Programul de ameliorare a caprinelor din rasa CARPATINĂ Creşterea animalelor reprezintă una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omului care s-a de

Transcriere

1 Programul de ameliorare a caprinelor din rasa CARPATINĂ Creşterea animalelor reprezintă una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omului care s-a dezvoltat continuu, paralel cu evoluţia societăţii omeneşti. Nivelul de dezvoltare al creşterii caprinelor este determinat în mare măsură de performanţa sistemului de cercetare ştiinţifică, a ştiinţei în general. Un impact deosebit asupra creşterii caprinelor l-au avut centrele de cercetare pentru agricultură. Acestea au furnizat informaţii importante pentru reproducţia, nutriţia, întreţinerea şi exploatarea caprinelor. Integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană a însemnat deschiderea unei vaste pieţe de produse agroalimentare, caracterizate printr-un potenţial mare de absorbţie, putere de cumpărare ridicată şi stabilitate relativă a preţurilor. În acelaşi timp se impune a avea în vedere faptul că pe această piaţă unică (a cărei parte integrantă va deveni şi "piaţa internă" din România) concurenţa este şi va fi extrem de dură, sub raportul preţului şi calităţii ofertei, dar şi a politicilor de promovare a produselor. Aplicarea unor sisteme moderne de ameliorare a caprelor presupune completarea metodelor clasice folosite pentru îmbunătăţirea potenţialului genetic cu metode de apreciere a bazei ereditare şi a capacităţii lor productive astfel încât să poată fi luate decizii mai rapide şi eficiente în procesul de selecţie şi ameliorare. 1. Informaţii privind obiectivul programului de ameliorare În cadrul speciei caprine se diferenţiază mai multe rase şi populaţii caracterizate printro structură genetică proprie dată de o frecvenţă specifică a genelor şi genotipurilor pentru anumite caractere. Rasele s-au format prin evoluţia structurii genetice a unei populaţii iniţiale, într-o anumită direcţie, prin intermediul unor procese sistematice cum ar fi mutaţia, migraţia, selecţia naturală, selecţia artificială şi finalizate prin potrivirea fenotipică si genotipică a reproducătorilor. Obiectivele programului de ameliorare se realizează în condiţiile aplicării unor lucrări 1

2 de selecţie, care să asigure evoluţia şi progresul genetic al efectivelor de caprine de rasă curată, crescute în arealul tradiţional de creştere. Principalele sisteme de ameliorare sunt: - Ameliorarea în rasă curată (circuit închis) - Ameliorarea prin încrucişare : nu este aplicata in programul de ameliorare al Registrului Genealogic al rasei Carpatina. Rasa Carpatina se caracterizeaza printr-o mare variabilitate fenotipica. Pentru exploatarea caprinelor într-o anumită direcţie se utilizeaza sistemul de ameliorare in rasa curata. Ameliorarea în rasă curată, respectiv modificarea într-o anumită direcţie a structurii genetice şi deplasarea mediei variaţiei pentru caracterele cantitative considerate se face prin selecţia reproducătorilor cu însuşiri superioare şi eliminarea de la reproducţie a indivizilor necorespunzători scopului urmărit. Prin intensificarea acţiunilor de selecţie creşte frecvenţa genelor valoroase iar generaţiile următoare vor exprima un potenţial productiv dorit.. Denumirea rasei RASA CARPATINĂ 3. Caracteristicile detaliate ale sistemului de producție si indicarea trăsăturilor esenţiale de rasă ale animalelor de reproducţie de rasă pură care fac obiectul programului de ameliorare 3.1. Descrierea sistemului de producție În ţara noastră există condiţii pentru sporirea efectivelor de caprine, pentru creşterea potenţialului lor productiv, prin activităţi de selecţie şi ameliorare a raselor, şi pentru dezvoltarea sistemului caprin pe principii tehnologice recomandate de cercetarea ştiinţifică. Deţinătorii de efective de caprine, în urma noii structuri a proprietăţii, sunt clasificaţi în diferite categorii de întreprinzători: exploataţii familiale, societăţi comerciale agricole, asociaţii agricole etc. Pentru îmbunătăţirea rezultatelor de producţie şi economice este necesară crearea unor sisteme de producţie corespunzătoare şi încadrarea lor în economia diferitelor exploataţii. Sistemul de creştere a animalelor depinde de: a) structura efectivului de animale şi stabilirea dimensiunii efectivelor; b) asigurarea sistemului de întreţinere a animalelor: condiţii de adăpostire, condiţii de administrare a furajelor, alegerea celui mai potrivit sistem de furajare, condiţii de microclimat; c) organizarea reproducţiei şi a selecţiei animalelor; Totalul exploatatiilor detinatoare de caprine rasa CARPATINA inregistrate in RG este de 84, clasificate dupa sistemul de productie astfel:

