Microsoft Word - 007_Rogozea_Micle_Dincă

Transcriere

1 ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA ARHEOVEST V 1 -IN HONOREM DOINA BENEA- Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie Timişoara, 25 noiembrie 2017 JATEPress Kiadó Szeged 2017

2 Editor: Sorin FORȚIU (cu mulțumiri pentru ajutorul punctual acordat lui Andrei STAVILĂ, Cristian OPREAN, Adrian CÎNTAR și Simona REGEP) Coordonator: Dorel MICLE DVD-ROM: Adrian CÎNTAR WEB: Sorin FORȚIU și Claudiu TOMA Coperta: Alice DUMITRAȘCU Foto copertă: Tudor VREME-MOSER, Această lucrarea a apărut sub egida: ArheoVest, Timișoara, 2017 Președinte Lorena SMADU ISBN (Összes/General) ISBN (I. kötet/volumul) Avertisment: Acest volum digital este o imagine cât se poate de fidelă a celui tipărit. Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate autorilor. DVD-ROMul conține contribuțiile în varianta color precum și imaginile la rezoluția maximă trimisă de autor.

3 MATERIALE ATRIBUITE CULTURILOR COȚOFENI ŞI NOUA DESCOPERITE ÎN HOTARUL ADMINISTRATIV AL LOCALITĂȚII TĂRTĂRIA (JUD. ALBA) Octavian Cristian Rogozea*, Dorel Micle**, Remus Dincă*** * Universitatea de Vest din Timișoara; rogozeaoctavian@yahoo.com ** Universitatea de Vest din Timișoara; dorel.micle@e-uvt.ro *** Universitatea Valahia din Târgoviște; remusdinca@gmail.com Abstract. The present study aims to introducing into the scientific circuit some of the archaeological materials, belonging to the final Eneolithic, along with the materials attributed to the Bronze Age, discovered during the archaeological researches carried out in the autumn and winter of 2014 on the administrative border of Tărtăria. From a cultural point of view, these discoveries belong to the Coţofeni culture (Phase I) and the Noua Culture. Keywords: pottery, Tărtăria, Coțofeni culture, phase I, Noua culture. 1. Geografia Situl 9 de la Tărtăria 1 se află localizat, din punct de vedere geografic, pe cursul mijlociu al râului Mureș, pe malul stâng al acestuia, acolo unde geomorfologia depresiunii se caracterizează prin terase succesive ce asigurau condiții naturale ideale locuirii umane. Relieful zonei este format dintr-o parte colinară înaltă ( m), fragmentată de văi, dezvoltată cu precădere pe stânga văii Mureşului şi dintr-o câmpie aluvială etajată ( m), alcătuită din luncile şi terasele Mureşului de pe ambele maluri ale acestuia 2 (Fig. 1, 2). Panta Mureşului în acest sector este destul de redusă (0,3 0,5 m / km). Având în vedere ponderea mare a aluviunilor grosiere aduse de afluenți, pe care Mureşul nu le poate transporta decât când are apele mari, albia sa, în bună parte, este deosebit de stabilă. Mobilitatea mai mare în cadrul albiei se observă numai la for-mele de fund, constituite din nisipuri autohtone 3. Pe tot culoarul Orăștiei, fundul albiei râului Mureş este constituit, în cotul activ, de pietrişuri. În mal, peste acestea, se poate observa un nivel de gresii. La contactul dintre gresii şi pietrişul grosier al fundului 1 Numerotarea siturilor corespunde Raportului de cercetare arheologică preventivă pentru proiectul Reabilitarea liniei de cale ferată Brașov- Simeria, componenta A, coridorului IV pan-european, pentru circulația trenurilor cu viteză maximă de 160 km/h. execuția lucrărilor de construcții și instalații (exclusiv ERTMS, GSM-R, centralizare electronică), secțiunea 3: Coslariu-Simeria, tronsonul Vințu de Jos Simeria, Deva, Ghinea, 1997, p Ujvári, 1972, p

