Nudul Dianei.p65

Transcriere

1

2 Colec]ia Ego. Proz\ este coordonat\ de Lucian Dan Teodorovici by Editura POLIROM Editura POLIROM Iaºi, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37; P.O. BOX 1-728, Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României : CODRUÞ, MARIANA Nudul Dianei / Mariana Codruþ. Iaºi : Polirom, 2007 ISBN Printed in ROMANIA

3 roman POLIROM 2007

4 Mariana Codruþ s-a nãscut în 1956, în Prisãcani, judeþul Iaºi. A studiat Literele (secþia românã-francezã) la Universitatea din Iaºi. Din 1993, este redactor la Editura Universitãþii Al.I. Cuza din Iaºi ºi a susþinut mulþi ani un seminar de scriere de presã la Facultatea de Jurnalisticã a aceleiaºi universitãþi. A publicat ºase volume de poezie (Mãceºul din magazia de lemne, Editura Junimea, Iaºi, 1982 ; Schiþã de autoportret, Editura Junimea, Iaºi, 1986 ; Tabieturile nopþii de varã, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1989 ; Existenþã acutã, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1994 ; Blanc, Editura Vinea, Bucureºti, 2000 ; Ultima patrie, Editura Paralela 45, Piteºti, 2007), romanul Casa cu storuri galbene (Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Iaºi), Editura Polirom, Iaºi, 1997, cu varianta germanã Das Haus mit den gelben Gardinen, Editura Polirom, Iaºi, 1998 (traducere de Michael Astner), ºi volumul de proze scurte Ul Baboi ºi alte povestiri, Editura Polirom, Iaºi, Este prezentã în antologia Cartea roz a comunismului, Editura Versus, Iaºi, 2004 (coord. Gabriel H. Decuble). A tradus volumul La représentation du monde chez l enfant, de J. Piaget, Editura Cartier, Chiºinãu, Publicã în presa culturalã ºi cotidianã comentarii politice, recenzii, cronici, interviuri, tablete etc. Textele Marianei Codruþ au apãrut în reviste din Austria, Cehia, Canada, Spania, Macedonia º.a. A susþinut lecturi publice în Germania ºi Austria. Este membrã a Uniunii Scriitorilor din România din anul 1990 ºi a PEN Club România din 2003.

5 Nudul Dianei Capitolul unu Diana ºi peºtii A cui eºti aºa frumoasã, cã acuºi fac prima miºcare?! se opinti un beþiv, bãgîndu-se în sufletul Dianei. Fata stãtea în coasta restaurantului Odeon, printre copaci : nu voia sã fie vãzutã de cei dinãuntru cã îl aºtepta pe Pavel, care întîrzia la baie, poate rãcorindu-se dupã o zi de varã de alergat cu comenzile clienþilor. Du-te-n mã-ta! îl împinse tînãra pe agresor, întorcînd capul cu scîrbã. Dar omul nu se lãsã ºi întinse mîna spre bluza ei roz. Pavel, apãrut în spatele beþivului ca prin farmec, de parcã atît aºtepta, s-o facã pe salvatorul zeiþei vînãtorii, îl apucã voiniceºte de gulerul murdar al cãmãºii cadrilate ºi-l îmbrînci cît colo : ªezi, nene, la locul dumitale! Beþivul se clãtinã, mai-mai sã cadã, ºi bombãni ameninþãtor, dînd din mîini. Dar cei doi o luaserã la picior, fãrã a-l mai învrednici cu vreo privire... Pavel mergea lîngã Diana destul de confuz. Se gîndise deseori la momentul ãsta, cînd vor fi numai 5

6 Mariana Codruþ ei doi ; dar, deºi nu încetase nici o clipã s-o asalteze pe fatã, în inima lui îºi pierduse orice speranþã, era convins cã n-o sã-l bage niciodatã în seamã de-adevãratelea. Ea glumea mai mult cu ceilalþi chelneri sau barmani, a dansat mai mult cu ei la un chef, cînd au sãrbãtorit ziua Adelei, ºi se lãsa condusã numai de ei acasã, noaptea tîrziu, de sãrbãtori, cînd taxiurile erau foarte aglomerate. Orice ar fi fãcut el, orice i-ar fi dus, rãmînea un coleg ca oricare altul ºi chiar mai puþin decît atît : Diana nu înþelegea! ªi doar era cît se poate de insistent! Se ducea Diana la bucãtãrie sã-ºi tragã sufletul? Pavel dupã ea, chipurile cu treburi. Se rezema ea de bar, privind fãrã þintã, în aºteptarea comenzilor? Pavel îºi fãcea de lucru pe lîngã ea. Spunea ea cã-i place cutare sau cutare fleac? Pavel se dãdea peste cap sã-l gãseascã ºi sã i-l ofere. Avea ea o treabã ºi dispãrea în cîte-o zi cînd ar fi trebuit sã fie de serviciu? Fiul meºterului se oferea sã-i þinã locul. Dar, al naibii, cînd o înlocuia uneori picînd de obosealã, fiindcã nu-l scutea nimeni de tura lui, în loc sã-i fie recunoscãtoare, zeiþa vînãtorii se purta ca ºi cum ea era aceea care i-ar fi fãcut o favoare : Pãi, nu? Doar þi-a ieºit ceva ºi nu în buzunarul meu a intrat!!, spunea, fãcînd aluzie la bacºiºuri, generoase dupã vreo nuntã sau alt soi de petrecere monstru pentru care se rezervau ºi restaurantul, ºi barul... 6

7 Nudul Dianei Diana tachinîndu-l, Diana iritatã, Diana þîfnoasã, Diana batjocoritoare, Diana absentã... N-o mai regãsea deloc pe fata de la început, cum o descoperise cînd se angajase ospãtãriþã la Odeon : mai deschisã, mai caldã, mai moale. Abia venise de o sãptãmînã ; la sfîrºitul unei petreceri de ziua unui grangur, dupã ce au spãlat ºi vesela, ºi mesele, ºi pe jos, de strãlucea lunã totul, ºi-au aranjat sala, stãteau obosiþi cu un pahar de bere în faþã, pe un colþ de masã din bucãtãria restaurantului. Adela, ºi ea angajatã de foarte puþin timp, numãrîndu-ºi bacºiºul frumuºel, le-a spus cã e tare mulþumitã cã ºi-a rezolvat problema ciorapilor chiar înainte de nuntã! ªi ei s-au mirat, ce-o fi cu chestia asta a ciorapilor? Pãi, în liceu diriginta le spunea mereu aceeaºi poveste, moºtenitã de la o fostã dirigintã : Fetelor, trebuie musai sã faceþi o ºcoalã sau sã vã angajaþi, sã fiþi pe picioarele voastre. Închipuiþi-vã cã vã grãbiþi ºi vã mãritaþi fãrã sã terminaþi ºcoala sau fãrã sã aveþi un salariu al vostru. Vã mãritaþi din dragoste, fireºte, fireºte! Însã, dacã nu ºtiþi, o sã vedeþi cã dupã un an, doi fierbinþeala trece ºi reveniþi frumuºel cu picioarele pe pãmînt. Picioarele voastre au nevoie de ciorapi subþiri. Îi cereþi soþului bani ºi vã cumpãraþi o pereche. Dupã douã zile, ciorapii se rup. Îi cereþi din nou bani lui «Petricã», el vã dã ºi de data asta. Ghinion ºi cu noua pereche. Iar mergeþi sã cerºiþi de la finanþator, cu inima strînsã, ºi gata scandalul, finanþatorul începe sã zbiere : «Da de-abia þi-am dat, toanto, iar 7

8 Mariana Codruþ i-ai rupt?». ªi s-a zis cu amorul! Ei, nu-i mai bine sã aveþi banii voºtri?. ªi ea, Adela, e tare mulþumitã acum cã are serviciu ºi nu trebuie sã-i cearã bãrbãþelului bani de ciorapi, chiar dacã Dinu o iu-beº-teee! Poate ca sã-i taie cheful Adelei, care se lãuda cu iubirea logodnicului ei, cu care urma sã se mãrite în august, sau din cine ºtie ce alt motiv, Diana le-a povestit tam-nisam cum a aflat ea cã-i va muri mama! Cicã maicã-sa era internatã de cîteva zile ºi Diana s-a dus cu taicã-sãu la spital s-o vadã. Dar tocmai atunci era pe punctul de a începe ºi vizita Profesorului, iar asistentele se foiau încolo ºi-ncoace nervoase, dîndu-i afarã din saloane ºi rezerve pe musafirii bolnavilor. Tatãl ei a ieºit pe hol, însã Diana n-a mai avut timp, aºa cã mama i-a fãcut semn sã se ascundã sub pat. ªi, cum stãtea acolo ciucitã ºi abia respirînd de teamã, a vãzut intrînd o mulþime de picioare încãlþate cu papuci albi. ªi a auzit o voce groasã ºi rãguºitã zicîndu-i maicã-sii verde, lãutãreºte în faþã cã va muri, cã n-o mai duce mai mult de-o lunã : maicã-sa avea cancer, dar nimeni nu-i spusese Dianei, cãci ce poate înþelege un copil de nici ºase ani!?, dupã vorbele lui taicã-sãu de mai tîrziu... Cuvîntul cancer poate cã, e drept, nu aveam cum sã-l pricep eu, na, cã eram o mucoasã. Dar cum sã nu pricep, oameni buni, cuvîntul moarte, cînd pe mine la vîrsta aceea mã încerca fãrã motiv, zi de zi, spaima teribilã cã-mi vor muri pãrinþii?! ªi apoi, cine 8

