Componenta preventivă a PSC este menită să garanteze că statele membre aplică politici

FIŞĂ DE INFORMARE NR. 82 PACHET LEGISLATIV PRIVIND GUVERNAREA ECONOMICĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ DATE DESPRE PROPUNERI EF 10 1. Data adoptării de către Comisie: 29.09.2010; responsabil: DG Afaceri economice şi financiare 2. Denumire documente: a. Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 privind consolidarea supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi coordonarea politicilor economice: COM(2010)526; COD/2010/280 i. Tipul: legislativ ii. Temeiul juridic: TFUE / art121 par 6 Procedura: codecizie b. Propunere de REGULAMENT (UE) AL CONSILIULUI de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea şi clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv: COM(2010)522; CNS/2010/276 i. Tipul: legislativ ii. Temeiul juridic: TFUE / art126 par14 al 2 Procedura: consultare c. Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro: COM(2010)524; COD/2010/278 i. Tipul: legislativ ii. Temeiul juridic: TFUE / art 121 par 6 Procedura: codecizie d. Propunere de DIRECTIVĂ A CONSILIULUI privind cerinţele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre: COM(2010)523; NLE/2010/277 i. Tipul: nelegislativ ii. Temeiul juridic: TFUE / art 126 par 14 al 3 Procedura: nelegislativă e. Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind prevenirea şi corectarea dezechilibrelor macroeconomice: COM(2010)527; COD/2010/281 i. Tipul: legislativ ii. Temeiul juridic: TFUE / art 121 par 6 1

Procedura: codecizie f. Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro: COM(2010)525; COD/2010/279 i. Tipul: legislativ ii. Temeiul juridic: TFUE / art 121 par 6 Procedura: codecizie 3. Stadiul actual: în aşteptarea poziţiei Consiliului şi a Parlamentului European I. CONTEXT Guvernarea economică în UE se bazează în prezent pe trei elemente: - Politica monetară la nivelul UE, realizată de BCE 1 ; - Procedura deficitelor excesive (prevăzută în Tratat 2 ) + Pactul de stabilitate şi creştere (PSC), în afara Tratatului 3, care creează o constrângere pentru deficitele bugetare naţionale, în condiţiile în care politicile fiscale au rămas prerogative naţionale; - Supravegherea multilaterală prin intermediul Orientărilor Generale ale Politicilor Economice (OGPE), prevăzută de asemenea în Tratat şi care reflectă obiectivul conform căruia Statele membre îşi consideră politicile economice ca fiind o chestiune de interes comun şi le coordonează în cadrul Consiliului 4 Acest aranjament instituţional a rezistat de la introducerea monedei euro şi până la izbucnirea crizei, perioadă în care şocurile asimetrice au lipsit sau au fost lejere. Criza economică şi financiară mondială a scos însă în evidenţă deficienţele aranjamentelor instituţionale curente. Lipsa unei baze juridice în tratat face dificilă realizarea unei reforme puternice care ar presupune o integrare politică mai puternică care să permită o guvernarea economică completă la nivelul UE. De aceea, singura posibilitate realistă este recurgerea la clauzele tratatului în vederea utilizării mai eficace şi a îmbunătăţirii instrumentelor deja existente, cu eventuale inovaţii procedurale. În acest sens, există un consens general privind necesitatea întăririi de urgenţă a cadrului Uniunii economice şi monetare (UEM) în scopul de a consolida stabilitatea macroeconomică şi sustenabilitatea finanţelor publice. Apariţia unor dezechilibre de proporţii, printre care s-au numărat discrepanţe importante şi persistente la nivelul competitivităţii, s-a dovedit, în momentul declanşării crizei, extrem de dăunătoare pentru Uniunea Europeană, şi în special pentru moneda euro. În anii care au precedat criza, costurile de finanţare scăzute au alimentat alocarea necorespunzătoare a resurselor, deseori către utilizări mai puţin productive, ducând la niveluri de consum nesustenabile, bule imobiliare şi acumularea de datorii externe şi interne în unele state membre. 1 Art. 127 TFUE 2 Art. 126 TFUE 3 Regulamentul 1466/97 şi Regulamentu1 1467/97 4 Art. 121 TFUE 2

