Microsoft Word - ADAS_G1v.rtf

Transcriere

1 Grupului de discuţii Ad-Astra Asupra concluziilor diferite ale Raportului PSD şi editorialului AD-ASTRA 1(2)2002 Vlad Avrigeanu #,1 1. Introducere Răspunsurile la cele două întrebări pe care Ad Astra la pune în deschiderea grupului de discuţii dedicat cercetării ştiinţifice româneşti vor fi, in cazul acestei contribuţii, centrate pe unele completări ale analizei realizate de Liviu Giosan şi Tudor Oprea 2. Aspectele concrete care vor forma obiectul acestor completari, necesare în opinia autorului pentru a întregi caracterizarea globală corectă 2 a domeniul cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice (CD) româneşti, vor demonstra în acelaşi timp şi depărtarea de realitate a secţiunii 3 CD din Raportul PSD Aceleaşi aspecte concrete vor evidenţia şi acţiunile necesare pentru atingerea unei stări normale în domeniu, după care poate deveni posibilă şi generalizarea nivelului existent şi recunoscut pe plan internaţional al anumitor sectoare CD din Romania. În acest fel se va răspunde şi la a doua întrebare adresată de Ad Astra cu scopul declarat de a dinamiza atât discuţiile cât şi acţiunile sale, fiind completată şi poziţia prezentată anterior 4,5 asupra integrării europene a domeniului CD din Romania. Prezentarea următoarelor aspecte are la bază activitatea autorului în cadrul proiectului complex NUC-INT(FUS) reprezentând componenta română a EURATOM (Fusion) Association (contractul de asociere fiind semnat în februarie 2000), precum şi al proiectului IDRANAP 6 din cadrul Programului Cadru 5 (FP5) al Comisiei Europene (EC). Ultimul proiect menţionat reprezintă singura propunere acceptată din partea unităţilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEC) în cadrul acţiunii EC/FP5 Support for Centres of Excellence 7. Ca urmare, experienţa respectivă a IFIN-HH poate fi considerată în particular relevantă pentru situaţia domeniului CD din Romania, alte două institute aflate într-o poziţie similară fiind coordonate de către Academia Romană - deja într-un context mult îmbunătăţit - iar un altul aflându-se în situaţia unică a protecţiei mediului în Delta Dunării. 2. Productivitatea ştiinţifică - realitate şi mai amară Analiza alternativă 2 publicată de Ad Astra are meritul atât al abordării într-un context regional relevant cât şi al operării cu date statistice ale EC si ISI (The Institute for Scientific Information, Philadelphia). Evidenţierea corectă şi oportună a celor două probleme principale pentru reforma sistemului CD din Romania finanţarea şi productivitatea ştiinţifică poate fi considerată cel mult optimistă. Astfel, în cazul productivităţii ştiinţifice, concluziile acestui studiu s-au bazat pe analiza publicaţiilor cu cel puţin un autor român. Creşterea relativă apreciabilă a numărului acestor publicaţii după 1989 a fost interpretată corect ca fiind o urmare a unei mai largi deschideri spre Occident. Lucrările în colaborare realizate în laboratoarele din străinătate, pe baza fondurilor acestora, urmăresc însă atingerea propriilor lor obiective. Fără a relua argumente prezentate anterior 8 asupra semnificaţiei reduse a colaborărilor internaţionale pentru programul ştiinţific al institutelor autorilor români, dacă temele respective nu se regăsesc printre # Horia Hulubei National Institute for Physics and Nuclear Engineering (IFIN-HH), P.O.Box MG-6, Bucharest, Romania; vavrig@ifin.nipne.ro; URL: 2 L. Giosan, T.I. Oprea, Ad Astra 1(2) 2002; P. Swiatek, State of the Art Questionnaire, 2001; 5 V. Avrigeanu, Workshop - The Integration in the European Research Area, October 25-26, 2002, New Europe College (Ad Astra and KOWI), Bucharest, Romania; v. şi 6 "Inter-Disciplinary Research and Applications based on Nuclear and Atomic Physics" (IDRANAP), IFIN- HH, ; 7 EC/FP5/INCO2 Call ICFP599A1AM03, V. Avrigeanu, «Pentru schimbare în cercetarea ştiiţifică», Revista 22, an IX, nr. 15 (1998) p. 12.

