INTERVIU Femeia care a documentat totul despre gropile

INTERVIU Femeia care a documentat totul despre gropile comune cu romanii impuscati de graniceri la Dunare:,,Sa nu faci nimic in memoria lor este cumplit" Alexandra Georgescu, Intr-un interviu acordat ziarului,,weekend Adevarul", scriitoarea Ileana Wisket vorbeste despre ultimul sau volum,,eu-ro.crem". Este o carte cutremuratoare despre cei care au fugit din Romania comunista pe la frontiera cu fosta Iugoslavie, considerata una dintre cele mai sangeroase granite ale Europei. Sunt mii de romani care au avut noroc sa iasa ilegal pe la frontiera din Mehedinti spre Occident, dar si multi care n-au avut acest noroc. La 30 de ani de la caderea comunismului, nu se stie exact numarul celor care au incercat sa treaca ilegal frontiera sau numarul celor arestati si condamnati, batuti ori impuscati de militarii in termen, cu acordul tacit al ofiterilor. Scriitoarea Ileana Wisket aduce prin cartea ei,,euro.cem" in fata opiniei publice romanesti o chestiune extrem de trista: cea a romanilor impuscati de granicerii romani in timp ce incercau sa treaca Dunarea in fosta Iugoslavie, care au fost ingropati fara cruce, in gropi comune, atat pe malul sarbesc, cat si pe cel romanesc. Un astfel de cimitir, o groapa comuna, exista la Varciorova, judetul Mehedinti. In munca de documentare a cartii, Ileana Wisket a ascultat marturii cutremuratoare care ilustreaza barbarismul represiunii graniceresti.,,weekend Adevarul": Doamna Ileana Wisket, cum s-a nascut ideea acestei carti, care este motivul pentru care ati ales sa abordati un subiect atat de sensibilo

Ileana Wisket: Ideea s-a nascut in urma cu 3-4 ani cand am facut un filmulet despre criza copiilor din Siria si atunci imi aduc aminte ca cineva mi-a spus: <<Bine, daca te preocupa refugiatii sirieni, de ce nu te preocupa si refugiatii pe care i-ati avut voi>>. Ma preocupa ideea pentru ca am trait aici, sunt nascuta pe malul Dunarii si ma gandeam deseori la asta, insa imi era frica sa abordez subiectul. Am tot asteptat, e adevarat nepermis de mult, am asteptat sa ma detasez cumva, sa se adune timp. Cineva caruia i-am luat interviu chiar imi spunea: <<Ati venit prea tarziu. De ce ati venit abia acumäƒ Eu ce va pot spune este doar 30 la suta din ce s-a intamplat>>. Este vorba de domnul din Orsova, un martor extrem de important. Si este deja foarte tarziu si pentru noi, ca natie sa nu ne trezim si sa nu actionam in vreun fel. E pacat. Domnul acesta din Orsova pe care il amintiti in primul capitol al cartii, cu ce se ocupa pe timpul lui Ceausescui Declaratiile lui despre oamenii impuscati si descarcati pe o masa in cimitirul de la Orsova, unde erau apoi ingropati fara cruce, sunt ingrozitoare. Dansul se ocupa cu restaurarea monumentelor funerare, nu a vrut sa-si dea numele. Este un om cu un spirit de observatie deosebit si care stie enorm de multe lucruri. El este cel care mi-a dezvaluit ca imediat dupa Revolutie, intr-o noapte, s-au adus camioane, basculante si s-a turnat beton in cimitirul din Orsova, s-a zidit o fundatie care nu isi avea sensul si au ridicat capela Adormirea Maicii Domnului pentru a se acoperi niste urme. Sa intelegem ca s-a turnat beton peste mortii ingropati acolo, in cimitirul de la Orsova<</strong> Insinueaza acest fapt foarte clar, de altfel, se vede la fata locului ca este turnat beton aiurea. Eu puneam intrebari despre mormintele celor impuscati si ingropati acolo si mi-a spus ca au fost pusi rasfirati ca sa li se piarda urma. O alta chestiune care,,zace" in uitare, pur si simplu, este cimitirul de la Varciorova. Este o placa comemorativa,,varciorova in Memoriam", care s-a turnat cu vreo zece ani in urma. Cimitirul este in paragina. Nu intamplator am facut o fotografie cu o groapa din care iese o vipera, adica raul acesta care continua sa mocneasca si sa iasa din pamant. Nu stiu, am zis ca nu intamplator am ajuns acolo, nu stie nimeni nimic despre acest cimitir. Este unicul cimitir din Romania unde au fost aruncati in gropi cei ucisi pentru ca au incercat sa treaca Dunarea inot spre libertate intre 1948 si 1960. Dar incercarile nu s-au oprit la 1960, pot sa spun ca ultimele persoane ingropate aici au fost exact in 1989,