În comunicarea şi în raportul referitoare la UEM@10: succese şi provocări după 10 ani de Uniune Economică şi Monetară 5, Comisia a propus o amplă agendă politică al cărei scop era îmbunătăţirea funcţionării UEM. Mai precis, comunicarea a subliniat necesitatea extinderii supravegherii economice astfel încât să fie posibile detectarea şi soluţionarea dezechilibrelor macroeconomice într-o etapă incipientă. Supravegherea extinsă era considerată ca fiind perfect justificată în domenii precum competitivitatea externă şi contul curent, marcate de discrepanţe semnificative între statele membre, apărute după lansarea monedei euro. De altfel, strategia Europa 2020, ţinând cont de interacţiunile economice şi financiare puternice din cadrul zonei euro şi de impactul acestora asupra monedei unice, propune elaborarea unui cadru strategic specific zonei euro care să permită corectarea dezechilibrelor macroeconomice majore. Pactul de stabilitate şi creştere a fost deseori contestat: fie considerat prea dur şi neglijând stimularea creşterii economice (de altfel, în 2005 PSC a fost flexibilizat uşor), fie considerat dimpotrivă, prea indulgent, permiţând abateri nesancţionate efectiv, şi diminuând astfel efectele preconizate. În contextul crizei economice şi financiare, s-a creat un consens în sensul înăspririi PSC, prin prevederea unor instrumente de întărire a implementării lui şi asigurării complementarităţii cu cadrele bugetare naţionale. De asemenea, Grupul operativ privind guvernanţa economică, prezidat de preşedintele Consiliului European şi înfiinţat de Consiliul European din martie 2010, a recunoscut că dezechilibrele reprezintă o problemă deosebită, în special pentru membrii zonei euro. De asemenea, a fost recunoscută necesitatea unei monitorizări aprofundate a evoluţiilor macroeconomice prin intermediul unui set de indicatori-cheie, în cadrul unui mecanism de alertă. În linii generale, s-a convenit că supravegherea macroeconomică ar trebui să funcţioneze în paralel cu supravegherea bugetară în temeiul Pactului de stabilitate şi creştere. Consiliul European din iunie 2010 a fost de acord cu nevoia urgentă de a consolida coordonarea politicilor economice. Astfel, Consiliul European a menţionat următoarele orientări: Întărirea aspectelor preventive şi corective ale PSC, inclusiv cu sancţiuni şi ţinând cont de situaţia specifică a ţărilor din zona euro; Acordarea, în cadrul supravegherii bugetare, unui rol mai proeminent nivelului şi evoluţiilor datoriei şi sustenabilităţii generale; Asigurarea că toate statele membre vor avea reguli bugetare naţionale şi cadre bugetare naţionale pe termen mediu în concordanţă cu PSC; Asigurarea calităţii datelor statistice Consiliul European din 16 septembrie 2010 a salutat elaborarea unui nou cadru de supraveghere macroeconomică pentru monitorizarea şi corectarea în timp util a discrepanţelor şi dezechilibrelor nesustenabile în materie de competitivitate şi a decis ca supravegherea sporită să se bazeze pe conceptul de Semestru european de coordonare a politicilor 5 European Economy nr. 2/2008, Comisia Europeană, DG Afaceri economice şi monetare. 3

SEMESTRUL EUROPEAN DE COORDONARE A POLITICILOR Semestrul european reprezintă un instrument coordonare ex ante a politicilor economice şi fiscale ale statelor membre din UE. În cadrul semestrului european, complementaritatea planurilor economice naţionale va fi asigurată la nivel european prin orientări de politică înainte de adoptarea în statele membre a deciziilor bugetare finale pentru anul următor. Semestrul european va viza toate elementele monitorizării economice, inclusiv politicile de asigurare a disciplinei bugetare şi a stabilităţii macroeconomice şi de promovare a