Muzica Europei

Transcriere

1

2

3 Publicație cu informații despre cultura țărilor membre ale Uniunii Europene. Fiecare dintre cele 28 de state membre poate fi văzut ca un instrument în orchestra Uniunii Europene. Echipa CIED Iași s-a documentat și a ales câte un instrument simbol pentru fiecare țară a UE, contribuind astfel la o mai bună cunoaștere de către public a ceea ce înseamnă Uniunea Europeană, cu simbolurile și valorile sale, punând accent mai ales pe cultura și obiceiurile care unesc toate țările membre.

4

5 BELGIA Saxofonul bariton a fost creat în 1846 de către belgianul Adolphe Sax si face parte dintr-o familie de 14 instrumente. Saxofonul a fost creat pentru a fi o legătură tonală între instrumentele de lemn și cele de alamă, despre care Sax credea că ar fi lipsit. Familia a fost împărțită în două grupe de câte șapte saxofoane fiecare, de la soprană la contrabass. Familia saxofoanelor în cheile B și E au avut mai mult succes datorită popularității lor în fanfarele militare. 1

6 BULGARIA Dvoyanka este un flaut dublu realizat dintr-o singură bucată de lemn, cu șase găuri de sunet pe de o parte. Sub forma unei țevi duble, care are forma unei prisme rectangulare sau, mai rar,două tuburi cilindrice paralele, cu o lungime între cm. Toate cele două tuburi încep cu un corp comun în formă de duză, în care tonul este produs prin suflare. Acest dublu flaut este, de asemenea, numit "micul cimpoi". Este făcut din prun, cireș par, arțar, frasin, fag, stejar. Tonul este dat din conducta din dreapta, în timp ce conducta din stânga oferă un ton plat ca acompaniament. Dvoyanka a fost în mod tradițional un instrument favorit al ciobanilor. Un păstor putea dresa turma pentru a porni de la țarc spre pășune, cu o melodie, și să se întoarcă în sat, seara, pe alta. 2

7 CROAȚIA Lijerica este un instrument muzical din regiunea croată Dalmația și estul Herțegovinei. Este un instrument cu trei coarde în formă de pară, cu arcus. Numele lijerica vine de la Lyra (greacă: λύρα), instrument al Imperiului Bizantin, din care, probabil, a evoluat, un strămoș al majorității instrumentelor europene. În timpul Renașterii, violele de picior au fost instrumente importante și elegante, dar au pierdut în cele din urmă pentru cele mai mici si mai zgomotoase (și inițial mai puțin aristocratice) viola de mana, din a cărei familie face parte și Lijerica. 3

8 FINLANDA Fadno este un instrument de suflat lapon, obținut din familia de plante angelica de catre poporul Sami (de asemenea, cunoscut sub numele de "Lapp") din Scandinavia. Instrumentul este confecționat dintr-o tulpina de plantă și are trei până la șase (în general, patru) găuri pentru degete și pare să nu aibă nici un echivalent la popoarele scandinave din jur. Este realizat dintr-o tulpină a plantei angelica având o lungime cuprinsa între cm (fadno, termenul pentru angelică în vârstă de un an), din care instrumentul iși derivă numele. 4

9 ROMÂNIA Cobza este un instrument de origine populară cu multiple corzi din familia lautei. Este diferit de Kobza ucraineană, un instrument cu un alt tip de construcție și origine, Cobza românească are coarde de metal, un gât foarte scurt, cu o cutie cu întinzătoare îndoită înapoi. Partea din spate este nervurată. Coardele sunt, de obicei, înșirate dublu sau triplu, și de multe ori are o incuietoare caracteristică plată la capat. Originile cobzei românesti sunt considerate a fi o adaptare locală a turcescului oud, probabil adus în zonă în secolul al 15-lea. Un cantăreț la cobză este numit cobzar. 5

10 ITALIA Vioara face parte din familia de instrumente muzicale cunoscuta sub numele de viola. A fost dezvoltată în Italia, în secolul al 16. Familia modernă a vioarei este format din vioară, violă, violoncel și contrabas Instrumentele din familia viorii sunt differențiate fata de viole de similitudini si formă în practica si acordare. Instrumente din familia vioarei au patru șiruri de coarzi fiecare, sunt reglate în cincimi (cu exceptia basului dublu, care este reglat în sferturi), nu sunt traforate și au întotdeauna un post de sunet și o bara de bas interior. În schimb, instrumentele familiei violei au de obicei cinci până la șase corzi, cu o claviatură traforata, sunt reglate în sferturi și treimi, de multe ori au umerii oblici, și nu au în mod necesar un post de sunet sau bara de bas. Italia a dat cei mai renumiți lutieri, așa cum se numesc creatorii de viori, cum sunt Guarnieri sau Stradivari. 6

