Asistent_nr_3aius1.pmd

Transcriere

1 REVISTA ASISTENT VIAÞA ªI SÃNÃTATEA ªcoala Ecologicã Sfântul ªtefan Craiova Nr. 3/ 2010

2 Viaþa ºi sãnãtatea 2 Colectivul redacþional Dezvoltarea durabilã Prof. mast. Teclu CODREªI Mediul natural ºi viaþa Prof. Marian NIÞÃ Legislaþie utilã Jurist Gheorghe BARBARASA Educaþie pentru sãnãtate Dr. Gerda Margine Din presa medicalã Farrm. Laurenþiu DINU Informaticã medicalã Ing. drd. Mihaela IONESCU Referenþi stiintifici: Conf. univ. dr. Cristin VERE Rez. drd. Alin Gabriel IONESCU Lect. univ. dr. Iulian COSTACHE Ing. drd. Mihaela IONESCU Coperta: Ing. Laurent THIMONNIER Coordonator: Prof. dr. Viorel LAZÃR Autorii poartã întreaga responsabilitate asupra materilelor publicate.

3 3 Revista Asistent TRATAMENTE NATURISTE PENTRU BOLILE INIMII Farm. Laurenþiu DINU În luna lui Florar, natura îºi îmbracã mantia multicolorã cu cele mai frumoase flori care îºi trag seva din pãmântul mustind de viaþã, pentru a încãrca aerul cu parfum, culoare ºi sãnãtate. Pentru combaterea bolilor cardiovasculare, luna mai ne oferã un splendid covor vegetal, cu multe specii de plante, aflate în flora spontanã ºi în cea cultivatã. Încã din primele zile de mai se impun atenþiei lãcrãmioarele, floarea de mãrgãritar sau clopotele de mai, cu flori mici ºi graþioase ca mãrgelele de alabastru, cu parfum de o fineþe inegalabilã ºi cu fructe recomandate împotriva strãnutului ºi a dojenilor nevestelor. Nu întâmplãtor, dupã un vechi obicei francez, în prima duminicã din luna mai, parizienii trãiesc bucuria mãrgãritarului. Tone de flori se îndreaptã spre marea metropolã pentru a fi dãruite pariziencelor, care vor deveni mai bine dispuse ºi mai iertãtoare faþã de bãrbaþi, pentru toate greºelile din anul ce va urma, chiar dacã au avut, în perioada anterioarã, zile mai înnourate ºi tensionate. În satele franceze, prima duminicã din mai este declaratã ziua lãcrãmioarei, iar locuinþele sunt împodobite cu flori ºi frunze de mãrgãritar, peste tot domnind o bucurie generalã. Lãcrãmioarele, cel mai apreciat tonic cardiac Din vremuri imemoriale, florile de lãcrãmioare au fost folosite ca tonic-cardiace, fãrã a ridica tensiunea arterialã. Florile ºi frunzele se utilizeazã, dar cu mare prudenþã, dupã avizul medicului, în tratamentul unor boli ca insuficienþa cardiacã, angina pectoralã, nevroze cardiace, palpitaþii ºi aterosclerozã. La unele popoare, infuzia în vin a florilor era consideratã mai scumpã decât aurul ºi bunã la toate bolile, inclusiv la paralizie ºi epilepsie, liniºtirea colicilor, dureri de pântece, crampe cu leºin la prunci ºi la lãuze, dureri de ochi ºi în friguri. În bolile de inimã mai este utilizatã talpa gâºtei, plantã cunoscutã încã din antichitate pentru efectele benefice, ceea ce i-a conferit ºi denumirea ºtiinþificã de specie. În frunze ºi flori se aflã heterozide cardiotonice, care îi dau proprietãþi sedativcardiace (de trei ori mai puternice decât valeriana), hipotensive ºi vasodilatatoare periferice, fiind indicate în arterite. Tot începând din luna mai se valorificã saschiul, din care se preparã un excelent medicament pentru afecþiuni cardiace. Aceastã micã plantã, cu tulpini târâtoare, frunze groase ºi lucioase ºi flori albastreviolacee, este mai frecventã în pãdurile umede de fag ºi stejar din Bucovina, fiind mult apreciatã ºi ca plantã ornamentalã, pentru a acoperi mormintele din cimitire. Aceasta are proprietãþi hipotensive, vasodilatatoare ºi spasmolitice, cu efecte deosebite în reducerea tensiunii arteriale, îmbunãtãþirea circulaþiei sanguine la nivel cerebral, diminuarea ritmului cardiac în tahicardie neuro-vegetativã ºi dilatarea arterelor cerebrale pentru prevenirea aterosclerozei ºi a congestiei. Valoarea terapeuticã a acestei plante este atestatã ºi de o specie sorã, saschiul roz, care are proprietãþi anticanceroase, fiind cãutatã mult pentru tratamentul leucemiei acute, boala Hodgkin, limfosarcom, carcinom de sân, deºi preþul de livrare este încã foarte ridicat. Tincturile din tei au importante efecte hipotensive Ciuboþica cucului, o admirabilã plantã din flora spontanã, aflatã în poienile deluroase ºi de munte, începe înfloritul la venirea rândunelelor, etalând buchete de flori galben-aurii, catifelate, parfumate ºi încreþite în formã de pâlnioarã, cu deschiderea în sus. Atât rãdãcinile, cât ºi florile conþin saponozide triterpenice, glicozide ºi flavonozide cu proprietãþi tonic-cardiace ºi depurative ale sângelui