3 - sistemul tradiţional (sistem casnic, extensiv) caprine - 48 exploatatii - sistemele tradiţionale modernizate (semi-intensiv) caprine exploatatii - sisteme industriale (intensiv) peste 300 capete caprine - 81 exploatatii, din care 3 de exploatatii detin peste 500 capete caprine. În sistemul de creştere tradiţional (casnic, extensiv) predomină în ceea ce priveşte întreţinerea, furajarea, reproducţia şi sănătatea animalelor, elemente tradiţionale practicate dea lungul timpului. Exploatarea caprinelor se face in mod traditional, cu mentinerea pe pasune a animalelor timp de 7-10 luni in functie de conditiile climatice si starea pasunii si administrarea in aceasta perioada a unor suplimente alimentare in functie de starea fiziologica a femelelor, de nevoia de lapte la un moment dat si de disponibilitatea resurselor furajere. In perioada de iarna (-5 luni) animalele se trec in stabulatie libera iar furajarea se face in principal cu furaje grosiere si suplimente de nutret combinat sub forma de granule sau cereale. În exploataţiile familiale se cresc numeroase specii, dar numărul de animale din fiecare exploataţie este redus. Acest sistem urmăreşte satisfacerea unor nevoi proprii. Sursele de furajare sunt variate şi se folosesc produse secundare din cultura plantelor dar cu valoare nutritivă scăzută. În acest sistem nu se urmăresc principalii indici de producţie (sporul zilnic în greutate vie sau pe o anumită perioadă, costul kilogramului de spor, eficienţa economică) şi prin urmare nu se aplică elemente de ordin economic ceea ce duce la o risipă de furaje, de forţă de muncă, de spaţiu etc. Nu toate fermele inscrise in ANCC CAPRIROM au adaposturi corespunzatoare pentru iernarea animalelor; cunoscandu-se faptul ca in tara noastra iernile sunt geroase iar caprinele sunt sensibile la frig si umezeala. Cele mai multe din fermele mici ierneaza animalele in improvizatii simple care nu indeplinesc conditiile de microclimat (saivane, soproane). investiţii reduse; creşterea unui număr redus de animale; dotarea materială nu se ridică la un nivel deosebit; procesele de muncă nu sunt mecanizate (muls manual, procesarea laptelui în mod tradiţional); Practicarea montei naturale dirijate in harem; Pastrarea unui numar redus de produsi, in special femele, pentru inlocuirea reformei din turma. Produsii masculi se pastreaza in numar redus dupa caractere fenotipice, dupa performantele pe linie materna si paterna. Produsii care nu fac obiectul retinerii pentru inlocuirea reformei sunt sacrificati pentru consum propriu si nu sunt crescuti in scopul comercializarii ca animale de reproductie. Sistemul tradiţional modernizat - semiintensiv constă în sporirile de efective, concentrări de capitaluri pentru modernizarea sistemului de creştere, îmbunătăţirea furajării şi a condiţiilor sanitar-veterinare. În cazul acestui sistem de exploatare, caprele sunt intretinute pe pasuni naturale, cultivate sau ocazionale, iar în perioada rece în adaposturi (aproximativ 10 zile pasunat și 150 zile in stabulatie). Pasunatul caprinelor prezinta urmatoarele avantaje: 3

4 animalele au acces la un furaj de calitate superioara, iar faptul ca iarba este consumata direct constituie unul dintre cele mai economice nutreturi. Prin pasunat se pot valorifica suprafete de teren improprii agriculturii (terenuri accidentate) Animalele miscandu-se pe pasune, in aer liber, li se stimuleaza functia de reproductie si li se fortifica organismul prin expunerea la actiunea directa a radiatiilor solare Inainte de scoaterea animalelor pe pasune recomandam crescatorilor sa efectueze deparazitari ale animalelor pentru a proteja pasunea de infestarea cu paraziti. De asemenea recomandam vaccinarile profilactice specifice. Odata cu actiunile sanitarveterinare se face si verificarea individualizarii animalelor, respectiv prezenta ambelor crotalii și se recurge la cererea de duplicate unde este cazul. In cadrul ANCC CAPRIROM exista ferme care beneficiaza de anumite suprafete de pasuni, unele in proprietate iar altele concesionate de la primarii. Putine dintre acestea beneficiaza de lucrari tehnologice de intretinere: curatarea de resturi vegetale, plante parazite, vegetatie lemnoasa, distrugerea musuroielor, fertilizare sau suprainsamantare. Multe dintre aceste ferme au inceput insa sa foloseasca gardul electric pentru parcelarea si pasunatul animalelor (lipsa ciobanilor). Animalele sunt hrănite suplimentar si pe perioada pasunatului (in functie de calitatea pasunii) cu amestec de concentrate (porumb, orz, srot de soaia sau floarea soarelui, etc), furaje granulate specifice categoriei de vârstă, stării fiziologice şi nivelului productiv. Pe timpul iernii caprele sunt intretinute in adaposturi si anexe de depozitare si prelucrare a furajelor (fanare, mori, silozuri). Mulsul mecanic se practică în putine exploataţii, laptele este furnizat centrelor de colectare sau este procesat in brânzării proprii. În aceste ferme se practică reproducţia dirijată şi se aplică biotehnologii de reproducţie (inducerea şi sincronizarea estrului, inseminarea artificială). Tot mai mulţi crescători, pe măsura ce işi dezvoltă exploataţia de caprine tind spre această formă de organizare a sistemului tradiţional modernizat care reprezintă o treaptă spre creşterea modernă a animalelor. Reproductia se realizeaza in perioada de toamna pe estru natural prin practicarea montei naturale. Aparitia caldurilor la femele depinde de mai multi factori: - gradul de selectie in cadrul turmei - conditiile climatice, respectiv prezenta ploilor, temperatura, durata zilei lumina. In proiectarea programului de monta se va avea in vedere ca intreg efectivul destinat reproducerii sa parcurga un program de stimulare in vederea declansarii caldurilor; programul este bazat pe o furajare echilibrata si bogata in fitoestrogeni. ANCC CAPRIROM a identificat in teren ferme care aplica acest procedeu; celelalte ferme care folosesc sistemul semiintensivsemiextensiv (transhumanta) de crestere pregatesc reproducatorii masculi cu minim o luna inainte de inceperea campaniei de monta. Declansarea campaniei de monta se realizeaza incepand cu lunile august septembrie si se intinde pana in noiembrie. Majoritatea crescatorilor de caprine (80% din exploatatii) care au adoptat sistemul traditional modernizat prefera montele timpurii din lunile august- septembrie cu plasarea campaniei de fatari in ianuarie- februarire- martie. Motivele tendintei de devansare a montelor si fatarilor sunt urmatoarele: - fatarile timpurii asigura iezi cu greutate de peste 14 kg in viu pentru satisfacerea nevoilor de piata in perioada sarbatorilor Pascale; - prin intarcarea timpurie a iezilor (la 60 zile) se asigura lapte de consum vanzare in perioada martie mai, cand pretul de achizitie de catre procesatori este mai mare; 4