creşterii, în conformitate cu strategia Europa 2020. Programele de stabilitate şi de convergenţă şi programele naţionale de reformă (PNR) vor fi prezentate de statele membre în acelaşi timp şi vor fi evaluate simultan de către Comisie. Semestrul european se va aplica începând cu 1 ianuarie 2011. Noul proces de coordonare se va desfăşura în mai multe etape: 1. În luna ianuarie, Comisia Europeană prezintă Analiza anuală a creşterii (AAC), un raport care evaluează măsura în care statele membre au luat în calcul recomandările Consiliului din anul precedent; 2. În luna martie, Consiliul European identifică principalele provocări economice şi oferă consiliere strategică privitoare la politici, pe baza raportului prezentat în ianuarie de Comisie; 3. În luna aprilie, statele membre trimit la Comisie programele de stabilitate şi convergenţă şi programele naţionale de reformă, în conformitate cu recomandările primite de la Consiliul European; 4. În lunile iunie şi iulie, Consiliul de miniştri ai economiei şi finanţelor (ECOFIN) şi Consiliul European elaborează orientări şi recomandări specifice de ţară privind politicile bugetare şi economice, pa baza cărora statele membre îşi finalizează bugetele lor pentru anul următor. II. PREZENTAREA PROPUNERILOR Propunerile curente ale Comisiei reprezintă traducerea concretă în acte legislative a comunicărilor recente ale Comisiei, din 12 mai şi 30 iunie 2010 6, pe tema guvernanţei economice. Pachetul legislativ este format din şase texte de lege, care acoperă trei subiecte mari: Coordonarea mai puternică a politicilor fiscale, incluzând o amplă reformă a Pactului de stabilitate şi creştere (PSC). Responsabilitatea fiscală este încurajată prin impunerea unui set de cerinţe minime pentru cadrele fiscale naţionale în vederea alinierii lor cu cerinţele tratatului. PSC va deveni mai axat pe reguli, iar sancţiunile vor deveni consecinţa normală a încălcării, de către o ţară sau alta, a angajamentelor asumate; 6 COM(2010) 250; COM(2010) 367; Fişă de informare nr. 70 (http://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2010/fi_657.pdf) 4

Supravegherea economică extinsă pentru a preveni, detecta şi corecta dezechilibrele macroeconomice şi divergenţele de competitivitate; Întărirea mecanismelor de punere în aplicare, prin introducerea unei game mai mari de sancţiuni şi stimulente, aplicate gradual, la o fază mai timpurie a procesului de supraveghere decât în prezent. 1. SUPRAVEGHEREA FISCALĂ Partea din pachet referitoare la supraveghere fiscală este compusă din patru propuneri: doua regulamente care amendează regulamentele existente (Regulamentul 1466/97 şi Regulamentul 1467/97) privind componenta preventivă, respectiv componenta corectivă a PSC, un regulament referitor la aplicarea eficace supravegherii bugetare în zona euro şi o directivă privind cerinţele aplicabile cadrului bugetar al statelor membre. 1.1. Componenta preventivă 1.1.1. Situaţia actuală Componenta preventivă a PSC este menită să garanteze că statele membre aplică politici bugetare prudente, pentru a evita periclitarea sustenabilităţii finanţelor publice şi potenţialele consecinţe negative pentru întreaga UEM. În consecinţă, statele membre sunt invitate să prezinte programe de stabilitate şi convergenţă în care să îşi precizeze planurile de atingere a obiectivelor bugetare pe termen mediu (OTM), care sunt definite ca procent din PIB în termeni structurali (prin ajustare ciclică şi excluderea măsurilor care produc un efect unic, de moment ( one-off ) şi a celor temporare) pentru fiecare stat membru. Statele membre care nu şi-au atins încă obiectivul pe termen mediu sunt invitate să conveargă înspre acesta într-un ritm anual de 0,5 % din PIB în termeni structurali. Cu toate acestea, progresul în direcţia obiectivelor pe termen mediu a fost în general insuficient. Mai mult decât atât, soldul structural s-a dovedit a fi, în practică, o indicaţie insuficientă a poziţiei bugetare de bază a unei ţări, din cauza dificultăţii de a evalua poziţia ciclică a economiei în timp real şi din cauză că acesta nu ia suficient în considerare creşterea sau scăderea volumului veniturilor excepţionale care nu sunt direct legate de ciclul economic (în special domeniul imobiliar şi evoluţiile de pe piaţa financiară). De aceea, în mai multe ţări, poziţiile bugetare aparent solide din perioada de dinainte de criză mascau o dependenţă puternică de veniturile excepţionale pentru finanţarea cheltuielilor. 