4 Viaþa ºi sãnãtatea 4 în timpul primãverii. Planta uscatã se foloseºte în cardiopatie ischemicã, inflamarea miocardului ºi eliminarea toxinelor din sânge. Teiul, un arbore ornamental, cu coroana globuloasã, nelipsit din parcuri, grãdini, curþi ºi marginea ºoselelor unde împrãºtie, în timpul înfloririi, un parfum deosebit datoritã uleiului eteric. Florile galben-aurii, grupate în inflorescenþe, sunt mult utilizate în ceaiuri ºi tincturi cu proprietãþi hipotensive, coronaro-dilatatoare, antiinflamatoare, în edeme, decongestive ºi calmante în dureri cardiace, având efecte în combaterea hipertensiunii arteriale, insuficienþã cardiacã, palpitaþii, spasme la inimã ºi aterosclerozã ºi tromboze, cu fluidizarea sângelui. Florile ºi frunzele de pãducel, recoltate în luna mai, imprimã proprietãþi sedative, antispastice, vasodilatatoare la nivelul vaselor coronariene ºi de rãrire a contracþiilor inimii bolnave (aritmii, extrasistole, tahicardie, cardiopatie ischemicã, aterosclerozã, hipertensiune ºi nevroze cardiace). Efectele terapeutice se mãresc prin asociere cu valeriana ºi talpa gâºtei. Ruscuþa de primãvarã combate angina pectoralã De sezon este ºi ruscuþa de primãvarã, o plãntuþã cu flori galbene sau roºii, care este utilizatã în tahicardie, anginã pectoralã, extrasistole de naturã nervoasã, miocard slãbit, hipertensiune ºi aterosclerozã. Alte specii din flora spontanã ºi cultivatã, cu înflorire în luna mai ºi cu proprietãþi cardiovasculare, sunt: - cruciuliþa, eficientã în stimularea contracþiilor pereþilor vasculari, pentru a asigura o bunã circulaþie perifericã; - fumãriþa, cu acþiune directã în scãderea tensiunii arteriale; - dediþei, cu mare eficienþã în tratamentul tahicardiei; - rozmarinul, valoros prin flori, frunze ºi ramuri tinere utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale, a reumatismului cardiac ºi ca adjuvant în afecþiunile cardiace cronicizate; - odoleanul, valorificat prin rizomi ºi rãdãcini în tratarea tulburãrilor de ritm cardiac, nevroze cardiace ºi palpitaþii rebele; - coacãzul negru, care conþine în flori ºi frunze o diversitate de principii active cu acþiuni pozitive în tratarea bolilor cardiace pe substrat nervos ºi în hipertensiunea arterialã; - narcisele albe, ale cãrei flori sunt cãutate pentru tratarea unor afecþiuni ale inimii; - trandafirul, de la care se folosesc petalele roºii în tratamentul anginei pectorale. MIGRENA DE LA SIMPLU LA COMPLEX Mariana MICU, Mihai BEªTELIU Anul I D, AMG Cefaleea datoratã stãrilor de tensiune se manifestã printr-o durere constantã sau senzaþie de apãsare la nivelul frunþii ºi tâmplelor sau la nivelul cefei ºi gâtului. De obicei cefaleea are o intensitate medie sau uºoarã ºi nu împiedicã efectuarea activitãþilor zilnice. Migrena este mai mult decât o durere puternicã de cap sau o cumulare a mai multor simptome. Migrena constã mai degrabã dintr-o succesiune de evenimente, care se dezvoltã, se intensificã ºi se reduc din nou. Evoluþia diferã nu numai de la pacient la pacient, ci se poate modifica individual în decursul anilor. Durerile variazã de la dureri pulsative, pe o parte capului, la dureri la pieptãnat sau amorþealã pânã la dificultãþi la vorbire. Fiecare pacient care suferã de migrenã cunoaºte o serie întreagã de factori declanºatori tipici ai crizelor de migrenã, de exemplu dependenþã hormonalã temporarã, stres, lipsã de somn ºi mulþi alþi factori declanºatori individuali. Momentan nu existã încã nicio teorie de ordin medical care sã poatã explica migrena în întreaga sa complexitate. Nu existã pacientul tipic cu migrenã. Astfel, o metodã de tratare care sã fie adecvatã în egalã mãsurã tuturor persoanelor afectate, reprezintã o abordare incorectã. A trata cu succes migrena însemnã în primul rând: identificarea formei de terapie potrivitã pentru fiecare pacient. În paginile urmãtoare dorim sã vã explicãm în ce constã metoda chirurgicalã, pentru cine ºi când se poate aplica ºi cum a luat naºtere în SUA.

