Cronologie a Faptelor Apostolilor ºi Epistolelor pauline I. Introducere Spre deosebire de multe pãrþi ale Vechiului Testament care conþin în mod frecvent un cadru de material genealogic ºi referinþe cu privire la anumite evenimente datate, Noul Testament nu este construit pe o structurã cronologicã exactã. Elementele sale cu privire la timp trebuie determinate în cea mai mare parte din referinþe accidentale despre evenimente cunoscute în istoria secularã ºi din menþionarea ocazionalã a unor perioade de timp. Urmãtorul studiu al dovezilor disponibile este mai degrabã scurt decât exhaustiv. II. Date istorice seculare Existã mai multe evenimente istorice menþionate în Faptele apostolilor ºi în epistolele pauline care sunt de folos în stabilirea unei cronologii. Totuºi, deoarece aproape toate acestea nu au o datare exactã, orice schemã cronologicã construitã pe ele trebuie sã rãmânã doar aproximativã. Aceste evenimente sunt urmãtoarele: domnia lui Areta în Damasc, moartea lui Irod Agripa I, foametea din Palestina din timpul domniei lui Claudiu, exercitarea funcþiei de proconsul a lui Galion în Ahaia ºi ajungerea lui Festus în funcþia de procurator al Palestinei. Pe lângã acestea, care sunt toate menþionate în Noul Testament, mai sunt ºi anumite întâmplãri din timpul domniei lui Nero care, eºi nu sunt menþionate nici în Faptele apostolilor ºi nici în epistole, cu siguranþã cã au avut o influenþã asupra cronologiei Noului Testament. Domnia lui Areta în Damasc.-În 2 Corinteni 11,32 Pavel dã indicii cã în momentul în care el a scãpat din Damasc (vezi Faptele apostolilor 9,25) Areta domnea în Damasc sau cel puþin nabataenii, printr-un etnarh sau reprezentant. Areta IV a fost rege al nabataenilor cam de la anul 9 î.hr. pânã la aprox. 40 d.hr. Totuºi, dovezi de pe monezi indicã faptul cã Damascul se afla sub stãpânire romanã în timpul domniilor lui August ºi Tiberiu, deci Areta poate sã fi avut autoritate acolo înainte de moartea lui Tiberiu în anul 37 d.hr. Prin urmare, perioada domniei lui Areta în Damasc este între anii 37 ºi 40 d.hr. Astfel scãparea lui Pavel trebuie sã fi avut loc în acel timp. Moartea lui Irod Agripa I.-Faptele apostolilor 12,1-23 aºazã, dupã câte se pare, moartea lui Iacov, fiul lui Zebedei ºi întemniþarea lui Petru imediat înainte de moartea lui Irod Agripa I. Agripa a urmat la tron în teritoriile lui Filip tetrarhul la scurt timp dupã ce Caligula a ajuns împãrat în anul 37 d.hr. (Iosif Antiquities xviii. 6. 10; War ii. 9. 6 [18]). Cu puþin timp înainte de moartea sa în ianuarie anul 41 d.hr., Caligula a adãugat Galileia teritoriilor lui Agripa (Antiquities xviii. 7. 2), ºi curând dupã ajungerea la tron a urmãtorului împãrat, Claudiu, Agripa a primit ºi Iudea (idem xix. 5. 1; War ii. 11. 5 [215]). Iosif (Antiquities xix. 8. 2) declarã cã Agripa a domnit asupra Iudeii timp de trei ani ºi a împlinit ºapte ani de domnie la data morþii sale. Astfel data morþii lui Agripa ar fi 44 d.hr. Fapte 12,3.19 aratã cã aceasta s-a petrecut la vremea Paºtelui ºi astfel primãvara. Vezi Palestina sub Irodieni. Foamete în Palestina.-Faptele apostolilor 11,28 relateazã cã Ahab, un profet din Antiohia, a prezis o foamete în Palestina care a avut loc în timpul domniei lui Claudiu (41-54 d.hr.). Ca rãspuns la aceastã profeþie, Saul ºi Balnaba au fost trimiºi de cãtre biserica din Antiohia sã ducã un
ajutor creºtinilor din Iudea (vers. 29,30). Iosif relateazã o foamete în Palestina în timpul stãpânirii ca procurator a lui Fadus ºi Alexandru (Antiquities xx. 5. 2; cf. idem 2. 5) care, cel mai probabil, trebuie identificatã cu foametea menþionatã în Faptele apostolilor. Având în vedere cã Fadus a fost numit în Iudea în locul lui Agripa I, care a murit în anul 44 d.hr, este rezonabil a data începutul domniei sale cu acest an. Data exactã a sfârºitul perioadei de procurator al lui Fadus ºi venirea succesorului sãu, Alexandru, nu poate fi stabilitã. Totuºi Iosif, (idem 5. 2), relatând despre moartea lui Irod din Calcis ca petrecându-se în anul al optulea al domniei lui Claudiu (probabil cândva în perioada din toamna lui 47 d.hr. pânã în toamna lui 48 d.hr.; conf. Mishnah Rosh Hashanah 1. 1; Soncino ed. Talmud, p. 1), indicã de asemenea cã acest eveniment a avut loc în timp ce era procurator Cumanus, care a fost succesor al lui Alexandru. În consecinþã, perioada lui Alexandru trebuie sã fi durat nu mai târziu de anul 48 d.hr. De aceea pare normal de concluzionat cã foametea menþionatã în Fapte 11 a avut loc cândva între anii 44 ºi 48 d.hr., ºi deoarece a cãzut în perioada ambilor procuratori, pare mai mult ca probabil sã fi avut loc mai degrabã mai devreme în cadrul acestei perioade decât mai târziu. Expulzarea iudeilor din Roma.-Când Pavel a ajuns în Corint în cea de-a doua sa cãlãtorie misionarã, el a gãsit acolo pe Acuila ºi Psicila, un cuplu iudeu care plecase recent din Roma când Claudiu îi expulzase pe iudei din cetate (vezi Fapte 18,1,2). Singurul scriitor antic care menþioneazã o datã pentru acest eveniment este istoricul din secolul cinci Orosius (History vii. 6. 15). El dã Iosif ca sursã a sa pentru plasarea expulzãrii iudeilor de cãtre Claudiu anul al nouãlea al acelui împãrat (48-49 d.hr.). Deºi nu existã un text al lui Iosif care sã relateze acest lucru, nu existã motiv a concluziona cã afirmaþia lui Orosius este neapãrat greºitã. Galion proconsul în Ahaia.