1.1.2. Reforma propusă Pentru a răspunde acestor neajunsuri, reforma componentei preventive propusă acum păstrează obiectivele actuale pe termen mediu şi cerinţa de convergenţă anuală de 0,5 % din PIB, dar le face operaţionale în virtutea unui nou principiu de politică bugetară prudentă. Conform acestui principiu, creşterea cheltuielilor anuale nu trebuie să depăşească o rată prudentă de creştere pe termen mediu a PIB-ului (trebuind chiar să fie net inferioară acesteia, în cazul în care OTM nu a fost atins), cu excepţia cazului în care OTM a fost depăşit în mod semnificativ, sau a cazului în care creşterea suplimentară a cheltuielilor în raport cu această rată prudentă de creştere pe termen mediu este contrabalansată prin măsuri discreţionare pe partea veniturilor. Scopul principal este să se garanteze că veniturile excepţionale nu sunt cheltuite, ci sunt alocate pentru 5

reducerea datoriilor. Noul principiu va reprezenta punctul de referinţă pentru evaluarea planurilor bugetare prezentate de statele membre în programele lor de stabilitate şi convergenţă. În plus, în caz de nerespectare a ratei convenite de creştere a cheltuielilor şi a măsurilor de pe partea veniturilor, statele membre în cauză pot primi o avertizare din partea Comisiei, iar în cazul în care nerespectarea persistă şi/sau devine foarte gravă, acestea pot primi o recomandare a Consiliului, în conformitate cu articolul 121 din tratat, invitându-le să ia măsuri corective. Această recomandare, emisă în contextul componentei preventive, va fi susţinută, pentru prima dată, şi doar pentru ţările din zona euro, de un mecanism de executare în temeiul articolului 136 din tratat, sub forma unui depozit purtător de dobândă, în valoare de 0,2 % din PIB. Pentru impunerea acestui depozit purtător de dobândă se introduce un mecanism de vot invers 7. Depozitul va fi restituit cu dobânda acumulată în momentul în care Consiliul are certitudinea că s-a pus capăt situaţiei care a condus la constituirea acestuia. 1.2. Componenta corectivă 1.2.1. Situaţia actuală Componenta corectivă a PSC are rolul de a evita erori majore în politicile bugetare, care ar putea pune în pericol sustenabilitatea finanţelor publice şi ar putea constitui o ameninţare potenţială la adresa UEM. Acest fapt se traduce prin obligaţia statelor membre de a evita deficitele publice excesive, care sunt definite în raport cu un prag numeric de 3 % din PIB în cazul deficitului şi de 60 % din PIB, sau suficient de aproape de acest nivel, în cazul datoriei. Procedura de deficit excesiv (PDE) care implementează interdicţia privind deficitele excesive prevede o succesiune de etape care, pentru ţările din zona euro, include impunerea de eventuale sancţiuni financiare. Aplicarea PDE s-a făcut cu anumite deficienţe. În timp ce criteriile de stabilire a deficitului şi a datoriei sunt, în principiu, similare, iar un nivel ridicat al datoriei reprezintă probabil o ameninţare mai gravă la adresa sustenabilităţii finanţelor publice decât deficitele mari ocazionale, procedura de deficit excesiv are ca obiect aproape în exclusivitate pragul de 3 % din PIB, datoriile jucând un rol marginal până în prezent. Acest lucru se datorează naturii mai puţin clare a pragului datoriei faţă de cel al deficitului, incluzând aici ambiguitatea noţiunii de ritm satisfăcător de reducere a