fragmentul de piepten de os găsit în anul1965 cu ocazia unui mic sondaj efectuat de către Şt. Dănilă 10 (fig.13/4). Tipologie, piesa este greu clasificabilă din cauza stării sale fragmentare. Dar cum ei au fost introduşi în moda vremii de către purtătorii culturii Sântana de Mureş, prezenţa habitatului post-roman apare explicit. Mai puţin clar este relaţia dintre nivelul de epocă romană şi cel din secolul IV, în sensul prelungirii vieţuirii comunităţii dacaromane sau a suprapunerii unei aşezări Sântana de Mureş pe vatra fostei aşezări provinciale, căreia caracterul limitat al cercetării arheologice nu-i poate da un răspuns convingător. În umplutura locuinţei L 5 s-a aflat o căldare de bronz ce poartă urme de deformare din cauza contactului cu focul - pe pereţii vasului fiind vizibile urme de topitură. Piesa cu pereţii subţiri, tronconici, are o toartă din fier, torsionată, de secţiune circulară, fixată prin orificiile practicate sub gura vasului (fig.12/1). Vasul a suferit şi o reparaţie ce a constat în aplicarea unui petic din tablă de bronz, fixat prin nituri la fundul vasului. Găleata are o înălţime de 13,8 cm, cu diametru! fundului de 12 cm şi o deschidere la gură de cea 25 cm. Aflată într-un context post-roman clar, piesa poate să fie şi un artefact roman remanenl, pentru care nu cunoaştem însă analogii apropiate. Dacă pentru întemeierea aşezării reperele cronologice rămân destul de largi, probabil pe parcursul secolului II,încetarea locuirii, în a doua jumătate a secolului IV sau chiar spre sfârşitul acestuia, limită sugerată de ceramica cenuşie lustruită, prezenţa vaselor de tip Kraussengefasse şi a unei căni cenuşii-negricioase cu faţete (fig.13/1 0), provenită din săpătura mai veche a lui Şt. Dănilă şi care se găseşte în orizontul cerneahovean târziu şi în epoca hunică 1 1, este bine ancorată arheologic. Faptul că după mijlocul secolului al V-lea locul a folosit ca cimitir, documentează că la data respectivă aşezarea era abandonată, locuirea fiind reluată abia în secolul XII. L'habitat daco - romain de Vermeş (Resume) Un sondage archeologique effeclue dans l'emplacement du village de Vermeş en 1995 a revele l'idenlificalion el la decouverle parlielle de trois habitalions de l'epoque romaine, d'une autre post romaine, de neuf fosses a provisions datant de la meme epoque. Les habitations, fixees dans la Lerre et ayant une forme rectangulaire, avaienl les murs en bois, sans amenagements interieurs el sources de feu. Les fosses a provisions ont une forme de seau ou de cylindre de dimensions el capacites variees. L'inventaire des complexes examines comprend, en leur majeure parlie, de la ceramique romaine de province ayant une couleur rouge - brique, grise ou brun- noirâlre, el une quantile beaucoup plus reduite de poterie Lravaillee a la main, de tradilion aulochtone. Exceple la ceramique, on a trouve dans une des habitalions tardives (L 5 ) un seau en bronze a anse de fer, deterioree par le feu. Dans les complexes tardifs la ceramique grise fine el grumeleuse decoree de molifs polis, respectivement incises specifiques au milieu gothique du IV' siecle apres J-C etait majoritaire. Generalement cet emplacemenl s'inscrit dans la categorie des habitats ruraux daca - romains constitues par la colonisation d'une communaute de Daces au long du ne siecle et continue a exisler jusqu'a la seconde moitie du IV siecle apres J-C I. Berciu, în Apulum, 5, 1964, p ; D. Protase, Problema continuită{ii, p 66; idem, Autohtonii în Dacia, II, K. Horedt, în Festgabe K. Tackenberg, Bonn, 1974, p 165; idem, Moreşti. Grabungen in ei ner vor-und friihgeschichtlichen Siedlung in Siebenbiirgen, Bucure ti, 1979, p ; L. Bârzu, Continuitatea populatiei autohtone în Transilvania în secolele IV-V (cimitirull de la Bratei), Bucure ti 1973, p 37-38, pl XII, 3-7. Şt. Dănilă, FI, 3, 1974, p 463; K.Horedt, Siebenbiirgen in spatromischer Zeit, Bukarcst, 1982, p 216. C.Gaiu, în RB, 12-13, 1999, p 285; M. Kazanski,ArchMed, 22, 1992, p

6 @ \ N \ Sr 4 r-- Căminul Cultural Vermeş Lr o 10m Fig. 2- Planul săpăturilor de la Vermeş,

7 D o J 1.~,:r ' ' '1 A m -moloz ~- strat negru-cenuşos illiitd - strat negru roman [iti!;) - arsură şi cărbune f223 - pământ viu,o ~. " s, 6, 1, ~ /~ B - strat vegetal lilllij - strat negru roman m -strat cu chirpici ~ - pământ viu şi arsură post-roman >-' N '.J Fig. 3 A- profil perete nord-estic, secţiunea S 1 ; B- profil perete nord-vestic, secţiunea S 3

8 GR. 5 ~ -vegetal ~ - strat negru-gălbui ~ -loess ~ - strat negru ~ - negru cu cărbune liiiiiilll -galben 1!1!11 -arsură GR.6 ~ -vegetal ~ -loess - - umplutură romană Fig. 4 - Profile gropi de provizii 128

9 1 3 6 Fig. 5 - Fragmenle ceramice de la sfârşitul epocii bronzului, din stratul de cullură 129

10 ... Fig. 6 -Fragmente ceramice din prima epocă a fierului 130

11 ', Fig. 7- Ceramică romană lucrată la roată brun-roşcală (4-5) şi cu mâna (1-3, 6) 131

12 2 / ! ~ ~-~--'----,~- //'- - ~ ~ --- \. ' Fig. 8- Străchini romane cărămizii (1-2, 4-6) şi cenuşie (3) fine 132

13 )' ""---- 3,/7 \ \~ '""',-., /---- '" '"" ""'"" """ " # Fig. 9 Ceramică romană cărămizie (2), cenuşie (1,4-5) fină şi cenuşiu negricioasă (3), zgrunturoasă (7-10), fusaiolă cenuşie fină (6) şi brun cărămizie lucrată cu mâna (3) 133

14 1 r ~--==--..,.,_,...,<",. ==,...,...,...,=. '".> e -. 2._._ ~ ,_,,.., ~=--. ~ Fig. 10- Oale şi vase de provizii cărămizii (1), cenuşie fină (2), brun-cărămizie zgrunţuroasă (3-7) 134

15 -. -l ""-._ ~~-t /j '...,~.,_,...,...-;-:-..:w... "_,...,~.,~.._,.... f/ '~.JV-'\/\..Af\/V'./ ~.:~~-~ ~--.~~~~., 5 Fig. 11- Ceramică posl-romană cenuşie fină (1,4-5) şi cenuşiu zgrunţuroasă (2-3, 6-7) din L 5 135

16 Fig. 12- Vas de bronz din L 5 (1) şi chiup cenuşiu-negricios (2) descoperit accidenlal. 136

17 Fig. 13- Ceramică cenuşie fină (1,3,7) şi zgrunţuroasă (2,5-6), pieplen din os (4) din sec. IV provenite în urma sondajului de salvare din

18