-Cândva în perioada ºederii lui Pavel în Corint în cea de-a doua sa cãlãtorie misionarã, Galion era proconsul în Ahaia (vezi Faptele apostolilor 18,12). În contrast cu procuratorii, care deþineau o funcþie dupã plãcerea împãratului, proconsulii, care erau desemnaþi de Senatul Roman, guvernau în mod normal numai un an, deºi uneori puteau sta doi ani. Prin urmare, Galion nu a fost probabil prea mult timp în Ahaia. Un fragment de pe o inscripþie a lui Claudiu din Delfi, Ahaia, face referire la Galion ca proconsul; alte inscripþii din aceeaºi domnie ajutã la fixarea datei ca fiind anul 51 sau 52 d.hr. (vezi nota cronologicã a lui Lake în The Beginnings of Christianity, Part I: The Acts of the Apostles editat de F. J. Foakes Jackson ºi Kirsopp Lake, vol. 5, pp. 460-464). Deoarece în mod normal proconsulii îºi preluau slujba la începutul verii, se pare cã Galion a fost proconsul în Ahaia fie de la mijlocul lui 51 d.hr. pânã la mijlocul lui 52 d.hr, fie de la mijlocul lui 52 d.hr. pânã la mijlocul lui 53 d.hr. Dacã a fost proconsul doi ani, guvernarea sa trebuie sã fi cuprins toatã aceastã perioadã. Guvernarea lui Festus.-Faptele apostolilor 24,27 pânã la 25,12 indicã faptul cã întemniþarea timp de doi ani a lui Pavel la Cezarea s-a sfârºit la scurt timp dupã ce Festus a urmat lui Felix ca procurator roman în Iudea. Sursele existente nu permit o datare exactã a acestui transfer de guvernare. Data cea mai timpurie poate fi determinatã prin faptul cã, cu doi ani înainte (cap. 24,27), când Pavel a fost arestat în Ierusalim, rãzvrãtitul egiptean cu care a fost confundat apostolul dupã câte se pare doar recent îºi pusese la cale revolta ºi a fugit (vezi cap. 21,37. 38). Iosif afirmã cã acest lucru a avut loc în timpul domniei lui Felix (Antiquities xx. 8. 6; War ii. 13. 5 [263]) ºi aratã cã Nero era împãrat la data aceea (Antiquities xx. 8. 4,5). Cum Nero a urmat la tron în octombrie anul 54 d.hr., arestarea lui Pavel, care a avut loc de cincizecime, nu a putut avea loc mai devreme de începutul verii anului 55 d.hr. Arestarea lui spre a fi dus la Roma a putut avea loc, cel mai devreme, cândva la mai mult de un an dupã aceea ("cei doi ani" ai lui Luca, Faptele apostolilor 24,27; vezi Vol. II, pag. 136,137), în toamna anului 56 d.hr. Cum Festus de abia sosise la data aceea,
anul 56 d.hr. este, dupã câte se pare, data cea mai timpurie posibilã pentru începutul guvernãrii sale. Data cea mai târzie posibilã pentru sosirea lui Festus trebuie dedusã din faptul cã succesorul lui Festus, Albinus, era procurator în timpul sãrbãtorii corturilor în toamna anului 62 d.hr., "cu patru ani înainte de rãzboi" (Josephus War vi. 5. 3 [300]; Loeb ed., vol. 2, p. 463). Deoarece este probabil cã Festus nu a domnit mai puþin decât doi ani, data cea mai tîrzie care poate fi desemnatã în mod rezonabil pentru începutul guvernãrii sale este 60 d.hr. Între cele douã extreme, anul 56 d.hr. ºi 60 d.hr., pentru transferul de putere de la Felix la Festus, mai plauzibilã ar pãrea o datã cãtre ultima parte a acestei perioade. Numirea lui Festus a avut loc, dupã câte se pare, cu ceva timp înainte de moartea lui Claudiu ºi a fost confirmatã de cãtre Nero când a urmat la tron ca împãrat (54 d.hr.; idem ii. 12. 8 [247]; 13. 2 [252,253]). Faptul cã Pavel, mai mult de un an înainte de venirea lui Festus, s-a referit la Festus ca "fiind de mai mulþi ani judecãtorul acestui neam" (Faptele apostolilor 24,10) constituie o indicaþie cã guvernarea sa cu greu s-ar fi putut încheia cu mult înainte de anul 60 d.hr. De aceea pare sigur a data venirea lui Festus în Palestina cam la anul 60 d.hr. III. Date din Noul Testament Mai mult decât majoritatea scriitorilor din Noul Testament, Luca, în Faptele apostolilor este conºtient de cadrul cronologic al prezentãrii sale. Prin urmare, pe lângã evenimentele discutate mai sus, pe care el le sincronizeazã mai mult sau mai puþin cu evenimentele din istoria secularã, Luca furnizeazã ºi alte elemente cu referire la timp în descrierea sa care sunt de folos în reconstruirea unei cronologii. În plus, Pavel însuºi face mai multe afirmaþii din când în când care aduc ºi alte informaþii. Pavel apare pentru prima datã în cartea Faptelor la momentul omorârii cu pietre a lui ªtefan. Nu existã o dovadã istoricã directã legatã de data morþii lui ªtefan. Totuºi, anumite consideraþii teologice sugereazã o anumitã datã. Cele 70 de sãptãmâni din profeþia lui Daniel au început la anul 457 î.hr. (vezi comentariul la Daniel 9,25, ºi Vol. III, pag. 97-104), ºi s-au încheiat la anul 34 d.hr. Aceastã perioadã de timp, în conformitate cu cele spuse de înger lui Daniel, a fost "hotãrâtã pentru poporul tãu" (v. 24). A fost o perioadã de timp specialã pusã deoparte iudeilor dupã care, este de la sine înþeles a presupune cã iudeii nu aveau sã mai fie consideraþi poporul ales al lui Dumnezeu. Din evenimentele raportate în Faptele apostolilor, martirizarea lui ªtefan de cãtre Sinedriu este poate cea mai clarã ºi reprezentativã respingere oficialã de cãtre iudei a creºtinismului. Deºi apostolii au continuat dupã aceea sã caute ºi sã converteascã dintre iudei, ºi deºi nu s-au dus imediat la neamuri cu evanghelia, la scurt timp tocmai dupã acest eveniment a fost botezat Pavel, apostolul proeminent pentru neamuri. Dupã cîte se pare, cam la aceeaºi datã l-a botezat Petru pe sutaºul roman, Corneliu (Faptele apostolilor 10,44-48). Toate acestea par a sugera cã uciderea cu pietre a lui ªtefan constituie semnalul dramatic al sfârºitului celor 70 de sãptãmâni (Vezi GC 328). Pe aceastã bazã, anul 34 a fost considerat de cãtre acest comentariu ca datã de referinþã pentru uciderea cu pietre a lui ªtefan. Convertirea lui Pavel trebuie sã fi avut loc la scurt timp dupã aceea.