5 - tineretul femel si mascul obtinut poate intra la monta in anul fatarii, respectiv la varsta de 7-10 luni, daca au atins 70% din greutatea de adult si manifesta activitate sexuala. Tinand cont de aceste avantaje ale reproductiei dirijate detinatorii de caprine recurg la modalitati de inducere a estrului in contrasezon sau devansarea sezonului normal de reproductie prin utilizarea inseminarilor artificiale cu material seminal preservat sub diferite forme (brut diluat, refrigerat sau congelat), provenit de la masculi de rasa pura cu valoare genetica cunoscuta. In alegerea tapilor de rasa pura pentru utilizarea la monta naturala sau pentru recoltare de material seminal in vederea inseminarilor artificiale se va tine cont de performantele proprii, indexul valorii de ameliorare si varsta iar la tapii tineri (vatui) se va aprecia conformatia corporala sa fie corespunzatoare, aptitudinile de reproductie respectiv interesul pentru femele si efectuarea saltului si ejacularii. Tapii pepinieri se evalueaza anual, atat din punct de vedere al starii de sanatate cat si al calitatii de reproducator. Tapii folositi la monta sunt autorizati de OJZ-uri. Monta se face dirijat, dupa intocmirea potrivirii perechilor, iar in fermele mici monta se face in harem unde intr-un tarc se repartizeaza fiecarui mascul grupul de capre (5 iedute/ vatui si capre adulte / tap) care urmeaza a fi montate natural. Nominalizarea masculului pentru fiecare grupa se face de catre asociatia detinatoare de Registru genealogic. Inregistrarea montelor se face in cazul montelor individuale la sfarsitul perioadei de monta, iar in cazul montei in harem se specifica fiecare lot de femele cu masculul corespunzator si perioada in care au fost la reproductie. Data exacta a montei se va calcula cu 149 zile ( zile) inaintea datei fatarii dar cu incadrarea in intervalul de monta specificat. O atentie deosebita se va acorda ținerii cat mai exacte a evidentelor zootehnice: data montei, data fatarii, numar produsi obtinuti si sexul. Fermierul consemneaza aceste date in Registrul de monta si fatari pe care il transmite catre seviciul Registrului Genealogic. Fermierul este obligat sa faca inscrisurile cu mare acuratete si sa permita liberul acces al reprezentantilor Registrului genealogic cu care colaboreaza permanent dar si a altor institutii abilitate in verificarea situatiilor reale din teren. O parte din crescatorii membri ai ANCC CAPRIROM, detinatori de capre din rasa Carpatina au achizitionat tapi de rasa pura din rase specializate pentru productia de lapte in scopul imbunatatirii productiei de lapte din propria ferma (incurajati prin programul MINIMIS). Astfel se realizeaza metisarea, urmand a se stabili directia in care se va dezvolta ferma in urmatorii ani: se va utiliza metisarea astfel incat produsii femeli dupa a patra generatie (la 93.7%) sunt asimilati cu rasa amelioratoare. Aceste animale se mentin in Registrul Genealogic al rasei masculului dar fara sa fie incluse in programul de ameliorare al rasei Carpatina. Sistemul industrial intensiv de creştere a animalelor a fost posibil prin implementarea rezultatelor cercetărilor în domeniul creşterii animalelor în direcţia reproducerii asistate şi organizate, furajarea după norme studiate şi corelate cu nivelul producţiilor, asigurarea confortului de întreţinere care să permită exprimarea potenţialului genetic şi aplicarea tehnologiilor de tip industrial. In sistemul intensiv animalele sunt intretinute in stabulatie combinata cu un pasunat limitata la -4 ore pe zi in imediata apropiere a fermei/ adapostului. In acest caz se pot aplica tehnologii avansate de crestere si exploatare, selectie si ameliorare, reproductie, precum si mecanizarea si automatizarea principalelor procese de productie. Acest sistem de exploatare a caprinelor este putin raspandit in tara noastra. In aceste ferme de caprine de tip intensiv sunt si constructii anexe specifice care conduc la cresterea productivitatii: sali si instalatii de muls, 5

6 bucatarie furajera, fânare, filtru sanitar, utilitati (apa, electricitate), platforma de gunoi. Aceste tehnologii prezintă o serie de caracteristici: concentrarea unor efective mari de caprine în ferme; organizarea producţiei şi a reproducţiei în flux; investiţii mari; mecanizarea şi chiar automatizarea unor procese de muncă (muls mecanic în staţii de muls cu cip de spălare, administrarea furajelor cu utilaje sau benzi de furajare, evacuarea mecanizata a gunoiului, statii de epurare pentru ape reziduale de la statiile de muls, fose septice, etc); creşterea calificării forţei de muncă; productivitatea muncii ridicată (continuitatea proceselor de muncă, a obţinerii şi a livrării produselor etc.); desfăşurarea unor activităţi de cercetare; organizarea distinctă a diferitelor faze ale ciclului de producţie (Sali de muls, bucatarie furajera, maternitate, filtru sanitar, platforma gunoi, etc); dirijarea reproducţiei; asigurarea alimentaţiei suplimentare a animalelor pe bază de furaje combinate; Campania de fatari se organizeaza diferit in functie de marimea exploatatiei iar perioada depinde de managementul reproductiei (actiuni de devansare monte/fatari). In fermele cu crestere traditionala, in care nu s-au utilizat biotehnologii de reproductie, perioada fatarilor la rasa Carpatina se plaseaza in februarie aprilie, iar in fermele cu efective mai mari in care se urmareste o devansare a reproductiei, fatarile incep din luna decembrie. Un aspect deosebit il constituie fermele mari cu crestere intensiva si cu efective de peste capete capre care isi organizeaza campania de monta si respectiv cea de fatari in doua sezoane, astfel incat 40% din efectiv inregistreaza fatari in lunile septembrie octombrie, astfel incat sa acopere necesarul de lapte proaspat pentru unitatile de procesare proprii sau ale procesatorilor. Diferenta de 60% este programata sa aiba fatari grupate in perioada ianuariefebruarie. Pentru pregatirea campaniei de fatare, cu 1- luni inainte de fatare, se iau urmatoarele masuri: - intreruperea mulsului cu doua luni inainte de fatare pentru refacerea morfo-functionala a glandei mamare si pentru asigurarea dezvoltarii corecte a fetusilor, - excluderea suplimentelor de sare pentru a favoriza intarcarea caprei si pentru prevenirea retentiei de apa de catre caprele gestante, - reducerea furajelor grosiere astfel incat gradul de umplere a prestomacelor sa nu afecteze dezvoltarea fetusilor, - organizarea boxelor de fatre in adaposturi, in locuri ferite de curenti de aer si cu umiditate scazuta, cu asternut curat. In cazul fermelor mari se practica intarcarea precoce a iezilor si in acest caz se amenajeaza maternitati in care vor fi crescuti iezii separati de mame imediat dupa perioada colostrala sau dupa o perioada scurta de supt, de pana la o luna. Hranirea iezilor in 6