prin vara-toamna. La Varciorova este un punct extrem de important, dar abia vezi placa si nimeni din Severin nu stie despre acest cimitir. Sunt cruci si morminte neingrijite, nimeni nu a calcat pe acolo, nimeni nu le aduce o floare, nimeni nu stie cate cadavre au fost depuse acolo. Cum a fost munca de documentare la cartep Va intreb pentru ca inca se pastreaza tacerea despre acest subiect al granicerilor atat din partea autoritatilor, cat si din partea oamenilor care intr-un fel sau altul au fost implicati ori au vazut aceste crime... Am plecat cu documentarea din Kladovo (n.r. - un oras mic de pe malul sarbesc al Dunarii aflat chiar in dreptul municipiului Drobeta-Turnu Severin). M-am dus sa vad initial cimitirul din localitate, dupa care urma sa ma intalnesc cu cineva. Mi-am dat seama ca uitasem sa i-au adresa si numarul de telefon al acestei persoane. Este vorba de o doamna care m-a ajutat foarte mult, Diana Solkotovic, careia chiar i-am adresat multumiri la inceputul cartii. Stiam ca are studii de antropologie, stiam ca este interesata foarte mult de tot ceea ce inseamna Valea Timocului, civilizatia si traditii, practic romanii din zona asta. In cimitirul din Kladovo cineva ne-a aratat zona unde sunt ingropati romani si ne-a spus <<Vedeti ca nu o sa fie nimic scris pe cruci, dar sa stiti ca nu noi iam omorat pe-ai vostri, ci ai vostri i-au omorat pe ai vostri>>. Cand sa plecam am dat nas in nas chiar cu sotii Solkotovic. Atunci am stiut ca o sa mearga totul snur. Erau in cimitir pentru ca faceau o pomenire fiului mort de trei ani. Am incercat cu ajutorul lor sa dau de un medic legist mult mai in varsta, care pe vremea aceea pastra un fel de lista cu toti decedatii gasiti pe Dunare. Se pare ca nu mai traia si am decis sa fac o cerere cu care m-am dus la Politia din Kladovo, prin care am solicitat sa mi se dea o lista cu numele romanilor gasiti in Dunare. Foarte rapid, intr-o saptamana-doua am primit raspunsul de la Ministerul de Interne de la Belgrad. A fost un raspuns sec: nu pot sa-mi dea acea lista fiindca nu exista. Apoi am mers din cimitir in cimitir, de la Novi Sip pana spre Donji Milanovic. Cel mai cutremurator loc mi s-a parut la Novi Sip pentru ca este un loc bombat, vezi clar ca sunt morminte, dar nu le-au pus cruci ori s-au deteriorat. A fost locul unde m-am simtit coplesita, am izbucnit in plans si mi-am dat seama ca emotional, psihic voi fi

destul de implicata si afectata de acest demers. Acolo nu este nicio cruce, dar se stie ca sunt romani, fapt confirmat si de un gropar sarb destul de batran, care a prins acele vremuri. Nimeni nu mai poate sa nege adevarurile acestea, dar este inadmisibil sa nu aveam un monument, sa nu avem un cimitir si de-o parte si alta a Dunarii. Pe mine asta m-a socat, ca adevarul il stiu toti, si cei din fosta Securitate. E clar ca daca ei ar recunoaste, ar trebui condamnati, cei care mai sunt in viata. Am incercat in carte sa merg pe acest dialog intre cele doua maluri pentru ca sarbii ne-au ajutat enorm de mult. De aceea am si dat numele cartii <<EUro.Crem>>, fiindca acest produs ravnit (n.r. - ciocolata), pe care si-l doreau nu numai copii, ci toata lumea, era mai mult un simbol. Sarbii au fost pentru noi o sursa si un canal formidabil spre valorile europene. Dialogul acesta intre doua lumi, pe care eu il urmaresc, este de fapt dialogul intre doua lumi total diferite, intre lumea acea cenusie din Epoca ceausista si lumea plina de vitalitate, de lumina si de speranta pe care si-o doreau cei de pe malul celalalt. Toti spuneau ca este o poveste, dar apoi am vazut documentele de la CNSAS si am incremenit. Lasau sa circule legenda astfel ca lumea sa se sperie, dar pe de alta parte nu vroiau sa spuna exact cum functionau lucrurile pentru ca ar fi fost ei acuzati. Nu am putut sa gasesc martori, dar personajele sunt reale, le-am gasit in documente. Ati reusit sa vorbiti cu calauze, un fapt destul de rar pentru ca se feresc de regula sa povesteasca despre vremurile trecute din motive lesne de inteles. Una din calauzele cu care am stat de vorba avea o drama a lui, in sensul ca a ajutase pe foarte multi si cand i-a venit si lui randul a fost tradat de cineva din grup. A fost arestat, a fost legat de calorifer si supus torturilor. Greu, dar am reusit sa vorbim cu el. Este o persoana care poate depune marturie, mai sunt destui. Apoi mai este si teoria aceasta, scoasa probabil tot de cei din vechea Securitate, cum ca majoritatea calauzelor iti luau banii si te turnau sau te duceau pana la mijlocul Dunarii, apoi, iti dadeau cu lopata in cap si te aruncau in apa. Sumele erau foarte mari, nu pentru cei din zona care stiau mersul lucrurilor, stiau cum sa-si pregateasca o plecare, stiau pe cine sa abordeze din timp sau nu apelau deloc la calauze. Dar cei de la Sibiu, Bucuresti si alte orase isi vindeau apartamentele, masinile pentru a fugi. Am gasit si documente in acest sens, 100.000 de lei era ceva colosal pentru acea vreme, era aproape o vila prin anii '70-'80. Eu cred ca teoria calauzelor-criminale este mai mult o legenda pentru ca ei oricum primeau banii. E adevarat riscul era cumplit. Altcineva mi-a spus ca nu a dat gres nicioadata, nu a fost niciodata prins si ca el nu pretindea o anumita suma. Nu pot sa cred povestea ca pe romani ii omorau calauzele la mijlocul Dunarii, nu cred pentru ca ei isi pregateau terenul pentru urmatoarele treceri. Poate sa fi fost un caz, doua... Nimeni nu zice acum sa-i vedem spanzurati pe toti cei care au facut aceste crime, securisti, jandarmi sau calauze, dar sa nu faci nimic in memoria romanilor morti mi se pare cumplit. E o chestiune de istorie. Sumele erau foarte mari, nu pentru cei din zona care stiau mersul lucrurilor, stiau cum sa-si pregateasca o plecare, stiau pe cine sa abordeze din timp sau nu apelau deloc la calauze. Dar cei de la Sibiu, Bucuresti si alte orase isi vindeau apartamentele, masinile pentru a fugi. Am gasit si documente in acest sens, 100.000 de lei era ceva colosal pentru acea vreme.