Dupã convertirea sa, probabil în anul 35 d.hr., Pavel a rãmas în Damasc "multe zile" (cap. 9,23). Întrucât urmãtoarea sa cãlãtorie raportatã în Faptele apostolilor a fost la Ierusalim dupã ce a reuºit sã scape din Damasc printr-un coº (Faptele apostolilor 9,25,26; cf. 2 Corinteni 11,32), retragerea sa în Arabia (vezi Galateni 1,17) trebuie sã fi avut loc înainte de acest eveniment deoarece în acel moment el nu vizitase încã Ierusalimul dupã convertirea sa. Prima sa vizitã la Ierusalim a fost "la trei ani" de la convertirea sa (Galateni 1,18), ºi astfel poate fi datatã cam la anul 38 d.hr. Probabil în acel timp a avut loc viziunea raportatã în Faptele apostolilor 22,17-21. Dupã vizita sa la Ierusalim, Pavel s-a dus la Tars (vezi cap. 9,30). Aici l-a gãsit Barnaba câþiva ani mai târziu ºi l-a invitat sã îl ajute în lucrarea din Antiohia. Pavel a rãmas în Antiohia "un an întreg" (vezi cap. 11,25.26). "În acele zile" profetul Agab a proorocit foametea din Iudeea iar biserica din Antiohia i-au trimis pe Pavel ºi Barnaba la Ierusalim cu daruri (vezi vers. 27-30). "Cam în acel timp" (vezi cap. 12,1; probabil în timp ce Pavel se afla în Antiohia ºi nu dupã vizita sa la Ierusalim cu Barnaba; vezi Note suplimentare la Fapte 12, nota 2) Irod l-a ucis pe Iacov ºi l-a întemniþat pe Petru (vezi vers. 1-3), ºi a murit curând dupã aceea, în anul 44 (vezi pag. 98). La sfârºitul acelui an al sãu de ºedere în Antiohia, cam pe la anul 44-45, Pavel ºi Barnaba au pornit în prima cãlãtorie misionarã. Cât de mult a durat acest tur nu se ºtie, însã la întoarcerea lor Pavel a rãmas în Antiohia "mult timp" (Vezi Faptele apostolilor 14,28). Când s-au iscat disensiuni cu privire la acceptarea nemaurilor în bisericã fãrã circumciziune, Pavel, Barnaba ºi alþii au mers la Ierusalim, unde problema a fost rezolvatã într-un consiliu cu apostolii (cap. 15). Aceastã vizitã la Ierusalim pare probabil a fi cea pe care Pavel o menþioneazã în Galateni 2,1 ca având loc "la patrusprezece ani dupã aceea" întrucât problema în discuþie în ambele cazuri era circumciziunea (Vezi Nota Adiþionalã la Faptele apostolilor 15). Totuºi, contextul nu indicã clar evenimentul de la care trebuie socotiþi aceºti patrusprezece ani. Ei pot fi înþeleºi ca începând fie cu convertirea lui Pavel (Galateni 1,15,16) fie cu prima sa vizitã la Ierusalim ce a avut loc trei ani mai târziu (v. 18). Prin urmare, trebuie îngãduitã largheþe în datarea consiliului de la Ierusalim, însã acesta poate fi aºezat cam la anul 49 d.hr. "La câteva zile" (Fapte 15,36) dupã întoarcerea lui Pavel în Antiohia, acesta i-a propus a doua cãlãtorie misionarã lui Barnaba, iar când între cei doi s-au ivit discuþii, Pavel a pornit împreunã cu Sila. Dupã ce au predicat în Frigia, Galatia ºi Misia, ei au ajuns în Troa. De aici au mers cu corabia în Macedonia ºi au predicat în Filipi, Tesalonic ºi Berea. Apoi Pavel s-a dus la Atena ºi dupã experienþa sa de la colina lui Marte, el s-a oprit în Corint unde a rãmas "un an ºi ºase luni" (cap. 18,11). Dupã câte se pare, în ultima parte a acestei perioade, sau posibil la sfârºitul ei, a avut loc înfãþiºarea înaintea proconsulului Galion, care a fost stabilitã mai sus ca având loc cândva între vara lui 51 d.hr. ºi 53 d.hr. "Pavel a mai rãmas destul de multã vreme acolo" (v. 18) ºi apoi a pornit spre Palestina. În armonie cu aceastã dovadã, reîntoarcerea lui Pavel din a doua cãlãtorie misionarã poate fi stabilitã cam la anul 52 d.hr. Înainte de a începe cea de-a treia sa cãlãtorie misionarã, care a durat probabil de la anul 53 la 58 d.hr., Pavel a petrecut din nou "ceva timp" în Antiohia (cap. 18,23). Apoi a cãlãtorit prin Galatia ºi Frigia apoi mai departe spre Efes, unde a petrecut "trei ani" (cap. 20,31). Apoi s-a dus prin Macedonia în Grecia, petrecând trei luni acolo (vers. 3) ºi s-a întors iarãºi prin Macedonia cam pe la vremea Paºtelor (primãvara) în Troa, Asia Micã, de unde a mers cu corabia la Milet ºi apoi în Palestina, sosind acolo primãvara târziu sau la începutul verii cam de rusalii, probabil în anul 58. În Ierusalim Pavel a fost atacat de o gloatã, a fost întemniþat ºi curând dupã aceea a fost luat în Cezareea, unde a rãmas timp de "doi ani" (cap. 24,27) pânã ce Festus, curând dupã venirea sa, (anul 60 d.hr., vezi pag. 99), l-a trimis la Roma ca sã se prezinte în faþa Cezarului. Pavel ºi tovarãºii
lui au cãlãtorit cu corabia toamna, dar nu au reuºit sã-ºi încheie cãlãtoria din cauza unui naufragiu ºi au fost obligaþi sã ierneze pe insula Malta (vezi cap. 27,12,14-44; 28,1). "Dupã trei luni" (cap. 28,11) ei au putut sã-ºi continue cãlãtoria ºi au sosit la Roma probabil devreme în primãvara urmãtoare, anul 61 d.hr. Aici Pavel a fost prizonier cam doi ani. Având în vedere cã Luca raporteazã despre aceastã perioadã ca fiind "doi ani întregi" (cap. 28,30), au fost probabil mai mult de doi ani ºi probabil între anii 61-63 d.hr. În acest punct se încheie relatarea din Faptele apostolilor ºi în continuare cronologia poate fi construitã doar ipotetic, pe baza dovezilor circumstanþiale gãsite în epistolele de mai târziu ale lui Pavel. Cele douã epistole, 1 Timotei ºi Tit oferã un tablou al cãlãtoriilor lui Pavel ºi tovarãºilor lui de cãlãtorie care nu intrã în cadrul relatãrii din Fapte (vezi vol. V, pag. 183-185). De aceea, este drept a concluziona cã Pavel a fost eliberat