4 albiei apar izvoare abundente cu apă potabilă. Sabin Adrian LUCA consideră că acesta este unul dintre motivele pentru care zona a fost locuită încă din vremea neoliticului şi eneoliticului; de asemenea, se poate constata cu ochiul liber că gresiile de la baza malului au fost folosite pentru realizarea râşnițelor descoperite în aşezările limitrofe 4. În lunca Mureşului, media anuală a temperaturii este de 10º C 5. În anotimpul cald, vara, în luna iulie, media atmosferică este de 20º C, iar iarna, în luna ianuarie, este de -4º C 6. Diferențele de temperatură, sensibile între unele localități, sunt determinate mai ales de formele variate de relief pe care se află şi de gradul de expunere al terenului la soare (orientarea lui față de punctele cardinale). Vânturile dominante sunt de culoar şi de direcție S V cu puternice influențe locale de tip foehn sau brize. Zona de luncă în care se situează culoarul Orăștiei se caracterizează prin formațiuni aluvionare cu o structură încrucișată reprezentată prin argile nisipoase, cafenii negre, consistente cu trecere în bază de la nisipuri fine până la grosiere. Zona de terasă se caracterizează prin formațiuni aluvionare cu o structură încrucișată, reprezentate prin: aluviuni grosiere de bolovăniș cu pietriș și nisip în bază cu trecere la pietrișuri cu nisipuri până la nisipuri grosiere spre partea superioară. Terenurile au deci o dublă proprietate, sunt bune pentru cultivarea plantelor și pentru construirea locuințelor, deoarece nu rețin apa pluvială. Eroziunea solului pe versanți este de la slabă la excesivă. Solifluxiunea este prezentă pe versanții slab înclinați, expuși îngheț-dezghețului. Fig. 1. Localizarea Sitului 9 de la Tărtăria pe harta topografică 1: Fig. 2. Profil perpendicular pe axa văii, cu orientarea NV SE, în sectorul Sitului 9 de la Tărtăria. 4 Luca, 2001, p Mârza et alii, 1980, p Floca, 1957, p

5 Situl 9 se află localizat la aprox. 1,26 km E de malul râului Mureș, pe un bot de trasă cu altitudinea medie de 230 m și la aprox. 300 m E de un pârâu fără nume, care curge pe sub coasta terasei pe direcția nord și confluează cu Mureșul la aprox. 2 km de sit. Platoul natural pe care se află situl arheologic este mărginit spre V, către Mureș, de o imensă mlaștină, iar laturile dinspre sud și nord sunt apărate natural de văile adânci ale unor mici afluenți stânga ai Mureșului, văi ce fragmentează terasa și îi oferă o perspectivă geostrategică deosebită. De asemenea, pe latura de vest, în malul abrupt al terasei există mai multe izvoare de coastă, active și azi, care reprezentau o resursă excelentă de apă potabilă (Fig. 3). Fig. 3. Localizarea izvoarelor de coastă, active și azi, în latura dinspre lunca râului Mureș a terasei pe care se află Situl 9 de la Tărtăria. Noile lucrări de infrastructură feroviară începute în toamna anului 2014 într-o zonă cu potențial arheologic cunoscut, mai exact pe prima terasă a râului Mureș, au determinat și cercetarea arheologică preventivă a zonei. În acest context au fost identificate o serie de locuiri care încep din neoliticul timpuriu, continuă în neoliticul dezvoltat, eneolitic, epoca bronzului, perioada La Tène și se încheie în Evul Mediu Materialele atribuite culturii Coţofeni Materiale atribuite eneoliticului, mai exact culturii Coțofeni, și culturii Noua din epoca bronzului au fost identificate în situl denumit de noi (convențional) Sit-9, 7 Luca, 2016; Craiovan, Micle, 2015, p ; Ferencz, Roman, 2015, p ; Rogozea, 2016, p

6 aflat la 2,78 km nord-est de biserica ortodoxă din Tărtăria, la 5,93 sud-vest de biserica greco-catolică din Vințu de Jos, la 10,8 km vest de biserica evanghelică din Sebeș, la 938 m sud-est de cursul actual al râului Mureș în punctul cu coordonatele geografice: 45 57'21.84"N; 23 25'31.38"E (GPS) / ; (Stereo 70) (Fig. 4/1 2). Fig Amplasarea punctelor arheologice cu materiale Coţofeni pe harta topografică (scara 1:25000, Direcţia Topografică Militară, 1975); 2. Amplasarea punctelor arheologice cu materiale Coţofeni pe imaginea satelitară (Google Earth). 236

