Reforma ºi mai departe I. Situaþia de dinainte de Reformã În Evul Mediu biserica era prezentã în toate domeniile: stat ºi societate, ºtiinþã ºi comerþ, literaturã ºi arte. Ea pretindea cã puterea ei trece chiar dincolo de mormânt ºi cã putea sã deschidã sau sã închidã porþile cerului. Laicul se nãºtea în bisericã. A fi cetãþean însemna a fi membru al bisericii. Între secolele al VI-lea ºi al XII-lea Papalitatea a fost singura putere centralizatã a creºtinãtãþii din Apus. Dar în secolele urmãtoare au existat semne de dezintegrare, care sporeau din ce în ce mai mult. Papii au început sã fie tot mai preocupaþi de rãzboaie sau de artele frumoase. ªcolile de teologie erau frãmântate de controverse, iar oamenii erau hrãniþi cu nimicuri. Îndoiala ºi confuzia sporeau pretutindeni; teologia, însãºi coloana vertebralã a catolicismului, era într-o neorânduialã deznãdãjduitã. Filosofia greacã ºi religiile pãgâne luau locul creºtinismului, iar scolasticismul îºi propunea sã satisfacã raþiunea cu ajutorul silogismelor. Acestui curent, e adevãrat, i s-au opus anumiþi conducãtori ºi gânditori, cum ar fi Tauler, Gerson, Pierre d'ailly ºi misticul Bernard de Clairvaux. William de Occam a încercat o perspectivã "modernã" a teologiei. Încercãri de a reforma Biserica. - Papalitatea, pe care Bernard de Clairvaux ºi alþi mistici o doreau cu totul religioasã, era ea însãºi o cauzã a lipsei de unitate. Papii gãsiserã multe ºi necinstite cãi de a îmbogãþi tezaurele bisericii; simonia crescuse foarte mult. Unul dupã altul, posturi rentabile erau înfiinþate ºi oferite spre vânzare celui care oferea mai mult, de cãtre o bisericã care devenise aproape cu totul aplecatã spre negustorie. Mai mult chiar, papii se impuneau ca arbitri ai regilor ºi pretindeau sã rezolve neînþelegerile politice. Aºa cum s-a spus deja la subtitlul Declinul papal ºi Schisma (cu câteva pagini în urmã), controversele dintre papi ºi puterea civilã au dus Papalitatea la o dezbinare stânjenitoare, în cele din urmã ajungând sã existe simultan trei papi care pretindeau scaunul lui Petru. Sinoadele bisericeºti au reuºit sã rezolve problema succesiunii papale, dar nu ºi pe cea mai importantã, aceea a reformei morale. Timp de 17 ani, Sinodul de la Basel, convocat în 1431, a încercat, fãrã succes, sã îndrepte abuzurile bisericii, care cãzuse într-un cumplit faliment moral, fapt pe care o majoritatea persoanelor din slujba bisericii îl recunoºteau ºi îl deplângeau. John Wyclif (aprox. 1320-1384). - Evenimentele care au avut loc pe continent ºi-au avut repercusiuni în Anglia, unde amestecul continuu al papei în treburile naþionale era resimþit foarte tare. Nemulþumirea a fost îndeosebi exprimatã de John Wyclif, care a studiat la Oxford ºi mai târziu a devenit profesor acolo. Alþi bãrbaþi iluºtri care au mãrit prestigiul universitãþii în acea vreme au fost Roger Bacon ºi William de Occam. Oxfordul a devenit cu timpul citadela miºcãrii reformatoare a lui Wyclif. La început acesta ºi-a câºtigat reputaþia ca filosof speculativ, iar mai
târziu ca lider în domeniul politicii bisericeºti. În anii de dupã 1370 el a lansat o miºcare a cãrei obiectiv era sã îndrepte abuzurile din bisericã. În cursul captivitãþii babiloniene (vezi Declinul Papal ºi Schisma, câteva pagini mai în urmã) papii au nãscocit noi planuri financiare pentru a îmbogãþi tezaurul bisericii. Când în 1365 papa, care se afla pe atunci la Avignon, a impus taxe Angliei pentru datorii restante de 33 de ani, Wyclif a luat apãrarea þãrii sale, opunându-se acestei pretenþii. El a argumentat cã Anglia avea dreptul nu numai sã desconsidere pretenþia Papei Urban V, ci ºi sã i se ramburseze fonduri care fuseserã greºit administrate de bisericã, ºi cã, în plus, Anglia trebuia sã ia iniþiativa de a impune anumite reforme în cadrul bisericii. Pe când era la Oxford, Wyclif a menþionat în diferite ocazii, mai ales în Predicile sale, cât de mult l-a impresionat citirea Bibliei ºi cum aceasta i-a deschis ochii sã vadã starea bisericii. Cea mai mare parte din ideile lui sunt expuse în lucrarea sa, Summa Theologiae, ºi mai ales în lucrarea sa De Civili Dominio ("Despre conducerea civilã"). El a protestat categoric împotriva sistemului pretins la Avignon ºi a declarat cã biserica nu trebuie sã funcþioneze ca o proprietate civilã. Wyclif avea temperamentul ºi curajul unui reformator. El a atacat doctrina transsubstanþierii ºi a proclamat autoritatea unicã a Scripturii. Dar ceea cea l-a determinat pe papã sã unelteascã îndepãrtarea lui, ca un critic al politicii papale, a fost conceptul cu privire la bisericã. Situaþia financiarã a bisericii l-a convins pe Wyclif cã ea trebuie sã caute mai degrabã sãrãcia decât puterea. Ideile lui coincideau cu unele curente asemãnãtoare de pe continent, unde sãrãcia era consideratã o virtute, iar bogãþia, în special banii, "rãdãcina tuturor relelor". Cu cât biserica are mai puþin de a face cu banii, declara el, cu atât este ea mai dezvoltatã în cele spirituale. Ca ºi Wyclif, franciscanii, spiritualii, valdenzii ºi fraþii vieþii obiºnuite considerau cã bogãþia este cauza corupþiei. Wyclif definea biserica drept comunitatea celor predestinaþi la fericire; nimeni din cei pierduþi pentru veºnicie nu are parte la ea. Nu existã decât o singurã bisericã universalã, iar Hristos este capul ei. Biserica va continua sã existe chiar dacã nu are un conducãtor vizibil. Totuºi, trebuie sã existe ºi conducere omeneascã, dar una bunã. Iar conducãtorul adevãrat nu este cel ales de cãtre cardinali, ci cel "ales" de Dumnezeu. Dacã un alegãtor nu se aflã el însuºi printre cei aleºi, avertiza Wyclif, s-ar putea sã aleagã un conducãtor fals, un antihrist. Adevãratul conducãtor este o persoanã ale cãrei învãþãturi ºi a cãrei viaþã urmeazã Îl cel mai de aproape pe Hristos, a cãrui împãrãþie nu este din lumea aceasta. Pe aceste idei cu privire la bisericã pune el accentul în ultimele capitole din lucrarea Summa, intitulate "Despre Simonie", "Despre Apostazie" ºi "Despre Blasfemie". Wyclif a tradus Noul Testament în englezã, dupã ediþia Vulgata; Vechiul Testament fiind tradus de Nicholas de Hereford. Wyclif a organizat o miºcare popularã de evanghelizare, trimiþând preoþi ºi laici doi câte doi, desculþi, ºi nelegaþi de nici un fel de legãminte, pentru a predica în toate pãrþile Angliei. Emisarii aceºtia, lollarzii, cum erau ei numiþi în Bula lui Grigore IX, au supravieþuit morþii lui Wyclif ºi au pus bazele Reformei de mai târziu din Anglia. "Fiecare om învãþat pe care îl