datoriei şi faptul că rata datoriei este mai puternic influenţată de anumite variabile care se situează în afara controlului guvernului, în special de inflaţie. PDE este susţinută, în principiu, printr-un mecanism de executare puternic, deoarece sancţiunile financiare pot şi trebuie să fie impuse în caz de necorectare repetată a deficitului excesiv. Aceste sancţiuni intră însă în joc probabil prea târziu pentru a reprezenta un mijloc eficient de descurajare a erorilor majore în materie de politică bugetară, nu în ultimul rând din cauza faptului că situaţia financiară a ţării în cauză poate să se fi deteriorat atât de mult încât ameninţarea unei sancţiuni financiare să devină mai puţin credibilă, chiar în momentul în care ar trebui să devină reală. În sfârşit, recenta criză a subliniat faptul că, în timp ce obligaţia de a corecta deficitele excesive contribuie la consolidarea aşteptărilor privind menţinerea solvabilităţii statului, calendarul corecţiei şi profilul ajustării ar trebui probabil să reflecte considerente care privesc UEM în ansamblu. 7 Consiliul poate respinge recomandarea Comisiei doar cu majoritate calificată şi nu ca în prezent, când Consiliul aprobă recomandarea Comisiei cu majoritate calificată. Această procedură asigură o cvasiautomată sancţionare a statelor care nu îndeplinesc criteriile PSC. 6

1.2.2. Reforma propusă Pentru a răspunde acestor deficienţe, sunt prezentate următoarele propuneri-cheie de reformare a componentei corective: Criteriul datoriei prevăzut în PDE trebuie să devină operaţional, în special prin adoptarea unui criteriu numeric de referinţă pentru a decide dacă rata datoriei scade suficient înspre pragul de 60 % din PIB. Concret, o pondere a datoriei de peste 60 % din PIB trebuie considerată a fi în suficientă scădere în cazul în care ecartul faţă de valoarea de referinţă de 60 % din PIB s-a redus în ultimii trei ani cu o rată 1/20 pe an. Nerespectarea acestui criteriu numeric de referinţă nu va însemna totuşi, în mod necesar, că pentru ţara în cauză se va declanşa procedura de deficit excesiv, deoarece această decizie trebuie să ia în considerare toţi factorii relevanţi, în special în ceea ce priveşte evaluarea evoluţiei datoriei, cum ar fi creşterea nominală foarte scăzută care poate împiedica reducerea datoriilor, împreună cu factorii de risc legaţi de structura datoriei, gradul de îndatorare al sectorului privat şi datoriile implicite legate de îmbătrânirea populaţiei. În conformitate cu accentul mai mare pus pe datorie, o mai mare atenţie trebuie acordată factorilor relevanţi în caz de nerespectare a criteriului deficitului, atunci când datoria unei ţări se situează sub pragul de 60 % din PIB. De abordarea mai flexibilă propusă cu privire la luarea în considerare a factorilor relevanţi în vederea stabilirii existenţei unui deficit excesiv ar putea beneficia de asemenea ţările care întreprind reforme ale sistemului de pensii, dincolo de perioada de tranziţie de cinci ani, prevăzută în prezent. Dispoziţiile speciale ale PSC referitoare la reformele sistemului de pensii în ceea ce priveşte criteriul deficitului sunt de asemenea extinse la criteriul datoriei, prin stabilirea aceleiaşi perioade de tranziţie de cinci ani pentru luarea în considerare a costurilor nete ale acestor reforme cu ocazia evaluării conformităţii cu criteriul datoriei. Executarea este consolidată prin introducerea unui nou set de sancţiuni financiare pentru statele membre din zona euro, care vor trebui să faciliteze un sistem de executare bazat pe bugetul UE şi care se vor fi implementate mult mai devreme, conform unei abordări progresive. Este avut în vedere mecanismul de vot invers, pentru impunerea noilor sancţiuni pe parcursul etapelor succesive ale PDE. Criteriile de evaluare a respectării recomandărilor în fiecare etapă, inclusiv posibilitatea de a permite o prelungire a termenelor limită pentru corectarea deficitului excesiv, sunt clarificate prin accentuarea explicită a variabilelor bugetare care pot fi considerate ca fiind sub directul control al guvernului, în special a cheltuielilor, prin analogie cu abordarea propusă pentru componenta preventivă. Dincolo de aceste condiţii specifice fiecărei ţări, se introduce posibilitatea de extindere a termenelor şi în cazul unei crize economice generale. 