9 Nudul Dianei nu pricepe cuvîntul moarte cînd cu moartea te întîlneºti la tot pasul de cum îþi dai seama cît de cît de lumea din jur?! îi întrebã Diana, cu buzele tremurînde, pe Pavel ºi pe Adela ºi pe Gigi-barmanul... Povestea asta, pe care Diana le-o spusese pe neaºteptate, la nici o sãptãmînã dupã angajare, i-a copleºit pe toþi, iar pe Pavel l-a umplut de aºa o milã, de-ar fi vrut chiar atunci s-o ia în braþe ºi s-o mîngîie ºi s-o apere... Însã ea fugea de el ca de dracu! Cum dar sã nu fi rãmas cu gura cãscatã acum, cînd, cu vreo orã înainte de terminarea programului, ea a venit ºi i-a zis scurt : Bãi, hai pe la mine sã bem o bere!? Ce sã mai înþelegi din fata asta? * * * Strãzile erau pline de lume ºi în aerul dupã-amiezii de august pluteau mirosurile lor puternice ºi vii. Ce fainã e viaþa uneori! mormãi Diana, exaltatã sau excitatã, Dumnezeu ºtie. Însã, în loc de exaltare sau bucurie, Pavel simþea doar un nod în gît. Tarabe pline de ziare ºi reviste, cu paginile deschise la fete cu þîþe ºi coapse goale de toate formele ºi mãrimile. Vitrine burduºite cu haine, cu cãrþi, cu oale de bucãtãrie, cu piese de maºini, care-þi strãpungeau creierii cu luminile pieziºe ale geamurilor. Oameni agitîndu-se încolo ºi-ncoace, cu feþele încruntate ºi 9

10 Mariana Codruþ obosite dupã ziua de muncã. Zdroncãnitul tramvaielor, fumul unei maºini a Salubritãþii, goana taxiurilor galbene. Miros de plãcinte de la o patiserie ; miros de covrigi calzi cu susan vînduþi pe sfoarã ; miros de mici picanþi. Aromã de soare cotropind coroanele dese ºi verzi ale teilor de pe marginea bulevardului. Congelatoare cu îngheþatã în faþa cãrora doritorii aºteptau rãbdãtori ºi tãcuþi. Sticle de Coca-Cola, aburite, în mîna unor copii. Fãlci mestecînd gumã. Mîini întinse. Mîini în buzunare. O fatã cu blugi foarte strînºi pe fund ºi un tatuaj indescifrabil pe braþul drept, mãturînd hîrtiile din faþa unui butic. Pocãnitul pe asfalt al unor sandale cu talpã de lemn. Cerul alb ºi transparent, striat de sîrme ºi cabluri ºi antene... Halt! fãcu zeiþa vînãtorii în faþa unei pescãrii : în acvariul enorm din geam, o grãmadã de peºti un val greu de carne se miºcau lent, în formaþie, cînd spre dreapta, cînd spre stînga, lovindu-se de fiecare datã cu botul de sticlã. Hai sã-mi cumpãr un peºte! Da la ce-þi trebuie? se mirã Pavel. Puteai cumpãra unul gata preparat de la restaurant! Uite-aºa, îmi trebuie! aruncã ea peste umãr, intrînd în pescãrie. ªi el þuºti pe urmele ei! Fata ceru un crap pe care-l arãtã cu degetul în acvariu, iar vînzãtoarea între douã vîrste, îmbrãcatã într-un halat fãrã mîneci de sub care se vedeau bretelele sutienului negru, apucã un fel de crîsnic, îl manevrã cu îndemînare ºi scoase peºtele afarã. Diana s-a uitat 10

11 Nudul Dianei la el, s-a gîndit, s-a rãzgîndit ºi apoi i-a arãtat unul mai mare. ªi femeia a aruncat crapul înapoi în apã ºi l-a prins pe ãlãlalt, de vreo douã kile, ºi l-a luat cu o mînã din crîsnic ºi l-a pus direct pe cîntar. Clienta a cerut sã i-l cureþe, dar vînzãtoarea, fãrã sã se uite la ea, i-a rãspuns cam înþepatã cã nu se poate, pentru cã n-are unde sã-l spele : în pescãrie canalizarea e înfundatã, of, al dracului sã fie el de patron, care a fãcut o improvizaþie, acolo, ca sã nu bage prea mulþi bani! Uite cum dã pe dinafarã! zise enervatã femeia, scãrpinîndu-se pe capul tuns chilug. Nici cu Calgon n-am putut s-o desfund! ªi arãtã cu mîna dupã acvariu, unde din podeaua de gresie þîºnea, într-adevãr, o micã fîntînã artezianã. ªi cei doi abia atunci ºi-au dat seama cã stãteau cu picioarele în apã... Diana s-a strîmbat, a întins în lehamite banii, femeia i-a pus peºtele într-o pungã ºi ei doi au ieºit din pescãrie. Au dat nas în nas cu o gagicã în colanþi negri ºi machiatã din gros, cu care Diana a început sã sporovãiascã de îndatã, uitînd complet de Pavel, care aºtepta ceva mai deoparte, cu crapul zvîcnind din cînd în cînd, scurt ºi greu, în punga de plastic. ªi dupã un timp zeiþa vînãtorii ºi-a luat rãmas-bun de la tipa aceea ºi apoi, mergînd repede pe trotuar, printre oameni care îi despãrþeau, a început sã povesteascã ceva ºi sã rîdã. ªi hohotele ei îi fãceau pe trecãtori sã se uite la ea ºi asta o fãcea sã rîdã ºi mai tare... 11

12 Mariana Codruþ Pavel dãdea din cap de parcã ar fi auzit ce spune : dar se vedea cã e cu gîndul în altã parte poate la cum l-a þinut ea deoparte, ca pe un rahat în ploaie, ºi nu i-a fãcut cunoºtinþã cu prietena ei? fãcu Diana. ªi întrebarea asta, deºi pusã cu ton de fatã de gaºcã, l-a fãcut pe Pavel sã se crispeze : sîngele îi bãtea în cap, îi fîºîia în urechi, întunecîndu-i vederea. Totuºi, cînd Diana i-a dat mîna ca sã traverseze în fugã bulevardul, el i-a strîns-o cu grãbire, ameþit ca de o dulce promisiune de umezeala ºi moliciunea palmei mici. Însã, la marginea trotuarului celuilalt, ea i-a lãsat brusc mîna, scuturînd-o pe a ei îndesat, de parcã i-ar fi murdãrit-o : Eºti transpirat! s-a strîmbat, rîzînd. ªi n-a mai scos nici un cuvînt pînã acasã, la blocul din spatele pieþei Alexandru, despre care le vorbea la Odeon mereu, fiindcã de la geamul ei se vedeau cicã, taman ca la televizor, ºi Bahluiul, ºi dealul Galatei, ºi oraºul pînã hãt departe, la Cetãþuia!. Urcã scara fãrã o vorbã, þinîndu-se de balustradã, ºi dupã ea fiul geamgiului, cu punga miºcãtoare în mînã. * * * De îndatã ce-au intrat în garsonierã, Diana s-a descotorosit de sandale, pocnind cu ele pe rînd peretele din hol, ºi-a agãþat poºeta într-un cui ºi l-a împins pe Pavel în bucãtãrie. Extrãgînd un cuþit mare de sub vasele din chiuvetã, i l-a înmînat solemn, spunîndu-i sã cureþe peºtele : cã ea nu poate! 12