2 activităţile proprii ale acestora din urmă, este evident că în acest caz productivitatea ştiinţifică a unui institut nu mai este rezultanta productivităţii ştiinţifice a membrilor săi. Deşi aceştia s-au format şi au devenit recunoscuţi peste hotare în cadrul institutului respectiv, invitarea şi activitatea lor în laboratoare din ţările dezvoltate nu constituie implicit şi o dezvoltare a institutului de origine (uneori o astfel de invitaţie fiind chiar începutul părăsirii acestui institut de către invitat). În mod sigur acesta este situaţia tinerilor plecaţi ca doctoranzi ai universităţilor străine. Din păcate legile lui Murphy continuă să se aplice şi în acest caz. Astfel, o situaţie similară 5 poate fi întâlnită în cadrul actualului program CD de enlargement al EC. O parte a acestui program implică activităţi ale institutelor CD din ţările Europei Centrale si de Est (CEE), iar o altă parte vizează activităţi ale institutelor EC care vor fi realizate cu participarea specialiştilor CEE. Acestea din urmă sunt însă orientate de asemenea în sensul perfecţionării personalului CEE, pentru a asigura în final adoptarea şi aplicarea standardelor CD ale EC în ţările CEE. Totuşi acţiunile respective devin fără obiect dacă între timp îşi vor înceta existenţa reală institutele CEE vizate pentru continuarea enlargement -ului, ce poate deveni astfel numai unul local al EC. Pericolul unei imagini prea optimiste a productivităţii ştiinţifice este palid însă în comparaţie cu deformarea realităţii de către unii directori de institute CD din România care, pe baza unor astfel de date, au evidenţiat în mod special creşterea productivităţii în condiţiile scăderii continue a fondurilor alocate în anii 90. Contrazicerea principiului 2 no better return than one s investments a oferit astfel un sprijin neaşteptat şi nemeritat pentru politica oficialilor MEC. 3. Finanţare redusă dar şi ilogică? Principiul citat mai sus este în afara comentariilor. Nu mai este însă posibilă compararea concluziilor a două documente dintre care unul plasează acest principiu la baza analizei iar celălalt îl ignoră. De fiecare dată când se discută necesarul de fonduri (spre deosebire de prezentarea succeselor guvernului sau diverse scutiri de taxe şi/sau facilităţi fiscale) sunt invocate resursele financiare la limită. Într-o astfel de situaţie strategia adoptată şi recomandată pe plan european este însă exact opusă 5. Mult mai gravă apare însă imposibilitatea de a înţelege tactica MEC de administrare a acestor fonduri. Astfel, o parte semnificativă a bugetului alocat domeniului CD este orientată participării la programul PC6 (88 milioane Euro), desigur în vederea aderării la UE. Principala cerinţă a EC faţă de activitatea CD în ţările candidate este însă asigurarea infrastructurii necesare participării în condiţii competitive 9,10,11 la proiectele finanţate de FP6. Aceasta nu este însă satisfăcută de MEC sub nici unul din aspectele (i) salarizării personalului, (ii) aparatura tehnică necesară realizării unor proiecte FP6, şi (iii) documentarea specifică similară (fiind evident imposibilă chiar şi numai realizarea corespunzătoare de propuneri FP6 fără cunoaşterea realizărilor de ultimă oră pe plan internaţional). În aceste condiţii contribuţiqa substanţială la programe internaţionale în acelaşi timp cu imposibilitatea participării efective la aceste programe, precum şi cu desfiinţarea efectivă a propriului domeniu de activitate, nu mai poate fi considerată de interes naţional. Din păcate MEC nu acceptă recunoaşterea acestei situaţii. Probabil că dacă ar face-o ar deveni clară lipsa de sens a tuturor acţiunilor formale de instruire şi adoptare a normelor EC/FP6 (de exemplu stagii de lucru de 1-3 luni la EC-Bruxelles, cu termenul de înscriere ), ale căror rezultate nu mai sunt de interes pe planul naţional lipsit de condiţii reale de activitate CD la nivel european. Lipsite de sens şi