FRRIO RRgl{O rnrtr[r[ rn MTSTERXTI rst0rnr adevdruri Eocante despre istoria uitatd a omenirii Traducere: FILOFTEIA STATI $t $ERBAN STATT EDITURA ORIZONTURI
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romitriei RAGNO, FABIO Initiere irl misterele istoriei : adevtrruri tocante despre istoria uitattr a omenirii / Fabio Ragno ; trad.: Filofteia Stati si $erban Stati. - Bucuresti : Odzonturi, 2019 ISBN 978-973-736-414-2 Cuprins I. Sta(i. FiloReia (had-) li. Stati, $erban (had.) 94 Corectura: DUSA IIDREA-BOBOREL Copertii: DAN MIHALCEA INIZIAZIONEAI MITI DELLA STORIA Copyright @ Edizioni Mediterranee, 2020 Toate drepturile acestei edilii apalin Editarii OMZONTARI Editura ORIZONTURI - Bucuregti Bdul Libertdlii lrr. 4, bl. ll7, el.7, ap.20 telefoti 021.3177 6'79, 0'7 44531333 e-mail : orizonturi@edihrra-orizonturi.ro
2. Treta Yuga sau Vdrsta de Argint (al treilea Mare Au qi prima jum6tate a celui de-al patrulea)... 104 3. Dwapara Yuga sau Vdrsta de Bronz (a doua jumdtate a celui de-al patrulea Mare A'n 9i prima jumdtate a celui de-al cincilea)...'.'...'..'...'... 105 4. Kali Yuga sau Vdrsta de Fier (a doua jumdtate a celui de-al cincilea Mare An)..."...'."...'..'... ll2 14. Oameni, zei, eroi....'...117 15. Atlantida... 131 16. Misterul piramidelor..,...'...'...'...'.. 143 17. Legenda Romei...'...'...'...'.'...'.. 165 18. Agarttha... '... 181 19. Kali Yuga...... 191 Introducere Dincolo de istoria,,oftcialt' mai existd gi o altd istorie, povestita de ceea ce se numeqte Tradifie, inleleg6nd prin acest termen nu pe cel curent, de cutum5, obicei sau folclor, ci pe acela cu totul special de transmitere necontaminatd a cunoa$terii de ordin superior, cdpdtatd la inceputurile umanitdlii din surse nonumane. Potrivit acestei doctrine, noi nu suntem prima specie umand cate a existat gi nici prima care a dat curs formdrii unei civilizalii. Alte omeniri ne-au precedat, fiecare constituind manifestarea unui Ciclu, acesta fiind, prin definilie, termenul in care-gi gdsesc implinirea toate potenlialit6lile inclusiv cele umane ce trebuie sd se exprime pentru ca totul sa se infdptuiasca. Agadar, in viziunea cicfici exidtd o logicd a Istoriei, cdreia ii corespund anumite grade de dezvoltare a raselor gi a civilizaliilor, potrivit unor timpi precigi, in concordanld cu cicluri cosmice bine determinate. Aceastd conceplie este comund turor Tradiliilor, atdt occidentale, c6t gi orientale qi nordice qi este necunoscutd doar contemporanilor care, in schimb, privesc Istoria numai in sens liniar sau ca pe o haoticd succesiune de fapte determinate de chestiuni de ordin economic care nu duc nicdieri.