7 aceasta situatie se face prin alaptare cu inlocuitori de lapte de galeata speciala prevazuta cu tetine sau la instalatii de preparare a laptelui praf. 3. Descrierea sistemului de producție Descrierea rasei Carpatină Este o rasă specializată pentru producţia de lapte şi cu aptitudini mulţumitoare pentru producţia de carne. Rasa Carpatină se caracterizează printr-o pronunţată variabilitate a culorii, conformaţiei corporale şi productivităţii. Corpul este alungit, spinarea ascuţită, şalele înguste, crupă îngustă şi teşită, piept strâmt, membrele rezistente, coarnele mai dezvoltate la masculi iar culoarea poate fi: gri, roşcată, albă, neagră sau bălţată. Învelişul pilos este mixt, fiind alcătuit din fibre subţiri şi scurte (puf) în amestec cu fibre lungi şi groase. Coarnele sunt prezente în general, la ambele sexe, fiind răsucite din exterior spre interior. Se pot întâlni şi exemplare fără coarne. Greutăţile corporale precum şi unele măsurători efectuate pe animale vii sunt următoarele: Greutatea corporală kg la masculi, kg la femele; Înălţimea la grebăn 68 cm la masculi, 65 cm la femele; Înălţimea la crupă 69 cm la masculi, 65,5 cm la femele; Lungimea trunchiului 71,4 cm la masculi, 67 cm la femele; Lungimea crupei 8 cm la masculi, 4 cm la femele; Lărgimea la umeri cm la masculi, 0,5 cm la femele; Lărgimea la articulaţiile coxo femurale 1 cm la masculi, 19 cm la femele; Adâncimea toracelui 33,5 cm la masculi, 3 cm la femele; Lărgimea toracelui 30 cm la masculi, 5,5 cm la femele; Perimetrul toracelui 86 cm la masculi, 80 cm la femele; Perimetrul fluierului 9 cm la masculi, 8 cm la femele. Producţia piloasă Producţia piloasă este alcătuită din păr şi puf cu lungime şi fineţe diferită. Puful deţine o pondere de 6-66%, diferenţa de 34-38% fiind reprezentată de păr. Producţia de carne Greutatea corporală medie a iezilor la fătare este de,9 kg la femele şi de 3, kg la masculi. La vârsta de două luni greutatea corporală este de 10,0-11,0 kg la femele şi de 11,5-1,0 kg la masculi sporul mediu zilnic al iezilor în perioada de alăptare este de g. Îngrăşarea intensivă a iezilor duce la obţinerea unor rezultate bune. Prin îngrăşarea tineretului caprin se poate realiza un spor mediu zilnic de g şi un randament la sacrificare de %. Producţia de lapte Producţia medie de lapte este de kg cu maxima de 800 kg, într-o perioadă de lactaţie de 5-7 luni ( zile). Fecunditatea caracteristică a rasei este de %, iar prolificitatea este de %. 7

8 4. Informaţiile privind teritoriul geografic unde se desfăşoară sau unde se prevede că se va desfăşura JUDET NR EXPLOATATII EFECTIV TOTAL ALBA ARGES BACAU BIHOR BISTRITA NASAUD 57 BOTOSANI BRAILA BRASOV BUZAU CALARASI 1 87 CARAS-SEVERIN 1 91 CLUJ CONSTANTA COVASNA 1 3 DAMBOVITA DOLJ GALATI GIURGIU 4 31 GORJ HARGHITA HUNEDOARA IALOMITA IASI MARAMURES MEHEDINTI MURES NEAMT 45 OLT PRAHOVA SALAJ SATU MARE SIBIU SUCEAVA 3 38 TELEORMAN TIMIS TULCEA VALCEA VASLUI VRANCEA TOTAL

9 5. Informaţiile privind sistemul de identificare a animalelor de reproducţie Există o schemă unică de identificare națională pentru animalele din specia caprine în conformitate cu Ordinul 40/010. Toate caprinele din Romania sunt identificate în exploatația în care s-au născut utilizându-se două crotalii auriculare, una simpla si una cu microcip, imprimate cu același cod unic de identificare. Identificarea iezilor se va face în termen de o luna de la naștere (Ordinul / ). De asemenea, produsii masculi si femeli retinuti pentru reproductie se vor tatua auricular, pana la varsta de 5 luni, cu codul fermei, cod atribuit de Asociatia conducatoare a Registrului genealogic al rasei. Codul este constutuit din 5 caractere, litere si 3 cifre CRxxx. 6. Informaţiile privind sistemul de înregistrare a pedigriului animalelor de reproducţie de rasă pură Conform Regulamentului European 101/016 pedigriul animalelor are la baza registrul genealogic unde fiecare animal are informații despre ascendență și descendență, acest registru reprezintă pe lângă întrebuințarea de baza și pedigriul animalelor aflate în asociație. Registrul Genealogic este alcatuit din urmatoarele sectiuni: - Sectiunea Principala (SP) - Sectiunea Suplimentara I (SS1) - Sectiunea Suplimentara II (SS) Secțiunea principală înseamnă secțiunea din registrul genealogic în care animalele de reproducție de rasă pură sunt înscrise sau sunt înregistrate și eligibile pentru a fi înscrise, cu indicarea detaliilor privind ascendenții și, după caz, privind calitățile lor. Pentru a fi înscris în secțiunea principală a registrului genealogic al rasei sale, animalul din specia caprină, reproducător de rasă pură, trebuie: să provină din părinți și bunici care sunt ei înșiși sunt înscriși în sectiunea principala a registrului genealogic al aceleiași rase; să fie identificat după naștere conform regulilor stabilite de acest registru; să aibă o filiație stabilită în conformitate cu regulile registrului menționat anterior. Trecerea din Sectiunea suplimentara in Sectiunea Principala O femelă ale cărei mamă și bunică pe linie maternă sunt inregistrate intruna din sectiunile suplimentare ale registrului și ai cărei tată și doi bunici sunt înscriși în secțiunea principală a registrului este considerată femelă de rasă pură și este înscrisă în secțiunea principală a registrului. Secțiunea principală a registrului genealogic este alcatuita dintr-o singura clasa. In Sectiunea Suplimentara se vor inregistra doar femele care respecta criteriile de mai jos chiar dacă nu au origine cunoscută sau nu provin dintr-un program de încrucișare aprobat de Asociatie: să fie identificată după naștere în conformitate cu regulile stabilite de registrul genealogic; să fie declarată conformă cu standardul rasei; In Sectiunea Suplimentara 1 se vor inregistra doar produsii femeli care provin dintr-o femela inregistrata in SS si un mascul de rasa pura inscris in registrul genealogic al rasei si întruneste cel puțin nivelul minim al caracteristicilor stabilite de registrul genealogic.. 9