exclusiv formale sunt şi evaluările paralele sau fără valorificare ulterioară, deşi costul lor nu poate fi neglijabil. Un exemplu în acest sens este evaluarea pe plan naţional intre a proiectelor care au fost demarate în contextul asocierii MEC la EURATOM ( Fusion ), după ce acestea primiseră aprobarea de strictă specialitate a comitetelor tehnice EURATOM încă de la sfârşitul anului Alt exemplu mai recent îl reprezintă evaluarea institutelor naţionale CD în semestrul II al anului 2002, care ar fi reprezentat baza ideală pentru finanţarea instituţională ( nucleu ) a domeniului CD în anul Analiza acesteia din urmă a fost demarată însă numai din pe o bază similară finanţării proiectelor CD, într-un moment în care lipsa de finanţare a blocat deja activitatea multor institute. 9 Gűnter Verheugen, First Meeting of Member State and Candidate Country Research Ministers, Brussels, July 12, 2001, CORDIS Focus No. 178, 30 July 2001, p Slovenia FP5 proposal success rate the highest among CEECs, CORDIS Focus 205, 23 Sept.2002, p Candidate countries sign FP6 association agreement, CORDIS Focus No. 208, 4 Nov. 2002, p. 3. 2

3 În fapt sistemul dorit nou de finanţare competiţională pe bază de proiecte CD s-a transformat într-o nouă problemă datorită, în actualele condiţii, în primul rând resurselor financiare sub-dimensionate. Atribuirea unor fonduri mult sub necesarul documentat prin proiect obligă cercetătorii să depună noi şi noi proiecte, crescând volumul de documentaţie (precum şi costul evaluării) la cote nebănuite până acum. În acelaşi timp autonomia directorului de proiect, deja sufocat de formularistică, a fost transferată de la distribuirea unor fonduri normale (preconizată) la stabirea nivelului de reducere a salariilor celor care participă la activitatea proiectului. Şi tot directorii de proiect au devenit responsabili pentru neefectuarea încasărilor ca urmare a blocajelor financiare dintre Ministerul de Finanţe (MF) şi MEC. Se vor inversa oare rolurile în curând astfel încât formularea proiectelor precum şi realizarea lor să devină sarcina directorilor economici (probabil nişte mici genii, pentru numirea cărora nu există norme de vechime ce se aplică cercetătorilor mai tineri de vârste comparabile)? Harababura ce domneşte în curtea CD-MEC conduce în realitate la afectarea egală a proiectelor care beneficiază formal de finanţare integrală (e.g., FP6/EURATOM) sau numai parţială, toate realizându-se în condiţiile unei infrastructuri unice, în curs de dezmembrare. Costul neachitat al utilităţilor sau nemulţumirea crescândă a personalului tehnico-administrativ fără salarii se răsfrânge identic peste toate grupurile CD. Eventuala lipsă de reformă, care poate conduce la valori mari ale ultimelor două categorii de cheltuieli, revine de acum integral MEC şi precursorilor acestuia. De fapt în declaraţile MEC-CD se arată un interes major pentru asigurarea condiţiilor optime pentru participarea la programele internaţionale, dar nu poate fi clar dacă acest interes este real. Astfel, ministrul delegat pentru cercetare a cerut din să fie informat bilunar asupra eventualelor probleme în legătură cu această participare. În cazul concret însă al unei asemenea informări sistematice, ajunsă la a 5-a ediţie, nu există nici o reacţie de la nivelele superioare de conducere. Doar directorii economici, de nivelul unor doctoranzi, îşi trimit profesorii universitari din subordine să urmărească stadiul hârtiilor pe la MF 4. Reforma (?) 