1.3. Cerinţele aplicabile cadrelor bugetare naţionale Datorită caracterului specific descentralizat al elaborării politicii bugetare în UE şi necesităţii generale de transpunere a normelor UE la nivel naţional, Comisia consideră că este indispensabil ca obiectivele cadrului de coordonare bugetară al UEM să fie reflectate în cadrele bugetare naţionale. Cadrul bugetar naţional este ansamblul de elemente care constituie baza guvernanţei fiscale naţionale, mai exact structura 7

politicilor instituţionale specifice fiecărei ţări, care determină elaborarea politicii bugetare la nivel naţional. Este vorba de următoarele elemente 8 : (i) (ii) Contabilitate şi statistică existenţa unor sisteme de conturi publice care să acopere toate subsectoarele guvernamentale, care să fie supuse unui control intern şi audit adecvate. publicarea în timp util şi la intervale regulate a datelor fiscale pentru toate sub sectoarele guvernamentale (atât cash, cât şi ESA 95). Prognoze utilizarea scenariului cel mai probabil sau al unuia mai prudent în elaborarea planificării fiscale. luarea în consideraţie a prognozelor COM atunci când se elaborează prognozele naţionale. publicarea prognozelor utilizate pentru programarea fiscală (inclusiv metodologii, parametri, ipoteze) şi a rezultatelor auditului acestor prognoze. (iii) Reguli fiscale SM trebuie să utilizeze reguli fiscale care să asigure conformitatea cu prevederile Tratatului în ceea ce priveşte politicile bugetare (în special respectarea valorilor de referinţă privind deficitul bugetar şi datoria publică şi adoptarea unui orizont multi-anual de planificare fiscală, inclusiv respectare MTO). este necesar ca SM să specifice scopul regulii, modalităţile de monitorizare a respectării regulilor, consecinţele în cazul neconformării, circumstanţele în care regula nu este aplicabilă. aceste reguli trebuie să fie respectate în legile anuale bugetare. (iv) Cadre bugetare pe termen mediu (CBTM) (v) SM trebuie să adopte un CBTM care să permită adoptarea unui orizont de planificare fiscală de cel puţin 3 ani. CBTM trebuie să includă proceduri pentru stabilirea: unor obiective bugetare multi-anuale cuprinzătoare şi transparente în ceea ce priveşte deficitul, datoria şi alţi indicatori fiscali; proiecţii detaliate pentru fiecare element major al cheltuielilor sau veniturilor (la nivel de sub-sector guvernamental, pe anul în curs şi ulterior); o declaraţie a guvernului privind priorităţile guvernului pe termen mediu (în ceea ce priveşte cheltuielile şi veniturile, la nivel de sub-sector guvernamental). consistenţa bugetelor anuale cu CBTM. Transparenţă integrarea tuturor operaţiunilor fondurilor şi organismelor extra-bugetare. 8 Notă privind Propunerea de directivă privind cadrele bugetare naţionale ale statelor membre / DAE 8

2. SUPRAVEGHEREA MACROECONOMICĂ Mecanismul de prevenire şi corectare a dezechilibrelor macroeconomice este alcătuit din două proiecte de propuneri de regulamente. Prima propunere schiţează procedura de dezechilibru excesiv, iar cea de a doua vizează măsurile de executare conexe. Prima propunere de regulament prevede un cadru pentru identificarea şi corectarea dezechilibrelor macroeconomice, inclusiv a problemelor legate de tendinţele de deteriorare a competitivităţii. Ea vine astfel în completarea procesului de supraveghere macrostructurală a statelor membre prevăzut de strategia Europa 2020. Procedura de dezechilibru excesiv este un element complet nou al procesului de supraveghere economică. Ea