dupã "doi ani întregi" de temniþã la Roma ºi cã aceste cãlãtorii despre care relateazã el au avut loc dupã aceastã eliberare. Nu putem ºti cât timp a fost el în libertate. Dacã a fost eliberat în anul 63 d.hr. este posibil sã nu fi fost în cetate în timpul persecuþiei lui Nero care a urmat dupã marele incendiu din acea cetate din iulie, anul 64 d.hr. Cãlãtoriile sale din aceastã perioadã l-au purtat cel puþin la Creta (Tit 1,5), ºi la Efes (1 Tim. 1,3), probabil în Macedonia (1 Tim. 1,3) ºi Grecia (2 Tim. 4,20), ºi poate în Spania (Romani 15,24,28; cf. tradiþiei relatate de Clement din Roma, cã Pavel a ajuns la "marginea de vest" [The First Epistle of Clement to the Corinthians 5 ANF, vol. 1, p. 6]). Dupã câte se pare, cîndva în timpul acestor cãlãtorii a mai fost arestat o datã, probabil la Troa (vezi 2 Tim. 4,13), ºi a fost dus la Roma. În 2 Tim. el este prozonier acolo, ºi de data aceasta el se aºtepta sã moarã curând (cap. 4,6). Având în vedere cã osândirea sa nu a avut loc înainte de o altã audiere în faþa lui Nero, ºi cum Nero a plecat din Roma în septembrie anul 66 d.hr., judecarea lui Pavel trebuie sã fi avut loc cam în acel timp. Apoi moartea sa trebuie sã fi avut loc la scurt timp dupã aceea, probabil în anul 67. d.hr. IV. Tentativã de cronologie a Faptelor Apostolilor Ani dupã Hristos 31 Rãstignirea, Înãlþarea, Rusaliile (vezi Vol. V, pp. 251-254). 34 ªtefan ucis cu pietre; biserica persecutatã; evanghelia dusã în Samaria. 35 Convertirea lui Pavel. 35-38 Pavel în Damasc ºi Arabia. 38 Pavel scapã din Damasc în timpul domniei lui Areta; viziteazã Ierusalimul "dupã trei ani" (Galateni 1,18); merge la Tars. 44 Iacov fratele lui Ioan martirizat; Petru întemniþat în timpul Paºtelui; moare Agripa. 44-45 Barnaba îl aduce pe Pavel în Antiohia; Pavel rãmâne acolo "un an întreg" (Fapte 11,26). 45 Barnaba ºi Pavel duc daruri celor afectaþi de foamete la Ierusalim.
45-47 Prima cãlãtorie misionarã a lui Pavel; la întoarcere Pavel rãmâne în Antiohia "nu puþin timp". (Faptele apostolilor 14,28, RSV). 49 Consiliul din Ierusalim, "la patrusprezece ani dupã aceea" (Galateni 2,1). 49 Pavel începe a doua cãlãtorie misionarã; predicã în Frigia, Galatia ºi vine în Europa. 51 Pavel soseºte în Corint unde rãmâne un an ºi jumãtate. 52 Sfârºitul celei de-a doua cãlãtorii misionare; Pavel "ceva timp" în Antiohia (Faptele apostolilor 18,23). 53-58 Cea de-a treia cãlãtorie misionarã a lui Pavel: cãlãtoreºte prin Asia Micã, stã trei ani în Efes, cãlãtoreºte prin Macedonia, stã trei luni la Corint. 58-60 Pavel întemniþat la Cezareea "doi ani" (Faptele apostolilor 24,27); pleacã toamna. 60-61 Cãlãtoria lui Pavel la Roma, sosirea acolo primãvara 61-63 Pavel prizonier la Roma "doi ani întregi" (Faptele apostolilor 28,30). 63-66 Pavel cãlãtoreºte în Creta, Asia Micã, Macedonia 67 Moartea lui Pavel ºi Petru. V. Încercare de cronologie a epistolelor lui Pavel Cronologia lucrãrii lui Pavel constituie baza pentru o aranjare cronologicã a scrisorilor sale existente. O cronologie absolutã a vieþii ºi lucrãrii lui Pavel nu se poate totuºi alcãtui, deoarece sursele de materiale disponibile sunt fie prea fragmentate, fie ambigue. De aceea, pentru majoritatea evenimentelor vieþii sale este posibil a se sugera mai mult decât o singurã datã (vezi pag. 97-101). Prin urmare, este imposibil a stabili cu precizie exactã data scrierii diferitelor sale scrisori. Totuºi, marja de eroare în ce priveºte datele prezentate în acest articol nu poate fi mare. În timp ce datele reale pot fi cu câþiva ani mai devreme sau mai târziu decât cele sugerate aici, nu poate fi pus la îndoialã faptul cã datele prezentate în continuare, care se bazeazã pe resursele existente, sunt aproape foarte corecte. Dacã ar fi descoperite date cronologice fix definite privind administraþiile lui Felix, Festus sau Sergiu Paulus, atunci ar fi posibil a aºeza cronologia lui Pavel pe o bazã mai solidã. Însã atât timp cât acest lucru nu se poate face, orice schemã cronologicã nu poate fi decât o încercare. De aceea, schema prezentatã aici nu are pretenþia de finalitate privind cronologia scrisorilor lui Pavel, însã ea prezintã rezultatele unui efort onest de a gãsi o soluþie pentru toate datele disponibile, inspirate sau seculare, biblice ºi ne-biblice, care au aruncat luminã asupra subiectului
în discuþie. Epistolele sunt examinate în presupusa lor ordine cronologicã. (Vezi de aemenea introducerea la fiecare). 1 Tesaloniceni. -Aceasta este prima epistolã pãstratã a lui Pavel, însã probabil nu prima epistolã cãtre o bisericã, deoarece la data aceea el se pare cã era deja cunoscut ca un autor de scrisori. Acest lucru este sugerat de avertizarea pe care o dã cu privire la falsele epistole care poartã numele lui, care se poate sã fi fost în circulaþie la scurt timp dupã aceea, în timpul când a fost scrisã cea de-a doua epistolã cãtre Tesaloniceni (2 Tesaloniceni 2,2). Faptul cã în acelaºi timp Pavel atrage atenþia la semnãtura lui personalã ca fiind un semn caracteristic al "fiecãrei epistole" a lui (cap. 3,17), sugereazã de asemenea cã circulau scrisori falsificate cu numele sãu în biserici. Asemenea scrisori ar fi putut sã aibã succes numai dacã Pavel era deja cunoscut ca un om care îºi exprimase frecvent pãrerea sa în scrisori cãtre diferite biserici sau persoane. Pare probabil ca un numãr de scrisori pierdute sã fi precedat 1 Tesaloniceni. Biserica din Tesalonic, cãreia i-a fost adresatã epistola 1 Tesaloniceni, a fost întemeiatã de Pavel în timpul celei de-a doua cãlãtorii misionare (49-52 d.hr). Tesalonic, capitala Macedoniei, era guvernatã de mai mulþi politarhi sub un prefect, ºi avea o populaþie de aprox. 