Scriitoarea Ioana Parvulescu: "Ar trebui sa se dea amenda daca traiesti cu viteza prea mare" Simona Chitan, Scriitoarea Ioana Parvulescu descrie, in noul roman,,viitorul incepe luni", si atmosfera din ziarul,, Adeverul", condus de Constantin Mille, in 1898, pe atunci o gazeta rivala cu "Universul", "socialista si teribil de antimonarhista". Dupa ce a publicat,,viata incepe vineri", scriitoarea Ioana Parvulescu, a lansat, in aceasta toamna, la targul de carte Gaudeamus, volumul,,viitorul incepe luni". Personajele sunt prinse in noi intamplari: politica, dezordine si povesti de dragoste care nu exclud escrocheria. Le leaga un singur lucru: obsesia pentru viitor. Scriitoarea descrie in noul roman,,,viitorul incepe luni", si atmosfera din ziarul,, Adeverul", condus de Constantin Mille, in 1898.,,Adevarul": Primul dumneavoastra roman,,,viata incepe vineri", se petrece in numai 13 zile, iar al doilea,,,viitorul incepe luni", intr-o singura saptamana. Scurtarea timpului are legatura cu titlul, e viitorul mai rapid> Ioana Parvulescu: Desigur. Azi toata lumea se plange de lipsa de timp si de accelerarea vietii. Ar trebui, cred, sa se dea amenda, ca la circulatie, daca traiesti cu viteza prea mare, daca depasesti viteza buna de trait. Kundera
a pledat de mult pentru domolirea ritmului, in,,incetineala (La lenteur). Ce-i drept, cand vezi azi filme de aventuri de acum nu mai mult de 20-30 de ani, care tinerilor de atunci li se pareau desfasurate la viteza maxima, ti se par destul de domoale. In romanele mele exista un amestec de ritmuri, de viteze in care traiesc chiar eu: sunt in genere contra cronometru, dar am si zile in care ma smulg din timp si ma ascund in lentoare si lene. Calatoria in viitor cere iuteala, cea in trecut domolire... Ce rol au ziarele,,adeverul" si,,universul" Sunt esentiale, amandoua, sunt cele doua voci publice care comenteaza - iar uneori exagereaza sau deformeaza - evenimentele. Naratorul meu e redactor la,,universul", iar stilul lui narativ imprumuta ceva din tehnicile gazetaresti pe care le cunoaste foarte bine.,,adeverul" e gazeta rivala. Pe atunci, cand a fost preluata de Constantin Mille, era o gazeta socialista si teribil de antimonarhista. Presa era deja un personaj cotidian in viata oamenilor, se manca gazeta pe paine. Realitatea era deja vazuta prin lupele gazetarilor
Spuneati ca in secolul al XIX-lea se afla inca o bucata de viitor nestricata si pe care, candva, vom reusi s-o regasim. Cum vedeti acest viitor,,nestricat" din perspectiva noului roman> Recreati din nou atmosfera lumii bucurestene din preajma anului 1900 ca-ntr-un film. Va vedeti ecranizate romanele> O, mi-ar placea! Cel putin la acest al doilea roman,,,viitorul incepe luni", regret nespus ca nu sunt regizor. Alunecarea asta dintr-un timp in altul, in cateva locuri care existau si la 1898 si exista si in 2012, Ateneul, Catedrala Sf. Iosif, strada Gerota (pe-atunci Cantacuzino) etc. se poate face extraordinar de frumos in film. Chiar si scena sfarsitului unei lumi si a inceputului altei lumi ar putea iesi fantastic pe pelicula. In plus, exista si teme muzicale, gata alese, de pilda un anume menuet al lui Handel sau ariile,,che gelida manina", din,,boema", si,,la donna e mobile", din,,rigoletto". Aveti in minte un eventual regizors Cu ce regizor roman sau strain v-ati gasi sau v-ati gasit afinitatin Dintre regizorii romani l-as vedea cel mai aproape pe domnul Nae Caranfil, ale carui filme ma incanta, au si constructie riguroasa, si surpriza, si poezie, si umor. (Am avut prilejul alta data si sa-mi exprim admiratia pentru filmul romanesc de azi, in totalitate). Ca sa visez: mi-ar placea sa fiu invitata odata la premiera filmului,,viitorul incepe luni", de Nae Caranfil. Cat de greu v-a fost sa deveniti din eseista romancierau Recunosc ca ai nevoie de un anumit curaj pentru a trece de la statutul sigur de eseista la cel incert de romanciera. Dar creatia si confortul merg rareori mana-n