13 Nudul Dianei Dupã care dispãru în baie. Pavel, rãmas în picioare, cercetã mirat pereþii afumaþi ai chichineþei numite bucãtãrie, frigiderul acoperit de abþibilduri, masa cîndva vopsitã în alb. Încerca sã ghiceascã zgomotele nelãmurite din bloc : aici pereþii erau groºi ºi nu se auzeau, ca în fostul lui apartament din ghetoul lãutarilor, pînã ºi discuþiile cu voce normalã ale vecinilor. ªi, brusc, aºa, cum stãtea cu ditamai cuþitoiul în mînã, l-a fulgerat întrebarea : ce-o fi cãutînd el aici...?!!! Rãsturnã crapul în chiuvetã ºi se aºezã pe un taburet, uitîndu-se la peºtele care se zbãtea ºi pleoscãia din coadã pe pereþii de fontã îngãlbenitã, înghesuit între un pahar, cîteva farfurii ºi un spãlãtor de vase din plastic. Cînd Diana apãru în prag, aducînd în bucãtãrie un val cald de mireasmã de miere ºi lapte ( Dulgon, recunoscu el gelul de duº), Pavel tresãri de parcã îl prinsese cu mîþa în sac ºi se ridicã iute în picioare. ªi abia acum vãzu cît de micã era ea : înfãºatã într-un hãlãþel albastru, lipit de trupul aburit, ºi fãrã tocuri, pãrea o fetiþã. De sub elasticul cu care îºi legase pãrul scãpaserã cîteva ºuviþe umede, creþe ca niºte cîrcei de viþã-de-vie, acoperindu-i urechile. Îi prinse capul în mîini, dîndu-i ºuviþele rebele dupã urechi, mirat cã pãrul ei avea culoarea mãtãsii porumbului copt ºi prostul de el nici nu observase pînã acum! 13

14 Mariana Codruþ Fu cît pe ce sã-i spunã asta, dar tipa l-a strãpuns cu sãgeþile ochilor ei negri ºi i-a împins deoparte mîinile de pe urechi. Fãrã o vorbã, luã cu gesturi smucite peºtele din chiuvetã, îl lãsã sã cadã din nou în pungã ºi deschise frigiderul, înghesuind punga în congelator : Sã moarã dracului odatã! Apoi, întorcîndu-se cu mîinile în ºolduri cãtre Pavel, l-a luat la rost cã, mã rog, ce fel de bãrbat e el de nici un peºte nu poate curãþa!?... Dupã care s-a întors scurt pe cãlcîie ºi, din doi paºi, a intrat în camerã. Prin uºa întredeschisã, Pavel o vãzu trîntindu-se pe pat ºi începînd sã se machieze. ªi, aºa cum stãtea cu oglinda în mînã, oasele neobiºnuit de pronunþate de la încheieturi i se vedeau în toatã urîþenia lor în lumina directã a soarelui. Lui i-a stat din nou pe limbã s-o întrebe ce-a pãþit, fiindcã nu credea cã aºa se nãscuse, cu monturile acelea oribile, dar, în loc de asta, a îngãimat, parcã cerîndu-ºi iertare, cã nu poate spinteca nici un peºte, nu ºtie de ce, poate pentru cã are acasã unul într-un acvariu. Sau poate pentru cã peºtii îi amintesc de ceva de demult, ºi de rãu, ºi de bine! ªi s-a lãsat din nou pe taburet ºi i-a povestit prin uºa întredeschisã a bucãtãriei ziua de iulie în care el, pe atunci un puºti, a cules cu Veronica, vecina bunicã-sii de la þarã, þipari ºi caraºi ºi crapi ºi roºioare ºi ce-or mai fi fost, din lunca Prutului inundatã de apã. 14

15 Nudul Dianei * * * Ploua al dracului de cîteva zile ºi Prutul se umflase, rupînd pe ici, pe colo digul înalt. Ar fi rupt el ºi mai mult, dar oamenii din sat ºi grãnicerii de la companie stãteau zi ºi noapte pe mal, cîrpind ºi întãrind digul cu saci de nisip. Clopotele bisericii bãteau noaptea lung, înspãimîntãtor, iar femeile ºi copiii dormeau iepureºte cu bagajele strînse, gata s-o ia la picior dacã apa ar fi crescut. Dar nu s-a întîmplat aºa : ploile s-au potolit, Prutul s-a domolit ºi el ºi-a ieºit soarele. Doamne, Svinte Soare! Mare noroc, îºi fãcea cruce bunica lui, Lelica, la sorã-mea e tot satul sub apã, de-a venit pînã ºi Ceauºescu cu elicopterul sã vadã nenorocirea!. La ei era inundatã însã numai lunca, plinã de ierburi ºi de tufe de mure ºi de sãlcii, ºi miºuna de peºti de toate mãrimile. Ieºeau femeile ºi copiii ºi-i strîngeau cu mîna ºi cu baniþa sau cu crîsnicul ºi-ºi umpleau sacii ºi cãldãrile ºi coveþile, la urmã ºi poala, ºi-i duceau acasã. Îi spintecau, le scoteau maþele, îi sãrau ºi îi puneau la uscat pe þoluri, pe garduri, pe împletituri de nuiele urcate pe case, pentru la iarnã!. Tot satul strãlucea în soare, era alb-argintiu de la peºtii aceia, de ziceai cã ninsese peste el. ªi pe bisericã au întins peºti la uscat?, a întrebat-o el pe Lelica uimit, arãtîndu-i acoperiºul alb al sfîntului lãcaº de pe malul Prutului. Nu, mãi, e tabla nouã, pusã anul trecut, cã se spãrsese acoperiºul ºi ploua în amvon!, a rîs bãtrîna... 15

16 Mariana Codruþ Doamne, ce mai mirosea satul a peºte ºi a sare ºi a soare! ªi a mãruntaie putrede, de þi se întorcea stomacul. De parcã era nu-º ce! Ploile l-au prins în sat pe Pavel, venit în vacanþã, aºa cã, de cum a ieºit soarele, Veronica l-a luat ºi s-au dus ºi ei doi acolo, la inundaþie, dincoace de gardul de sîrmã ghimpatã care separa satul de fîºia de graniþã cu URSS. Au umblat prin apã, uitîndu-se cum lunecau peºtii, ºi mari, ºi plevuºcã, printre picioarele lor ºi printre tulpinile grase de mierea-ursului ºi de lumînãrele cu ciorchini galbeni, încãrcaþi de polen... Veronica îºi þinea poalele cu mîna de i se vedeau picioarele mai sus de genunchi, mult mai albe decît în rest. Din cînd în cînd plesnea apa ºi peºtii fugeau în toate pãrþile. ªi ea rîdea. κi legase pãrul cu o panglicã roz, care se desfãcuse puþin, ºuviþele cãzîndu-i peste urechi ºi pe faþã ºi pe gît. Dupã un timp, rochia i s-a udat atît de tare, încît n-o mai þinea ridicatã cu mîinile ( Nu mai are rost, tot un drac! ) ºi, cum stãtea lipitã de ea, un bãiat din sat s-a uitat luuung ºi i-a zis : Da ce craci faini ai, Veronico!. ªi ea a rîs ºi l-a stropit pe tip cu o plesniturã din picior ºi ãla a rîs ºi el ºi a udat-o ºi el cu mîna ºi ea rîdea de murea (iar Pavel a urît-o atunci, da numai puþin)... Dar, cînd obraznicu cela i-a strecurat în sîn o broascã, ea s-a supãrat ºi l-a luat de mînã pe Pavel ºi s-au dus de partea cealaltã a bisericii... 16

17 Nudul Dianei Da, o vede ºi acum ca aievea în faþa ochilor pe Veronica, veselã, cum ºi-a înnodat cu mîinile ude pãrul în creºtetul capului ºi el i-a zãrit ceafa mai albã decît restul gîtului ºi cîrlionþii mici ºi negri ca niºte cîrcei de la viþa-de-vie. ªi unul stãtea peste ureche de i-o acoperea ºi el s-a apropiat de ea, s-a ridicat pe vîrful picioarelor ºi i l-a dat deoparte ; ºi s-a minunat cît de micã ureche avea ºi scoica urechii cît de plinã de puf ºi cît de rozã în lumina soarelui era! ªi a mai vãzut cã Veronica purta o aþã roºie în ureche ºi a întrebat-o ce-i aceea, iar ea a rãspuns cã ºi-a fãcut gãuri ca sã-ºi punã cercei, cã i-a dat cumnatã-sa niºte cercei de ziua ei. ªi el a întrebat-o cum ºi-a fãcut gãuri ºi ea i-a spus cã mã-sa i-a gãurit urechea cu acul bãgat în foc ºi i-a frecat-o cu sare ºi apoi i-a pus aþa asta roºie pînã se vindecã rana ºi poate agãþa cerceii. Cã mã-sa dãdea gãuri la toate fetele ºi femeile din sat, cum fãcea ºi bunica ei, fiindcã pe doctori nu te puteai bizui : treceau în fugã prin sat ºi numai ca sã-ºi umple tãgîrþele... ªi Pavel a rãmas ca prostul, cu ochii la urechea ei, în mijlocul bãlþii, pînã ce Veronica a rîs ºi l-a împins de era sã cadã în apã ºi l-a stropit cu mîna pe faþã ºi-apoi a zis : Hai sã umplem gãleþile ºi sã ne ducem acasã, hulubaº, cã mã omoarã mama. Acolo, lîngã bisericã, ºi-au bucºit gãleþile cu peºti, acoperindu-le cu saci de plastic, dupã care s-au cãþãrat pe mal s-o ia spre casã ; da tot au mai stat o clipã locului ca sã vadã cum se oglindea biserica în apa Prutului, mare ºi galbenã ºi plinã de trunchiuri 17