200.000. Nu se ºtie cât de mult a stat Pavel acolo înainte ca tulburãrile stârnite de iudei sã-l oblige sã pãrãseascã cetatea ºi sã-ºi continue cãlãtoria. Pare cã a fost scurtã ºederea sa, din moment ce el îºi exprimã dorinþa de reveni în Tesalonic cât de curând cu putinþã pentru a încheia lucrarea despre care socotea cã are nevoie de atenþie din partea sa. Din Tesalonic Pavel s-a dus mai întâi în Berea ºi apoi la Atena, lãsând de fiecare datã când pleca convertiþi în urma lui. De la Atena Pavel l-a trimis pe Timotei în Tesalonic, fiindcã el însuºi nu s-a putut duce (1 Tesaloniceni 2,17 la 3,6). Când Pavel s-a întors cu Sila, Pavel s-a dus mai departe la Corint (Faptele apostolilor 18,5), unde Pavel i-a relatat despre starea spiritualã a bisericii din Tesalonic. Pavel, dându-ºi seama cã anumite neînþelegeri cu privire la învãþãturile sale aveau nevoie de atenþie imediatã acolo, a scris o scrisoare cunoscutã ca 1 Tesaloniceni. Se pare, de aceea, cã 1 Tesaloniceni a fost scrisã la scurt timp dupã sosirea lui Pavel în Corint. Potrivit cu încercarea de cronologie a lucrãrii lui Pavel acceptatã în acest comentariu, aceasta ar fi în anul 51 d.hr. (vezi pag. 100,102). 2 Tesaloniceni.-Aceastã scrisoare nu poate fi scrisã la mult timp dupã prima, deoarece conþinutul lor este asemãnãtor ºi aceiaºi tovarãºi ai lui Pavel, Sila ºi Timotei sunt menþionaþi la începutul scrisorii (2 Tesaloniceni 1,1; cf. 1 Tesaloniceni 1,1). Aceastã a doua scrisoare a fost ocazionatã probabil de întoarcerea în Tesalonic a purtãtorului primei epistole, de la care Pavel a aflat cã cuvintele sale cu privire la iminenþa celei de-a doua veniri au fost înþelese greºit ºi aplicate greºit de anumite elemente din bisericã. De aceea Pavel dã învãþãturii sale cu privire la a doua venire a lui Hristos în aceastã nouã expunere un puternic ton profetic, descoperind cititorilor sãi cã anumite evenimente mari, în special domnia lui Antihrist, vor precede revenirea lui Hristos. Aceste consideraþii constituie baza pentru datarea celei de-a doua epistole cãtre Tesaloniceni la scurt timp dupã prima, fie în ultimile luni ale anului 51 d.hr., fie în primele luni ale anului 52 d.hr., în timp ce Pavel era angajat în zidirea bisericii din Corint, care fusese adusã la existenþã prin eforturile sale. 1 Corinteni.-Aceastã scrisoare a fost scrisã din Efes (1 Corinteni 16,8), unde apostolul Pavel a lucrat cam trei ani (54-57 d.hr.) în timpul celei de-a treia cãlãtorii misionare (Faptele apostolilor
20,31; cf. AA 291). Mai devreme Pavel trimisese o scrisoare în Corint în care sfãtuise pe cititorii sãi sã nu aibã de a face cu curvarii (1 Corinteni 5,9). De aceea, aºa-zisa prima epistolã cãtre Corinteni este în realitate cea de-a doua epistolã adresatã acelei biserici. A fost ocazionatã în primul rând de rapoarte primite de Pavel cu privire la anumite stãri deplorabile din Corint (cap. 1,11; 5,1) care necesitau urgent atenþie (cap. 1 la 6), ºi în al doilea rând de un numãr de întrebãri puse apostolului de cãtre corinteni (cap. 7,1; 8,1; 12,1; 16,1). Acestea necesitau rãspunsuri detaliate. Scrisoarea a fost scrisã nu la mult timp dupã plecarea apostolului din Efeseni Pavel plãnuise sã plece din cetate la scurt timp dupã Rusalii (1 Corinteni 16,8), însã dupã câte se pare, izbucnirea unei rãscoale, descrisã de Luca în Faptele apostolilor 19,23-41, l-a obligat sã plece mai devreme. Aceste circumstanþe istorice, la care se face referire în scrisoarea sa, fac posibilã datarea epistolei în primãvara lui 57 d.hr., în ajunul plecãrii sale din Efeseni Dacã a fost trimisã prin grija lui Tit, nu este sigur, dar este posibil. 2 Corinteni.-Data acestei scrisori poate fi stabilitã cu uºurinþã, deoarece a fost scrisã în Macedonia la scurt timp dupã ce Pavel a pãrãsit Efesul în anul 57 d.hr. Întrucât eforturile dinainte ale lui Pavel de a remedia relele existente în acea bisericã fuseserã fãrã succes (2 Corinteni 2,1; 12,21), apostolul s-a hotãrât sã mai facã o încercare de reconciliere prin Tit, ajutorul sãu mai tânãr în lucrare. Tit a plecat din Efes cãtre Corint probabil primãvara devreme în anul 57 d.hr., ºi este posibil sã fi dus cu el aºa-zisa prima epistolã cãtre Corinteni. Dupã câte se pare, la plecarea lui Tit, cei doi bãrbaþi au cãzut de acord ca Tit, dupã ce-ºi va fi îndeplinit misiunea în Corint, sã plece spre Troa, unde Pavel plãnuise sã-l întâlneascã (cap. 2,12. 