7 Fragmentele ceramice descoperite în perimetrul Sitului 9 provin din stratul de cultură de pe panta sud estică a terasei (din carourile 4, 5, 7, 9, 13), de la adâncimea de 0,75 1 m, sau din descoperiri fortuite de pe suprafața sitului. Marea majoritate a acestora aparțin speciei grosiere. Pasta este degresată cu nisip cu bobul mare, suprafețele sunt netezite, arderea oxidantă (de unde și culorile de brun închis și brun deschis). Decorurile întâlnite sunt realizate din incizii care compun motive în căpriori cu vârful orientat spre baza vasului (Fig. 5/1, 7), incizii frânte (Fig. 5/2), șiruri de alveole ovale (realizate cel mai probabil cu unghia) dispuse orizontal pe vas, în două sau trei șiruri paralele (Fig. 5/3 4, 6), împunsături cu unghia dispuse imediat sub buză în două şiruri, paralele, orizontale (Fig. 5/9) şi brâuri alveolare (Fig. 5/8). Un singur fragment poate fi atribuit speciei fine. Din punct de vedere al tehnologiei ceramice această buză evazată a fost modelată dintr-o pastă degresată cu nisip fin, suprafețele au fost lustruite mai atent, arderea realizată într-o atmosferă reducătoare. Ambele suprafețe au culoarea neagră. Decorul a fost realizat prin executarea unor caneluri paralele puțin adânci dispuse perpendicular, pe suprafața interioară (Fig. 5/5). Materialele arheologice descoperite în acest punct pot fi atribuite, pe baza caracteristicilor morfologice, fazei I a culturii Coțofeni. Analogii bune pentru motivele de decor și pastă există în așezările, care aparțin acestei culturi, de la: Aiud 8, Cicău-Săliște 9, Cugir-Făgețel 10, Meșcreac 11, Micești 12, Petrești 13, Răhău 14, Șibot-La Baltă/ob. 2 15, Tărtăria-Gura Luncii 16, Uioara de Jos-Grui 17,Vinerea-Țelina de Sus 18 ; Vinerea-Grădinile din Deal 19, Vinerea-În Deal/ob. 3 20, Vinerea-Tăbărâște 21, Vinerea-Țelina de Sus 22. Analiza distribuție spațiale a siturilor Coțofeni atribuite acestei faze din județul Alba indică, în stadiul actual al cercetărilor, o preferință pentru valea Mureșului și o radiere a acestora (raportată la cursul Mureșului) spre sud-est pe valea Cugirului, pe valea pârâului Pianu sau pârâuri mai mici, afluenți ai Sebeșului și implicit ai râului Mureș (în cazul descoperirilor de la Răhău), Uioara de Sus sau spre est în cazul sitului de la Meșcreac. O desprindere de Valea Mureșului este vizibilă și în nord-vest cu descoperirile de la Micești ori vest în cazul punctului de la Aiud (Fig. 6). 8 Ciugudean, 2000, p Ciugudean, 2000, p Popa, 1995, p Roman, 1976, p Ciugudean, 2000, p Roman, 1976, p. 38; Ciugudean, 2000, p Ciugudean, 2000, p Popa, 1998, p Roman, 1976, p. 38; Popa, 1998, p. 65; Luca, 2016, p Ciugudean, 2000, p Popa, 1998, p Popa, 1998, p Popa, 1998, p Popa, 1998, p ; Ciugudean, 2000, p Popa, 1998, p