18 Mariana Codruþ de copaci smulºi din pãmînt, de vite moarte ºi chiar ºi de case. Iar Veronica, uitîndu-se cu ochii mijiþi la pãdurea de sãlcii ºi salcîmi ºi plopi de pe malul basarabenesc, toatã sub apã, cît vedeai cu ochii ºi în stînga, ºi în dreapta, a început sã rîdã, bucuroasã : Acum spionii pot trece mai uºor din URSS, cã nu lasã urme ºi cîinii grãnicerilor nu-i pot mirosi!. Dar el s-a mirat : Ce sã facã spionii din URSS la noi?. I-auzi!, l-a þistuit ea în loc de alt rãspuns, ridicînd un deget în aer. ªi amîndoi au ciulit urechile, pentru cã dintre sãlciile acelea de dincolo, în care cucii ºi porumbeii sãlbatici cîntau în draci, se auzeau ºi vocile groase ale unor bãrbaþi nevãzuþi, voci care pe Pavel l-au înfiorat de emoþie... Nu era prima oarã cînd vedea el atît de aproape malul Prutului, doar venea mereu cu Lelica la bisericã ziua, ba ºi noaptea, la slujba de Înviere, cînd tot satul pãrea sã fie prezent la casa Domnului cea bãtrînã, cocoþatã chiar pe malul înalt. Ce fain era atunci, noaptea, cînd slujba se muta afarã, în jurul sfîntului lãcaº, cu salcîmii, sãlciile ºi plopii întunecaþi de pe malul basarabenesc la numai zece-douãzeci de metri, cu oglinda neagrã ºi neliniºtitoare a rîului chiar la poalele lui! Sã fi vãzut cum arãtau feþele oamenilor luminate de jos în sus de lumînãri...! Iar vocile preotului ºi sãtenilor din cor parcã se înmulþeau ºi creºteau, creºteau, fiindcã valea Prutului devenea un fel de cutie de rezonanþã pentru ele Totul pãrea noaptea misterios acolo. 18

19 Nudul Dianei Dar, ciudat, acum, ziua în amiaza mare, cu peºtii printre ierburi ºi cu vocile acelea din pãdurea de pe malul stîng ºi la gîndul cã spionii ar putea trece dincoace, misterul rîului pãzit mereu de grãniceri pãrea de nepãtruns. De asta era el întors pe dos de emoþie. ªi era atîta soare pe frunzele bogate ale sãlciilor ºi un cer atît de strãlucitor ºi atîta larmã veselã printre strîngãtorii de peºte, cã îºi simþea inima plinã de o bucurie grozavã, a mai zis Pavel ºi-a amuþit. 19

20 Mariana Codruþ Capitolul doi Te iubesc de-mi sare smalþu! Dupã un timp, Diana veni în bucãtãrie, cu oglinda într-o mînã ºi cu un ruj de buze în cealaltã, zîmbi ºi spuse : Înþeleg, hulubaº! ªi batjocura din vocea ei l-a lovit ca o palmã pe Pavel, care ºi-a muºcat buzele de ciudã cã i-a scãpat numele cu care-l chema Veronica. S-a ridicat de pe taburet, s-a ºters de umãrul fetei ºi a intrat în camerã, trîntindu-se, roºu la faþã ºi de furie, dar ºi de îndrãzneala lui, într-un fotoliu. Fãcu ochii roatã, mirat de sãrãcia ºi strîmtoarea în care trãia ea ; cãmãruþa de vreo doi pe trei era sufocatã de mobile urîte ºi prãfuite : un pat mic, învelit cu o cîrpã albastrã ; douã fotolii jerpelite ºi lucioase de jeg pe braþe ºi pe locul unde stãtea capul ; o noptierã maro lîngã pat, cu cîteva cãrþi ºi un radio mic pe ea ; o masã de modã veche, pe care se înghesuia o întreagã drogherie, ºi, dedesubt, un taburet plin de haine. Mai exista ºi un dulap burduhos, tot maro, cu ciucuri de nici o culoare la chei. 20

21 Nudul Dianei Pe braþul unuia din fotolii atîrna o eºarfã albã, cu ochiuri, subþire ca o spumã, zbãtîndu-se la fiecare miºcare mai apãsatã din preajmã. Pavel s-a întins bucuros ºi-a luat eºarfa : un actor bãtrîn ºi beþiv, care stãtea uitat cu ceasurile la o masã la Odeon, îi spusese odatã cã, atunci cînd e intimidat sau pus în încurcãturã de cineva, în viaþa de toate zilele sau chiar pe scenã, el ia întotdeauna un obiect în mînã pahar sau carte sau creion sau fular sau orice îi iese în cale mai repede ºi asta îl salveazã. Fii atent!, i-a zis actorul, ridicînd arãtãtorul de la dreapta, îngãlbenit de tutun, fularul e cel mai bun în asemenea situaþii, pentru cã poþi face multe cu el : îl înfãºori pe mînã, de pildã! ºi-ºi luã fularul roºu de la gît, înfãºurîndu-l pe mînã ºi jucîndu-se cu capetele lui. Sau îl pui la gît, te þii de el ºi gata, te simþi mai sigur pe tine! ªi, cu þigara între dinþi, ºi-a atîrnat din nou fularul la gît, apucîndu-i capetele cu ambele mîini. Te þii de fu-laaaar, vezi?, rîse bãtrînul belfer, cu ochiul stîng închis din cauza fumului þigãrii... Pavel a dat din cap, recunoscãtor. Dar n-a mai apucat atunci sã rãspundã, cã Diana a apãrut valvîrtej în coasta lui ºi l-a luat rãstit la întrebãri, cã de ce te întinzi, bãi, la vorbã, clienþii de la masa patru aºteaptã, e mult de lucru, hai, valea, bãi! Atunci Shylock (cã aºa îi spusese lui Pavel actorul, Numele meu e Shylock! ªtii cine-i ãsta?, ºi, pentru cã Pavel a dat din cap cã nu, bãtrînul i-a zis : Mã onorezi cu o vizitã ºi îþi povestesc eu cine-i! ) deci Shylock s-a uitat cu un ochi închis la fatã, fãcînd cãtre Pavel : Ia uite, ce 21

22 Mariana Codruþ frumoasã ºi ce scorpie!. Dar, surprinzãtor, Diana, în loc sã se supere, s-a întors cãtre beþivan ºi l-a întrebat, zîmbind : Scorpia-i nevasta scorpionului?. Actorul bãtrîn a zîmbit ºi el, apoi ºi-a lãsat privirea în pãmînt ; a stat încruntat cîteva clipe, suficient de multe cît cei doi sã se întrebe cu ce l-a deranjat întrebarea asta jucãuºã a Dianei, dupã care, înãlþînd deasupra capului un deget îngãlbenit de tutun, a scandat : Scorpia nu-i soaþa scorpionului/ fiindcã nu cunoaºte legea talionului!/ Dacã legea talionului ar ºti,/ poate soaþa lui ar deveni!. ªi a rîs mulþumit de sine. * * * Zeiþa vînãtorii, cu hãlãþelul ei albastru nici pînã la genunchi, veni ºi ea din bucãtãrie ; puse oglinda pe noptierã ºi se trînti pe pat. ªi a început sã se uite pe sub gene la el, cu mîinile sub cap, întinsã cît era de lungã. Eºti îndrãgostit de Veronica, hulubaº? întrebã, fãcînd clip-clap cu papucul din piciorul drept. A, nu, nu, rãspunse bãiatul, înfãºurîndu-ºi eºarfa pe mînã, Veronica e mult mai mare ºi apoi nu s-au mai vãzut de mult, de ani ºi ani... Nici nu ºtie pe unde o mai fi acum... ªi era frumoasã? Era tare frumoasã, daaaa! fãcu Pavel, uitîndu-se la urmele de pe uºile dulapului : soarele intrînd prin ferestrele fãrã draperii avea încã destulã putere ºi amprentele degetelor atît de mici ale Dianei se vedeau în praful gros de pe mahon. 22