13). Mare a fost dezamãgirea apostolului când, sosind la Troa, a aflat cã Tit nu sosise încã. Deºi a gãsit perspective bune de a lucra în Troa, el ºi-a continuat cãlãtoria în Macedonia ºi a fost mult uºurat când s-a întâlnit cu Tit într-una din cetãþile Macedoniei. Bucuria de a-l fi întâlnit pe Tit a fost cauzatã în special de raportul primit de Pavel cu privire la schimbarea din inima membrilor greºiþi din Corint care, nu doar cã l-au acceptat cu bucurie pe Tit ca reprezentant al lui Pavel, dar au acceptat ºi solia lui de mustrare ºi au îndreptat relele existente (cap. 7,5-7). Când Pavel a aflat cã lucrarea plinã de tact a lui Tit a avut succes mai presus de aºteptãri, el i-a cerut tânãrului sã se întoarcã în Corint ºi sã continue lucrarea bunã pe care o începuse deja (cap. 8,16-18,22-24), în timp ce Pavel a petrecut mai mult timp în bisericile din Macedonia. Pavel i-a dat lui Tit o a doua scrisoare, epistola 2 Corinteni, în care ºi-a exprimat elocvent bucuria legat de veºtile bune pe care le primise cu privire la biserica din Corint. El i-a anunþat de asemenea despre planul sãu de a veni în Corint dupã o scurtã ºedere în Macedonia (cap. 12,14; 13,1). Iatã de ce data acestei scrisori poate fi stabilitã ca fiind probabil vara anului 57 d.hr. Galateni ºi Romani.-Cercetãtorii au douã puncte de vedere cu privire la data scrisorii cãtre Galateni. Majoritatea cercetãtorilor cred cã aceastã scrisoare a fost scrisã în timpul primei vizite a lui Pavel la Corint, aproximativ cam în acelaºi timp cu scrierea celor douã epistole cãtre Tesaloniceni. Stabilirea acestei date se bazeazã pe propria declaraþie de surprindere a lui Pavel cum cã Galatenii au pãrãsit "atât de curând" evanghelia sa, schimbând-o cu o alta (Galateni 1,6). Dupã câte se pare, în epistola sa Pavel relateazã experienþa lui personalã doar pânã la data consilului din Ierusalim (vezi Galateni 1,15 la 2,10; Faptele apostolilor 15), care a precedat evanghelizarea sa în Galatia în cadrul celei de-a doua cãlãtorii misionare (Faptele apostolilor 16,6). De aceea, susþinãtorii acestui punct de vedere concluzioneazã cã referinþa lui la apostazierea lor
"atât de curând" implicã faptul cã Pavel le scria la scurt timp dupã vizita lui acolo în cadrul celei de-a doua cãlãtorii. Între vizita sa la bisericile din Galatia la începutul celei de-a doua lui cãlãtorii misionare (Faptele apostolilor 16,6) ºi prima sa ºedere în Corint au trecut probabil mai puþin de doi ani, o perioadã pe care el a putut s-o caracterizeze ca fiind "atât de curând". Pe de altã parte, cei care susþin o datã mai târzie, scot în evidenþã faptul cã cuvântul "curând" din Galateni 1,6 nu poate fi interpretat ca aºezând vreo limitã definitã asupra timpului implicat. Cuvântul "curând" s-ar putea referi foarte bine la un scurt interval de timp dupã vizita sa acolo în a treia cãlãtorie. Un alt punct de vedere plaseazã scrierea cãtre Galateni în timpul ºederii de trei luni a lui Pavel în Corint în cadrul celei de-a treia cãlãtorii misionare, cam la anul 58 d.hr. Acesta se bazeazã pe faptul cã cele douã scrisori, cãtre Galateni ºi Romani sunt atât de asemãnãtoare în ce priveºte subiectul încât pare probabil ca ele sã fi fost scrise cam în acelaºi timp. Scrierea epistolei cãtre Galateni a fost determinatã de o controversã doctrinarã care a miºcat profund sufletul lui Pavel. Epistola cãtre Romani prezintã o amplificare a aceleiaºi teme ºi de aceea este posibil sã fi fost scrisã curând dupã scrierea celei cãtre Galateni. Cauza ce a dus la scrierea epistolei cãtre Galateni provine din apostazia de care a aflat din bisericile din provincia cu acel nume. Sub influenþa iudaizanþilor, aceºti creºtini cãutau mântuirea prin fapte (vezi p. 33). Pavel a fost atât de ºocat de gravitatea situaþiei, potrivit rapoartelor pe care le primise în aceastã privinþã, încât a scris Galatenilor cea mai asprã scrisoare din cele care sunt pãstrate de la el. Având în vedere cã el însuºi întemeiase bisericile din provincia Galatiei ºi acestea îi erau în mod special dragi inimii sale, iar apostazia lor îi cauzase atât de multã durere, nici un efort nu îi pãrea prea mare pentru a îndrepta rãul existent. Acest comentariu înclinã spre data de la urmã, adicã aprox. anul 58 d.hr. Cam în acelaºi timp, în timp ce inima lui Pavel era plinã de subiectul îndreptãþirii prin credinþã, se pare cã el a scris ºi epistola sa cãtre Romani (vezi AA 373,383). Epistola cãtre Romani conþine un numãr de afirmaþii clare cu privire la timpul când a fost scrisã. Pavel plãnuise sã-ºi continue lucrarea în vest, în special în Spania (Romani 15,24. 28), þarã în care spera sã ajungã în viitorul apropiat. Totuºi, la început trebuia sã facã o scurtã cãlãtorie la Ierusalim, deoarece simþea ca o datorie de onoare din partea sa sã ducã personal sãracilor din Ierusalim fondurile pe care le strânsese pentru ei în bisericile din Grecia ºi Macedonia (vers. 25-27). În drumul spre planificata vizitã în Spania el spera sã-ºi îndeplineascã una din dorinþele sale de mulþi ani de zile, ºi anume vizitarea bisericii din Roma (cap. 1,8-11; 15,23,24). Afirmaþiile cu privire la planurile de cãlãtorie ale lui Pavel aratã cu claritate cã scrisoarea cãtre Romani a fost scrisã la scurt timp înainte de plecarea sa din Corint spre Ierusalim. Deoarece Pavel a pãrãsit Corintul înainte de vremea Paºtelui în anul 58 d.hr., (vezi Faptele apostolilor 20,16), dupã ce petrecuse trei luni în Grecia (v. 3), se poate concluziona cã epistola cãtre Romani a fost scrisã în lunile de început ale anului 58 d.hr. Iar epistola cãtre Galateni a scris-o probabil cu puþin timp înainte de aceasta, adicã fie la sfârºitul lui 57 d.hr., fie la începutul anului 58. Epistolele din temniþã.-epistolele scrise în temniþã sunt cele cãtre Efeseni, Filipeni, Coloseni ºi Filimon. Faptul cã aceste epistole au fost scrise în timpul unei întemniþãri a apostolului este indicat cu claritate în urmãtoarele pasaje : Efeseni 6,20; Filipeni 1,13,14; Coloseni 4,18; Filimon 1,9.