11 LETONIA Kokle este un instrument muzical cu coarde leton (chordophone), care face parte din familia țiterei baltice. Primele descoperiri arheologice referitoare la kokle pe teritoriul Letoniei moderne sunt din secolul al 13-lea. Atât kokle, cât și muzica de kokle sunt incluse în patrimoniul cultural leton. Triburile baltice au dezvoltat kokle bazanduse pe țiterele similare finice și slave. Conform legendelor, corzile sunt dispuse astfel încât să reprezinte soarele. Kokle are un corp de formă trapezoidală gol la interior, de obicei, sculptat dintr-o singură bucată de lemn, care este acoperit cu o placă de sunet subțire de lemn ornată. Cuiele de reglaj sunt din lemn si sunt fixate în partea larga a corpului, în timp ce la capătul îngust este o tijă metalică pe care sunt fixate corzile. Strunele pot fi din alamă sau oțel. In mod traditional, au existat 6-9 șiruri care mai târziu a crescut la 10 și mai mult. 7

12 LITUANIA Birbynė este un aerofon lituanian care poate fi simplu sau dublu și poate sa aibă sau nu o piesă pentru gură. Birbynė poate fi realizat dintr-o varietate de materiale: lemn, scoarță de copac, corn, paie, pene de gâscă, etc Cele mai timpurii și mai simple exemplare au fost folosite de copii ca jucării și de ciobani ca instrumente specifice transhumanței. În secolul al 19-lea, influențat de instrumentele clasice și mai ales de clarinet, birbynė a evoluat într-un instrument muzical serios utilizat în ansambluri. Birbynėle moderne sunt realizate din lemn cu clopote de corn la capete și, de obicei, au zece găuri de ton. Acestea sunt împărțite în funcție de tonalitate în trei categorii: soprană, tenor și contrabas. 8

13 POLONIA Suka era o scripcă unică, care se utiliza vertical, pe genunchi sau agățată de o curea, iar corzile earu oprite pe laterale cu unghiile, similar cu Gadulka. Corpul instrumentului era asemănător vioarei moderne, dar avand gâtul foarte mare, cutia de acordare fiind brută. Acest instrument este considerat a fi "veriga lipsă" între instrumentele, "chordophone de genunchi" si vioara modernă. Este cunoscut doar din desenele unui singur exemplar dintr-o expoziție din1888. Suka biłgorajska, reconstruită de lutierul Andrzej Kuczkowski 9

14 PORTUGALIA Adufe este o tamburină tradițională pătrată, de origine maură, utilizată în Portugalia. Era utilizată, în mod tradițional în regiunile Beira și Trás-os-Montes. Este, de asemenea, folosită în multe alte regiuni din Peninsula Iberica. Instrumente similare sunt de găsit, de asemenea, în Africa de Nord. Folosit pentru procesiuni religioase creștine, era folosită la festivalurile locale sau chiar la munca capului. În mod tradițional era folosită în special femei. Adufe are un cadru pătrat sau dreptunghiular, de obicei, realizat din lemn de pin, peste care este montat pielea de capră. Dimensiunea ramei variază de obicei între 30 și 55 cm pe fiecare parte și 2,5 până la 5 cm grosime. 10

15 LOVACIA Fujara este un imens flaut popular în acelasi timp sofisticat și cu un design unic. Este din punct de vedere tehnic un contrabas din clasa Taborului. Variază de la 160 la 200 cm lungime. Are trei orificii de ton, amplasate în partea inferioară a corpului principal. Sunetul este produs de o ancie la capătul superior al corpului principal al fujarei. Aerul este condus la ancie printr-o conductă paralelă mai mică, numită vzduchovod în limba slovacă (însemnând "canal de aer"), montat pe corpul principal al instrumentului. Se canta la fujara de obicei în picioare, cu instrumentul ținut vertical și fixat pe coapsa dreaptă. 11

16 GERMANIA Cornul german este un instrument de alamă, iar în formații și orchestre este cel mai utilizat din cele trei tipuri de corn, celelalte două fiind cornul francez și cornul vienez. Utilizarea sa în rândul muzicienilor profesioniști a devenit atât de generalizată, încât numai în Franța, și Viena se mai folosesc si celelalte 2 tipuri. Ca si sunet și redare, cornul german este în mod distinct diferit de modelul francez (întâlnit la Franck, Debussy și Ravel), care este mai mic în volum și considerat ca fiind mai rafinat. Tonul cornului german este cald, bogat și închis, în contrast cu cel al cornului francez, care este luminos, strălucitor și deschis. 12