10 7. Obiectivele ameliorarării caracterelor cu importanță economică Obiectivul ameliorării animalelor în general, deci şi al caprinelor, este dictat de cerinţele pieţei (obiectivul de marketing), fiind ameliorate acele caractere de care depinde profitabilitatea fermei/exploataţiei. Prin urmare, în faza iniţială se urmăreşte a se stabili ceea ce doreşte consumatorul uman, în viitorul apropiat, de la această specie. În acest caz, obiectivul de marketing este reprezentat de asigurarea unei cantităţi de lapte care să satisfacă atât nevoile cantitative dar şi calitative ale populaţiei umane. Obiectivul ameliorării trebuie să îndeplinească trei cerinţe: 1. Să fie precis formulat, în sensul de a preciza foarte clar caracterele care urmează a fi ameliorate iar acestea odată stabilite să fie pe cât posibil măsurate obiectiv;. Să fie constant, pentru 3-4 generaţii, pentru a asigura timpul necesar formării unei noi structuri genetice a populaţiei, în direcţia dorită de ameliorator; 3. Să fie simplu, în sensul de a include numai caractere esenţiale. Principalele obiective ale ameliorării la caprele de rasa CARPATINA le constituie: 1. producţia de lapte sub aspectul cantitativ (h : 0,-0,3).. monitorizarea produsilor femele obtinute din parinti incadrati pe baza exprimarii fenotipice a caracterelor specifice in Registrul genealogic al rasei, in Sectiunea Suplimentara II. 3. precocitatea şi durata lactaţiei 4. consiliere in selectarea reproducatorilor masculi de rasa pura si provenind din parinti cu inalta valoare genetica in sensul diseminarii acestora catre exploatatii deficitare La caprine principalul obiectiv al selecţiei este producţia de lapte, iar pentru depistarea plus variantelor şi formarea unor nuclee de selecţie valoroase se aplică controlul oficial al acestei producţii la toate caprinele de rasa CARPATINA înregistrate, atât în Secţiunea Principala (315 masculi si 9050 femele) dar şi în Secţiunile Suplimentare SS1 si SS (18050 femele). 8. Testarea performanţelor si evaluarea genetică. 8.1.Informaţii privind sistemul utilizat pentru producerea, înregistrarea, comunicarea şi utilizarea rezultatelor testelor de performanţă (COP) Metoda A de control a producţiei de lapte la capre este aplicată de reprezentanţii organizaţiilor de control şi este cea acceptată în Controlul oficial al producţiilor în timp ce metoda B de control este folosită de către fermieri, proprietari ai efectivelor de caprine. In baza Ordinului /006 metoda de control acceptata oficial de către Registrul Genealogic al rasei este A4. Majoritatea exploataţiilor practica mulsul caprelor după o perioadă de zile de alăptare a iedului. Cantitatea totală de lapte exprimată în ml/g pe durata unei lactaţii se face prin metoda Fleischmann (cf. ghid ICAR 016). a. în situaţia mulsului caprei după o perioadă de alăptare, când primul muls se face după 10

11 data forfetară a sfârşitului de alăptare: = b. în situaţia mulsului caprei după o perioadă de alăptare, când primul muls se face înainte de data forfetară a sfârşitului de alăptare: = În care - SM = suma în ml/g, - M = cantitatea de lapte (exprimată în ml/g) în ziua de control - I1,..., I.n-1, I.n = intervalul dintre controale exprimat în zile - I0 = intervalul în zile între data fătării şi data primului control 8..Informaţii privind sistemul de evaluare genetică a animalelor de reproducţie. O etapă importantă în elaborarea programului de ameliorare o constituie alegerea adecvată a sistemului de ameliorare, care depinde de variaţia genetică existentă în populaţie. Variaţia genetică este materia primă pe care selecţia o valorifică. De ponderea variaţiei genetice aditive în structura varianţei fenotipice totale depinde heritabilitatea, element cheie care la rândul ei influenţează progresul genetic la nivelul populaţiei. Parametrii genetici sunt instrumente de evaluare a determinismului genetic al caracterelor cantitative şi se referă la heritabilitate, repetabilitate şi corelaţii genetice. Heritabilitatea (h ) este raportul dintre varianţa valorilor de ameliorare ale membrilor populaţiei ( V ) şi varianţa performanţelor lor, numită şi varianţă fenotipică ( V ): A Valoarea heritabilităţii unui caracter ne arată cât din diferenţele observate între performanţele indivizilor din populaţia respectivă se aşteaptă a fi cauzate de diferenţe între valorile lor de ameliorare. Cunoaşterea heritabilităţii caracterelor prezintă o importanţă capitală pentru teoria şi practica ameliorării, cel puţin din două considerente: fi: a) de mărimea heritabilităţii depind apoape toate deciziile practice de ameliorare, cum ar - acordarea priorităţii ameliorării genetice sau îmbunătăţirii exploatării, în vederea măririi producţiei; h V V A P P 11