Faptul cãtre scrisorile cãtre Efeseni, Coloseni ºi Filimon au fost scrise aproximativ în acelaºi timp este evident din faptul cã Pavel numeºte aceleaºi persoane în diferite epistole. Pavel îi trimisese pe Tihic ºi Onisim cu scrisorile în Efes, Colose ºi la Filimon (Efeseni 6,21; Coloseni 4,7-9). Onisim era un sclav fugit de la Filimon, pe care Pavel îl convertise în timpul întemniþãrii apostolului ºi care era acum gata sã se întoarcã la Filimon, stãpânul sãu din Colose (Filimon 10,11). Pavel a scris epistola cãtre Filimon ca o notã de recomandare cãtre stãpânul lui Onisim. Încã de timpuriu Roma a fost consideratã ca fiind locul din care au fost expediate epistolele scrise în temniþã. De obicei ele au fost datate în ultima parte a întemniþãrii apostolului acolo, deoarece el îºi exprimã în acestea dorinþa de a fi eliberat, pentru care el trebuie sã fie avut un anumit motiv (Filipeni 2,24; Filimon 22). Întemniþarea lui în Roma a durat doi ani (Faptele apostolilor 28,30), din primãvara anului 61 d.hr. pânã în 63 d.hr., în conformitate cu cronologia lucrãrii apostolului Pavel adoptatã în acest comentariu. De aceea, Efeseni, Coloseni ºi Filimon pot fi datate cam la anul 62 d.hr. Unii cercetãtori atribuie aceste episole celor doi ani de întemniþare a lui Pavel în Cezarea (probabil din primãvara lui 58 pânã în toamna lui 60 d.hr.), sau chiar unei perioade necunoscute de întemniþare în Asia Micã. Ei susþin cã conþinutul acestor scrisori ar necesita o apropiere geograficã mai mare între Pavel ºi destinatarii scrisorilor sale decât în cazul când acestea ar fi fost scrise din Roma. Aceste argumente nu sunt totuºi foarte convingãtoare iar ipoteza datãrii epistolelor scrise în închisoare, fie în perioada de temniþã în Cezarea, fie într-o altã întemniþare necunoscutã, au gãsit doar în micã mãsurã un rãspuns favorabil din partea cercetãtorilor Noului Testament în general. Scrisoarea cãtre Filipeni este probabil ultima dintre espistolele scrise în închisoare. Aceasta implicã faptul cã Pavel fusese la Roma pentru câtva timp, ºi cã vãzuse deja ceva roade ale eforturilor sale (vezi Filipeni 1,12-14). Mai mult decât atât, întreaga atmosferã a scrisorii este una de bucurie. Dupã câte se pare, Pavel aºtepta un rãspuns favorabil la apelul sãu fãcut Cezarului (Faptele apostolilor 25,10-12), ceea ce i-ar fi permis încã o datã sã viziteze biserica sa iubitã din Filipi (Filip. 2,24). În acelaºi timp, cuvintele sale nu lasã nici o îndoialã în mintea cititorilor sãi cum cã o decizie nefavorabilã nu l-ar fi gãsit pregãtit (Filipeni 1,19,20,22-25). De aceea se poate trage concluzia cã epistola cãtre Filipeni a fost scrisã probabil în anul 63 d.hr. Evrei.-Aºa-numita "epistola lui Pavel cãtre Evrei" este diferitã de celelalte treisprezece scrisori pauline prin aceea cã textul acesteia nu cuprinde nicãieri numele autorului. Pavel îºi prezintã numele în introducerea fiecãreia din epistolele sale cunoscute (cf. celor scrise la Romani 1,1). Încã din vremurile de început ale creºtinismului au fost discuþii cu privire la faptul dacã Pavel este cu adevãrat autorul acestei epistole. Concluzia acestui comentariu este cã, deºi este posibil ca nu Pavel sã fi formulat cuvintele scrisorii cãtre Evrei, aceasta conþine totuºi învãþãturile sale ºi aºadar poate fi numãratã printre epistolele sale (pentru o discuþie mai largã asupra acestei probleme vezi Introducerea la Epistola cãtre Evrei, Vol. VII). Totuºi acceptarea faptului cã Pavel este autorul epistolei cãtre Evrei nu rezolvã problema legatã de locul ºi data originii acesteia. Nu se ºtie unde a fost scrisã epistola, deºi cuvintele "Cei din Italia vã salutã" (Evrei 13,24), chiar dacã sunt ambigue, sugereazã cã ar fi vorba de Italia. ªi cu privire la data scrierii epistolei cãtre Evrei existã tot atâta incertitudine. Clement din Roma cunoºtea scrisoarea pe la anul 95 d.hr., pentru cã, scriind Corintenilor la acea datã, el a citat Evrei
1,3-14 (Clement The First Epistle of Clement to the Corinthians 36). Aceasta dovedeºte nu numai cã scrisoarea era cunoscutã în Roma înainte de sfârºitul primului secol, dar ºi faptul cã originea sa trebuie cãutatã în perioada apostolicã. De fapt, sunt dovezi care sugereazã cã epistola a fost scrisã înainte de distrugerea Templului din Ierusalim în anul 70 d.hr. Altfel ar pãrea cã un autor care accentueazã nulitatea ºi inutilitatea vechiului legãmânt ºi a serviciilor tipice ale acestuia, aºa cum face autorul epistolei cãtre Evrei, cu siguranþã cã ar fi vorbit despre încetarea ritualurilor legate de acea slujbã dacã Templul ar fi fost deja distrus. Aceste evenimente, dacã ar fi avut loc în trecut, ar fi