4.1. Se poate şi fără valoare şi profesionalism? Reforma în domeniul CD s-a menţinut timp de 10 ani între adoptarea unor modele potrivite unei societăţi în cu totul alt stadiu de dezvoltare-organizare (primul proiect PHARE a preluat tiparele UK) şi aplicarea originală a principiilor specifice sistemului CD actual pe plan internaţional. Originalitatea în acest ultim caz constă în ocolirea criteriilor internaţionale (ISI Web of Knowledge) de excelenţă ştiinţifică, adoptate global de exemplu în Cehia încă din Valoarea continuă să fie înlocuită cu priorităţile stabilite în primul rând de oamenii politici 5, iar fondurile merg după aceea acolo unde doresc cei din urmă. Este adevărat şi corect că cercetarea aplicată (CA) trebuie să fie o prioritate absolută datorită actualei stări a economiei naţionale. Stimularea CA este însă oportună şi mai ales eficientă numai în condiţiile unei valori atestate corespunzător. Atestarea respectivă este realizată pe plan internaţional prin două mecanisme: fie prin cererea directă în economie, caz în care intervine finanţarea prin contracte economice, fie prin publicaţii în literatura de specialitate. Aceasta din urmă este chiar mai bine reprezentată decât în cazul cercetării fundamentale (CF) tocmai datorită importanţei socio-economice a CA. Rezultă în mod evident obligativitatea finanţării din fonduri publice a CA/CF pe baza exclusivă a criteriilor internaţionale de excelenţă ştiinţifică. Deoarece CA este şi domeniul-ţintă specific al programelor EC, aceasta ar urma să beneficieze în primul rând de disponibilitatea finanţării FP6. Falsa sa favorizare pe plan naţional prin înlocuirea criteriilor de excelenţă ştiinţifică cu priorităţile ministeriale a condus însă, alături de infrastructura dezarmantă dar comună cu CF, la o slabă competitivitate pe plan european. O reformă responsabilă a CD ar trebui să încurajeze într-adevăr CA dar prin promovarea unui profesionalism similar celui impus prin definiţie CF. Profesionalismul nu pare a fi însă tolerat de guvernanţi. Altfel nu poate fi înţeleasă promovarea constantă în poziţiile de conducere-coordonare a diferite activităţi numai a unor cercetători care nu au acumulat anterior experienţă prin desfăşurarea unor astfel de activităţi. Vârful aisbergului este reprezentat de plasarea unor doctoranzi (care nu au obţinut deci atestarea capacităţii de activitate CD independentă) nu numai în posturi de directori de institute naţionale dar şi în acelea de miniştri. Atunci când o astfel de situaţie nu este similară numirii unui civil ca ministru al forţelor armate, şi este în plus decisă de un primministru recunoscut ca universitar autentic, singura concluzie este subordonarea totală a profesionalismului faţă de politic. Un aspect pozitiv este doar atitudinea similară a întregului spectru politic, cu variaţiuni declarative în perioadele de opoziţie. 12 ISI Web of Knowledge, ISI, Philadelphia University, 3

4 Alternativa tehnocraţiei în faţa democraţiei cel puţin cazul domeniilor socio-profesionale specifice - poate fi considerată utopică şi/sau inferioară. Întrebarea este în ce măsură societatea postcomunistă de după o revoluţie atipică (caracterizată nu de preluarea controlului societăţii de către o nouă clasă politică şi desfiinţarea practică a celei care a deţinut anterior acest control, ci de începerea tranziţiei ), este democrată şi, respectiv, autocrată. Deşi alegerile libere şi cadrul parlamentar dau culoarea democratică a sistemului politic, natura şi modul de acţiune a clasei politice dezavuate de majoritatea populaţiei conduc cel puţin la o imagine diferită. Din păcate criza CD în aceste condiţii nu mai este o problemă de imagine ci o realitate Enlargement şi clientelism Rolul de Cenuşereasă al valorii în actuala etapa post-comunistă a CD reprezintă o problemă reală pentru şansele integrării europene datorită considerării domeniului CD ca «the first area where enlargement becomes a reality, well in advance of the accession schedule» 11. Dincolo de principalele obiective tehnice ale programului de enlargement CD, menţionate în Sec. 2, acesta are scopul general de a facilita în ţările candidate rolul instituţional al organizaţiilor guvernamentale de susţinere ştiinţifică şi tehnică a implementării politicilor comnitare 13. Dezvoltarea unor metode şi tehnici de referinţă comune este una din modalităţile