i Din acest stadit suprauman omul a cobor6t din ce in ce mai jos: dacd la inceput omul se plimba impreund cu Dumnezeu in Eden, dupd aceea a inceput,,cdderea", simbolizati in diferite feluri, pomind de la propria lui condilie fizici (,,tunicile din piele", menlionate in Genez6, pe care omul, fiin{i transcendent?i, adicl mai mult spirituald decat materiald, trebuie sd le,jmbrace" pentru cd se simte,,gol") qi pand la intoarcerea lui la acel stadiu de comuniune cu Absolutul, sursd din care se trage gi spre care, asemenea picdturii de apd, tinde s[ se intoarcd. Prima parte Istoria profani,,...punctul de vedere al istoriei profane adertr la fapte gi nu le depi.geqte, are adictr un simplu caracter de erudi{ie." R. Gudnon t6
2. Evolu[ia Stela regelui akkadian Naran Sin (Paris, Muzeul Luwu) Reproducere rlin Le Grandi scoperte dell' archeologia, ed. De Agostini 1986, vol. 3, p. 54. Astdzi, omul obiqnuit are puline posibilitlti de a ajunge la esen{a lucrurilor qi accept[ aproape tot ceea ce ii dezvtrluie presupusa cunoa$tere gtiinlifrcd. Necunoscdnd, nu-gi poate forma o con$tiinll criticd proprie, 9i atunci se intdmpld c6, adundnd fidnturi de informagii incomplete, amestecate cu nigte cunogtin{e rudimentare qi. cu o instrucfie aproximatiyd, deqi nu cunoa$te foarte bine fiecare detaliu, el are impresia cd pitrunde totugi miezul lucrurilor qi crede, prin urmare, cd gtie. in cazul acesta, degi nu cunoa$te nimic despre teoria evolufionisti, este. convins cd aceasta a fost demonstrati gtiintific gi o acceptd fdrd probleme, degi foarte vdg, chiar dacd in realitate nu o cunoaqte deloc. DacS acest om comun ar fi nevoit sd-gi expund p6rerea intr-o disculie adevdratl despre originea speciei umane, n-ar gti de unde si-qi ia argumentele, nici mdcar pe cele mai banale. in acelapi timp, deoarece considerd cd toat?i lumea gdndegte ca el 9i ci teoriile qtiinfifrce sunt demonstrate gi incontestabile, il va numi superstilios gi iporant pe cel care crede o versiune diferiti sau ce1 pulin o versiture proprie, eventual religioasd 9i deci,prea pulin gtiin1ificd". In realitate, la o privire mai atentii. omul comun nu este nicidecum interesat de aceste probleme. A qti dacd originea speciei umane se datoreazd unui Creator sau unui fel
de cazualitate cosmico-biologicl nu e treaba 1ui' Problemele pe care le are el sunt de naturd imediatd, contingenti, lin de micul sdu univers. A gti, chiar gi ipotetic, c[ are puteri mentale sau capacitili extraordinare este un lucru care il lasd pur 9i simplu indiferent. A qti cej a$teapte la sfhrqitul vielii este, de asemenea, pentru el o divagalie inexprimabili, care nu-l intereseazd prea mult. in fond, adevdrul e cd nici nu wea sd se gandeascd la asta. Se crede instruit, informat, modem gi, ca atare, respinge tot ceea ce, in viziunea lui, pare a line de fantasmagorii puerile, demne de o societate prea pu{in dezvoltatd, a$a cum crede el, de exemplu, cd sunt credinlele religioase. Nu gtie ce si inleleagd din povestea lui Adam, a Evei qi a mdrului: nu-gi pune problema cd sunt simboluri 9i le consideri doar nigte prostii, gi atit. Prin urmare, din moment ce nu-qi pune problema de ce existi el qi ce se va petrece dupl moartea lui, evident nu cautd nici explica{ii in aceasti privin!6; iar, dacd aceste alegorii gi simboluri mai sunt gi greu de inleles (qi, cu siguranti, sunt astfel pentru unul ca el), atunci le respinge cu totul qi refuzd orice dimensiune spirituali. in acest context, omului comun ii este, prin urmare, mult mai ugor sd creadi in povestea maimulei evoluate; intr-un anumit fel, pentru el aceastd poveste este mult mai credibild decdt oricare alta gi are, mai ales, impresia cd aceastd ipotezd a gi fost demonstrati, probatl 9i acceptati. de toati lumea. in realitate, dacd s-ar cunoaste mai pu,tin superficial subiectul in discujie, s-ar inlelege cd lucrurile nu stau deloc aga gi cd, dimpotrivs, intre cele doud variante, povestea maimulei este chiar mai puyin credibild decdt cealaltd. 