12 - alegerea sistemului de ameliorare; - alegerea metodei de selecţie, stabilirea obiectivului selecţiei, etc. b) Coeficientul de heritabilitate intră în toate formulele privind estimarea progresului genetic, precum şi în formulele privind predicţia valorii de ameliorare. Trebuie remarcat că, fiind un raport, coeficientul de heritabilitate este o caracteristică a unui caracter, dar şi a unei populaţii (componenţii genetici ai varianţei sunt influenţaţi de frecvenţa genelor, diferită în diferite populaţii) precum şi a condiţiilor de mediu în care trăieşte populaţia. Heritabilitatea este o proprietate a fiecărui caracter deoarece fiecare caracter este determinat de mai multe perechi de gene cu efecte diferite. Din aceste motive, heritabilitatea trebuie calculată separat, pentru fiecare populaţie, generaţie şi caracter. Dacă însuşirile studiate sunt mediu către puternic heritabile (pondere mare a varianţei genetice aditive) se recomandă ameliorarea în cadrul populaţiei (ameliorarea în endogamie); dintre factorii ameliorării selecţia este factorul major al evoluţiei populaţiei. În cazul ameliorării în rasă curată principala componentă a programului de ameliorare este planul de selecţie. În cazul caracterelor cu heritabilitate mică (pondere mică a varianţei genetice aditive) selecţia este aproape ineficientă. Pentru astfel de caractere în timpul evoluţiei populaţiilor se acumulează suficientă variaţie genetică neaditivă, datorată în principal dominanţei şi epistaziei, componente care se află la baza fenomenului de heterozis. Pentru aceste caractere slab heritabile se recomandă ameliorarea prin încrucişare în vederea valorificării efectului de heterozis şi a complementarităţii caracterelor pe hibrid (ameliorarea în exogamie). Având în vedere că producţia de lapte are un determinism genetic intermediar, cu valori cuprinse între 0, - 0,3, pentru ameliorarea genetică a rasei Carpatină se va alege sistemul de ameliorare în rasă pură (în endogamie), cu participarea doar a doi factori ai ameliorării: selecţia şi consangvinizarea. Principalul factor este selecţia, creşterea consangvinizării fiind ţinută sub control, prin utilizarea permanentă a cel puţin 1 reproducători masculi efectivi, care să confere populaţiei o mărime genetică de cel puţin 50, şi o creştere medie a consangvinizării pe generaţie de cca. 1 %. Un al doilea parametru important pentru ameliorare este repetabilitatea. Se notează cu R şi reprezintă gradul de asociere dintre performanţele aceluiaşi individ. Se estimează pentru caracterele care se manifestă în mod repetat în timpul vieţii individului, aşa cum este şi cazul producţiei de lapte. Repetabilitatea arată proporţia din varianţa fenotipică totală din populaţie, la un anumit caracter, cauzată de surse de variaţie constante în viaţa unui individ: genotipul şi mediul general, şi se calculează conform relaţiei: VG VMg R V în care: V G este varianţa genotipică, iar V Mg P, varianţa datorată mediului general/permanent. Valoarea repetabilităţii intervine şi în relaţia de calcul a regresiei valorii de ameliorare a unui individ faţă de media mai multor performanţe proprii (m). 1

13 Corelaţia genetică dintre caractere măsoară gradul de implicare a aceloraşi gene în constituirea valorii de ameliorare pentru caractere diferite pe acelaşi individ. Acest parametru devine foarte important în cazul selecţiei pentru mai multe caractere. Criteriul pe baza căruia candidaţii la selecţie sunt reţinuţi în matcă este dat de un indice de selecţie, de tipul: IEBV I b EBV b EBV,..., b EBV m m care cumulează următoarele informaţii: EBV i = valoarea de ameliorare estimată pentru caracterul i (cantitatea de lapte, de grăsime, de proteină); b i = coeficientul de regresie al indexului în raport cu valoarea de ameliorare estimată. După calcularea valorii indexului, pentru fiecare candidat la selecţie, aceştia sunt reţinuţi la reproducţie în ordinea descrescătoare a criteriului de selecţie, corespunzător intensităţii de selecţie dorite. Exprimată ca abatere de la media populaţiei, valoarea de ameliorare a unui individ este dublul abaterii pe care media descendenţilor lui o realizează de la media populaţiei. Deoarece se consideră că partenerii sunt luaţi la întâmplare, această abatere se numeşte valoare de ameliorare generală. Calculată în acest mod, valoarea de ameliorare este un criteriu corect pentru alegerea animalelor la reproducţie, dar, din păcate, ea nu este măsurabilă, întrucât niciodată numărul de descendenţi participanţi la medie nu este suficient de mare, având în vedere numărul foarte mare al combinaţiilor gametice posibile. Având în vedere cele de mai sus, pentru necesităţi practice, valoarea de ameliorare este prognozată pe baza unor procedee statistice, de tipul B.L.P. (Best Linear Prediction Cea mai bună predicţie liniară) sau metodologia B.L.U.P. (Best Linear Unbiased Prediction Cea mai bună predicţie liniară nedeplasată). Astăzi, pe plan mondial, pentru calculul valorii de ameliorare la caprine se utilizează metodologia BLUP, aplicată unei game variate de modele biometrice, pentru unul sau mai multe caractere, de tipul: Model animal pentru una sau mai multe lactaţii (model animal cu repetabilitate); Modelul Zilei de control cu regresii fixe şi aleatoare (conform ghidului ICAR). Pentru ameliorarea caracterelor producţiei de lapte la rasa Carpatină se va utiliza metodologia BLUP, conform recomandărilor ICAR. Metodologia BLUP - aplicată unui model animal prezintă următoarele avantaje: Utilizează informaţia provenită de la toate rudele cunoscute ale unui individ, mărind astfel precizia selecţiei; Uşurează comparaţiile genetice dintre animale care au realizat performanţe în medii diferite (regiuni/judeţe/ferme) sau în perioade de timp diferite (ani diferiţi); 13