respective. Îndeplinirea unei astfel de sarcini va fi însă, dincolo de rapoarte formale şi atitudini diplomatice, mai mult decât dificilă pentru organizaţiile noastre guvernamentale conduse şi populate pe baza clientelismului, politic sau nu. Dovedirea ultimei afirmaţii ca fiind incorectă sau chiar rău-voitoare va fi imediată prin listele de lucrări ale profesioniştilor ce se află cel puţin în fruntea acestor organizaţii. Cum altfel poate fi coordonat un sector CD la nivel european fără a fi desfăşurat vreodată activitatea respectivă, sau cum pot fi conduse institute sau sectoare CD fără a avea capacitatea de conducere a unor doctoranzi? Autorul acestor rânduri nu exclude posibilul său subiectivism sau informarea deficitară, dar existenţa unui exemplu adiacent Institutului de Fizică Atomică (IFA) este edificator. IFA a fost descompusă în mai multe institute (acum naţionale ) în Cu toate acestea, Comitetul de Stat pentru Energia Nucleară (CSEN) - coordonatorul majorităţii acţiunilor specifice, inclusiv de control a rămas legat la figurat şi la propriu de activităţile si specialiştii de pe platforma Bucureşti-Măgurele. În ultimile zile din decembrie 1989 a fost dizolvat CSEN iar IFA a reapărut mai mult formal (institutele derivate continuându-şi existenţa) preluând însă multe din atribuţile CSEN, inclusiv poziţia din guvern a fostului preşedinte CSEN. Erau momente în care suna bine revenirea în atenţia publică a valorilor ştiinţifice, iar un membru al guvernului cu listă de lucrări de nivel internaţional nu era de neglijat. Astăzi nu mai sunt însă în IFA sau la Magurele nici Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN, în cadrul Ministerului Mediului, al cărei preşedinte este secretar de stat), şi nici Agenţia Naţională pentru Energie Atomică (ANEA, direcţie generală în MEC) - omologul naţional al IAEA-Vienna. Dacă acestea ar trebui să urmărească numai activităţi de reglementare şi control în domeniu, ar fi poate normală prezenţa în conducerea şi componenţa lor a unor funcţionari de stat care, chiar dacă provin din instituţii CD, nu au listele de lucrări care să le justifice titlurile de doctori în ştiinţe (dacă le au). Însă, în timp ce IFA administreză numai resursa subdimensionată a un program de cercetare, CNCAN şi alte direcţii similare din MEC au devenit coordonatorii relaţiilor CD din Romania cu IAEA şi CE. EC a luat unele măsuri pentru a preîntâmpina unele influenţe nedorite asupra acţiunilor de enlargement. Astfel, nu sunt eligibili pentru participarea la specializări, de regulă în cadrul institutelor EC/JRC 13, experţii din ţările candidate care participă la negocierile de aderare la UE ale acestor ţări. Respectarea suveranităţii naţionale limitează, evident, posibilitatea EC de a impune condiţii pentru legitimarea organizaţiile noastre guvernamentale ca fiind la nivelul rolului instituţional presupus de EC. Aceasta ar fi necesar însă pe plan naţional, fiind posibil să rămânem între timp fără instituţiile respective Să devenim mai angajaţi civic Aceasta este soluţia propusă de Ad Astra prin mesajul de iniţiere a prezentului grup de discuţii, în opoziţie cu starea rezumată prin nu se mai poate face nimic. Apelul merită într-adevăr toată consideraţia şi nimeni nu are dreptul să le răpească tinerilor speranţa respectivă. Asupra acestora acţionează în special criza 13 The EC/JRC assists the CC with the Uptake of Scientific and Technical Aspects of European Legislation.Action 2003, 4