întâlneºti este un lollard", spunea un contemporan. Urmaºii lui Wyclif erau adesea numiþi oamenii Bibliei. Jan Hus (1369-1415). - Influenþa lui Wyclif a mers mult mai departe de þara sa. Ea a fost deosebit de puternicã în Boemia. Cel mai credincios dintre discipolii lui Wyclif a fost Jan Hus, care a urmat învãþãturile lui Wyclif aproape în totul. Hus a fost un om învãþat, profesor la Universitatea din Praga, un predicator elocvent ºi un patriot înflãcãrat. Ca ºi Wyclif, el era hotãrât sã reformeze biserica, în special morala clerului. ªi el a scris un eseu cu privire la menirea adevãratei biserici. În 1412, în disputa cu privire la indulgenþe el a citat cuvânt cu cuvânt din cartea lui Wyclif De Ecclesia. Când Papa Ioan XXIII (mai târziu omis din listele cu papi falºi) a oferit absolvire totalã de pãcate oricui ar fi luat parte la rãzboiul împotriva vrãjmaºului sãu, regele Neapolului, Hus a protestat cu vehemenþã. Biserica, susþinea el, nu trebuie sã se angajeze în rãzboi. În plus, Papa nu avea nici un drept sã vândã iertarea de pãcate. ªi în aceastã privinþã predicile sale sunt o reproducere fidelã a celor ale lui Wyclif. Condamnat de papa, Hus a declarat cã Dumnezeu este unicul sãu Protector, singurul Cap al bisericii. Când a fost chemat înaintea Sinodului de la Constanþa, în 1415, Hus a plecat cu bilet imperial de liberã trecere, dar a refuzat sã retracteze presupusele sale "erori", decât numai dacã i se dovedea, pe temeiul Scripturii, cã sunt false. "Nu pot", zicea el, "fãrã sã mint faþã de conºtiinþa mea, sã consider cã am comis erorile de care sunt acuzat." Ca ºi Wyclif, Hus a susþinut cã Biblia este unica autoritate în materie de credinþã, cã biserica trebuie sã fie alcãtuitã din adevãraþii credincioºi, cei aleºi, ºi cã papa nu e infailibil. Hus a fost catalogat ca eretic primejdios ºi ars de viu în 1415. Girolamo Savonarola (1452-1498). - Deºi Dante spunea despre Italia cã este "un sãlaº al întristãrii", alþii o considerau un vast teren de joacã. Papa s-a ridicat împotriva ascetismului medieval ºi a fost atras într-un vârtej de festivitãþi; unii preoþi, cum ar fi Ficino, s-au îndreptat spre literatura pãgânã, simþind cã biserica nu poate sã ofere mângâiere sau mântuire. Decãderea stãrii morale a mers mânã în mânã cu glorificarea pãgânismului. La Florenþa, unde membrii familiei Medicis erau la conducere ºi suprimaserã libertãþile civile, un predicator dominican de la mãnãstirea San Marco, Girolamo (Ieronim) Savonarola, a ajuns sã fie convins cã fusese numit de Dumnezeu sã-i denunþe pe conducãtorii degeneraþi ai bisericii, cât ºi tirania ºi corupþia acesteia. El a prezis cã Dumnezeu va pedepsi biserica dacã ea nu se pocãieºte. Fiind pentru o vreme foarte mult influenþatã de el, locuitorii din Florenþa s-au împotrivit familiei Medicis ºi au adoptat o reformã a moralei, pedepsirea blasfemiei ºi nimicirea tuturor obiectelor care erau folosite la distracþii sau la jocuri. Încercarea papei de a-l domoli pe Savonarola oferindu-i o pãlãrie de cardinal nu a fãcut altceva decât sã sporeascã ºi mai mult zelul reformator. Predicând fãrã teamã din soliile profeþilor biblici, Savonarola insista asupra faptului cã mântuirea este numai prin Hristos, nu prin fapte merituoase. "Când întreaga putere ecleziasticã
este coruptã", striga el, "e necesar sã mergem la Hristos, care este cauza primarã, ºi sã Îi spunem: Tu eºti Duhovnicul meu, Episcopul meu, Papã al meu" (traducere din Eugene Choisy, Histoire Genérale du Christianisme [4 th. ed], p. 80). Savonarola a avut de întâmpinat o puternicã împotrivire - din partea nobililor tineri, din partea ordinului cãlugãrilor franciscani, din partea apãrãtorilor familiei Medicis ºi în special din partea Papei Alexandru VI, un Borgia. Pãrãsit de cãtre unii din susþinãtorii sãi, Savonarola a fost acuzat cã este profet fals ºi cã este eretic ºi a fost ºtrangulat ºi apoi ars pe rug în 1498, din ordinele date de Papa Alexandru. Pontiful era deranjat mai ales de atacurile acestuia împotriva scaunului de la Roma ºi de cererea lui de a se þine un sinod bisericesc care sã-l îndepãrteze pe papã, deoarece era neevlavios ºi corupt. II. Lumea în ajunul Reformei O lume nouã începea sã ia fiinþã în jurul anului 1500. Tranziþia dintre perioada medievalã ºi cea modernã s-a fãcut treptat ºi, în general, imperceptibil. Forþele care în mare parte zãcuserã amorþite au ieºit la ivealã înainte de perioada Reformei ºi s-au afirmat repede ºi cu forþã. Timp de peste o mie de ani cea mai mare ameninþare pentru Apus a constituit-o presiunea mahomedanã. Maurii se aºezaserã în Spania, iar turcii fãceau mereu presiuni dinspre Rãsãrit, tot mai aproape de inima Europei. În þãrile Reformei pericolul mahomedan era puternic resimþit. Pentru un timp Luther a fost atât de impresionat de ameninþarea turceascã încât cu anumite ocazii a þinut predici de cruciadã împotriva turcilor, temându-se chiar cã va veni sfârºitul lumii înainte ca el sã poatã termina traducerea Vechiului Testament în limba germanã. Printre cele mai de seamã stãri de lucruri care s-au dezvoltat în Europa de Apus, pe la începutul secolului al XVI-lea, sunt urmãtoarele: Apariþia naþionalismului. - S-au ridicat state puternice, centralizate, care ameninþau atât puterea internaþionalã, mai mult sau mai puþin necontestatã, deþinutã de Papalitate de-a lungul Evului Mediu, cât ºi autoritatea Sfântului Imperiu Roman în Europa Centralã. Naþiunile independente au devenit treptat monarhii absolutiste, formã de guvernare care a ajuns cu timpul un model pentru toatã Europa de Apus. În secolul al XVI-lea Spania a dominat. Obþinând bogãþii enorme din Lumea Nouã, Spania, având o putere maritimã care creºtea rapid, reprezenta ca o provocare majorã pentru alte naþiuni. Franþa, unde existau în stat partide protestante puternice, a fost atrasã într-o serie de rãzboaie civilo-religioase sângeroase. În cele din urmã, primul rege din dinastia Bourbon, un fost hughenot,