20 Astfel, daci se compard cele doub ipoteze, se poate oonstata cu ugurinle cd Tradi{ia Sacrd se folosegte de simboluri care au avantajul inegalabil de a-i ajuta pe cei mai pulin instruili sd inleleagl sensul imediat al poveqtii, acel lcrue d terrc, elementar, in vreme ce, la un nivel superior, simbolurile sunt inlelese in semnificaliile lor mai profunde. La polul opus, qtiin{a opereazd cu no}iuni exacte, cunoscute, am putea spune materiale (gi chiar aga e), adicd lbloseqte elementele pe care le are la dispozilie. Aga se laoc cd, dacd mdine ar apsrea o descoperire revolufionard, ptiinla ar fi constrdnsd sa retmcteze toate lucrurile eronate pr; care le-a suslinut pdnd in momenful acela despre subioctul respectiv gi pe care, pdnd atunci, le considera rrtlcvdruri. Acesta nu este un lucru lipsit de importanld. Sd ludm in cunsiderare, de exemplu, cd pdni la Copernic qtiinla llirma solemn cd Pdmdntul este plat gi il socotea pe Platon ignorant, deoarece intr-una dintre scrierile sale afirma cd l)iimdnrul este asemanator unei mingi. in realitate. stiinla nu gi-a spus incl ultimul cuvdnt asupra originii omului. in momentul de fa!d, predomini teoria evolulionistd, care dd multora impresia, lindnd cont de cunogtinlele lor vtgi, cd este o teorie sigurl gi definitiv[. in realitate, este vorba despre o teorie gubredd din multe puncte de vedere qi care nu este nici mdcar foarte bine (x)nturata, atata vreme cat, ca teorie generali, este rezul. tatul teoriilor diferililor adepli ai evolufionismului. Simplificdnd, sd ludm ca exemplu teoria cea mai cunoscut[ $i cea mai acreditati, anume aceea care derivi din studiile unui naturalist englez de la sfirgitul anilor 1800,,tlr Charles Darwin. 21
in esenld, prin comparalii la diferite niveluri, s-a stabilit cd in organismele vii, pomind de la plante (Darwin era un botanist care avea qi studii incomplete de medicind 9i de teologie protestantd), se"petrec mutalii. Odatd stabilit principiul, a fost uqor ca Darwin sd-l extindd mai intdi la molugte (in special la polipi) apoi la intregul regn animal, incluz6nd gi specia uman[; este evident cd nu era in stare s[ vad[ in specia Om ceva diferit de orice alt fel de animal, protozoare sau plaatd. OricAt ar pdrea de ciudat, nu au fost furnizate niciodatd (qi nici nu putea fi altfel) probe concrete (9i, addug6m noi, autentice) ale mutafiilor genetice umane. Din contrd: multe rezt tate ale studiilor lui Darwin asupra plantelor demonstreaz5, in cazul generaliilor succesive, tntoarcerea la caracteristici care pdreau pierdute. Dincolo de toate acestea, trebuie subliniat cat de pulin este cunoscut publicului larg faptul cd din teoria evoluliei speciei umane lipsegte elementul esenfial, reprezental, fatd alte inflorituri, de mlrturiile care ar putea dovedi trecerea de la stadiul de maimuld la acela de om. Adevdrul e$e ca a existat o oarecare preocupare pentru cautarea acestei probe care, din pdcate pentru teoria evolujionistd, a devenit, in mod paradoxal, mai cunoscutii, pentru cd nu existl, gi nu pentru cd ar fi fost descoperitii (este vorba despre celebra aga-zisi verigi lipsd). S-au descoperit numeroase 9i felurite mdrturii ale existenfei presupugilor antropoizi sau, dacd preferali, deqi este acelagi lucru, ale oamenilor-maimu!6, ca sd se poatl injgheba schifa