8 Fig Fragmente ceramice atribuite fazei I a culturii Coţofeni descoperite la Tărtăria în perimetrul Sitului

9 Fig. 6. Distribuția punctelor cu descoperiri atribuite fazei I a culturii Coțofeni din județul Alba. Menționăm că până în momentul de față au fost cercetați doar 0,25 ha din presupusa suprafață a Sitului 9. Numărul relativ mare al complexelor de pe suprafața Sitului 10, în comparație cu absența absolută a acestora din arealul cercetat din Situl 9, ar putea să indice faptul că locuirea Coțofeni principală a existat în zona sitului cu indicativul 10. Această ipoteză poate suferi modificări în cazul cercetării mai extinse a Sitului Materialele atribuite culturii Noua Puținele fragmente ceramice (mai exact trei) care pot fi atribuite culturii Noua au fost descoperite în caroul 107, printre numeroase fragmente ceramice turdășene. Fragmentele sunt modelate dintr-o argilă aleasă atent, degresată cu nisip fin. Ambele suprafețe sunt lustruite, însă suprafaței exterioare i-a fost aratată o atenție deosebită în timp ce suprafața interioară este tratată mai neglijent (cel mai probabil din cauza formei vasului care nu a permis manvrarea spatulei ușoara în interior). La fel ca lustruirea și culorile suprafețelor diferă. Suprafața exterioară are culoarea portocaliu spre deosebire cea interioară care este neagră. Arderea deosebit de bună, oxidantă, a produs o ceramică rezistentă mecanic, dură. Decorul lipsește dar pe vas au fost apli- 239

10 cate toarte semicirculare dispuse vertical pe vas cu parte superioară ușor înălțată și terminată cu o pastilă. Fragmentele au o grosime cuprinsă între 0,4 0,7 cm. Caracteristicile morfologice a acestor fragmente ne permit încadrarea lor în specia fină. Cel mai probabil cioburile provin de la un vas bitronconic de tip kantahroi, de mărime mijlocie cu toartele triunghiulare în secțiune și butoni în partea superioară a acestora (Fig. 8). Vasul descoperit de noi pote fi încadrat, cu rezervele de rigoare, în tipul IIb1 (caracterizat de un pântec rotunjit, aproape globular) din tipologia întocmită de Ion ANDRIȚOIU pentru vasele acestei culturi 23. Cele mai apropiate descoperiri de acest tip sunt cele de la Tărtăria-Gura Luncii și Tărtăria-Valea Rea, din apropiera clădirii haltei 24, unde au fost descoperite și cercetate de-a lungul timpului șase morminte: patru în dreptul cantonlui, în taluzul șoselei la cca. 1,2 m adâncime de la nivelul vechi al șoselei, cu schelete chircite și cești drept inventar (în cercetările mai vechi) 25 și două morminte în cercetările din Din inventarul unui mormânt cercetat recent făcea parte și un vas cu toarte supraînălțate 26. În județul Alba descoperiri Noua mai sunt cunoscute la: Aiud-Terasa Garda/Micrioraion III 27, Aiud-Lot I.A.S 28, Aiudul de Sus 29, Alba Iulia-Partoș 30, Băgău 31, Blaj-Aleea Vitorului 32, Cîlnic 33, Cicău-Săliște 34, Gîmbaș-Zona Viilor/Cimitirul Reformat 35, Hăpria 36, Lopada Veche-Jidovină 37, Obreja-Cânepi 38, Ormeniș-Gruniul cu Mazăre 39, Petrești 40, Pianu de Jos-Câmpu de Mijloc 41, Sebeș-Podul Pricopului 42, Șona 43,Teiuș-Sub Drum 44, Teiuș-Cetățuiea 45, Uioara de Jos-Grui 46, Vinerea-Zăvoi/Fânețele Hirizii 47, Vințu de 23 Andrițoiu, 1992, p , pl Acest punct se află la numai 1,31 km sud-vest de zona cecetată de noi. 25 Horedt, 1949, p. 57; Andrițoiu, 1986, p ; Idem, 1992, p. 63, p. 125; RAJB, 1995, p Luca, 2016, p. 235, fig RAJB, 1995, p Ciugudean, 1974, p. 45; RAJB, 1995, p Lazar, 1977, p. 616; RAJB, 1995, p Andrițoiu, 1986, p. 32; Idem, 1992, p. 63; RAJB, 1995, p Ciugudean, 1978, p. 45; RAJB, 1995, p Soroceanu, 1973, p. 498; RAJB, 1995, p Andrițoiu, 1992, p Winkler, Takacs, 1980, p ; RAJB, 1995, p RAJB, 1995, p Andrițoiu, 1992, p RAJB, 1995, p Soroceanu, 1973, p ; RAJB, 1995, p Soroceanu, 1973, p. 499; Ciugudean, 1979, p. 75; RAJB, 1995, p Andrițoiu, 1986, p. 32; Idem, 1992, p Ciugudean, Florea, 1995, p. 65 ; RAJB, 1995, p Andrițoiu, 1986, p. 32; Idem, 1992, p. 63, p. 124; RAJB, 1995, p. 167; Popa, Totoianu, 2001, p ; Idem, 2010, p RAJB, 1995, p Berciu, Popa, 1965, p ; RAJB, 1995, p Horedt, 1953, p ; Berciu, Popa, 1965, p ; RAJB, 1995, p