mana. Cred ca orice creator adevarat are nevoie de curaj, desi reciproca nu e valabila, nu orice curaj duce la creatie. In plus, am debutat tarziu ca romanciera, deci riscul era mai mare. Oamenii pun etichete si le e lene sa le schimbe, prejudecatile sunt uriase. (Nici pana azi Calinescu nu e considerat romancier, desi,,enigma Otiliei" e unul dintre cele mai bune romane interbelice si nici celelalte nu-s de lepadat.) Tocmai de aceea am ales sa scriu, pentru inceput, romane care sa lase senzatia lejeritatii, semi-politiste. Cu cat romanul e mai lejer si cu o actiune mai bine inchegata, cu atat, ca sa iasa bine, il scrii mai greu. Imi place sa sper ca, daca stii sa cauti sub stratul acesta de suprafata, dai si de lucruri de alt tip. Ati si cartografiat, la sfarsitul cartii, teatrul actiunii romanului. Cat de importanta e spatialitatea in raport cu temporalitatea in romanele dumneavoastra Spatiul e mic, un perimetru restrans, cateva locuri fixe. Timpul, in schimb, e incapator si alunecos. Cred ca asta se explica asa: eu, care n-am deloc simt de orientare, am nevoie si in carte de niste repere spatiale fixe, solide (de altfel totul e aproape de locuinta mea). In schimb timpul, care, asa cum spun si in roman, e un mare escroc, reuseste sa pacaleasca si sa dea tensiune ratacirilor personajelor mele. E de fapt o ratacire fata de ele insele, o ratacire interioara. Suntem fiinte alcatuite din timp, spun filozofii...xix se poate transforma concret, in scris, in XXI. In carte un personaj o face scriind cifrele cu scobitori. Si apoi povestitorul comenteaza ca totul e o
chestiune de ordine. Un cuvant care trebuie inteles si ca armonie. Asta ne cam lipseste, in epoca de azi. Dar, vorba lui Caragiale: sa nu ne facem spaima si sange rau degeaba, ca nu exista pe lume,,specie zoologica" mai unitara decat omul. Preocuparea dumneavoastra pentru Caragiale s-a concretizat in doua eseuri:,,in Tara Miticilor. De 7 ori Caragiale" (2007) si,,lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale" (2011). Ce nu s-a facut pentru Caragiale, in anul sarbatorii lui Caragiale a avut destul noroc sa fie sarbatorit mai ales prin carti despre el, nu prin vorbe festive, pe care le-ar fi ironizat cel dintai. Sunt carti clasice si audiobookuri, carti noi si reeditari, Dan C. Mihailescu fiind campionul, cu trei titluri, doua noi si o reluare din 1994. Cred ca lui Caragiale i-ar fi placut si sa ridice cineva cu o halba de bere in cinstea lui. O fi facut-o cinevat Aventura, umor si poezia clipei trecatoare In noul roman al Ioanei Parvulescu,,,Viitorul incepe luni", toate personajele au ceva de ascuns. Dragostea, oarba si imprudenta, nu ajuta prea mult la limpezirea lucrurilor. Conu Costache, un politist elegant, pasionat de ceea ce face, trebuie sa dea rapid de urma adevaratilor raufacatori. Intr-o singura saptamana, incepand de luni, 23 februarie, si pana duminica, 1 martie, Capitala e zguduita de o multime de evenimente. Si totul porneste de la o conferinta stiintifica tinuta la Ateneu de un doctor tanar si ambitios. Pretul cartii, editata de Humanitas, este de 35 de lei. A scris despre Bucurestiul interbelic
Ioana Parvulescu este conferentiar universitar la Facultatea de Litere din Bucuresti, unde preda literatura romana moderna, si a fost timp de 18 ani redactor la Romania literara. A initiat si coordonat la Editura Humanitas colectia de literatura universala,,cartea de pe noptiera". Pasionata cititoare de documente de tip jurnal, memorii, scrisori si ziare din care reface lumi pierdute, a scris mai multe carti de eseuri, reeditate de mai multe ori, intre care Intoarcere in Bucurestiul interbelic (2003), In intimitatea secolului 19 (2005), Cartea intrebarilor (2010). Preocuparea autoarei pentru Caragiale s-a concretizat in doua eseuri: In Tara Miticilor. De 7 ori Caragiale (2008) si Lumea ca ziar. A patra purere: Caragiale (2011). Romanul Viata incepe vineri (2009) a aparut in 2011 si in traducere suedeza.