Henry al IV-lea de Navarra, a lansat Franþa pe drumul expansiunii ºi al colonialismului, care a dus, în secolul urmãtor, la absolutismul regal al lui Ludovic XIV ºi la hegemonia Franþei în continent. Anglia a devenit conºtientã din punct de vedere naþional în secolul al XVI-lea, când, sub Tudor, þara s-a extins, independentã de amestecurile papale, ºi a pornit pe propriul ei drum ca naþiune, cu timpul ajungând sã ia de la Spania ºi Olanda stãpânirea maritimã ºi sã dezvolte un vast imperiu colonial. Acest curent irezistibil cãtre naþionalism nu este lipsit de legãturã cu Reforma religioasã. În secolul al XVI-lea religia reprezenta o mare problemã. Marii suverani ai Europei aveau sã dea piept cu aceastã problemã, care afecta desfãºurarea evenimentelor în þãrile lor. În Anglia Henry al VIII-lea (1509-1547) a ajuns în conflict cu Roma. În Franþa Francisc I (1515-1547) tot oscila între influenþele protestante ºi cele catolice, în funcþie de direcþia de unde bãtea vântul politic. Când regele avea nevoie de alianþa sau de sprijinul domnitorilor luterani din Germania, în lupta împotriva lui Carol al V-lea, era îngãduitã în Franþa o formã mai blândã a protestantismului. Carol al V-lea (1519-1556), conducãtorul Sfântului Imperiu Roman, împãrat al Austriei ºi suveran al statelor germane, era cel mai puternic domnitor din Europa Centralã. Domeniul sãu se întindeau din Austria pânã în Lumea Nouã, ºi din Þãrile de Jos (acum Olanda ºi Belgia) pânã în Spania ºi Italia. Reforma a fost direct influenþatã ºi promovatã de acest model politic, deoarece ambiþiile împãratului austriac ºi ale regelui Franþei provocau o continuã stare de rãzboi între cei doi suverani. Situaþia aceasta de repetate ori i-a distras atenþia lui Carol al V-lea de la þinta vieþii sale, ºi anume de a zdrobi Reforma. El era un romano-catolic credincios, râvnind sã menþinã ordinea ºi sã stabileascã unitatea întinselor sale domenii rãspândite pe întregul glob, iar fiul sãu, Filip al II-lea al Spaniei, era un catolic ºi mai fanatic. Deschiderea drumurilor maritime. - O datã cu începutul secolului al XVI-lea orizontul s-a lãrgit ºi au fost deschise noi continente. Descoperitorii portughezi, spanioli ºi italieni au gãsit drumuri maritime cãtre India ºi Indiile Orientale, depozitul mirodeniilor. În 1942 Columb a ajuns pe þãrmurile insulare ale Lumii Apusene. Globul a fost înconjurat pentru prima datã în anii 1519-1522, de cãtre portughezul Magelan. În acelaºi timp, spaniolii lui Cortez au pus stãpânire pe Mexic. Unii din aventurierii aceºtia au fost oameni religioºi. Cristofor Columb credea cã sfârºitul tuturor lucrurilor este aproape ºi unul din motivele lui declarate era convertirea popoarelor pe care le va descoperi. Principele Henry Navigatorul, al Portugaliei, "creierul" multor expediþii peste apele necunoscute, avea o pasiune pentru rãspândirea creºtinismului; iar Magelan, care prin expediþiile sale a înconjurat pãmântul, avea ºi el motive religioase profunde. Dezvoltarea culturalã. - În secolele al XV-lea ºi al XVI-lea, Renaºterea, sau naºterea din nou a artelor, dupã modelul maeºtrilor clasici greci, a constat în crearea unor noi stiluri arhitectonice, în reînviorarea literaturii ºi în promovarea artelor frumoase de cãtre patronii bogaþi, ca medicii din Florenþa, regii ºi papii. Marii maeºtri italieni au creat opere de artã care au atins la o frumuseþe
clasicã neegalatã, în picturã ºi sculpturã, în Italia, Olanda ºi Germania, în timp ce Franþa a excelat în arhitecturã. Secolul al XVI-lea a fost plin de personalitãþi de seamã ºi de idei importante, unele foarte creatoare, alte rãscolitoare. Oameni aventuroºi ºi temerari au deschis noi cãi ale gândirii, lãsând la o parte concepþiile respectate în trecut. Artiºti, învãþaþi, militari ºi filosofi au fost atraºi de acest curent irezistibil. Ceea ce fusese o himerã devenea o realitate; ceea ce fusese real dispãrea. În timp ce trubadurii îºi mai cântau cântecele lor din castel în castel, feudalismul se stingea treptat. Renaºterea artelor a captivat din nou viziunea frumuseþii antichitãþii, în timp ce presa a devenit un mijloc eficient de propagandã. Dorinþa puternicã de a fi liber i-a determinat pe unii sã prindã lumina care venea din acea "prãpastie a ºtiinþei" despre care vorbea Rabelais. Pânã ºi trupul uman ºi-a pierdut misterele. În timp ce tânãrul Servetus descoperea circulaþia pulmonarã a sângelui, Rabelais, la o disecþie anatomicã în Lion, explica fabricam corporis (þesutul corpului). ªtiinþa. - Copernic (1473-1543) contemporan cu Luther, susþinea ideea revoluþionarã cã soarele, ºi nu pãmântul, este centrul universului ºi cã pãmântul se învârte în jurul soarelui, nu soarele în jurul pãmântului. Aceasta era o erezie. Biserica se agãþa de vechea teorie ptolemeicã, ce susþinea cã pãmântul este centrul universului ºi cã toate corpurile cereºti graviteazã în jurul lui. Peter Lombard (aprox.1100-aprox. 1160) declarase: "La fel cum omul este fãcut pentru Dumnezeu - adicã pentru ca sã-i slujeascã - tot aºa universul este fãcut pentru om - adicã pentru ca sã-i slujeascã; de aceea, omul este aºezat în mijlocul universului." (Albert C. Knudson, Present Tendencies in Religious Thought, p. 43). Copernic a fost considerat eretic atât de cãtre protestanþi cât ºi de cãtre catolici. El nu a îndrãznit sã-ºi susþinã ideile pe faþã, ºi nici Galileo (1564-1642), care de asemenea credea cã pãmântul se învârte în jurul axei sale în timp ce se roteºte în jurul soarelui. Pentru aceastã erezie ºtiinþificã Galileo a fost închis, judecat ºi cu greu a scãpat de execuþie, renunþând public la pãrerile sale ºtiinþifice. Superstiþiile medievale au dãinuit mai departe, pânã când, dupã o vreme, oamenii au zãrit lumina ºi au avut curajul sã o urmeze. Dezvoltarea ºtiinþei ºi creºterea bogãþiei a fost atât o provocare cât ºi o ameninþare pentru creºtinãtate. A reprezentat o ameninþare pentru cã a mãrit dorinþa dupã bogãþie ºi a încurajat exploatarea, din motive egoiste, a continentelor proaspãt descoperite; iubirea e aur ducând adesea la exploatarea sau chiar la nimicirea bãºtinaºilor. Cu toate acestea, creºtinii au fost somaþi, ca niciodatã mai înainte, sã ducã creºtinismul în locuri îndepãrtate. Ideea misiunilor peste ocean a fost atât rezultatul natural cât ºi motivaþia cuceririlor ºi a colonizãrilor. ªi a reprezentat o ameninþare pentru biserica catolicã deoarece i-a determinat pe oameni sã gândeascã singuri. Frãmântarea intelectualã. - Naºterea culturii liberale ºi un nou spirit de criticã au dus la demascarea anumitor documente frauduloase care fuseserã folosite timp de aproximativ opt secole pentru a sprijini autoritatea bisericii; de exemplu Decretele pseudo-isidoriene ºi Donaþia lui Constantin. Temeliile ºubrede ale sistemelor medievale au fost afectate de noua gândire. Noile concepþii aduse de umanismul nord-european erau repede rãspândite în universitãþi ºi prin pamfletele care ieºeau din tiparniþele de la Basel ºi Paris. Iar entuziasmul pentru noua învãþãturã era iarãºi o provocare ºi o ameninþare pentru propagarea Evangheliei - o provocare pentru cã