evolujiei pentru intreaga istorie (gi aceasta presupusd) a omenirii, care, in opinia multora este o nonistorie, in sensul ci sunt mult mai multe lucruri pe care nu le explici, decat cele pentru care fumizeazd probe definitive. Este suficient sd ne referim,?n aceastd privinld, la lirimoasa chestiune a supei primordiale,adicd la teoria potrivit cdreia viala pe Pdmdnt a apdrut dintr-un amestec tlo substanje elementare care, in prezenla anumitor factori - cum ar fi apa, cdldura, curentul electric determinat de lirlgere primordiale gi alte cauze corelative - ar fi dus la apari!ia vielii. Potrivit logicii qi tuturor aqteptdrilor, explicaliile,,qtiin- {ilice" ar trebui sd fie corolarul celui mai mare gi mai de ncpatruns mister. acela al apariliei vielii. Dar cum se comporld gtiinla evoiulionistd in privinla ltcostui punct, care este primul postulat dintre toate, adicl btza oricdrui rajionament? Ei bine, tocmai asupra acestui punct se dd, cu cea mai rrrare seriozitate, un r[spuns cu totul qi cu totul decon- ('crtant, pentru cd, intr-un mod foarle pulin,,$tiin1ific", se rr lirrni solemn cd viala s-a ndscul intdmpldtorl Oamenii de gtiinld, care qi-au luat apoi sarcina se eva- Iuoze realist posibilitatea ca un eveoiment de acest fel sd fi putut avea loc, au fost nevoili si recunoascd,toli, absurrlitatea unei idei de acest fel sau, mai clar exprimat in It:rrleni statistici, imposibilitatea ei fireasc[, a$a cum o sirrgurd probabilitate s-ar opune unei cifre reprezentate de rrn zcce urmat de mai mult de trei sute de zerouri.,,asta ar fi ca gi cum - a admis chiar gi un sovietic, hiologul Alexandr Oparin -, dacf, am arunca in aer o lidild ('u caractere tipografice, cdnd ar cbdea pe pimdnt acestea rrl ulostui singure toate operele lui Shakespeare". (lhiar dacd ne-am stridui, cu cele mai bune intenlii, este err adevirat foarte greu sd ne imagindm cd viala - chiar gi tca mai banald existenld a unui firav fir de iarbd dotat lolu$i cu o struc ra atdt de complexs, incdt omul nu ar fi rrr stare se o reproduci niciodatd poate sd apard aga, ik rgic, adicd nefiresc! 22 23
Lumea se datoreazd unei intdmpl[ri? Este aceasta o ipotezd logicd? Dacd intdmplarea ar guverna lucrurile, nu s-ar inlelege de ce Soarele rdsare mereu la est, anul are mereu aceeaqi durats, toli oamenii se nasc cu doud mdini 9i doul picioare: acest lucru, tocmai penffu ca este o intamplare, ar constitui o nesfdrgiti ruletb de posibilitali. Dimpotrivd: chiar faptul cd totul se intampld conform unor anumite constante ne face sd presupunem, chiar 9i intr-o logicd strambd, c6, mai mult decdt despre tntdmplare, ar treb:ui sd se vorbeascd despre legi. $i este un adevdrat paradox sd se explice, de exemplu, cd legile evoluliei au fost fixate de tntdmplare, in comparalie cu legile fizicii, chiar gi acestea presupuse a proveni dinh-o intdmplare neprev[zut[. Chiar dac[ wem sd ne imagindm cd tntdmplarea s-a manifestat o singur[ datd, ddnd na$tere cu acei prilej tuturor condiiiilor care s-au succedat, nu se poate susline serios cd tnidmplarea std la originea unui Univers care este plin de legi, care la rdndul lor, cum le aratd qi numele, sunt opusul intampldrii... $tiin{a ins[qi se bazeazd pe legi pe care le descoperb mereu in toate domeniile; se poate zice chiar cd gtiin{a neagl intdmplarea sau cel pulin cd o privegte cu mare suspiciune gi neincredere. * Cat prive$te chestiunea supei primordiale. ideea de bazd este aceea a evoluliei, cuvdnt magic, menit sd concilieze ordinea cu haosul gi reugind sd determine acceptarea celor mai stranii ipoteze, la care vom face in curdnd referire. Nu gtim cum, dar, la un moment dat, cdffe