accentuat argumentele autorului epistolei cãtre Evrei atât de convingãtor încât aproape cu siguranþã el le-ar fi folosit pentru a sprijini punctul lui de vedere. Totuºi, deoarece el subînþelege cã serviciile de la Templu încã se desfãºurau (vezi cap. 9,6) ºi cã vechiul legãmânt era "aproape de pieire" (cap. 8,13), pare probabil cã Templul nu fusese încã distrus când a fost scrisã epistola cãtre Evrei. Aceste consideraþii fac posibil a data originea scrisorii cãtre Evrei în timpul vieþii lui Pavel, a cãrui moarte a avut loc cam pe la anul 67 d.hr. Anul 63 d.hr. a fost luat ca datã a scrierii epistolei cãtre Evrei iar Roma ca fiind locul de origine, fãrã a prejudicia prin aceasta alte date sau locuri care se potrivesc cu modul de interpretare urmat în acest comentariu. Acesta ar plasa epistola la încheierea primei întemniþãri la Roma a lui Pavel. Epistolele pastorale.-epistolele cãtre Timotei ºi Tit sunt numite "epistolele pastorale" pentru cã ele se ocupã în mare mãsurã cu îndatoririle slujbaºilor bisericii ºi cu probleme de administraþie bisericeascã. În acest sens, ele ar putea fi numite cele mai timpurii manuale ale bisericii. Ele sunt adresate cãtre doi dintre conlucrãtorii mai tineri ai lui Pavel. Pare clar cã ele îºi au originea în timpul lucrãrii apostolului care a urmat primei sale întemniþãri la Roma (vezi pag. 30,183-185). Deoarece aceastã parte a vieþii lui Pavel nu este inclusã în Faptele apostolilor, se cunosc doar foarte puþine lucruri cu privire la experienþele ºi cãlãtoriile sale din acest timp. Nu se cunoaºte ce perioadã de timp a cuprins ultima cãlãtorie a lui Pavel. Cu toate acestea, este aproape sigur cã viaþa sa a luat sfâtºit în timpul lui Nero, la Roma. Întrucât Nero a murit în anul 68 d.hr., moartea lui Pavel nu se poate sã fi avut loc mai târziu, ºi este posibil sã fi avut loc cu un an mai devreme. Ultima lui întemniþare, care a continuat pe timpul iernii (2 Timotei 4,21), poate fi de aceea datatã în anii 66-67. Dacã Pavel a venit pentru prima datã în anul 61 d.hr. la Roma, întemniþarea sa de doi ani ar fi luat sfârºit în anul 63 d.hr. Astfel ar mai fi cam trei ani pentru ultima sa cãlãtorie, între 63-66 d.hr. Având în vedere cã Pavel a indicat în epistolele sale scrise în temniþã cã era nerãbdãtor sã vadã cât de curând posibil bisericile din Asia ºi Macedonia (Filipeni 2,24; Filimon 22), se poate presupune cã el a cãlãtorit spre acele regiuni din est la scurt timp dupã eliberarea sa. El a vizitat Efesul, cetatea principalã a provinciei Asia, înainte de a fi pornit spre Macedonia (1 Timotei 1,3), unde era situatã biserica din Filipi pe care o iubea mult. Prima epistolã cãtre Timotei a fost scrisã dupã aceste vizite, aºa cã poate fi datatã cam la un an de la eliberarea lui, probabil 64 d.hr. Scrisoarea cãtre Tit se pare a fi scrisã ceva mai târziu, deºi aceasta trateazã probleme foarte asemãnãtoare celor discutate în prima epistolã cãtre Timotei. Aceasta se referã la lucrarea lui Pavel pe insula Creta care trebuie sã fi avut loc în ultima sa cãlãtorie misionarã (Tit 1,5). Totuºi, când scrisoarea a fost scrisã, Pavel pãrãsise deja insula ºi se dusese probabil în Grecia, lãsându-l pe Tit sã se ocupe de lucrarea din Creta. Informându-l pe Tit de planurile sale de a petrece iarna urmãtoare la Nicopole pe coasta de vest a Greciei, el a cerut tânãrului sãu conlucrãtor sã-l întâlneascã acolo (cap. 3,12). Dacã se îngãduie un an pentru cãlãtoria lui Pavel în Asia Micã ºi Macedonia ºi ceva
timp pentru lucrarea lui din Creta ºi Grecia, scrisoarea lui cãtre Tit poate fi datatã cam la anul 65 d.hr. Urmãtoarele cãlãtorii ale lui Pavel l-au dus pe apostol probabil în Corint, în Milet (sud de Efes), ºi la Troa (2 Timotei 4,13. 20), ºi fãrã îndoialã ºi în alte cetãþi. Se pare cã Troa a fost cetatea în care a fost din nou arestat. Dupã arestarea sa, probabil în anul 66 d.hr., Pavel a mai fost transportat o datã la Roma. În timpul când a scris a doua epistolã cãtre Timotei, se pare cã a fost deja audiat o datã dar nu fusese încã condamnat (2 Timotei 4,17). Deºi, dupã câte se pare, avea slabã speranþã într-un verdict favorabil (v. 6), se pare cã se gândea cã era posibil sã petreacã cel puþin urmãtoarea iarnã la Roma (v. 21), posibil din cauzã cã ºtia deja din experienþã cât de greu lucrau curþile de justiþie romane. Dacã aceastã aºteptare s-a dovedit a fi adevãratã, ºi Pavel a murit în anul 67 d.hr., a doua epistolã cãtre Timotei poate fi datatã în toamna anului 66 d.hr. Dupã câte se cunoaºte, aceastã scrisoare a încheiat lucrãrile literare ale lui Pavel. Epistolele existente ale lui Pavel acoperã o perioadã de aproximativ 15 ani, 51-66 d.hr.