oferea posibilitãþi aproape nelimitate pentru rãspândirea Evangheliei, pentru care noile invenþii erau un ajutor neaºteptat; ºi reprezentau o ameninþare din cauza criticii sceptice, care putea uºor sã submineze temeliile unei credinþe creºtine pozitive. Lucrul acesta s-a evidenþiat în polemica pe care au avut-o Luther ºi Erasmus cu privire la libertatea voinþei umane. Erasmus sprijinea ideea cã voinþa este liberã, în timp ce Luther susþinea, probabil din Biblie, cã voinþa este sclavã. În cele din urmã Erasmus nu a obþinut încrederea tuturor protestanþilor, iar catolicii au pus cãrþile lui în Index, dupã Sinodul din Trent (1545-1564). Erasmus din Roterdam (1466?-1536) este numit prinþul umaniºtilor. Într-o anumitã vreme mintea lui agerã ºi vastele sale cunoºtinþe au contribuit mult la miºcarea de reformã. Idealul lui Erasmus era sã facã apel la conºtiinciozitatea creºtinãtãþii prin Sfintele Scripturi; în scopul acesta a publicat (în 1516) Noul Testament în limba greacã (vezi Vol. V, p. 141). Textul era însoþit de o traducere literalã, cu adnotãri. Luther a folosit acest text în prelegerile sale despre Epistola cãtre Galateni, ºi tocmai prin textul lui Erasmus a devenit Luther conºtient de inexactitãþile din Vulgata. Acest text grecesc i-a înlesnit lui Martin Luther traducerea Noului Testament în scurtul rãstimp de câteva luni. Alþi germani distinºi, ca de exemplu Reuchlin, au contribuit de asemenea la cunoaºterea ºi progresul Evangheliei. În Anglia Thomas More, autorul lucrãrii Utopia, îºi închipuia o lume idealã a fericirii ºi a dreptãþii sociale, în timp ce John Colet, de la Oxford, cãuta sã rezolve prin învãþãmânt problemele vremii sale. Umaniºtii, intelectualii din Era Reformei, susþineau cã dificultãþile epocii pot fi soluþionate prin întoarcerea la gândirea Greciei ºi Romei antice. Ei considerau cã omul are în sine însuºi cele necesare pentru mântuirea sa ºi cã el va fi ajutat cel mai bine prin învãþãturã ºi printr-o conducere iluminatã. Se punea accentul mai mult pe mijloacele omeneºti de perfecþionare decât pe cele divine. Situaþia economicã dificilã. - O altã caracteristicã importantã a acestei perioade a fost o mare creºtere a bogãþiei, rezultând în parte din gãsirea aurului în continentele recent descoperite ºi în parte din îmbunãtãþirea metodelor negustoreºti. Bogãþia aceasta însã era în cea mai mare parte stãpânitã de câþiva prinþi ºi o bunã parte din pãmânt era proprietatea bisericii. În Franþa situaþia era asemãnãtoare. ªerbii ºi þãranii care lucrau pãmântul ºi erau legaþi de acesta nu aveau libertate. Le era interzis sã pescuiascã sau sã vâneze pe terenul pe care lucrau, iar tãierea unui copac din acel teren putea fi pedepsitã cu moartea. Omul de rând din vremea Renaºterii era flãmând ºi îngheþat. Marea majoritate a populaþiei nu era în stare sã trãiascã din sãrãcãcioasele venituri. În 1520 Martin Luther amintea despre aceastã stare economicã deplorabilã în tratatul sãu adresat Cãtre Nobilimea Creºtinã a Naþiunii Germane. El aratã cã timpurile s-au schimbat ºi cã sãracii nu mai pot fi oprimaþi mai departe. Þãranii au înþeles cã asta însemna cã Luther avea sã fie din acel moment reprezentantul ºi apãrãtorul lor.
Superstiþii. - Credinþa în meritul faptelor ºi în puterea fãcãtoare de minuni a moaºtelor era sprijinitã ºi încurajatã cu cinism de cãtre bisericã. Aproape fiecare principe, ºi cu siguranþã cã ºi fiecare bisericã, avea relicve care erau o importantã sursã de venituri. Pe vremea lui Luther "cultul moaºtelor" era în floare. Frederic cel Înþelept, elector de Saxonia, prinþ ºi prieten al lui Luther, era un zelos colecþionar de relicve. În 1509 colecþia sa numãra 5005 obiecte. În 1520 aceasta ajunse sã aibã 19.013 oase sfinte. Cei care în Ziua Tuturor Sfinþilor (1 noiembrie) priveau acele relicve ºi aduceau darurile stipulate puteau sã primeascã de la Papa indulgenþe pentru reducerea perioadei de ºedere în Purgatoriu, fie pentru ei, fie pentru alþii, cu pânã la 1.902.202 ani ºi 270 de zile. Cu dispreþ total Luther a exclamat într-o ocazie: "Câte minciuni mai sunt ºi cu privire la relicve! Unul pretinde cã are o panã din aripa îngerului Gabriel, iar episcopul de Mainz cã are o flacãrã din rugul aprins pe care l-a vãzut Moise. ªi cum se face cã în Germania sunt îngropaþi optsprezece apostoli, când Hristos a avut numai doisprezece?" (în Roland H. Bainton, Here I Stand, p. 296). În faþa bisericii Sf. Ioan Lateran din Roma se aflã Scala Sancta, cele 28 de trepte despre care se spune cã au fost în faþa palatului lui Pilat. Se zicea cã cel care urcã aceste trepte pe genunchi, rostind la fiecare treaptã rugãciunea Tatãl nostru, elibera un suflet din purgatoriu. Indulgenþe. - Penitenþa a fost susþinutã ºi practicatã înainte de Sinodul de la Niceea (anul 325 d.hr.). Ea consta în urmãtoarele trepte: (1) întristarea inimii, (2) spovedania în tainã, (3) ispãºirea prin fapte, (4) absolvirea, sau iertarea, de pãcate, pronunþatã de cãtre preot, în numele lui Dumnezeu. În secolul al VII-lea ispãºirea prin fapte bune a fost înlocuitã cu o sumã de bani, ca pedeapsã pentru pãcate. Aceasta a fost originea indulgenþelor. În secolul al XIII-lea penitenþa, sau pocãinþa, a devenit un sacrament, o tainã sfântã (vezi Vol. VI, p. 44), iar ordinea a fost schimbatã, aºa cã absolvirea, sau iertarea, venea imediat dupã mãrturisire, sau spovedanie. Se credea cã în absolvirea care venea dupã mãrturisirea la preot, Dumnezeu ierta vinovãþia pãcatelor mãrturisite ºi pedeapsa veºnicã, dar cã pãcãtosul trebuia totuºi sã sufere pedeapsa temporalã, fie în viaþa aceasta, fie în Purgatoriu, întrucât nu putea sã intre în cer pânã nu era pedepsit. Indulgenþa aducea iertarea de pedeapsa trecãtoare, care rãmânea obligatorie în urma pãcatului, dupã ce-i fusese iertatã vina. Ea se acorda cu condiþia pocãinþei ºi a sãvârºirii unor fapte bune prescrise, adesea în forma unei sume de bani plãtite bisericii. Tezaurul meritelor. - Se zicea cã martirii, sfinþii, apostolii ºi mai ales Domnul nostru ºi Maica Sa sãvârºiserã fapte bune în plus, iar ceea ce întrecea ºi depãºea necesarul pentru propria lor salvare fusese depozitat într-un aºa-zis "tezaur al meritelor". Se spunea cã acest surplus de merite ale sfinþilor este transferabil asupra celor ale cãror conturi erau în deficit. Bineînþeles cã Papa, ca pretins succesor al lui Sf. Petru, avea cheile acestui tezaur de merite ºi, împrumutându-le oamenilor din acest "tezaur", putea sã-i scuteascã de pedeapsa trecãtoare. Tranzacþia aceasta era numitã indulgenþã. Mai târziu Luther a luat în discuþie aceastã problemã, când s-a înfãþiºat înaintea lui Cajetan, la Augsburg, în 1518.