5 5 Revista Asistent NOUTÃÞI ªTIINÞIFICE Prof. Gabriela ÞÃCÃLÃU Cercetãtorii spanioli au realizat un nou test pentru detectarea cancerului de vezicã, pornind de la o mostra de urinã, test care ar putea fi scos pe piaþã în anul 2013 ºi care este mai fiabil decât toate cele existente la ora actualã. Noul test se bazeazã pe identificarea genelor implicate în acest tip de cancer, spre deosebire de cele existente deja pe piaþã, mai puþin precise, care identificã marcatorii, a explicat ºeful Secþiei de Urologie a Spitalului Clinic din Barcelona, Antonio Alcaraz. Cancerul de vezicã este a doua tumorã ca frecvenþã a tractului genito-urinar. Cinci spitale valideazã, în prezent, rezultatele acestui studiu, pe o mie de pacienþi: Clinica din Barcelona, Fundacion Puigvert ºi Virgen del Rocio din Sevilla, un spital din Olanda ºi altul din Austria. În ceea ce priveºte precizia diagnosticului pus cu ajutorul noului test, doctorul Alcaraz a susþinut ca valoarea de predicþie este de peste 90%. (Sursa:Agerpres). Celululele canceroase au încã un duºman O echipã de cercetãtori de la Facultatea de Medicinã din Viena a pus în evidenþã, recent, efectele unui anticorp AD5-10, o proteinã ce reduce rezistenþa celulelor canceroase în faþa mecanismului de protecþie a corpului uman. Am putut arãta, pe celule de cultura ºi pe animale cã tumorile canceroase ovariene rezistente la TRAIL (proteina care activeazã sinuciderea, apoptoza, celulelor indezirabile) deveneau din nou sensibile dacã TRAIL ºi AD5-10 erau prezente simultan, a precizat ºeful echipei de cercetãtori, dr. Michael Krainer. AD5-10 se lipeºte de celula canceroasã, în alt loc decât TRAIL, ceea ce ar putea explica efectul sãu. Printr-o serie de teste, dr. Krainer a mai demonstrat cã anticorpul AD5-10 creºte ºi eficienþa unor medicamente folosite în chimioterapie. Alcool în exces = cancer la sân Femeile mari consumatoare de alcool riscã mai mult decât cele nebãutoare sã se îmbolnãveascã de cancer la sân. Afirmaþia este susþinutã de un nou studiu efectuat la Centrul Aichi de luptã împotriva cancerului din Nagoya, Japonia. Legãtura între consumul de alcool ºi cancerul la sân s-a constatat în Europa ºi în Statele Unite ale Americii, dar acest studiu aruncã o luminã noua asupra corelaþiei respective ºi la femeile japoneze aflate la menopauzã. Test de eficienþã a tratamentului O echipã de cercetãtori americani a pus la punct primul test genetic apt sã identifice, printr-o analizã a sângelui, biomarkerii specifici unei tumori. Principalul autor al cercetãrii este Dr. Victor Velculescu, profesor de oncologie la Facultatea de Medicinã a Universitãþii Johns Hopkins (Maryland, estul SUA). Acest progres ar putea permite îmbunãtãþirea tratamentului personalizat al cancerului. Analiza apãrutã în revista Science Translational Medicine, din 24 Februarie 2010, a fost prezentatã ºi la conferinþa anualã American Association for the Advancement of Science (18-22 Februarie, la San Diego, California). Acest test ar permite depistarea ºi urmãrirea celulelor canceroase sau a tumorilor pentru a afla dacã tratamentul este eficient. Modificãri genetice... de bine Rezultatele unui studiu clinic publicate în New England Journal of Medicine aratã cã GDC un tratament experimental dezvoltat de firma americanã Genetech (filialã a grupului farmaceutic elveþian Roche)- permite reducerea notabilã a tumorilor canceroase avansate ale pielii. Administrat pe cale oralã, GDC-0449 blocheazã proteina Hedgehog, care joacã un rol important în dezvoltarea celulelor canceroase. Medicamentul a fost obþinut datoritã modificãrilor genetice ale ciclopaminei, o substanþã extrasã din planta Veratrum Californicum. Grupa sangvinã (nu) te apãrã Persoanele cu grupa sanguinã 0 prezintã un risc mai scãzut de a se îmbolnãvi de cancer pancreatic, iar persoanele cu grupa sanguinã B prezintã cele mai mari probabilitãþi de a dezvolta maladia, potrivit unui studiu care deschide noi perspective în diagnosticarea acestei forme mortale de cancer.