11 Jos-Trei Poduri și Gara CFR48 (Fig. 7). Fig. 7. Distribuția siturilor cu descoperiri atribuite culturii Noua în județul Alba. Această cultură, specifică epocii târzii a bronzului, este întâlnită în Podișul Transilvaniei, Moldova și zona de nord-est a Munteniei, un areal vast, ocupat anterior de culturile Costișa, Monteoru și Wietenberg49. Descoperirile specifice acestei culturi 46 Ciugudean 1994, p. 70; RAJB 1995, p Andrițoiu, 1986, p. 32; Idem, 1992, p. 63, 126 ; RAJB, 1995, p Andrițoiu, 1986, p. 32; Idem, 1992, p. 63, 124; RAJB, 1995, p

12 din sud-vestul Transilvaniei au fost considerate fie puncte izolate fie puncte care marchează limita vestică a ariei de răspândire Concluzie Semnalarea și introducerea în circuitul științific a acestui lot de materiale completează harta descoperirilor Coțofeni și Wietenberg din județul Alba și deschid calea pentru noi cercetări în zona Tărtăriei în general și în cazul sitului Sitului 9 în particular. 49 Petrescu-Dâmbovița, 1953, p ; Andrițoiu, 1986, p. 31; Idem, 1986, p. 32; Idem, 1992, p Andrițoiu, 1992, p

13 Fig. 8. Fragmente ceramice atribuite culturii Noua descoperite la Tărtăria în perimetrul Sitului

14 BIBLIOGRAFIE Andriţoiu, Ion ANDRIŢOIU, Contribuții la cunoașterea culturii Noua în sudestul Transilvaniei, În: Tharco-Dacica, VII, 1986, pp Andriţoiu, Ion ANDRIŢOIU, Civilizaţia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în 1992 epoca bronzului, Bibliotheca Thracologica, II, Institutul român de tracologie, Ed. SC Melior Trading SRL, Bucureşti, 1992, 165 pg pl., ISBN Berciu, Popa, Ion BERCIU, Alexandru POPA, Un cimitir de tip Noua la Teiuș, În: 1965 Apulum, V, 1965, pp Ciugudean, Horia CIUGUDEAN, Noi descoperiri pe teritoriul județului Alba (I), În: 1978 Apulum, XVI, 1978, pp Ciugudean, Horia CIUGUDEAN, Noi descoperiri pe teritoriul județului Alba (II), În: 1979 Apulum, XVII, 1979, pp Ciugudean, Horia CIUGUDEAN, Perioada Hallstatt A în centrul Transilvaniei, În: 1994 Apulum, XXXI, 1994, pp Ciugudean, Horia CIUGUDEAN, Eneoliticul final în Transilvania şi Banat: cultura Coţofeni, Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, 26, Ed Mirton, Timișoara, 2000, 282 pg., ISBN Ciugudean, Horia CIUGUDEAN, Ioan FLOREA, Contribuții la repertoriul arheologic al localității Pianu de Jos, În: Apulum, XXXII, 1995, pp Florea, 1995 Craiovan, Bogdan CRAIOVAN, Dorel MICLE, O frescă a habitatului medieval Micle, 2015 timpuriu de pe valea Mureșului. Locuințele și cuptoarele de la Tărtăria, punct Pietroșița, În: ArheoVest, Nr. III: [Simpozion ArheoVest, Ediția a III-a:] In Memoriam Florin Medeleț, Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie, Timișoara, 28 noiembrie 2015, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare și Istorie, Asociația "ArheoVest" Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2015, pg, + DVD, ISBN ; Vol. 1, pp Ghinea, 1997 Dan GHINEA, Enciclopedia geografică a României, vol. 2 (H P), Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997, 382 pg., ISBN X. Ferencz, Iosif Vasile FERENCZ, Cristian ROMAN, Un complex La Téne descoperit la Tărtăria În: Sargetia, SN, VI (XLXII), p Roman, 2015 Floca, 1967 Octavian FLOCA, Regiunea Hunedoara: Ghid turistic, Deva, 1957, 594 pg. + 3 hărți. Horedt, 1949 Kurt HOREDT, Săpături privitoare la epoca neo și eneolitică. Raport preliminar asupra săpăturilor dela Tărtăria, jud. Alba, În: Apulum, III, 1949, pp Horedt, 1953 Kurt HOREDT, Cercetări din regiunea Hoghiz-Ura și Teiuș, În: Materiale și cercetări arheologice, I, 1953, pp Lazăr, 1977 Valeriu LAZĂR, Descoperiri arheologice în zona Mureșului Mijlociu, În: Apulum, XV, 1977, pp Luca, 2001 Sabin Adrian LUCA, Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (II): Noi cercetări arheologice la Turdaş-Luncă: I. Campaniile anilor , Bibliotheca Mvsei Apvlensis, XVII, Ed. Economică, București, 2001, 272 pg., ISBN ,