Prin urmare, valoarea practicã a indulgenþelor era iertarea pedepsei pe care trebuia sã o sufere omul dupã ce primise iertarea. Dar chiar înainte de perioada Reformei, Papa declarase cã eficacitatea indulgenþelor se extinde pânã în purgatoriu, spre folosul atât al celor vii cât ºi al celor morþi, oferind în acelaºi timp iertarea de pãcate ºi scutirea de pedepsele cuvenite pe urma pãcatelor. Astfel, indulgenþele fãgãduiau nu numai reducerea pedepsei, ci ºi iertarea de pãcate. Curente predecesoare Reformei. - Încã înainte ca Martin Luther sã înceapã sã cearã o reformã a bisericii, exista printre creºtinii simpli ºi evlavioºi o credinþã larg rãspânditã, putând fi trasatã înapoi pânã la lollarzi, husiþi, valdenzi ºi fraþii vieþii de rând, care sprijineau cu toþii traducerea ºi rãspândirea Bibliei ºi citirea literaturii devoþionale. Multe din aceste miºcãri ale pre-reformei erau mistice în cel mai înalt grad. Adevãraþii mistici evanghelici puneau accentul pe o viaþã de rugãciune ºi meditaþie, ºi pe intrarea liberã la Dumnezeu, fãrã interpunerea vreunei preoþii mediatoare. Ei puneau mai mare preþ pe religia inimii ºi a sentimentului decât pe cea a teologiei. Aceasta viaþã religioasã intens devoþionalã a fost un mijloc important prin care a fost pregãtitã calea pentru Reformã în inimile a mii de oameni. În general vorbind, aceste încercãri timpurii de reformã nu þinteau la separarea de Biserica Catolicã. De fapt la început nimeni nu ºi-a propus sã se despartã de bisericã. Multe din aceste grupe din timpul pre-reformei au continuat sã-l accepte pe preot ºi ritualurile bisericeºti, dar numai ca ajutoare pentru viaþa spiritualã. La început nici chiar Martin Luther nu avea de gând sã se despartã de bisericã. El a încercat doar sã îndrepte abuzurile. De fapt marii reformatori nu s-au despãrþit de bisericã pentru faptul cã aceasta era coruptã în practicã ºi în învãþãturã, ci pentru cã refuza sã accepte Sfânta Scripturã ca bazã a învãþãturilor ei. Reformatorii erau preocupaþi de un alt mod de vieþuire, dar ºi mai mult de acceptarea principiului îndreptãþirii prin credinþã. Dezacordul fundamental dintre reformatori ºi Biserica Catolicã era cauzat de acceptarea sau respingerea marilor principii ale Reformei: (1) Biblia ca unicã autoritate acceptabilã pentru credinþã ºi practicã, (2) îndreptãþirea numai prin credinþã, fãrã meritul faptelor bune, ºi (3) preoþia credincioºilor. Când Biserica Catolicã a refuzat sã accepte aceste principii, marea disidenþã din Biserica Apuseanã a ajuns inevitabilã. III. Reforma în Germania Primele experienþe ale lui Martin Luther. - Miºcãrile pentru despãrþirea de Biserica Romei ºi pentru eliberarea conºtiinþei au izbucnit simultan în diferita locuri. Rãdãcinile protestantismului se întind în trecut pânã la biserica primarã - la Augustin, la valdenzi, la predicatorii mistici ºi sectele mistice din Evul Mediu, la Wyclif ºi la Jan Hus. Dar mai de presus de orice, învãþãtura protestantã îºi are rãdãcinile în Biblie, în special în epistolele lui Pavel. Martin Luther, cel mai de seamã dintre reformatori, s-a nãscut la Eisleben, la 10 noiembrie 1483. Pãrinþii sãi erau cetãþeni harnici ºi oameni autoritari în creºterea celor ºapte copii ai lor. Martin a
fost crescut într-o familie creºtinã germanã tipicã. Temerea de Dumnezeu ºi credinþa în realitatea îngerilor ºi a demonilor l-a afectat profund. El s-a deprins sã se asculte cu stricteþe de învãþãturile Bisericii Romano-Catolice. Felul sãu de vieþuire a fost acela a unui þãran, al cãrui vorbire ºi temperament l-au însoþit toatã viaþa. Era îndrãzneþ, sârguincios, foarte dotat ºi era considerat un excelent cercetãtor. Studiile sale au urmat modelul medieval obiºnuit. A studiat la vestita Universitate din Erfurt, unde a avut profesori occamiºti (vezi John Whyclif), care erau moderniºtii timpului. Occam susþinea cã religia creºtinã nu poate fi demonstratã prin raþiune, ci trebuie sã fie acceptatã prin credinþã, pe temeiul autoritãþii învãþãturii bisericii. Fãrã îndoialã cã Occam a exercitat o oarecare influenþã asupra lui Luther la începutul studiilor sale, dar mai târziu acesta s-a întors împotriva acestor "teologi nesãþioºi". Dupã ce a obþinut titlul de "magistru", a început sã studieze dreptul, aºa cum dorea tatãl sãu. Douã luni mai târziu, în iunie 1505, Luther ºi-a anunþat brusc hotãrârea de a se face cãlugãr. Foarte impresionabil, el fusese înspãimântat de un trãsnet ºi îngrozit în faþa morþii i-a fãgãduit Sfintei Ana cã se va face cãlugãr dacã îi va fi cruþatã viaþa. Deºi hotãrârea lui fusese bruscã, temperamentul sãu mândru si conºtiinþa sa sensibilã erau gata pentru acest pas. La Erfurt a fost victima primului sãu atac de depresie. Acestea au devenit mai dese în viaþa lui de mai târziu. Luther a intrat într-una din mãnãstirile augustiniene din Erfurt. E semnificativ faptul cã a devenit un discipol al lui Augustin, cãruia îi este datoare o mare parte a teologiei protestante. Luther, aºa cum spunea el însuºi, a fost mai mult dus în mãnãstire decât atras de ea. Prietenii sãi au fost uimiþi, iar tatãl lui a fost foarte supãrat, deoarece pasul acesta fãcea imposibilã marea sa dorinþã ca fiul sãu capabil sã-i poatã oferi adãpost ºi îngrijire în zilele bãtrâneþii sale. Dar Martin Luther fãcuse un vot faþã de Sfânta Ana ºi l-a respectat alegându-ºi un ordin cãlugãresc care impunea disciplinã strictã, întrucât atunci numai aceasta pãrea sã-i ofere pacea minþii ºi mântuirea sufletului. Dar viaþa monasticã nu i-a adus nici pacea sufleteascã, nici siguranþa mântuirii. Staupitz, vicarul general al Germaniei, i-a dat ordinul de a studia teologia, iar în 1507 a fost hirotonit ca preot. Cu prilejul celebrãrii primei sale liturghii, Luther a fost atât de copleºit de spaimã la ideea de a intra chiar în prezenþa lui Dumnezeu încât, aºa cum spunea el mai târziu, prefera mai degrabã sã fugã de acolo. Au urmat multe luni de tristeþe. Luther a vorbit deseori despre acea vreme de neliniºte sufleteascã petrecutã în mãnãstire, descriind groaza inimii sale în special atunci când þinea prelegeri din Galateni. Postea adesea, se ruga fierbinte, îºi mortifica trupul, fãcea lungi spovedanii în fiecare zi, dar cu toate acestea, nu a obþinut siguranþa mântuirii ºi cu timpul chinul lui a ajuns insuportabil. În 1511, cu prilejul unei vizite la Roma, cu treburi de rezolvat pentru ordinul sãu cãlugãresc, a fost ºocat de nepãsarea clerului italian ºi de corupþia Romei pline de relicve. A urcat scara lui Pilat. Se zicea, aºa dupã cum s-a mai amintit, cã cel care se târa în genunchi pe trepte elibera un suflet din purgatoriu. Când avea 11 ani, Pavel, fiul lui Luther, l-a auzit pe tatãl sãu amintind de întâmplarea cu aceastã scarã ºi ºi-a amintit de ea în 1582, la 36 de ani dupã moartea tatãlui sãu. Scriind despre tatãl sãu, fiul spunea cã atunci când Martin Luther "îºi rostea rugãciunile pe treptele