23 Nudul Dianei Ea tãcea ºi tãcea. Ce piatrã e asta? o întrebã el, arãtînd piatra roºie cu ape aurii de la inelul ei. Granat... O am de la mama. Care, chipurile, mã iubea ca pe ochii din cap, da a murit, s-a cãrat!... rãspunse Diana ºi iar tãcu ; papucul ei fãcea enervat clip-clap, lovit de cãlcîi. Pavel se ridicã ºi se apropie de geamurile cu sticla murdarã : spre vest, la parcã nici o aruncãturã de bãþ, turlele mãnãstirii Galata sclipeau printre copaci. Bãi, de ce umbli tu cu chestii din astea zaharisite? întrebã fata dupã un timp. Pavel, supãrat cã l-a împins dracul ºi i-a povestit întîmplarea cu Veronica ºi cu peºtii din lunca Prutului, s-a întors, crispat. ªi, cînd colo, vãzu cã ea þinea în mînã plicul albastru al scrisorii pe care el i-o strecurase hoþeºte, cu cîteva zile în urmã, în geantã. Nu era nici un cuvînt al lui acolo, ci doar povestea Artemisei, zeiþa vînãtorii : fiindcã aleasa lui aºa le spusese într-o zi la restaurant, cã Diana e zeiþa vînãtorii. ªi Pavel a þinut minte chestia asta legatã de numele ei ºi, ajuns acasã, a cãutat febril în Miturile ºi legendele Greciei antice, carte datã cîndva de Veronica, ºi a gãsit povestea zeiþei vînãtorii ; doar cã, la greci, ea purta numele Artemis. Pentru planurile lui n-avea însã nici o importanþã, doar amîndouã erau zeiþe ale vînãtorii! Aºa cã, într-o noapte, mult dupã ce ai lui se culcaserã, a copiat pentru Diana din cartea rufoasã, tulburat de 23

24 Mariana Codruþ parcã ar fi fost niºte cuvinte de dragoste, tot ce era scris acolo despre Artemis : Ea poartã de grijã fiarelor sãlbatice, turmelor ºi oamenilor, ea cheamã la viaþã iarba, florile ºi copacii, ea binecuvînteazã naºterea, nunta ºi cãsnicia... Veºnic tînãrã ºi frumoasã ca o zi seninã, aceastã zeiþã, cu arcul ºi tolba în spinare, cu suliþa vînãtoreascã în mînã, îmbrãcatã într-un veºmînt care de-abia îi ajunge pînã la genunchi, porneºte veselã la vînat în codrii cei umbroºi ori pe cîmpiile însorite... Nici cerbul sperios, nici cãprioara cea sfioasã, nici mistreþul turbat de furie, care se ascunde în desiº, nu scapã de sãgeþile ei ce nu dau niciodatã greº... Îi place sã se odihneascã prin peºterile rãcoroase înveºmîntate în verdeaþã, departe de ochii muritorilor. Vai de acela care îndrãzneºte sã-i tulbure odihna. Aceasta a fost pricina pieirii tînãrului Acteon, nepotul lui Cadmos, regele Tebei. Aflat la vînãtoare cu prietenii lui, Acteon, despãrþindu-se de ei, se duse în cãutarea unui loc rãcoros prin vãile Kithaironului. ªi astfel ajunse în valea înverzitã ºi înfloritoare numitã Gargafia, care era închinatã zeiþei Artemis... Peste tot domneau liniºtea, pacea ºi rãcoarea... Pe povîrniºul abrupt al muntelui, Acteon vãzu o peºterã minunatã, îmbrãcatã toatã în verdeaþã. Porni într-acolo fãrã sã ºtie cã peºtera îi slujea adesea ca loc de odihnã zeiþei Artemis, fiica lui Zeus. Cînd Acteon se apropie de peºterã, zeiþa abia intrase înãuntru. Ea tocmai dãduse arcul ºi sãgeþile unei nimfe ºi se pregãtea sã se scalde. Nimfele îi descãlþaserã sandalele, îi strînseserã pãrul ºi zeiþa era gata sã se ducã la pîrîul 24

25 Nudul Dianei rece, cînd la intrarea în peºterã se ivi Acteon. Vãzîndu-l intrînd, nimfele þiparã. Ele o înconjurarã pe Artemis, cãutînd s-o ascundã de privirile unui muritor. Precum rãsãritul de soare împurpureazã norii cu vãpãi, tot astfel roºi de mînie zeiþa ºi ochii i se aprinserã de ciudã, fãcînd-o ºi mai frumoasã. Artemis se supãrã peste mãsurã cã Acteon îi tulburase liniºtea. ªi, în mînia ei, îl preschimbã pe nefericitul Acteon într-un cerb cu trupul zvelt. Lui Acteon îi crescurã pe cap coarne rãmuroase. Picioarele ºi mîinile i se prefãcurã în picioare de cerb. Gîtul i se întinse, urechile i se alungirã ascuþit ºi tot trupul i se acoperi cu blanã. Cerbul sperios o rupse la fugã. κi vãzu noua înfãþiºare abia în apele pîrîului... Vru sã strige «O, vai ºi amar mie!», însã pierduse darul vorbirii. ªiroaie de lacrimi îi curgeau din ochi, care acum erau ochi de cerb. Doar mintea îi mai rãmãsese omeneascã. Ce sã facã? Încotro sã fugã?. ªi, terminînd de citit cu intonaþie batjocoritoare, demonstrativ, Diana aruncã scrisoarea pe pat, se uitã la el printre gene ºi-l întrebã din nou : Bãi, de ce umbli tu cu chestii de-astea de doi lei? Dar Pavel n-a zis nici pîs. κi înfãºura ºi-ºi desfãºura harnic eºarfa ei pe mînã ºi zîmbea. Iar tãcerea ºi zîmbetul lui au enervat-o ºi mai tare pe tipã, care s-a rãþoit de-a dreptul la el : 25

26 Mariana Codruþ ªi, mã rog, de ce te tot þii de mine, cã rîd toþi la Odeon cum umbli tu ca mînzul dupã fusta mea, fãrã sã spui nimic?! Mã duc eu la bucãtãrie, Pavel dupã mine! Mã duc la bar, hop ºi Pavel! Mãnînc eu ostropel, Pavel vrea ºi el! (Rîse.) Mã uit eu pe geam, se uitã ºi Pavel! Mã pasionez eu de carcaleþi, se pasioneazã ºi Pavel de carcaleþi! Mã scarpin eu în fund, se scarpinã ºi Pavel!... Dar el n-a rãspuns nici de data asta, numai s-a uitat într-o parte, frãmîntînd mãtasea albã a eºarfei în mîini. Diana a deschis radioul, a umblat dintr-o parte în alta a scalei în fugã, umplînd camera de scîrþîituri ºi scrîºnituri, dupã care l-a închis la loc, pufnind. ªi l-a întrebat din nou, furioasã, pe Pavel : Zi, bãi, mutule, odatã! Bãiatul meºterului ºi-a pus eºarfa albã ºi diafanã ca friºca la gît ºi, þinînd-o bine cu amîndouã mîinile, a izbutit sã zicã : Eu te iubesc de-mi sare smalþu! ªi a zîmbit încurcat, dupã care a amuþit, învîrtind fularul transparent pe degete. Diana l-a privit cu gura cãscatã ºi-a izbucnit în rîs. ªi-a rîs, ºi-a rîs, tãvãlindu-se pe pat, cu papucii cãzuþi pe mochetã, la picioarele lui Pavel. Iar Pavel rîdea ºi el, fericit cã ea nu s-a supãrat, cum fãcuse profa lui de românã din clasa a noua fiindcã strecurase vorbele 26