17 AUSTRIA Primele informații scrise cu privire la existența acordeoanelor datează din 1854, de la Expozitia Industrială din Munchen. În 1900 existau 72 de producători de acordeoane in Viena. Unele instrumente, la acel moment, aveau până la 46 butoane de bas cromatice, iar altele au avut o versiune la stânga similară cu cea modernă, Stradella Bass, sau doar 36 de butoane cu note unice unison. Ideea de aranjare a butoanelor în ordine B-Griff provine de la un muzician pe nume Franz Walter. Cele mai vechi și încă utilizabile instrumente dateaza de la Primele instrumente au avut mai puține butoane 46, 49, 52 și mai târziu butoane pe trei rânduri. După 1954 puține astfel de instrumente au mai fost produse în Viena. 13

18 CEHIA Fanfrnoch (de asemenea, famfrnoch, bukač, bukál sau brumbá) este un instrument de percuție ceh, originar din regiunea Chod. Acesta este clasificat ca un membranofon. Instrumentul este un recipient de lut sau metal (de multe ori un ulcior), care este acoperit cu o vezică întinsă prinsă prin coasere și cu un mănunchi de fire de păr de cal care trece prin mijlocul vezicii. Cu cât este mai mare ulciorul, cu atât mai adânc este și sunetul instrumentului. Prin trăgerea părului de cal se obțin sunete iar tonurile pot fi schimbate prin frecarea părul cu degetele umezite. Servește ca acompaniament la cântecele populare cehe și chiar un cântec popular de anul nou îi poartă numele. 14

19 MAREA BRITANIE Marele Cimpoi Highland (Scottish Gaelic: o "phìob Mhor) este un tip de cimpoi originar din Scoția. Cimpoiul este atestat pentru prima dată în Scoția jurul anului 1400 d.hr. dar apare anterior în opere de artă europeană în Spania, în secolul al 13-lea. Cele mai timpurii referiri la cimpoi în Scoția sunt într-un context militar și în acest context Marele Cimpoi Highland a devenit emblematic pentru armata britanică. Este, de asemenea, utilizat pentru un stil solo numit pibroch sau pur și simplu muzică marțială pentru cimpoi. 15

20 SUEDIA Nyckelharpa sau "cetera cheie" este considerata de mulți ca fiind un instrumentul suedez esențial. Are corzile similare cu ale vioarei, care produc tonuri sub acțiunea unui arcus. Spre deosebire de vioară, la care este necesară apăsarea grifului pentru a schimba tonul, tonurile de pe nyckelharpa sunt schimbate cu ajutorul tastelor încorporate în gâtul instrumentului. Dovezile sugerează ca primele nyckelharpas ar fi sosit din Germania, încă din secolul al 14-lea, și că acestea au fost absorbite rapid de lumea lăutarilor, care joacă un rol central în viața socială a comunităților tradiționale suedeze. Alaturi de istoria lor legendară ca descendenți ai eroilor mitologici și spiritelor naturii, muzicanții sunt indispensabili evenimentelor rurale ale comunitatilor suedeze, în special nunți, în măsura în care fiecare sat precum și fiecare lăutar are propriul lui marș de nuntă. 16

21 SLOVENIA Kontra este o violă cu trei coarde din Slovacia. Kontra este construit la fel ca viola clasica, cu două diferențe majore. În primul rând, există doar trei coarde în loc de patru. În al doilea rând, podul este aplatizat, permițând muzicianului să atinga toate cele trei coarde deodata. Kontra este reglată ca o violă și are un rol bine definit in muzica dance band. 17

22 OLANDA În Olanda, orga mecanică de stradă numită draaiorgel are o istorie lungă. Draairogel este un instrument muzical care cântă când se află in mișcare. Mișcarea antrenează un mecanism care citește o partitură de pe o bandă de carton perforată care, în acelasi timp, mișcă orga care are mai multe rânduri de țevi și, de asemenea, elemente de percuție. 18