Mirele sub acoperire care si-a turnat mesenii Este descrisa in cartea dumneavoastra si cea mai nastrusnica, daca putem sa-i spunem asa, tentativa de trecere ilegala a Dunarii, prin organizarea unei nunti pe vaporul Mehedinti. Din pacate,,mirele" era ofiter sub acoperire al Securitatii si tot planul care parea foarte bine pus la punct a fost dejucat de organele represive. E cutremurator, am citit sute de pagini, sunt materiale, documente, fel si fel de cazuri, marturii, declaratii, rapoarte, statistici foarte clare la CNSAS, insa cel mai mult pe mine m-a socat chestiunea cu nunta pentru ca eu stiam ca functiona ca o legenda. Toti spuneau ca este o poveste, dar apoi am vazut documentele de la CNSAS si am incremenit. Lasau sa circule legenda astfel ca lumea sa se sperie, dar pe de alta parte nu vroiau sa spuna exact cum functionau lucrurile pentru ca ar fi fost ei acuzati. Nu am putut sa gasesc martori, dar personajele sunt reale, le-am gasit in documente, restul este povestea mea. Din ce stiu eu, toti au fost prinsi si condamnati. O alta poveste spusa de un domn din Eselnita m-a cutremurat: <<Era o dimineata de decembrie si am vazut la un moment dat o roata de tractor plutind pe Dunare si pe care era cineva. M-am apropiat, era un tanar degerat, vanat aproape, l-am luat in casa, l-am incalzi>>, dupa care a anuntat organele de securitate, care l-au torturat in fata lui. Eu sper ca tinerii sa citeasca aceasta carte. Daca nu se face ceva, daca nu lucram cu trecutul, pierdem enorm, pierdem istorie pe zi ce trece. Dupa intalnirea cu Diana Solkotovic in cimitirul din Kladovo, mai exista un episod absolut incredibil legat de cartea dumneavoastra. In ziua lansarii cartii,,eu-ro.crem" ati intalnit in centrul Severinului un roman stabilit in SUA, care dupa 32 de ani s-a reintors in tara si se afla in trecere prin Turnu Severin. Venise aici pentru a revedea locul prin care a trecut Dunarea, pe la Virciorova. A acceptat invitatia de a participa la eveniment si a povestit cum timp de cativa ani si-a pregatit in cele mai mici detalii fuga.

A fost o intamplare de paranormal pur si simplu, sa-ti cauti urmele de acum 30 de ani si sa ajungi exact la lansarea unei carti cu tema aceasta. A spus ca isi calculase faptul ca 95 la suta exista riscul sa fie prins, dar s-a gandit ca pentru cei 5 la suta merita sa riste. CV Este profesor de engleza Numele: Ileana Wisket Data si locul nasterii: 3 iunie 1956, Hinova (Mehedinti) Starea civila: casatorita Locul de munca: Profesor de limba engleza la Colegiul National Traian (Drobeta Turnu Severin) Printre cele mai cunoscute carti pe care le-a publicat se numara:,,pytheas dincolo de ocean" (editie bilingva romana/franceza),,,dincolo de zidul Berlinului" (editie bilingva romana/franceza), traducere,,tranzitia din Romania intre mit si realitate". Locuieste in: Drobeta-Turnu Severin