27 Nudul Dianei astea printre rînduri, în tema pentru acasã. (Ce scandal a mai fãcut Romaniþa cea blondã ºi tînãrã la ora urmãtoare, de-au rîs toþi bãieþii ºi toate fetele de el! ªi profa l-a chemat pe taicã-sãu la ºcoalã ºi, roºie în obraji, i s-a plîns cã elevul Adam Pavel îºi bate joc de ea. Dar don Costicã a scãldat-o, a luat-o cu diplomaþie, i-a zic cã practic nici nu se putea altfel dacã ea e aºa de frumoasã! ªi-a împãcat-o cumva, mai ales dupã ce au stat de vorbã numai ei doi lîngã cancelarie. ªi Pavel s-a temut cã o s-o încaseze de la meºter. Dar, cînd au ajuns acasã cã pe drum, în maºinã, au vorbit despre altceva, sticlarul doar a pufnit cam supãrat, uitîndu-se din cînd în cînd la fiu-sãu pe furiº. Iar peste vreo douã zile chiar a rîs ºi el ºi l-a întrebat de unde a scos practic vorba asta cã pe atunci taicã-sãu avea fixaþia cu cuvîntul practic, pe care-l pomenea una-douã... Dar Pavel nu i-a zis c-o ºtie de la Veronica : i s-a pãrut cã, dacã i-ar spune, ar trãda-o ºi pe Veronica, ºi ziua aceea din lunca Prutului, ºi aceea de la harbuzãrie, ºi aceea cu Micul prinþ aºa cã a tãcut chitic...) Futere! a îngãimat Diana printre lacrimi de rîs. Auzi! Mã iubeºte de-i sare smalþu! Aºa declaraþie de dragoste n-a auzit în viaþa ei! ªi rîdea, ºi rîdea, iar Pavel se uita crispat la gura ei cãscatã ºi roºie, cu rujul peste marginile buzelor... Apoi fata s-a ridicat în fund, ºtergîndu-ºi ochii de lacrimi ºi oftînd de parcã era taaa-re obositã. ªi s-a 27

28 Mariana Codruþ interesat dacã hulubaºu vrea ceva de bãut, iar el a rãspuns cã nu, mulþumesc, fiindcã ia niºte medicamente. * * * Diana a adus din bucãtãrie un pahar ºi o sticlã cu bere ºi l-a anunþat cã peºtele parcã tot se mai zbate, chiar ºi în congelator, dupã care s-a trîntit în celãlalt fotoliu, cu picioarele sub ea, de i se vedeau coapsele de sub halatul albastru pînã foarte sus. ªi atunci el s-a întins ºi i-a acoperit genunchii cu eºarfa albã ºi subþire ca o spumã. Dar ea a prins-o cu douã degete ºi a lãsat-o sã cadã pe mochetã, cum laºi sã cadã un fir de pãr pe care l-ai cules de pe umeri. Pavel s-a aplecat, a ridicat fularul ei de jos ºi ºi l-a pus pe braþul stîng. Apoi s-a ridicat ºi el din fotoliu, i-a luat sticla ºi paharul din mînã ºi i-a turnat bere, încet, atent, pe buza paharului, sã nu se facã spumã. Fata ºi-a bãgat un deget în bere ºi ºi l-a supt, de parcã ar fi vrut sã se asigure mai întîi cã berea e bunã, ºi numai dupã asta a bãut din pahar, cu sete. ªi, lingîndu-ºi spuma de pe buze, l-a atacat : Bãi, tu eºti chelner ºi acasã! Uite cum torni berea cu ºervetul (ºi a arãtat eºarfa ei) pe braþ! Ca un chelner adevãrat!... Adicã vorba vine, cã nici unul dintre cei de la Odeon nu e chelner adevãrat... Nici eu, da de la mine n-am nici o pretenþie, ãsta e numai un job acolo, post de tranziþie. Stau ºi eu pînã la anul, cînd vreau sã intru la facultate... 28

29 Nudul Dianei ªi tãcu, rãsucind paharul în mîini. Pavel zîmbea. ªi nici tu nu eºti un chelner adevãrat, hulubaº! rîse ea. Dacã vrei sã vezi cum e un chelner adevãrat, citeºte un roman al unui ceh, Hrabal îi spune, sã vezi cum ajunge un chelner adevãrat sã ghiceascã dintr-o privire gusturile ºi apucãturile ºi psihologia unui client... Ei, da nici eu nu... dãdu Pavel sã spunã ceva, însã ea i-o retezã scurt, privindu-l direct în ochii cãprui, cu fire aurii în ei. Poþi tu ghici gusturile ºi apucãturile ºi psihologia cuiva numai cît îl vezi intrînd pe uºã? Fiul meºterului i-a ocolit privirea ºi-a rãspuns : Ei, omul e un mister, nu-l cunoºti nici dupã ce-ai stat o viaþã lîngã el! Diana l-a mãsurat în sictir ºi a dat din cap, cã adicã ºtia încã de-acum douã sute de ani cã aºa va zice dumnealui, nu-i nici o surprizã. ªi ºi-a aprins o þigarã. Iar dupã ce-a tras cîteva fumuri care te îmbatã dacã le tragi cam pe nemîncate ºi mai ºi bei ceva, cã atîta lucru ºtie ºi el, chiar dacã nu fumeazã, fata a împuns aerul cu un deget : Bãi, filozofule, sã ºtii cã era un neamþ care-a spus cã numai cine se cunoaºte pe sine cunoaºte lumea! Pavel a dat aprobator din cap, adicã aprobator ºi cumva neîncrezãtor în acelaºi timp, cã adicã mai ºtie ºi el cîte ceva despre lume, dar n-a scos nici un cuvinþel. 29

30 Mariana Codruþ Bãi, tu te cunoºti pe tine? l-a luat tipa la rost, grãbindu-se sã-ºi toarne singurã alt pahar de bere. În miºcarea repezitã a braþului în lateral, capotul i s-a descheiat la un nasture ºi, prin deschizãturã, albeaþa unui sîn l-a fulgerat ca un cuþit de oþel pe Pavel, care s-a uitat în altã parte. ªi Diana a vãzut ºi-a început sã rîdã ºi l-a întrebat cînd are de gînd sã se maturizeze, cã la vîrsta lui se poartã ca un puþoi. Bãiatul s-a întors cãtre ea ca sã rãspundã, roºu la faþã pînã în albul ochilor, dar a rãmas încremenit : zeiþa vînãtorii pusese paharul cu bere pe noptierã ºi, cu þigara între dinþi, îºi descheia încet nasturii la hãlãþel, unul cîte unul, rãsucindu-se ca sã-ºi scoatã braþele, pe rînd, din mîneci. ªi un alt val de sînge inundã inima lui. 30

31 Nudul Dianei Capitolul trei Motanul lui Shylock Pavel bãtu de trei ori, tare, în uºã : de dinãuntru se auzea o femeie vorbind ascuþit ºi precipitat. La al doilea rînd de ciocãnituri, Shylock deschise ºi, cînd îl vãzu, zîmbi fericit. Îl trase repede înãuntru ºi îl împinse prin uºa larg deschisã în sufragerie. În hol, cu mîna pe clanþã, gata de plecare, o femeie tînãrã, cu faþa rotundã, îmbrãcatã cu o rochie galbenã, îºi continuã avalanºa de vorbe turnate în capul lui Shylock : Tot timpul te plîngi cã eºti singur, don Valentin! Mã rog dumitale, de ce te plîngi? Ce, nu þi-e bine? Ce griji are un om singur? Ce griji ai dumneata? N-ai nici o grijã! Te culci cînd vrei, te scoli cînd ai chef, faci ce-þi pofteºte inima... Nu tu copii, nu tu nopþi nedormite, nu tu gînduri cã de unde bani sã-l încalþi pe ãla, sã-l îmbraci pe ãlãlalt, sã-i hrãneºti, sã-i þii la ºcoalã! Nu mai poþi de bine, aºa sã ºtii!... Mãrunþel ºi cocîrjat de parcã l-ar fi tras nasul enorm în jos, într-un tricou albastru scãmoºat ºi blugi vechi, cu 31

32 Mariana Codruþ picioarele goale în ºlapi ºi pãrul vîlvoi, Shylock stãtea în faþa ei cuminte ca un mieluºel. Din cînd în cînd, se întorcea spre Pavel, care rãmãsese în picioare, cu florile în mînã, în mijlocul sufrageriei umbrite din cauza perdelelor trase în geamuri, ºi-i zîmbea mieros. Gîndind cã-i face semne ºi cã-ºi bate joc de ea, femeia smuci clanþa ºi deschise uºa. Din prag, mai aruncã o datã : Nu mai poþi de bine, aºa sã ºtii! ºi dusã a fost! Dar, pe scãri, îºi aminti ºi strigã : Vin luni la patru! ºi Shylock închise uºa, dînd din cap. Cu spatele la Pavel, ridicînd mîna ºi gesticulînd cu ea atît de vijelios, încît faldurile cãrnii bãtrîne de pe braþ fluturarã ca un drapel în vînt, o apostrofã, zbierînd teatral prin uºa închisã, pe duºmanca lui, probabil deja ajunsã în stradã : Da ce, omul singur nu are ºi el ochi? Nu are ºi omul singur mîini, mãdulare, talie, simþuri, patimile, nãzuinþele lui? Nu se hrãneºte ºi el cu aceleaºi mîncãruri? Nu poate fi rãnit ºi el cu aceleaºi arme? Nu e supus ºi el aceloraºi boli? Nu foloseºte ºi el aceleaºi leacuri împotriva bolilor? Nu se încãlzeºte ºi el, nu îngheaþã ºi el, vara sau iarna? Aºa cum fac ºi suferã ºi cei cu copii? Nu sîngerãm ºi noi dacã ne înþeapã cineva? Nu începem sã rîdem dacã ne gîdilã cineva? Dacã ne otrãviþi, nu murim ºi noi ca ºi voi? ªi, dacã ne faceþi vreun rãu, nu se cuvine sã ne rãzbunãm ºi noi? Apoi, terminînd tirada asta, foarte mulþumit de sine, executã o piruetã stîngace pe un picior, cu pãrul firav ºi alb zbãtîndu-i-se pe lîngã cap, ºi-i spuse lui 32