5 societăţii post-comuniste, în general, şi a domeniului CD în particular 5, alungându-i practic din ţară. În acelaşi timp cei care pot fi de acum consideraţi ca aparţinâd grupării resemnate au datoria cel puţin să prezinte experienţele de viaţă aflate la originea prezentei convingeri. Din păcate (din nou) sistemul socio-profesional comentat în secţiunea anterioară este bine consolidat. O dovedesc anii post-1989 de continuă degradare a domeniului CD, fără ca personalităţi ştiinţifice şi/sau societăţi profesionale reprezentative să exprime proteste la nivel naţional. Însăşi luările viguroase de poziţie în favoarea adoptării criteriilor internaţionale de excelenţă ştiinţifică, citate în Ref. 2, nu au avut urmări la scara întregului sistem CD. Cu relativă părere de rău se impune constatarea că o critică hotărâtă a sistemului a venit numai din partea sindicatelor din domeniu. Este un aspect onorant pentru acestea dar cu totul insuficient pentru o schimbare reală, în absenţa autorităţii ştiinţifice. O situaţie recentă din activitatea IFIN-HH poate fi considerată definitorie. În martie 2002 Consiliul Ştiinţific (CS) al IFIN-HH a primit din partea departamentului de fizică nucleară (DFN) un proiect de apel 14 destinat atât colegilor din domeniul CD cât şi întregii societăţi, în vederea discutării şi eventualei adoptări. Apelul se dorea a fi expresia unui protest faţă de situaţia de criză a CD, de către reprezentantul principal al institutului, respectiv consiliul său ştiinţific. Susţinerea adoptării imediate şi transmiterii apelului către mass media a fost exprimată în general la prezentarea proiectului în cadrul CS/IFIN-HH din respectiva lună, cu excepţia preşedintelui CS. Acesta a considerat că respectivul apel nu este bine formulat, asumându-şi sarcina de a elabora o versiune îmbunătăţită. Proiectul respectiv sau un altul similar nu a mai fost însă discutat ulterior, deşi universitari reprezentativi din afara institutului constată acum că la IFA «aproape totul este o ruină» 15 (simultan cu aprecierea poate supradimensionată: «dacă noi, în momentul de faţă, mai suntem cotaţi în lume că facem ştiinţă, în mare parte aceasta se datorează IFA, pentru că ei publică lucrări ştiinţifice cu factori de impact, lucrări care sunt citate în lume» 15 ). Dacă nici prezentarea unitară a unui punct de vedere nu este posibilă, în condiţiile în care primirea salariilor în institut a devenit o necunoscută majoră, Biblioteca Naţională de Fizică nu a mai primit jurnale internaţionale de 14 luni şi este îngheţată la propriu de 6 luni, iar blocajele financiare afectează în mod egal şi contractele internaţionale semnate, atunci se pot estima şansele organizării unor acţiuni concrete. 5. Concluzii (?) În loc de concluzii se poate exprima eventual speranţa că aşteptările tinerei generaţii de cercetători ştiinţifici să fie răsplătite cu mai mult decât organizarea de simpozioane, cu sau fără participare internaţională, şi/sau înfiinţarea unor instituţii simbolice dar inoperante la nivel de generaţie. În momentele în care ţara noastră a pierdut deja exponenţi reprezentativi dintr-o întreagă decadă, e utilă rememorarea modului în care Romania modernă a fost construită nu numai de cunoscuţii fruntaşi paşoptişti dar şi de generaţii întregi de tineri reveniţi în ţară după studii la Paris, Berlin, sau Viena. Atunci generaţiile se întorceau pentru a demonstra acasă valoarea dobândită în străinătate, iar acum pleacă pentru că valoarea nu mai are căutare pe aici. Schimbarea care poate aduce ceva nou în viitorul apropiat constă în recunoaşterea şi cultivarea valorilor în locul alungării lor. Ultima întrebare priveşte poziţiile meritate de aceste valori, respectiv dacă cei care le ocupă acum - de mai mult sau mai puţin timp, ştiind sau nu să mai facă şi altceva - vor accepta sau nu cedarea lor. Răspunsul pare a fi într-adevăr o problemă. 14Proiect-Apel, Consiliul Ştiinţific al IFIN-HH, DFN/IFIN-HH, Bucureşti, martie 2002 (nepublicat; anexat). 15 I.M. Popescu, Nici un guvern nu a gândit logic cercetarea şi învăţământul, Adevărul, , p. 8. 5