perioada cuaternari (acum 4 milioane de ani), se presupune cd au cxistat ni$te creaturi denumite Dryopithecinae, care, in ciuda numelui academic, erau nigte maimule-umanoide din care ar fi provenit (adicd ar fi evoluat) pe de o parte omul gi pe de alta - nu se inlelege de ce - actualele rnaimule, biete rude pierdute pe parcursul evoluliei. Interesant este faptul cd nu existd probe cefte despre irceastd rase ciudatd, doar dacd nu se consideri ca atarc unele fragmente de cranii sau de oase, identificate ca apartinitnd Dryopithecinae-lor numai datoritd interpretdrii pe r:are o dau evolu{ioniqtii. In acest sens trebuie sd notdm un alt lucru singular: toate presupusele probe ale evoluflei s:urrt ulterioare elaborlrii acestei teorii. Este bine s-o subliniem, pentru cd ne scrvegte la inlelegerea mentalitalii evolutioniste gi a istoriografiei modeme care, dupi ce au teoretizat evolulia omului din maimujd, au purces sd gdseascd rlmdgije care sd confirme aceast-d teorie. De fapt, lucrurile trebuiau si se petreaci invers: prezenf remd$ilelor de umanoizi putea oferi motilul pentru a olabora o teorie, o doctrini sistematici pe care, dupd ce se r:valuau qi se asamblau probele, o puteau explica gi o puteau intega intr-un tablou unitar. Dar nu s-a petr cut aga. $i asta spune multe despre sistemele folosite de descoperitori, despre evalulrile lor qi despre aceiea care, mai mult decdt ca probe, apar drept ipoteze. Este cazul aga-ziselor Dryopithecinae: fiindcl era nevoie gi trebuia sd se gdseascd o origine comun[ pentru oameni gi maimufe, au fost atribuite urme, de altfel indescifrabile, acestei presupuse stirpe. Semnaldm gi un alt lucru important: pentru a nu cddea in grotesc, qtiinla trebuia si circumscrie posibilitatea ca 24 25
frecare frrdmd de os sd serveascl la demonstrarea fiecdrei ipoteze. in acelaqi timp ins5, nu putea si stabileascd criterii prea rigide, pentru cl, altfel, toate presupusele resturi de umanoizi, de cele mai multe ori biete fragmente, n-ar fi putut demonstra nimic. S-a inventat astfel un nou criteriu qtiinlific, genial in felul lui, care consti nu in a lua in disculie obiectul in sine, ci ambientul lut. Cu alte cuvinte, s-a stabilit cd omul este o primatd care construiegte qi folosegte instrumente; in consecinld, dac[ r6me$i,tele se gdsesc impreund cu uneltele, acele resturi se pot clasifica drept umane. Trebuie si precizdm ci, in sfera paleontologiei, aceste rdmdgile sunt mai ales fragmente, de obicei foarte mici, care nu pot da nigte indicii prin ele insele; acelagi lucru se poate spune qi despre aqa-zisele unelte, deseori identificate ca resturi de probabile mdciuci, adic[ drept fragmente de piatrd asculite, caxe cu greu se pot.deosebi de un piehoi glefuit din cauze naturale. Aga stdnd lucrurile, este u$or sd cazi in echivoc, dacd nu chiar sdj creezi, qi este lesne de imaginat cu ce scopuri. Isloria Omului din Piltdown a durat pdnd la sfbrgitul anilor '50, cdnd s-a demonstrat definitiv c[ unele fragmente erau umane gi altele de maimuji, puse impreund intenlionat de cltre antropologul Dawson pentru a deveni celebru sau poate chiai nemuritor. Cercetitorii sunt gi ei oameni, gi oamenii au sldbiciunile lor, iar cercetdtorii din domeniul qtiintei par sd aibd deosebita sldbiciune de a dori sd cucereascd neapdrat o faim[ care, dupd pdrerea 1or, nu lo este corect recunoscuta. in cazul evoluliei, unde este vorba despre gdsirea unor!'lomente a c6ror existenld 9i chiar probabild compozilie sd poatd fi considerate certe, tentaliile qi,,fhcdturile" sunt fbarte posibile 9i in plus trebuie sd ludm in considerare qi umplele lacune, confuzia qi gdurile de mii