33 Nudul Dianei Pavel gîfîind ºi ºtergîndu-ºi fruntea, ca dupã un efort colosal : Aºa, vezi?! Trebuie sã-i înfrunþi pe ciumeþi! Sã lupþi! Sã te rrre-volþi!! Eu sînt un luptãtor, un rrre-voltat!! strigã, bãtînd aerul cu un deget strîmb, îngãlbenit de tutun. κi frecã mîinile încîntat ºi, fãcînd cu ochiul cãtre musafir, se repezi în sufragerie, cotrobãind febril pe sub pernele fotoliilor, pe dupã televizor, prin colþuri ferite, în timp ce bodogãnea : Capul meu bãtrîn e bucºit cu singurãtate ca o saltea cu lînã, ghibositã în ea cu pumnii! În fiecare colþiºor! Prin fiecare cusãturã! Ca o pernã de pene e capul meu bãtrîn doldora de singurãtate. Sînt buboi de tãcerr-ea asta morocãnoasã a casei. N-o mai pot scoate cu nimic din mine ºi din capul meu. Dau drumul la radio nu-l mai aud. Deschid televizorul, sã pãtrundã vuietul lumii în mine ea rãmîne tot acolo, acrã ºi unsuroasã... Sã fii singur an de an, lunã de lunã, zi de zi ºi ceas de ceas! ªtii ce-nseamnã asta? întrebã cu glas înalt, întorcîndu-se cãtre Pavel ºi gesticulînd abundent. ªtii ce înseamnã, dom le, sã simþi cum þi se scurg orele grele de liniºte moartã pe faþã, ca niºte rîme puturoase? ªi cum se strîng în jurul gîtului tãu ca un boa ucigaº? Ori cum îþi sfãrîmã oscioarele, mãrunt-mãrunt-mãrunt, ca un dihor oasele puiului de gãinã? ªtii ce forþã îþi trebuie ca sã nu înnebuneºti? Trebuie sã fii puternic precum leul îndurînd foamea ca sã faci faþã singurãtãþii totale. ªi 33

34 Mariana Codruþ rãbdãtor ca o cãmilã fãrã apã. Tenace ca un cîine vînînd la vizuinã. ªi iute ca ghepardul, ca sã nu te prindã în mrejele ei mortale... Da, da, da, cã are, are, ticãloasa, mreje mortale! dãdu el din cap la întrebarea mutã din ochii lui Pavel. Îþi suge vlaga din i-ni-mã!!! ªi mintea din creier! ªi snaga din boaºe! E sîngeroasã, dom le, e cea mai sîngeroasã fiarr-rã! ªtii ce autoritate are? Nu te lasã sã miºti în front decît cînd vrea ea! fãcu el, plesnind palmele una de alta cu ciudã. Începu sã rãscoleascã prin sertarele bibliotecii : Devii omul junglei. Nu-þi mai vine sã te mai scoli din pat. ªi, dacã te forþezi ºi te dai jos din pat, nu-þi mai vine sã te mai speli pe faþã. ªi, dacã te speli, nu-þi mai vine sã te îmbraci ca oamenii. ªi nu-þi mai vine sã mai mãnînci ca oamenii, ci în picioare, cu mîna, direct din oalã! Iar dacã îþi încordezi voinþa cã hicleana te þine cu capul în curul ei, ca hipnotizat, ºi chiar aºa îþi ºi holbezi ochii, ceasuri în ºir, fãrã þintã, ca hipnotizat, dacã îþi încordezi voinþa ca sã ieºi în lume, arunci de-a valma hainele pe tine. ªi nu mai ºtii sã te porþi cu oamenii. Nevorbit de-atîta amar de vreme, turui vrute ºi nevrute. Sau nu-þi mai gãseºti cuvintele. Le stîlceºti. Nu le mai dibui sensurile. Te sperie propria voce, pe care o uitaseºi. ªi îi priveºti suspicios pe cei cu care vorbeºti. ªi gãseºti în cuvintele lor, la tot pasul, intenþii perfide. ªi devii suspicios ºi faþã de tine : Dacã sînt singur înseamnã cã nu mã iubeºte nimeni. ªi dacã nu mã iubeºte nimeni înseamnã cã faþa mea a devenit monstruoasã!, rãsuflã el zgomotos. Omul singur le pare celorlalþi primejdios 34

35 Nudul Dianei ca ºi strãinul, aºa sã ºtii! Toþi se tem de tine ca de unul pe care nu-l cunosc : Bãi, cine ºtie ce are ãsta în cap!. Nu mai poooooot! ªi nimeni nu mã crede. Toþi spun cã huzuresc de bine, ºi soru-mea, ºi nebuna asta care-mi face menajul, ºi vecinii... Îmi spun mie, un marrr-tir al singurrr-ãtãþii, al tãcerr-rii ãsteia din casã, care mã macinã cum macinã mucegaiul hîrtia...! se bãtu el cu pumnii în piept. De sub un vraf de hîrþoage, extrase în sfîrºit cu infinitã grijã o sticlã platã de whisky ºi, punînd-o cu infinitã grijã pe masã, îi fãcu din nou cu ochiul lui Pavel. Se repezi în bucãtãrie, tot bodogãnind : Am ascuns-o de scorpia care þipa la mine cînd ai venit. Cã, altfel, mã toarnã lu sor-mea ºi aia m-a ameninþat cã mã duce la azil dacã nu sînt cuminte. Sau cã n-o mai lasã pe Fineta sã vinã sã-mi facã menajul! Cã eu aºa îi spun amãrîtei ãsteia, Fineta. Fiindcã, într-o iarnã, cînd s-a aplecat sã spele pe jos, i-am vãzut de sub rochie cãmaºa roz de finet. Stãtea aºa zise Shylock venind în hol, aplecîndu-se din mijloc ºi miºcîndu-ºi fundul þuguiat ca sã arate cum fãcea Fineta ºi rochia s-a ridicat pe curul ei mare ºi rotund de i-am vãzut cãmaºa de finet! Auzi, cãmaºã de finet, ca pe vremea bunicii! rîse el ºi se precipitã iar în bucãtãrie. Pavel îl auzi zdroncãnind un timp printre vase. Reveni în sufragerie cu douã pahare, turnã în ele puþin alcool, apoi îl goli pe al lui dintr-o rãsuflare, înseninîndu-se la faþã. Se lãsã oftînd într-un fotoliu. 35

36 Mariana Codruþ Abia acum vãzu cã Pavel stã în picioare ºi-i fãcu semn sã se aºeze : Stai, mielul lui Dumnezeu! ªi abia acum vãzu cã tînãrul avea un buchet de flori în mînã. Mi-ai adus trandafiri? fãcu el mieros, aprinzîndu-ºi o þigarã. V-am adus acum, cã pentru spectacolul la care m-aþi invitat mai demult... Nu sînt trandafiri, sînt garoafe, rãspunse zîmbind Pavel, care scoase dintr-o pungã ascunsã sub braþ o sticlã de jumãtate cu vodcã ºi i-o întinse. Ah, eu nu mã pricep deloc la flori, spuse Shylock, sucind ºi rãsucind, vizibil dezamãgit, sticla de bãuturã. Cu o mînã luã florile, punîndu-le alãturi, pe marginea bibliotecii, cu cealaltã sticla, bãgînd-o sub fotoliu. Confund florile de liliac cu cele de salcîm. Odatã i-am spus cuiva cã am mîncat clãtite cu flori de liliac ºi m-am fãcut de rîs, fiindcã, de fapt, erau de salcîm!... Da ce de-a flori am primit la viaþa mea! Cu braþul, la fiecare premierã! Cã eu am fost... L-am jucat pe Shylock din Neguþãtorul din Veneþia, al lui Shakespeare. ªtii dumneata? ªtii? Mare spectacol, dom le!!! Maaare! Vreo cinci ani a þinut afiºul, cã actorii tineri care se angajau la Teatrul Naþional nu-mi mai spuneau don Valentin, cum se întîmpla mai demult, ci Shylock. ªi Shylock am rãmas, ºi pentru portar, ºi pentru cabiniere, ºi pentru peruchiere, ºi pentru oamenii de la ateliere. Pentru toþi. ªi pentru primarii de dupã, ºi pentru popã! Shylock, domnule! 36