6 A P E L Anexă (PROIECT) Ca urmare a continuării situaţiei de criză a sistemului de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică (CD) din Romania, unica prezentare corectă ce se impune a fi susţinută de către: - cercetătorii ştiinţifici în faţa comunităţii naţionale, - MEC în faţa guvernului Adrian Năstase, şi - guvernul Adrian Năstase în faţa Comisiei Europene (CE) - Bruxelles, este aceea că, prin politica de finanţare actuală, se obţine dispariţia şi a ceea ce a mai supravieţuit din cercetarea românească instituţionalizată. În cursul acestui semestru va deveni realitate întreruperea de facto a procedurii de aderare a Romaniei la Uniunea Europeană (UE) - din punctul de vedere al capitolului CD - datorită dispariţiei premiselor necesare pentru elaborarea unor propuneri competitive pentru proiectele ştiinţifice ale UE. Astfel, Romania va plăti în continuare preţul integrării activităţii de cercetare în UE dar nu va avea nici un beneficiu, activitatea CD naţională fiind între timp ca şi desfiinţată. Elementele acestei constatări sunt pe scurt următoarele. Capitolul CD a fost închis formal cu toate ţările în curs de aderare, dar în prezent acestora li se cere 1 să-şi ridice nivelul infrastructurii CD - implicând şi asigurarea personalului competent - pentru a beneficia cu adevărat de lărgirea UE. În Romania nu se mai asigură infrastructura CD sub nici unul din aspectele: salariile - deja la nivele ridicole şi ilogice 2 - se plătesc cu întârziere şi parţial (de exemplu cca. 50% în ultimile 8-9 luni la IFIN-HH), ceea ce afectează brutal în special asigurarea utilităţilor necesare activităţii CD; menţinerea aparaturii şi a tehnicii de calcul la nivelul necesar - prin investiţii - a devenit numai simbolică şi absolut conjuncturală, adică ne-economică şi ineficientă; asigurarea periodicelor specifice de circulaţie internaţională a ajuns la zero pentru anul 2002, cele 10 miliarde de lei 3 ale MEC - planificate iniţial în acest scop - fiind redirecţionate pentru plata salariilor. În consecinţă adresăm acest apel tuturor celor interesaţi pentru a influenţa guvernul şi Parlamentul Romaniei în sensul respectării legilor naţionale 4 şi angajamentelor 5 asumate faţă de CE, precum şi a promisiunilor guvernamentale formulate ca răspuns la acţiunile sindicale din luna noiembrie 2001 dar uitate până în Astfel nu va mai fi ignorată sublinierea recentă 6 a preşedintelui CE, Romano Prodi, privind rolul actual al CD: "nu poate exista societate bazată pe cunoaştere fără cunoaştere". martie 2002 CONSILIUL STIINTIFIC AL IFIN-HH 1 Gűnter Verheugen, First Meeting of Member States and Candidate Countries Research Ministers, Brussels, July 12, 2001, CORDIS Focus No. 178, 30 July 2001, p Este ilustrativ cazul IFIN-HH, susţinut ca centru de excelenţă de către CE (singular într-o astfel de poziţie în cadrul MEC), unde salariile nete ale oaspeţilor străini sunt - conform standardelor CE pentru Romania - de 1200 EURO pentru doctoranzi şi 2400 EURO pentru tinerii doctori în ştiinţe, dar de numai maxim 300 EURO pentru conducătorii lor ştiinţifici din IFIN-HH (profesori asociaţi ai Universităţii Bucureşti). În aceste condiţii nu mai sunt necesare nici explicaţii asupra "exodului de creiere" - cât mai departe posibil. 3 Reprezentând totuşi numai 0.2% din cele 5000 de miliarde lei constituind facilităţi fiscale acordate în de către guvernul Adrian Năstase societăţilor private SN "Tutunul Romanesc" şi RAFO-Oneşti, cf. "Adevărul"/ , p Legea 95/1998 prevede alocarea a 4% din PIB pentru învăţământ şi 0.8% pentru CD, pentru domeniul nostru fiind însă alocaţi în ultimii 2-3 ani numai între %! Pe de altă parte, adoptarea proiectelor unei legi a CD şi a statutului cercetătorului - discutate pe larg în cadrul comunităţii CD - este amânată sine die de guvernele şi Parlamentul Romaniei. 5 Acestea includ alocarea pentru CD a unui procent de cca. 0.5% din PIB, pentru o minimă compatibilitate cu cele 1.90% atribuite în medie de UE în acelaşi scop (şi ele inferioare celor 2.64% şi 3.04% similare alocate de SUA şi respectiv Japonia, cf. CORDIS Focus No. 185, 19 Nov. 2001, p. 4). 6 Romano Prodi, European Parliament, January 16, 2002, CORDIS Focus No. 189, 28 January 2002, p. 1. 6