de ani in care r-ar situa aparilia primilor oameni. Pulin se qtie, de exemplu - qi nici n-ar putea fi altfel - despre cazul aga-zisului Om de Piltdown, de la numele locafitefi engleze unde au fost descoperite, prin anul 1912, nigte fantomatice rdmdgile, imediat clasificate ca apafii-. ndnd unei presupuse rase de om-maimu{d numit[ solemn, in termeni academici, Eoanthropus Dawsoni, in memoria iscusitului descoperitor Dawson. Aceste resturi - practic o bucatd din calota craniand a unui om qi pnrli dinh-o mandibuld de maimujd - ar fi trebuit sd reprezinte proba probelor pentru existenla faimoaset verigi lipsd. 27
3. Hominizii Potrivit actualelor cunogtin,te gtiin{ifice, primii oameni sau acele stranii fiinle bivalente - jumdtate om, jumdtate maimuli, cu acea prevalenld umand destinati sd evolueze - sunt Australopitecii, ale cdror cele mai vechi rlmdqile descoperite mai ales in Africa - sunt datate, aproximativ, nu se gtie bine in ce fel, ca provenind de acum 4 milioane de ani. Nu este intdmpldtor cd aceste resturi se gdsesc mai ales in Africa, habitat bine-cunoscut al maimujelor, iar dacd evaluarea s-ar petrece potrivit logicii, qi nu agtept[rilor evolulioniste, acestea ar putea fi ugor atribuite mai degrabd maimulelor, decat presupuselor rase de oameni-maimuld. Dar se doregte cu orice pre! gbsirea unui stadiu animal in evolulia umand qi aceasta face si se identifice in aceste rdm[gi1e ceea ce, cu maximl probabilitate, nu este nicidecurn aga. in cazul vestigiilor recunoscute ca fiind cele mai vechi, cele descoperite in apropiere de rdul Omo, in. Etiopia, oricit de mult s-au strlduit cercetdtorii, nu s-a gdsit aldturi de ele nicio unealtd, element care, aga cum am spus, ar fi trebuit sa constituie criteriul dupd care oasele sb poati fi atribuite fie unor oameni, fie unor maimufe. Aqadar, in loc si catalogheze fragmentele ca aparlinind maimufelor - cum ar fi fost logic, date fiind premisele -, s-a tras concluzia cd putea fi vorba, de asemenea, despre rcsturi umane, t6rdte departe de habitatul lor de animale s[lbatice, poate de hienele care i-au m6ncat. Lucrurile, oricdt de straniu ar pirea, stau exact in acest fbl, pe care, in ce1 mai bun caz, putem s6-1 definim ca discutabil. Stadiul urmdtor. pentru a spune a$a. al acesnri presupus Australopitec, este faimosul Pitecantrop sau Homo Erectus, care apare in epoca de mijloc a pleistocenului, oam acum un milion de ani. Acest alt reptezentant ai omului-maimu{i este denumit gi Sinantrop sa.u Omul de Pekin, din cauzd cd descoperirea s-a frcut in China, prin anii'30. $i in cazul acesta, cum se intdmpll adesea in descoperirile evolulioniste, se gdsesc surprinzitoare apropieri chiar gi mai bizarc - dacd nu de-a dreptul neverosimile - concluzii. R[mi$itele ar proveni dintr-o oarecare cantitate de fragmente aparfindnd unor cerbi qi altor animale care, probabil, au fost devorate. Aceastd circumstanli ar fi. dovediti dc fracturile precise, presupus intenlionate, ale oaselor lungi qi ale craniului, ficute probabil cu scopul de a scoate de acolo creierul pentru a-l minca. Din acest amestec de elemente ax fi trebuit sd se deducd logic ci era vorba chiar despre resturi de animale, printre care gi anumite specii de maimule, care au fost devorate. $i totugi, concluzia a fost ci acele rdmdgi{e de maimu!6 crau in realitate resturi umane, de sinantropi Faptul cb au fost amestecate cu resturi de animale devorate este explioat prin aceea cd sinantropii era:u canibali! Un lucru gi mai condamnabil: s-a sus{inut 9i se susline in continuare cd sinantropii nu se limitau la un canibalism, ca sd spr.rnem aga, de supraviefuire, ci practicau 29