23 19

24 DANEMARCA Lur este un corn lung cu suflare naturală fără găuri de deget. Lur poate fi drept sau curbat în diverse forme. Scopul curbelor era de a face instrumente lungi mai ușor de transportat (de exemplu, pentru marș) și pentru a preveni direcționarea zgomotului puternic către oamenii din apropiere. Lur se numeau în special două tipuri distincte de instrumente de suflat antice. Tipul mai recent era realizat din lemn și era utilizat în Scandinavia în timpul Evului Mediu. Tipul mai vechi era realizat din bronz, datează din epoca bronzului și era adesea găsit în perechi, depozitate în turbării. 20

25 21

26 IRLANDA Pronunțat "bow-rawn", Bodhran este un tambur mare acoperit cu piele de animal și e lovit cu un băț (tradițional făcut din arșic cu două capete) pentru a oferi o muzica cu un ritm pulsatoriu, care transformă cu ușurință ascultătorii în dansatori. Unii speculează că instrumentul a servit un dublu scop: pentru sortarea plevei și tavă de cereale. 22

27 UNGARIA Taragotul, töröksíp, se referă la două instrumente diferite de suflat, din lemn, utilizate în mod curent. Taragotul modern a fost destinat să fie o recreere a taragotui original, dar cele două instrumente au puține în comun. Menționarea taragotului în scrierile maghiare datează cel puțin din secolul al 15-lea. Este sigur, însă, că instrumentele de acest tip, provin din zurna din Orientul Mijlociu și au fost introduse în Europa de Est de turci în Evul Mediu, după cum reiesedin termenul töröksip- "țeavă turc" -care a fost folosit ca sinonim pentru taragot. Fiind un instrument foarte puternic și răgușit, taragotului era folosit ca instrument de semnalizare. 23

28 FRANTA Tamburina cu coarde este un instrument de percuție cu coarde din familia țiterei care după cum sugerează și numele, are un rol de percuție, ca și omologul său cu diafragmă, tamburina. Acest instrument este strâns legat de cultura gasconă, bască și aragoneză. Cel puțin de când a fost menționat în secolul al XVII-lea îl putem găsi sub diferite nume: ttun-ttun Țara Bascilor, tamborin, temborin, tom-tom sau tembo în gasconia. În Dicționarul de Bearn și Gascon Modernes, Simin Palay aseamănă acest instrument cu "un fel de țambal." 24

29 GRECIA Lira este un instrument cu coarde cunoscut pentru utilizarea sa în antichitate clasică greacă și în perioadele ulterioare. Cuvântul vine prin limba latină din limba greacă. Lira era folosită frecvent, având corzile acordate ca la o chitară sau o țiteră, mai degrabă decât să fie ciupite cu degetele, ca o harpă. Cu toate acestea, mai târziu, harpele s-au folosit cu arcus în Europa și părți din Orientul Mijlociu "Lira" se poate referi fie în mod specific la un instrument amato, sau "liră" se referă în general la toate cele trei instrumente ca o familie. În organologie, harpele sunt definite față de lire ca "lăute jug", fiind lăute, în care corzile sunt atașate la un jug, care se află în același plan ca și corpul instrumentului având două brațe și o bară transversal de care sunt prinse corzile. 25

30 MALTA Żaqq este cea mai comună formă de cimpoi malteză fiind asociat cu festivalurile populare Utilizarea de żaqq în viața de zi cu zi a ajuns la un sfârșit în 1970, instrumentul fiind cel mai probabil înlocuit cu acordeonul. In anul 1977 Societatea Galpin remarca faptul că au mai ramas doar nouă flautiștii tradiționali in Malta, ultimul dintre acestea, Toni "lhammarun" CACHIA, murind în Există încercări în curs de revitalizare a instrumentului prin diverse ansambluri de muzică populară, cum ar fi Etnika. 26

31 SPANIA Castanietele sunt instrumente de percuție (idiophone) și sunt formate dintr-o pereche de scoici concave legate între ele cu un șnur. Sunt ținute în mână și folosite pentru a produce clicuri pe accente ritmice sau un sunet sacadat constând dintr-o serie rapidă de clicuri. Sunt realizate în mod tradițional, din lemn de esență tare (castan, spaniolă: Castaño). Contrar credintei populare, castanietele nu sunt de obicei folosite în dansul flamenco, cu excepția a două forme specifice: Zambra și siguiriyas De fapt, dansul popular spaniol "sevillanas" este realizat folosind castanietele. Escuela Bolera, o formă de dans coregrafic este de asemenea, însoțit de castaniete. In Andaluzia ele sunt, de obicei denumite Palillos (bete mici) acesta fiind numele prin care acestea sunt cunoscute în flamenco. 27

32