14 Facilitează comparaţiile genetice între animale cu diferite surse de informaţie (număr diferit de rude şi număr diferit de performanţe măsurate la acelaşi caracter); de exemplu, o capră cu trei lactaţii realizate poate fi comparată cu o primipară; Permite comparaţiile genetice între animale care au fost selecţionate cu diferite intensităţi de selecţie (taţi de tați faţă de mamele de mame); Face posibilă măsurarea cu acurateţe a progresului genetic realizat în timp, ca diferenţe succesive ale mediilor generaţiilor luate în studiu DEZVOLTAREA CRITERIULUI DE SELECŢIE Criteriul pe baza căruia candidaţii la selecţie sunt reţinuţi în matcă este EBVLapte - valoarea de ameliorare estimată pentru cantitatea de lapte, prin intermediul metodologiei BLUP. După estimarea valorii de ameliorare, pentru fiecare candidat la selecţie, aceştia sunt reţinuţi la reproducţie în ordinea descrescătoare a criteriului de selecţie, corespunzător intensităţii de selecţie dorite. 8.. DIRIJAREA ÎMPERECHERILOR PENTRU ANIMALELE SELECŢIONATE Selecția se referă laprocesul de alegere a părinților pentru a produce generația următoare, şi se realizează efectiv pe baza criteriului de selecţie, descris mai sus. După ce părinţii au fost aleşi la reproducţie (în matcă), urmează etapa de potrivire a împerecherilor, în scopul obţinerii progresului genetic scontat. Astfel, de exemplu, cei mai buni taţi de taţi vor fi împerecheaţi cu cele mai bune mame de taţi din populaţie, în scopul producerii dirijate a generaţiilor următoare de reproducători. De asemenea, în scopul ţinerii sub control a consangvinizarii, se recomandă ca masculii reţinuţi la reproducţie să provină din cel puţin patru familii de tată. O rată prea mare a consangvinizării diminuază progresul total la nivelul populaţiei, conform expresiei: T G F în care: T, reprezintă progresul genetic total, G, progresul genetic realizat prin ameliorare genetică, iar F, ceea ce se pierde prin consangvinizare. Se observă că mărirea progresului genetic total ( T )se poate realiza prin maximizarea lui G şi, respectiv, prin minimizarea lui F ELABORAREA UNUI SISTEM ÎN VEDEREA DISEMINĂRII ÎN POPULAŢIE A PROGRESULUI GENETIC 14

15 Progresul genetic este realizat în fermele de elită și transmis apoi către fermele de producție, scopul final fiind obținerea unor animale cu capacitate de producție cât mai mare. Deoarece mecanismul de transmitere e destinat să transmită progresul genetic din fermele de elită către cele de producție, eficiența lui depinde de factori: a) Ritmul progresului genetic realizat în fermele de elită; b) Rapiditatea transmiterii progresului genetic, respectiv timpul necesar în generații sau ani pentru ca progresul genetic realizat în fermele de elită să fie transmis în fermele comerciale. În continuare este prezentată schema programului de ameliorare pentru fiecare dintre cele 3 trepte: a) Ferme de elită, cu ameliorare intensă; b) Ferme de multiplicare; c) Ferme comerciale. Planul de selecţie pentru ameliorarea producțiilor de lapte în populaţia analizată este adaptat după modelul elaborat de KING (1961). 48 Fătarea I Fătarea a-ii-a Fătarea aiii-a = 390 primipare capre alese /49 fără selecţie 34 / x 1 1 x 8 / pe descendenţi 1 fiice/ și 1 fii/ 1 din cel puţin 4 taţi selecţionaţi pe baza performanţelor medii ale mamelor P şi pe 1 semisurori, fiecare având câte două performanţe 3 Efectivul este structurat astfel: 156 primipare şi 156 secundipare; 130 capre aflate la fătarea a III-a, reţinute din cele 390 pe baza rezultatelor obţinute la primele două fătări. Cele 390 capre, sunt împerecheate cu 1 țapi tineri, fiecare primind câte 16 primipare şi 16 capre, în vederea asigurării unor grupe de descendenţi comparabile. Cei 1 țapi vor produce câte 1 fiice, semisurori ale viitorilor candidaţi la selecţie, și 1 fii. Candidaţii la selecţie se produc în sezonul de montă următor, prin împerecherea aceloraşi 1 țapi cu cele 78 capre aflate la fătarea a III-a. 15

16 Considerând o natalitate de 140%, o supraviețuire a ieduțelor de 90% și un raport de sexe de 1 țap la 34 de capre, de la fiecare țap candidat la selecție vom obține câte 4 de descendenți, semifrați, din care medie 1 sunt fiice și 1 fii: 34 x 140% x 90% = 4 descendenți semifrați. Cei 1 țapi împerechiați cu cele 390 capre au vâsta medie de,3 ani. Anul următor, fără selecție cei 1 țapi, acum în vârsta de 3,5 ani, vor fi împerecheați cu cele 78 de capre aflate la fătarea a 3-a, care la parametrii de reproducție considerați vor produce 98 de descendenți dintre care 49 ieduțe și 49 țapi. Cele 48 din cele 49 de ieduțe, fără selecție, vor asigura împreună cu cele 108 precizate anterior înlocuirea reformei, asigurandu-se astfel necesarul de 156 capre la prima fătare. Cei 49 de țapi vor fi selecționați pe baza valorii de ameliorare pentru producția de lapte conform metodologiei precizate. După calcularea valorii de ameliorare pentru fiecare dintre cei 49 de candidați, primii 1 clasați vor înlocui pe cei 1 care acționează în primul moment al selecției, rezultând o intensitate a selecției de ii = 1,831 corespunzător unei poporții de rețineri de 4,5% (1/49). Din cei 49 țapi candidați, ultimii 30% se reformează (15 țapi) rezultând un disponibil de ( = ) țapi care se transferă la nivelul fermelor comerciale. În prima fază a selecției, de la cele 31 capre împerecheate cu cei 1 țapi rezultă aproximativ 196 țapi. Din aceștia cei mai buni 50% se transferă la nivelul fermelor comerciale, adică 98 capete. În total, de la nivelul fermei de elită se transferă la nivelul fermei de multiplicare 10 (98+=10) țapi, conform schemei de mai jos: 10 din elită 610 x descendenți % (39) FERME MULTIPLICARE eliminare FERMECOMERCIALE x 400 Fig.... Schema piramidei ameliorării 5 % (1050 ) reformă La nivelul fermelor comerciale, considerând același raport de 1 la 35, pentru cei 75 de țapi sunt necesare 610 capre. Avându-se în vedere o durată de exploatare de 5 ani la femele, rezultă un necesar anual de înlocuire de 5 capre. La parametrii de reproducție considerați, 16