scãrii de la Lateran, i-a strãfulgerat prin minte versetul din proorocul Habacuc: Cel neprihãnit va trãi prin credinþã.'" (traducere din Otto Scheel, Dokumente zu Luthers Entwicklung, [1929], p. 210) Atunci când reaminteºte experienþa cu scara în predicile ºi în comentariile sale, se pare cã Luther contrazice acest raport al fiului sãu. Declaraþia lui cea mai semnificativã a fost fãcutã în 1545 (la un an înainte de moartea sa). Reamintind incidentul acesta, el spunea: "La Roma am dorit sã-l eliberez pe bunicul meu din Purgatoriu ºi am urcat scara lui Pilat, spunând la fiecare treaptã rugãciunea Tatãl nostru. Cãci exista credinþa cã cel care se ruga în felul acesta va salva un suflet. Dar când am ajuns în vârf, mã gândeam: Cine ºtie dacã lucrul acesta este adevãrat?'" (Predigten des Jahres 1545, col. 1,9ff., Nov. 15,1545, WA 51,89, traducerea din Scheel, op. cit., p. 197). Ambele amintiri pot fi adevãrate. Întors în Germania, el ºi-a continuat studiile teologice, aºa cum îl îndemnaserã superiorii sãi, dar în gândirea sa a fost foarte mult influenþat de Gabriel Biel, de la Fraþii Vieþii de Rând. Biel era un discipol al lui Occam, iar ideile sale erau destul de la modã în Germania, pe vremea lui Luther. De asemenea Luther i-a citit cu sârguinþã pe Pierre d'ailly, Gerson, Bernard de Clairvaux, Toma d'aquino ºi mai ales pe Augustin. Doctrina predestinaþiei în special a fost cea care l-a neliniºtit ºi l- a tulburat mai mult ca oricând. Gândul cã ar putea exista un Dumnezeu arbitrar care predestina mântuirea omului îi pricinuia cel mai mare chin. De fapt el era înfricoºat de Dumnezeu ºi a ajuns pânã acolo încât sã-l "urascã". Grelele lui responsabilitãþi nu-i neliniºteau sufletul. A fost numit profesor de teologie la Universitatea din Wittenberg, o universitate care fusese înfiinþatã în 1502 de cãtre Frederic cel Înþelept al Saxoniei, care mai târziu a devenit protectorul înþelegãtor al lui Luther. În cele din urmã în sufletul lui Luther a pãtruns lumina. Reformatorul L-a gãsit pe Dumnezeu prin contact direct atunci când prin meditaþie ºi studiu i-a devenit clar faptul cã omul este îndreptãþit numai credinþã, fãrã împlinirea legii ºi fãrã meritele faptelor bune. Înaintea lui s-a deschis drumul cãtre pace ºi mântuire. În prelegerile sale cu privire la Psalmi (1513), Epistola cãtre Romani (1515) ºi Epistola cãtre Galateni (1517) el a reafirmat faptul cã prin credinþã nu se înþelege doar o cedare intelectualã faþã de voinþa lui Dumnezeu, ci ºi o predare totalã ºi o încredere deplinã în Dumnezeu, prin Hristos. Stãruinþa cu care insista asupra credinþei era atât de hotãrâtã încât atunci când a tradus Noul Testament a adãugat cuvântul "numai" la "credinþã", în Romani 3,28. Cuvântul acesta nu este în Scripturã, lucru pe care el îl ºtia bine, dar susþinea cã mai înainte fusese folosit de alþii, cum ar fi Ambrozie, la traducerea acestui pasaj, ºi era mulþumit cã acest concept este în armonie cu spiritul învãþãturii Bibliei. Deºi nu înlãtura faptele bune din viaþa unui creºtin, el le respingea cu totul ca mijloc de a obþine harul lui Dumnezeu. Când a vãzut Luther lumina Evangheliei, drumul sãu a fost trasat. El avea soluþia pentru propria sa problemã legatã de mântuire, dar aceasta nu-l împiedica sã aibã, din când în când, momente de deprimare. De fapt, cu privire la viaþa creºtinã, el era de pãrere cã un adevãrat creºtin este în acelaºi timp îndreptãþit ºi totuºi, în alt sens, un pãcãtos pânã în ultima clipã a vieþii sale. De aceea,
din acest moment Luther s-a simþit obligat sã le transmitã ºi altora ceea ce experimentase el, mai ales prin intermediul prelegerilor, al predicilor ºi al scrierilor sale. Ca ºi alþi preoþi ai vremii sale, el stãruia cu insistenþã asupra unei reforme morale a bisericii. Începutul Reformei. - În 1517 Tetzel, un cãlugãr dominican, vindea indulgenþe prin toatã Germania. Oficial, întregul venit urma sã ajute la construirea catedralei Sfântul Petru din Roma, lucru care pentru cei mai mulþi oameni din zilele acelea pãrea un obiectiv meritoriu. În realitate, jumãtate din venitul obþinut din vânzarea indulgenþelor fusese alocat plãtirii unei datorii a lui Albrecht de Brandenburg, care cumpãrase, între altele, arhiepiscopatul de Mainz. Aºa cum s-a explicat în Tezaurul meritelor, emiterea indulgenþelor se sprijinea pe credinþa cã papa putea sã scoatã din aºa-zisul tezaur al meritelor acumulate de Hristos ºi de sfinþi, un depozit de fapte în plus, pentru a ierta pedepsele trecãtoare pentru pãcat, atât pentru cei vii cât ºi pentru sufletele din purgatoriu. De un timp Luther tãgãduise pe faþã valabilitatea indulgenþelor, îndeosebi pentru cã oamenii le cumpãrau având credinþa greºitã cã primeau iertarea lui Dumnezeu ºi dreptul de a ierta pãcatele. Pentru el traficul acesta era o ruºine, deoarece iertarea este darul fãrã platã oferit de Dumnezeu ºi nu poate fi vândut. Dumnezeu iartã fãrã a cere nimic în schimb, aºa cum ºtia Luther din experienþã; nu e nevoie de vreun preot care sã mijloceascã, iar iertarea nu intrã în autoritatea bisericii. Adevãratul tezaur al lui Hristos, spunea el, este tezaurul harului nemãrginit al lui Dumnezeu. Luther a atacat întregul sistem al penitenþei ºi al iertãrii în cele nouãzeci ºi cinci de teze scrise în latinã, pe care el le-a lipit pe uºa Bisericii Castelului din Wittenberg la 31 octombrie 1517, datã despre care se considerã în general cã marcheazã începutul Reformei Protestante. Cele