37 Nudul Dianei Te joci?! Numai Fineta asta cu gura mare care-mi face menajul îmi mai zice don Valentin, fiindcã n-a cãlcat în via-þþa ei la teatru... Da ºtie de la sorã-mea cã am fost cineva! Altfel m-ar ºi bate, nãroada! N-are timp de teatru, de artã : stã cu beþivu ei ºi cu copchii toatã ziua! ªi dumneavoastrã acum...? întrebã Pavel. Acum m-au pensionat! dãdu Shylock din mînã a lehamite ºi stingînd þigara în scrumierã. Mai joc numai în basmul acela, pentru copiii de la þarã... Aþi împlinit vîrsta...? Shylock lãsã privirea în jos ºi se încruntã. Pavel tãcu ºi el, cercetînd sufrageria cu pereþii afumaþi, mirosind acru ºi greu a tutun. Perdeaua începuse sã se agite încetiºor în fereastrã, aruncînd din cînd în cînd în camerã o gurã de aer proaspãt. Brusc, bãtrînul îºi ridicã faþa ºi începu sã scandeze tare, fãcîndu-l pe musafir sã tresarã : Vai, vai, vai ºi aoleu,/ cum împlinii vrîsta eu!/ Vieþiºoara mea pe drum/ se tot pierde ca un fum!/ Vieþiºoara mea plîngînd/ la vale o ia zburînd! Cum terminã, se uitã la Pavel, cu un zîmbet triumfãtor ºi trist în acelaºi timp. κi mai turnã un pahar de whisky ; Pavel care încã nu se atinsese de porþia lui obiectã cã nu e gheaþã, dar bãtrînul dãdu plictisit din mînã cã n-are importanþã! ºi rãmase pe gînduri. Da, dom le, sînt bãtrîn de ani! Da ºtii ceva? Paradoxul e cã în mine e un copil care din cînd în cînd se mirã : Bãi, da ce mulþi ani am!. 37

38 Mariana Codruþ κi aprinse mecanic o altã þigarã ºi, cu ochii închiºi, trase din ea fornãind de plãcere. Tare eºti abãtut! zise el cu voce ºoptitã ºi tremuratã... Pavel tresãri. Femeile, nu? miji actorul un ochi pe dupã pînza de fum... Ah, fem-meile, fem-meile, mmi-nunea asta a lummm-ii!!! lungi el pe m, cu voluptate neascunsã. Ca ºi Gemenii din New York sau ca Turnul din Pisa! Ca Pantheonul sau ca Grãdinile Semiramidei! Ca Sena curgînd leneºã ºi monumentalã sau ca oceanul cel fãrã de margini! Dar ce vorbesc eu!?? Femeia e însãºi lumea, crudã ºi gingaºã, sensibilã ºi hahalerã, misterioasã ºi proastã, devotatã ºi parºivã, generoasã ºi scorpie!... Of, of, of ºi aoleu, tare-am mai iubit-o eu...! Sãri de pe scaun ºi aprinse lumina. Cotrobãi în bibliotecã, alese ºi aruncã pe covor un vraf de albume ºi poze, trîntindu-se ºi el pe jos. Febril, cãutã în albume sã-i arate lui Pavel ºi Gemenii din New York, ºi Turnul din Pisa, ºi Pantheonul, ºi Sena cea leneºã ºi monumentalã, ºi oceanul cel fãrã de margini. Pavel se înroºi la faþã sorbind imaginile acelea colorate mirific pe hîrtiile lucioase. Iar Shylock îl fãcu apoi atent la nudurile cu carnea multã ºi noduroasã ale lui Rembrandt, la trupurile lascive ºi fãrã oase ale lui Ingres, la serafica Venus ieºind din apele mãrii cu o eºarfã micã ºi albã ca spuma pe pîntec, la nimfele cu coapse zdravene ºi sînul greu, înconjurînd-o speriate pe zeiþa vînãtorii, ca s-o ascundã vederii unui Acteon viril ºi naiv, ori 38

39 Nudul Dianei la femeile tahitiene ale lui Gauguin, cu nas turtit, privindu-te adormit-visãtoare... Cu ochii închiºi ºi nãrile fremãtînd, bãtrînul actor le pipãia pe hîrtie cu buricele degetelor, de parcã ar fi citit astfel, ca un orb, miracolul vieþii ºi al iubirii pulsînd în carnaþia albã ºi roz ºi ca mahonul a acelor femei moarte de mult. Duse albumul la gurã ºi pupã cu evlavie trupul arãmiu al marii odalisce a lui Ingres care se uita la ei ºi cu ochii, peste umãr, dar parcã ºi cu talpa micã a piciorului, înfruntîndu-l apoi pe Pavel drept, fãrã ruºine. Pavel îºi simþi pielea înfiorîndu-se de milã ºi de încã ceva, de care nu-ºi dãdea seama, vãzînd tristeþea din ochii bãtrînului. Uite dulceaþa lummm-ii! Uite minunea lummm-iii! Uite frumuseþea ºi poezia ºi miracolul vieþii! îi arãtã Shylock, cu ochii umezi, trupul alb ºi rotunjor al altei Venus, întinsã pe valuri ºi pe propriul pãr. Ce fuioare aurii! Numai bun sã te spînnn-zuri cu ele de drag! ªi, cînd filele dezvãluirã ºi o statuie a zeiþei vînãtorii, Pavel îºi muºcã buza de jos : Diana cea de piatrã, înaltã ºi subþire, cu pãrul strîns ºi picioarele în sandale legate cu nojiþe pe glezne, de poalele cãreia se lipise un cîine care o privea cu supunere parcã, avea pieptul dezgolit. Veºmîntul îi cãzuse de pe un umãr, iar sînul drept i se vedea în întregime. ªi semãna, aºa mic ºi botos, cu sînul Dianei cea de carne, din cartierul Alexandru, de la care el plecase rãnit de moarte cu numai vreo orã, douã în urmã. Taaaa-re le-am mai iubit! oftã Shylock, ridicîndu-se greoi de pe covor ºi împingînd deoparte cu piciorul vraful de albume. 39

40 Mariana Codruþ Se aºezã pe fotoliu, îºi turnã altã porþie de whisky ºi-ºi aprinse încã o þigarã. Rîse îndelung dupã ce bãu din pahar. ªtii, cu vreo lunã înainte de accident cã a pierit într-un accident de tramvai, sãrãcuþa!, nevastã-mea, de parcã ar fi presimþit cã va muri, mi-a spus cã ºtia de legãturile mele secrete, ºi cu doctoriþa, ºi cu profesoara de chimie, ºi cu chelneriþa de la club... Eu am rãmas mascã, fiindcã nu înþelegeam de unde ºtia! Nu mã afiºasem cu iubitele mele în lume, eram discret... O respectam pe nevastã-mea, o femeie subþiii-re, dom le! Deci am negat cu tãrie : nu ºi nu ºi nu! Cã aºa m-a învãþat taicã-meu, sã nu recunosc pãcatul nici dacã sînt prins în pat, comiþîndu-l! Dar, cum doamna mea nu se lãsa ºi nu se lãsa, m-am dat bãtut ºi am întrebat-o de unde ºtie. ªi ea mi-a spus cã mã trãdam eu singur! Sã mor de infarct, nu alta! ªi era adevãrat. Sã vezi cum : cînd eram cu doctoriþa, învãþasem sã recunosc anumite boli cã nevastã-mea a fost ºi cam bolnãvicioasã ºi ºtiam ºi ce medicamente sã ia... cã vorbeam ºi cu doctoriþa... Cînd am fost cu profa de chimie, ajunsesem sã mã pricep la tot felul de chichiþe, de amestecuri ºi vrãjeli bune pentru casã. De pildã, cã nu e bine sã iei în aceeaºi zi ºi calciu, ºi magneziu, cã au amîndouã aceeaºi valenþã ºi se neutralizeazã reciproc... Sau cu ce se scot petele de ruginã, cele de cafea ori cele de... Cã pe-atunci nu se gãseau pe toate drumurile detergenþi-minune ca acum, de una-douã auzi la televizor : Lume, lumeee, un detergent obiºnuit scoate numai trei pete, da al nostru 40