17 vom obține 388 descendenți, din care 1644 sunt femele și 1644 sunt masculi. Din cele 1644 de capre, 5 asigură înlocuirea reformei la nivelul fermelor de multiplicare, iar diferența de 11 se transferă la nivelul fermelor comerciale. În cazul masculilor, pentru accelerarea progresului genetic, durata medie de exploatare s-a prevăzut a fi aceeași ca și în fermele de elită, ceea ce înseamnă că după un an de utilizare la reproducție în fermele de multiplicare cei 75 de țapi vor fi transferați la nivelul fermelor comerciale. Din cei 1644 descendenți masculi obținuți în fermele de multiplicare, 0% se elimină de la reproducție, disponibilul de 1315 transferându-se anual la nivelul fermelor comerciale. Pesupunând o perioadă de exploatare a masculilor în fermele comerciale de 4 ani, rezultă un total de 400 de țapi de reproducție. La un raport de sexe mediu de 1 la 35 rezultă un necesar de femele de În concluzie, populația analizată are o mărime de aproximativ din care: a) Fermă de elită = 6390 femele (0,6 %); b) Ferme de multiplicare = 610 femele (1,74 %); c) Ferme comerciale = femele(98.0%) Predicţia progresului genetic anual pentru cantitatea de lapte În calcule s-au avut în vedere următoarele valori: natalitatea medie în populaţie înainte de selecţie 140%; supravieţuirea până la încheierea primei lactații (S) 0,90; heritabilitatea (h ) 0,17; repetabilitatea R= 0,3; corelaţia fenotipică intraclasă (t = 0,5 h =0,045); coeficientul de variaţie fenotipic (CVP) 3%; deviaţia standard fenotipică (σp) 75 kg; deviaţia standard genetică (σa = σp h) 1,75 kg; coeficientul de variaţie genotipic (CVG = CVP h) 3,91 %; Acurateţea selecţiei Presiunea de selecţie se realizează prin masculi, femelele intrând în matcă fără selecţie. Selecţia masculilor se realizează în două etape: (a) pe baza performanţelor medii ale mamelor (3 fătări), rezultând o acurateţe de 0,8:, = + ( ) =,, + ( ), =, (b) pe baza performanţelor medii ale celor 1 semisurori paterne (două fătări): 17

18 , = + ( ) + ( ) =,, + ( ), + ( ), =, Intervalul de generaţie Caprele reformate anual se înlocuiesc după cum urmează: 108 provenite de la primipare şi secundipare şi 48 de la caprele aflate la fătarea a III-a. La o fătare pe an, din cele 108 femele reţinute 54 au mame în vârstă de,8 ani şi 54 de 3,8 ani. Celelalte 48 au mame în vârstă de 4,8 ani, astfel că intervalul de generaţie pe calea mamelor de mame va fi de 3,4 ani: = 54, , ,8 156 = 3,4 Referitor la taţi, din cele 156 fiice, 108 au taţi de,5 ani şi 48 de 3,5 ani, astfel că intervalul de generaţie pe calea taţilor de mame este de: = 108, ,5 156 =,81 Când se obţin fiii care vor fi reţinuţi la reproducţie, taţii lor (taţii de taţi) au vârsta de 3,1 ani iar mamele de taţi 4 ani. Intervalul de generaţie final va fi de 3,3 ani. = = 3, ,1 +,81 4 = 3,33 Matricea de varianțe-covarianțe fenotipice (V): = (, ) = (, ) = 1 + ( 1) + ( 1) (, ) 1 + ( 1) 0,3 + (1 1) 0,045 1 = 0, , (3 1) 0,3 3 (, ) 1 + ( 1) 18

19 Matricea de covarianțe între valoarea de ameliorare a candidaților la selecție și sursele de informație (C): = (, ) (, ) = 0,5 h 0,5 h =,, Vectorul coeficienților de regresie parțială ai genotipului candidatului la selecție în raport cu cele două surse de informație (b): = = 0, ,5333 = 0, ,159 0,045 0,085 = [,, ] Varianța indicelui de selecție: = = = [0,595 0,159] 0,045 0,085 = 0,03885, = h = 0, ,17 = 0,85 = 0,478 R _ = r, i σ = 0,478 1,831 1,75 =, ț = = ț + % = _ = 7,18 3,1 =, =,3 + 0 =, 100 = 1, =, % Prin programul de ameliorare al rasei Carpatina se urmareste stabilirea unor ferme de elita sau nuclee de elita in cadrul unor ferme. Prin difuzarea din aceste ferme a genitorilor masculi cu potential genetic stabilit ca ameliorator este posibila ameliorarea principalului obiectiv al programului : productia de lapte, in fermele de caprine. Prin întocmirea unei strategii de îmbunătățire genetică conform programului de ameliorare la nivel de rasă, specific fiecărei ferme de elită, cu stabilirea celor 5 linii recomandate de programul de ameliorare pentru evitarea consangvinizării. Se vor stabili condițiile pe care trebuie să le îndeplinească fermele de elită și fermele candidate să fie acceptate ca ferme de elită de către Comisia Tehnica Centrală a Asociației a RG a Rasei Carpatină. De asemenea se recomandă ca propunerea de nominalizare a împerecherilor, să fie facută de către CTC RG. La constituirea haremurilor de montă, se iau în considerare liniile de țapi și de capre mame, pentru realizarea încrucișării rotative în vederea evitării consangvinizarii pe ferma și pe întreaga populație. 19

20 Președinte ANCC CAPRIROM Ing. Cocu Vasile 0