nouãzeci ºi cinci de teze s-au dovedit a fi un mare ºi imediat succes. Luther însuºi a fost surprins, iar mai târziu a ajuns sã se întrebe dacã, ºtiind dinainte care avea sã fie efectul lor asupra minþii oamenilor, le-ar mai fi publicat. ªase lunii mai târziu, el i-a scris papei, cerându-i scuze. Dar lupta începuse ºi Luther nu era omul care sã se dea bãtut. Adversarii lui, ca de pildã Prierias, susþineau cã biserica are dreptate ºi cã papa nu greºeºte. De-a lungul luptei Luther a fost condus pas cu pas sã susþinã cã atât papa cât ºi sinodul pot greºi. "Numai Cuvântul lui Dumnezeu este infailibil", a declarat el, vrând sã spunã prin asta cã autoritatea papei trebuie respinsã (traducerea din Choisy, Histoire Générale du Christianisme [ed. a 4-a], p. 88). La Augsburg, în 1518, legatul papal, Cardinalul Cajetan, i-a cerut lui Luther sã se supunã autoritãþii papei. Dar Luther devenise un creºtin cu drepturi personale ºi a refuzat sã se supunã vreunui papã. El nu accepta decât autoritatea Scripturii, zicând: "Mai degrabã sunt gata sã mor, sã fiu ars sau exilat, decât sã lucrez împotriva credinþei mele" (ibid. [ed. 1923], p. 95). Atitudinea lui Luther se asemãna foarte mult cu cea a lui Hus, cu o sutã de ani mai înainte, la Sinodul de la Constanþa. Analogia aceasta a fost observatã imediat ºi cu viclenie la dezbaterea de la Leipzig, din 1519, unde Luther a fost supus unui contra-interogatoriu de cãtre Dr. John Eck, un profesor umanist de la Universitatea din Ingolstadt. Acum cauza lui Luther era susþinutã de noi prieteni, în
special de Philipp Melanchthon (1497-1560), care s-a unit în apãrarea lui. În ciuda avertizãrii prietenilor sãi, Luther a fãcut anumite declaraþii care cu siguranþã aveau sã-l incrimineze înaintea bisericii, ca de pildã aceasta: "Condamnând învãþãturile lui Hus cu privire la bisericã, Sinodul de la Constanþa a condamnat adevãrul" (ibid. [ed. a 4-a], p. 89). Se crede în general cã învãþãtura teologicã a Bisericii Catolice este unificatã. Adevãrul este cã înainte de Reformã ea era într-o stare de aproape infinitã variaþie ºi de completã confuzie. Întradevãr, Reforma a fost cea care a forþat în cele din urmã Biserica Romano-Catolicã sã-ºi revizuiascã ºi sã-ºi unifice teologia, lucru care s-a realizat la Sinodul din Trent (1545-1563). În teologia Bisericii Romano-Catolice existã încã o mai mare diversitate decât îºi dau seama cei mai mulþi protestanþi sau catolici. Martin Luther a fost primul reformator care a croit, prin jungla teologicã, o cãrare orientatã biblic. El nu avea de prezentat nici o cerere de iertare pentru faptul cã el prietenii sãi erau "husiþi, fãrã sã ºtie asta". Dezbaterea de la Leipzig l-a aºezat categoric pe Luther în aceeaºi tabãrã cu ereticul care fusese ars pe rug cu o sutã de ani în urmã. El rupsese legãturile cu Biserica Catolicã ºi aºezase împotriva acesteia Biblia ca singura cãlãuzã ºi singurul interpret al creºtinului. În 1520 Luther ºi-a apãrat pãrerile într-un numãr de tratate cu privire la Reformã. Dintre acestea, cele mai bine cunoscute sunt: The Adress to the Christian Nobility of the German Nation (Alocuþiune cãtre Nobilimea Creºtinã a Naþiunii Germane), în care îi avertiza pe principi cã vremurile s-au schimbat ºi cã, dacã vor sã supravieþuiascã, trebuie sã conlucreze cu noua miºcare de Reformã; The Babylonian Captivity (Captivitatea Babilonianã), în care Luther dezvoltã ideea cã papalitatea trebuie sã fie atacatã cu privire la forma ei de închinare ºi cu privire la sacramentele ei; ºi The Freedom of the Christian Man (Libertatea Creºtinului), o discuþie misticã cu privire la faptul cã un creºtin îndreptãþit prin credinþã este un om liber, ºi cu toate acestea un slujitor al lui Dumnezeu în slujba fraþilor sãi. În 1520 Luther a fost condamnat pe temeiul a patruzeci ºi una de erori, pe care Vaticanul pretindea cã le-a gãsit în scrierile sale, ºi a fost excomunicat din bisericã prin bula papalã Exsurge, Domine. Înainte ca decretul sã intre în vigoare i s-au acordat cele ºaizeci de zile legale de rãgaz, pentru a se supune. Însã în loc de asta, la 10 decembrie 1520, în faþa profesorilor ºi a studenþilor de la Universitatea din Wittenberg, Luther a aruncat în foc bula papalã, împreunã cu alte câteva scrieri care susþineau autoritatea papalã, ca de pildã Decretele isidoriene. Luther la Worms. - În 1521, la un an dupã ce a fost condamnat de cãtre bisericã, Luther a fost somat sã se prezinte înaintea Dietei Imperiale, pe care tânãrul conducãtor Carol al V-lea (1519-1556), de curând încoronat ca împãrat, o convocase pentru a examina, printre altele, chestiunea religioasã. Lutheranismul devenise o problemã majorã în Germania, iar grija supremã a împãratului era unitatea imperiului; erezia era, evident, o primejdie majorã, atât din punct de vedere politic cât ºi religios. Acum, când Luther fusese excomunicat de cãtre bisericã, statul era considerat rãspunzãtor sã se ocupe de el din punct de vedere civil ºi politic. La data aceea lutheranismul câºtigase mult din favoarea poporului ºi a principilor statelor germane. Când a aflat
cã fusese somat sã se prezinte la Dieta Imperialã din Worms, Luther a scris: "Voi rãspunde împãratului cã, dacã sunt invitat numai ca sã retractez, nu voi veni. Dacã a retracta este tot ce se doreºte, eu pot face lucrul acesta la fel de bine de aici. Dar dacã el mã invitã la moarte, atunci voi veni. Nu sper nimic altceva decât ca papistaºii sã-ºi mânjeascã mâinile în sângele meu. Antihristul domneºte. Facã-se voia Domnului" (în Roland H. Bainton, Here I Stand, p. 179). Când Luther a apãrut înaintea dietei, la 17 aprilie 1521, i s-au pus douã întrebãri: (1) dacã scrierile adunate în faþa lui erau ale sale ºi (2) dacã îºi retracteazã pãrerile total sau în parte. El a rãspuns afirmativ la prima întrebare, iar în ce priveºte a doua, a cerut timp de gândire. A doua zi a dat un rãspuns care reflecta curajul sãu de creºtin: "Întrucât Maiestatea Dumneavoastrã ºi domniile dumneavoastrã doresc un rãspuns simplu, voi rãspunde fãrã coarne ºi fãrã dinþi. Dacã nu sunt convins prin Scripturã ºi printr-un raþionament simplu - eu nu accept autoritatea papilor ºi a sinoadelor, deoarece