include o evaluare periodică a riscurilor apariţiei unor dezechilibre, precum şi un mecanism de alertă, cuplat cu reguli concepute pentru a permite adoptarea unor măsuri de corecţie în cazul unor dezechilibre macroeconomice nefavorabile care depăşesc domeniul politicii bugetare. Procedura de dezechilibru excesiv se aplică tuturor statelor membre. Supravegherea porneşte de la un mecanism de alertă care vizează identificarea statelor membre confruntate cu niveluri potenţial problematice ale dezechilibrelor macroeconomice. Mecanismul de alertă constă într-un tablou de bord completat de o analiză critică. Tabloul de bord va fi alcătuit din mai mulţi indicatori pentru fiecare stat membru. Pentru fiecare indicator se vor stabili şi se vor anunţa pragurile de alertă. Ele vor detecta atât nivelurile excesiv de ridicate, cât şi nivelurile excesiv de scăzute ale variabilei. Pragurile trebuie privite ca valori indicative pentru exerciţiul de evaluare şi nu trebuie interpretate mecanic. Este necesar ca aceste praguri să fie completate de o analiză economică şi de o expertiză specifică fiecărei ţări. Comisia va furniza un bilanţ aprofundat al situaţiei fiecărui stat membru pentru care mecanismul de alertă indică posibilitatea sau riscul apariţiei unor dezechilibre. În urma acestei analize aprofundate a Comisiei sunt posibile trei concluzii: Dacă dezechilibrele macroeconomice nu sunt considerate problematice, Comisia va propune să nu se mai ia măsuri suplimentare; În cazul în care consideră, după efectuarea bilanţului aprofundat, că există dezechilibre macroeconomice (sau riscul ca acestea să apară), Comisia va recomanda Consiliului să adopte recomandările preventive necesare pentru statele membre vizate, în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din tratat. În spiritul orientărilor generale de politică economică şi în funcţie de natura dezechilibrului, recomandările preventive pot viza probleme din mai multe domenii de politică; Dacă bilanţul aprofundat indică dezechilibre grave sau dezechilibre care pun în pericol buna funcţionare a Uniunii economice şi monetare într-un anumit stat membru, Consiliul poate, la recomandarea Comisiei, să adopte recomandări în conformitate cu articolul 121 alineatul (4) din tratat, declarând existenţa unui dezechilibru excesiv şi recomandând statului membru vizat să întreprindă acţiuni de corecţie până la un anumit termen şi să îşi prezinte măsurile strategice în acest sens prin intermediul unui plan de acţiuni de corecţie. În funcţie de natura dezechilibrului, recomandările de politică ar putea aborda aspecte de politică bugetară, salarială, macrostructurală şi macroprudenţială sub controlul autorităţilor naţionale. 9

Pentru statele membre din zona euro, mecanismul de executare ar putea conduce în cele din urmă la aplicarea sancţiunilor descrise în regulamentul privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro. De asemenea, nerespectarea suficientă a recomandărilor bazate pe supravegherea dezechilibrelor poate fi considerată, la rândul său, un factor agravant la evaluarea situaţiei bugetare în temeiul Pactului de stabilitate şi creştere, creându-se astfel sinergii care se consolidează reciproc între diverse paliere de politică la nivelul controlului aplicării. Cea de a doua propunere de regulament se referă la măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive. Ea însoţeşte regulamentul privind procedura de dezechilibru excesiv şi pune accentul pe controlul aplicării în statele membre din zona euro. Propunerea precizează că, în cazul în care eşuează în mod repetat în efortul de a lua măsuri în urma recomandărilor privind corectarea dezechilibrelor excesive, statele membre vor fi obligate să plătească o amendă anuală până în momentul în care Consiliul stabileşte că au fost întreprinse acţiunile de corecţie necesare. Întocmit: Andrei Mocearov Data: Decembrie 2010 10