Charles Perrault =/ P[f,1.f,:Df,-.[WAqA& cd,gile,t -.. coptlarte.t Editura EPIGRAI.200s Ilustralii : Iurie Fuqtei
A "u odud un rege atit de falnic, atit de iubit de popoarele pe care le cirmuia, atit de respectat de toji vecinii qi de aliafii lui, incit se poate spune c6 era cel mai fericit dintre impdrati. Fericirea ii era sporitd de cdsdtoria cu o prinfesd frumoasi qi virtuoasd; cei doi so{i viefuiau ca o singurd ftptlud. Rodul dragostei lor era o fatd fermecdtoare, inzestrati cu multe calit6{i, qi pbrinlii ei nu sufereau c6 nu aveau a$ urmaqi. Mdrefia, bunul gust qi belqugul domneau in palat; sfetnicii erau inlelepli gi iscusili; curtenii, cinstili 9i iubitori; servitorii, devotali qi harnici; grajdurile mari erau pline de cei mai frumoqi cai din lume, cu qei qi hamuri bogate. StrAinii, care veneau sd admire aceste grajduri minunate, se mirau insd cd in locul cel mai la vedere se afla un mbgar, care igi ar[ta mindru urechile lungi. Nu dintr-un capriciu, ci pe bund dreptate ii ddduse regele locul de frunte: virtulile m6garului meritd rar o asemenea cinste, dar natura il fbcuse pe acesta deosebit, incit paiele din graj dul lui se acopereau din belqug, in fiece diminea{d, nu cu baligd, ci cu monede de aur, pe care grdj darii le stringeau cind se trezea md,garul din somn. Dar necazurile vielii ii ajung pe regi ca gi pe supuqii 1or qi intotdeauna pe lingd cele bune se intimpls qi citeva rele. Cerul a ingdduit ca regina s6 fie lovitd de o boald grea, c6reia, cu toatd gtiin{a qi iscusinla doctorilor, nu i s-a putut g6si nici un leac. Toatd lumea era nespus de indureratd. Fire sensibild gi foarte indrdgostit de solia sa, in ciuda proverbului care spune cd dragostea qi cdsnicia nu se prea impacd, regele se ruga pentru sdndtatea reginei in toate templele din impdrdfie, implorind zadamtc zeii gi zinele sd ia viafa lui in schimbul viefii so{iei iubite. Regina, simjind cd i se apropie sfirqitul, i-a spus sofului inlicrimat: - ingdduie-mi, inainte de moarle, sd-fi cer un lucru: dacd vei dori sd te insori a doua oar6... La aceste vorbe, regele a scos Jipete sfiqietoare, a luat mina reginei, a scdldat-o in lacrimi qi i-a jurat cd nici vorbd nu putea fi de o altd cisdtorie: - Nu, nu, scumpa mea regind, mai curind te voi urma in mormint! Tara, a spus regina cu o hotdrire ce-i adinci mihnirea bietulu i rcge,,tara, cdreia trebuie sd-i dai urmaqi, vdzind cd nu!i-am ddruit decit o flica, if va cere sd ai feciori care sd-!i semene. Dar te rog din tot sufletul, in numele dragostei ce mi-o porji, si indeplineqti dorinfa supuqilor tdi doar dacd vei gdsi o prinlesd mai fiumoasd 9i mai fermecdtoare decit mine; jur6-mi asta qi voi muri cu inima impdcatd. Se crede cd regina, care era foarte mindrd,, i-a cerut acest jurdmint cu gindul cd regele nu se va recdsbtori niciodatd, pentru cd nu va putea gdsi in lume o femeie care s-o egaleze in frumusele.
i I II r.i '-t'dd
n cele din urmd, regina qi-a dat sufleful. Nu s-a mai pomenit durere ca cea a regelui: zi gi noapte plingea gi suspina. Marile dureri trec insd repede. De altfel, mai marii {drii s-au adunat gi au venit s6-i ceard si se recdsdtoreascd. cererea i s-a p6rut regelui neindurdtoare qi i-a stirnit un nou potop de lacrimi. Le-a spus despre jurdmintul fbcut reginei qi le-a mdrturisit cd i se pare cu neputinld ca sfetnicii sd poatd afla o prin{esd mai frumoasd decit rdposata lui nevastd. Dar sfetnicii au gdsit cd o asemenea promisiune e un fleac qi i-au zis cd nu conteazi, frumuse{ea. O regind trebuie sd fie virhroasd qi sd aducd pe lume prunci; \ara arc nevoie de prinli pentru linigtea ei; e adevbrat c6 fiica regelui are toate calitdlile pentru a deveni o mare regin6, dar vor trebui s6-i aleagd drept so{ un strdin gi, fle acesta o va duce in lara lui, fie va domni impreund cu ea, dar copiii lor nu vor fi din neamul tatdlui ei; iar neavind un prin! din neamul regelui, ldrile vecine ar putea pomi rdzboaie care ar ruina regaful, i-au explicat sfefiricii. Regele, impresionat de cele auzite, le-a promis cd va incerca s6 le satisfacd dorinla. $i, intr-adevdr, a cdtttat, printre prinlesele de mdritat, una care sd-i fie pe plac. in fiecarc zi i se ardtau portrete incintdtoare, dar nici unul nu avea farmecul rdposatei regine, aga cd el nu se putea hot[ri. Deqi era un om cu multbjudecatd, din pdcate, a innebunit de-a binelea qi i-a venit ideea s-o ia de solie pe fiica lui, care o intrecea cu mult in farmec Ai la minte pe mama ei. I-a spus deci cb avea de gind sd se insoare cu ea, pentru cd numai ea poate s6-l dezlege de jurimint. Tindra prinlesd, virtuoasd qi curat6, mai nu a leqinat auzind aceast[ propunere monstruoasd. S-a aruncat la picioarele tatdlui ei gi l-a implorat, cu toatd stdruin{a de care era in stare, sd nu o sileascd sd sf,virqeasci o asemenea crimd. Regele, incdpd{inindu-se si infdptuiascd gindul ce qi l-a pus, a cerut sfatul unui bdtrin inlelept, ca sd linigteascd prinfesa. Preotul, mai mult ambilios 9i mai pulin religios, a j ertfit cele cuvenite puritdtii qi virtulii pentru cinstea de a fl pe placul unui mare rege: el s-a strecurat cu iscusin{d in mintea regelui, i-a ardtatintr-o lumind blindd crima pe care vroia s-o fbptuiascd qi a reuqit chiar sdl convingd c5 se va face pldcut zellor dacd se va insura cu fiica lui. Mdgulit de vorbele mieroase ale bdtrinului ticilos, regele l-a imbrbfiqat gi s-a intors acas[ mai hotdrit ca oricind s6-qi indeplineascd planul. I-a poruncit aqadar prinlesei sd i se supund. Copila, cuprinsd de o mare durere, s-a gindit sa meargd sd-i ceard a1fior Zinei Liliacului, naqa ei. Aplecat in chiar acea noapte, intr-o trisuricd frumoasd, la care era inhdmat un berbec, ce cuno$tea toate drumurile, qi astfel a ajuns cu bine la zitd.
; 4 I I 4 { t'4