s-au contrazis între ei - conºtiinþa mea este prizonierã faþã de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu pot ºi nu vreau sã retractez nimic, deoarece a proceda împotriva conºtiinþei nu e nici bine, nici sigur. Aºa sã-mi ajute Dumnezeu. Amin" (ibid., p. 185). Acesta a fost un ceas dramatic. Cu riscul vieþii sale, acest cãlugãr simplu ºi profesor universitar, provenind din neam de þãrani, înfrunta autoritatea statului dupã ce biserica îl declarase eretic ºi-l excomunicase. Mai presus de toate, Martin Luther era convins cã nu putea face nimic împotriva propriei sale conºtiinþe, al cãrei "prizonier" era. Sãmânþa libertãþii moderne era cuprinsã în umila sa ascultare de vocea lãuntricã ºi tot protestantismul se supune, împreunã cu el, numai autoritãþii Scripturii ºi recunoaºte deplina supunere a voinþei faþã de Hristos. Traducerea Noului Testament la Wartburg. - În curând a fost emis un edict imperial care îl condamna pe Luther ca "schismatic încãpãþânat ºi eretic declarat". Avea sã fie arestat pentru tot restul vieþii sale, iar el ºi prietenii lui aveau sã fie lipsiþi de statutul de cetãþeni liberi. Nu trebuia sã li se acorde ospitalitate nicãieri. Tipãrirea ºi vânzarea cãrþilor lui erau interzise. Luther a rãmas tot restul vieþii sale sub acest edict, care însã nu a fost pus în aplicare în cuprinsul graniþelor electoratului de Saxonia. Prietenul sãu, principele Frederic cel Înþelept al Saxoniei, l-a luat sub protecþia sa ºi l-a ascuns în castelul de la Wartburg, în Saxonia. Acolo Luther a rãmas, sub un nume fals, timp de nouã luni. În aceastã perioadã el a scris un numãr de cãrþi ºi de predici, dar a folosit cea mai mare parte a timpului traducând Noul Testament dupã textul grecesc. Mai târziu a tradus ºi Vechiul Testament. Biblia germanã a lui Luther este una din cele mai importante realizãri ale sale, reprezentând pentru cititorii germani ceea ce reprezintã Versiunea King James pentru cititorii englezi. Traducerea sa nu a fost în nici un caz prima traducere a Bibliei în limba germanã, dar ea a descoperit capacitatea reformatorului de a traduce Biblia într-o germanã care sã poatã fi înþeleasã de poporul de rând ºi în toate pãrþile þãrii, care era împãrþitã lingvistic în numeroase dialecte. Biblia germanã a ajuns foarte apreciatã, nu numai pentru cã a ajutat la standardizarea limbii, ci ºi pentru cã a fãcut Cuvântul lui Dumnezeu sã aibã un efect viu asupra vieþii de toate zilele.
Revoluþia religioasã nu a putut fi opritã în Germania ºi a ajuns adesea la proporþii alarmante. Luther a trebuit sã pãrãseascã ascunzãtoarea sa temporarã pentru a lua în mâinile sale conducerea miºcãrii, opunându-se radicalilor din Zwickau, profeþii cu de la sine putere, al cãror fanatism era încurajat de Thomas Münzer. Deºi era un conducãtor dinamic, Luther n-a putut sã pãstreze loialitatea tuturor celor care doriserã o schimbare. Mulþi umaniºti, reformatori ºi grupuri întregi ale populaþiei, ca de pildã þãranii, l-au pãrãsit ºi i s-au împotrivit. Revolta þãranilor. - Anul 1525 a fost extrem de important pentru viaþa lui Martin Luther. În acest an s-a cãsãtorit cu Katherine von Bora. Cãsãtoria este o problemã personalã, dar cãsãtoria sa a avut o deosebitã însemnãtate, fiind o dovadã cã renunþase la angajamentul de celibat, pe care-l fãcuse atunci când a devenit cãlugãr ºi, mai târziu, preot. Luther îºi exprimase câteva din ideile sale cu privire la cãsãtorie în lucrarea Monastic Vows (1522), un tratat pe care l-a dedicat "prea scumpului tatã" al sãu. Dupã Justus Jonas, un colaborator al lui Luther, aceastã lucrare "a golit mãnãstirile". Luther argumenta cã fãgãduinþele sau angajamentele monastice se sprijineau pe pretenþia falsã cã aºa numitele sfinte ordine cãlugãreºti îi confereau unei persoane un caracter special ºi inalterabil. Cãsãtoria lui Luther a fost importantã deoarece prin asta reformatorul o rupea irevocabil cu idealurile monastice medievale ºi adopta cu hotãrâre un stil de viaþã care era normal ºi scripturistic pentru persoanele dedicate lucrãrilor religioase. Acest pas revoluþionar cerea curaj, iar Luther ºtia cã va fi criticat pentru el mai mult decât pentru oricare altul. El insista cã actul cãsãtoriei nu era un sacrament, sau o tainã a bisericii, ci o instituþie civilã, ºi, în acelaºi timp, un statut sfânt ºi sacru. În acelaºi an a avut loc o sângeroasã rãscoalã a þãranilor din sudul Germaniei. Când, cu câþiva ani mai înainte, Martin Luther îi scrisese nobilimii naþiunii germane cã "în Hristos nu este nici rob, nici slobod" (vezi p. 52) þãranii crezuserã cã el li se va alãtura în lupta pentru libertate. Ei considerau cã Reforma era un mijloc de a obþine eliberarea, chiar cu ajutorul forþei. În unele pãrþi ale Germaniei, ca de pildã în Hessen, þãranii ajunseserã la o înþelegere cu prinþul lor. În Suabia motivele lor de nemulþumire fuseserã exprimate în douãsprezece articole, în care se cerea eliminarea abuzurilor intolerabile, reducerea impozitelor ºi dreptul de a pescui ºi de a vâna. Dacã n-ar fi fost fanatismul nechibzuit al unor conducãtori ca Thomas Münzer, probabil cã þãranii ar fi ajuns la o înþelegere ºi în sudul Germaniei. Luther declarase cã þãranii nu trebuie sã se foloseascã de forþã ºi i-a avertizat pe faþã cã dacã vor ridica sabia, de sabie vor pieri. Totuºi, aceste avertizãri nu au fost luate în seamã, iar þãranii au început sã jefuiascã, sã omoare ºi sã intre cu forþa pe terenurile proprietarilor. Luther s-a simþit constrâns sã acþioneze. În tratatul sãu înfocat, Against the Murderous and Thievish Horders of Peasants, el a declarat cã, întrucât þãranii au dispreþuit avertismentul sãu ºi au folosit sabia, se simþea constrâns sã-i invite pe domni sã stabileascã ordinea, cu ajutorul armelor. "Loviþi-i, ucideþi-i ºi ciomãgiþi-i" ca pe niºte câini turbaþi, a ordonat el (Bainton, op. cit., p. 280). De atunci înainte þãranii din Germania de sud l-au considerat pe Luther un trãdãtor, iar aceastã atitudine a sa a fost un motiv pentru care Protestantismul a pierdut statele din sudul Germaniei. Deºi Luther nu prea avea de ales în aceastã problemã, este adevãrat cã dupã aceea el oferit sprijin mai degrabã