15 Luca, 2016 Mârza et alii, 1980 Sabin Adrian LUCA, Tărtăria Rediviva, Bibliotheca Brukenthal, LXXI, Ed. Muzeului Național Brukenthal / Ed. Altip, Alba-Iulia, 2016, 332 pg., ISBN Ion MÂRZA, Petre STOICAN, Zevedei ŞTEF, Mircea VALEA, Bujor VULCU, Hunedoara: Monografie, Seria: Judeţele Patriei, Ed. Sport- Turism, Bucureşti, 1980, 262 pg. Mircea PETRESCU-DÂMBOVIȚA, Contribuții la problema sfârșitului epocii bronzului și începutul epocii fierului în Moldova, În: Studii și cercetări de Istorie Veche, 1953, 3-4, IV, pp Cristian Ioan POPA, Contribuții la cunoașterea perioadei de tranziție de la eneolitic la epoca bronzului pe Valea Cugirului (jud. Alba), În: Apulum, XXXII, 1995, pp Cristian Ioan POPA, Contribuții la cunoașterea perioadei de tranziție de la eneolitic la epoca bronzului în bazinul Cugirului (II), În: Sargetia, XXVII, 1, , pp Cristian Ioan POPA, Radu TOTOIANU, Date noi asupra locuirilor umane de la Sebeș-Podul Pricopului (jud. Alba), În: Patrimonium Apulense, I, pp Cristian Ioan POPA, Radu TOTOIANU, The Late Bronze Age settlement at Sebes-Podul Pripocului (County of Alba), În: Crisia, XXVI, I, 2010, Petrescu- Dâmbovița, 1953 Popa, 1995 Popa, 1998 Popa, Totoianu, 2001 Popa, Totoianu, 2010 RJAB, 1995 Rogozea, 2016 Roman, 1976 Soroceanu, 1973 Ujvári, 1972 Winkler, Takacs, 1980 pp Vasile MOGA, Horia CIUGUDEAN (eds) [et alii], Repertoriul arheologic al judeţului Alba, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Bibliotheca Mvsei Apvlensis, II, Alba Iulia, 1995, 271 pg Pl. + o hartă. Octavian-Cristian Rogozea, Un semibordei atribuit fazei A 3 a culturii Vinča descoperit la Tărtăria (com. Săliștea, jud. Alba), În: ArheoVest, Nr. IV: In Honorem Adrian BEJAN, Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie, Timișoara, 26 noiembrie 2016, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare și Istorie, Universitatea de Vest din Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2016, Vol. 1: pp DVD, Vol. 2: pp , ISBN (Összes/General), ISBN (Kötet/Vol. 1), ISBN (Kötet/Vol. 2); Vol. 1, pp Petre I. ROMAN, Cultura Coţofeni, Biblioteca de Arheologie, XXVI, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1976, 216 pg. Tudor A. SOROCEANU, Descoperirile de Epoca Bronzului de la Obreja (jud. Alba), În: Acta Musei Napocensis, X, 1973, pp I[osif]. UJVÁRI, Geografia apelor României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, 592 pg. Iudita WINKLER, Matilda TAKACS, Săpăturile arheologice de la Cicău (jud. Alba). Descoperirile din epocile bronzului și hallstattiana, În: Apulum, XVIII, 1980, pp