6 Viaþa ºi sãnãtatea 6 Comparativ cu persoanele cu grupa sanguinã 0 persoanele cu grupa sanguinã A sunt cu 30% mai expuse riscului de îmbolnãvire de cancer pancreatic, persoanele cu grupa AB prezintã cu 51% mai multe probabilitãþi de a se îmbolnãvi, iar persoanele cu grupa B sunt 72% mai expuse acestui risc (studiul efectuat pe un eºantion de de persoane între anii 1970 ºi 1980, ºi publicat în Journal of the National Cancer Institute). Cancer de esofag Persoanele cãrora le place sã-ºi bea ceaiul sau cafeaua foarte fierbinte se expun unui risc crescut de cancer la esofag, conform unui studiu publicat în British Medical Journal. Potrivit autorilor studiului, cercetãtorii din cadrul Institutului de cercetare medicalã din Queensland, Australia, riscul apariþiei acestei boli creºte de 8 ori în cazul celor care au tendinþa de a-ºi consuma bãuturile favorite la temperaturi de peste 70 grade Celsius. Protecþie cu... gemuri ºi jeleuri Pectina, un ingredient de bazã din gemuri ºi jeleuri, previne rãspândirea cancerului, potrivit unui studiu al cercetãtorilor de la Institutul Britanic de Cercetare a Alimentelor, publicat de presa britanicã de specialitate. Fibrã naturalã din compoziþia fructelor ºi legumelor, pectina este folositã ca agent de gelifiere în prepararea alimentelor procesate. Cercetãrile au arãtat cã, în condiþii potrivite, pectina elibereazã un fragment molecular cu proprietãþi anticancerigene. Tratamentele folosite de industria alimentarã pentru a modifica pectina ajuta la eliberarea fragmentului molecular indendificat. Anticorpi din sânge de rechin Anticorpii din sângele de rechin pot fi folosiþi în tratamentul împotriva cancerului, potrivit unui studiu al cercetãtorilor australieni de la Universitatea La Trobe. Rechinii au un sistem imunitar asemãnãtor cu cel al oamenilor, dar anticorpii lor sunt mult mai rezistenþi, susþin cercetãtorii. Astfel oamenii de ºtiinþã cred cã aceastã calitate a anticorpilor ar putea fi folositã pentru a încetini rãspândirea unor boli printre care ºi cancerul. Cancer cerebral În urma unor teste clinice desfãºurate în spitale din Statele Unite ale Americi, cercetãtorii oncologi au ajuns la concluzia cã un nou vaccin experimental realizat din proteine extrase de la suprafaþa þesutului tumoral poate dubla speranþa de viaþa a bolnavilor de cancer cerebral. Prin injectare, vaccinul stimuleazã sistemul imunitar al organismului sã lupte împotriva celulelor canceroase ºi previne astfel regenerarea tumorilor asupra cãrora s-a intervenit deja chirurgical sau prin alte metode. ASPIRINA OFERà PROTECÞIE ÎMPOTRIVA CANCERULUI DE COLON Un tratament bazat pe doze mici de aspirinã poate reduce riscul apariþiei cancerului de colon. Cel puþin aºa aratã o analizã bazatã pe mai multe studii europene ºi americane, dupã cum informeazã evz.ro. Cercetãtorii susþin cã în timp ce dozele de peste 500 mg au efecte adverse severe, cum ar fi sângerãri ºi iritaþii stomacale, dozele mici de 75 mg, 300 mg sau 325 mg, administrate zilnic, pot preveni apariþia cancerului de colon. Oricine are istoric de cancer, în special de colon, ar trebui sã ia zilnic aspirinã, susþine Peter Rothwell, profesor la Universitatea Oxford ºi unul dintre participanþii la studiu de persoane au fost monitorizate timp de 20 de ani. Dupã ºapte ani, oamenii de ºtiinþã au observat cã o doza micã de aspirinã, administratã zilnic, a redus riscul apariþiei cancerului de colon cu 24%. În plus, riscul de deces al persoanelor din cauza acestei boli a fost micºorat cu 35%. Se pare cã analgezicul inhibã producþia unei anumite enzime asociatã cu declanºarea mai multor forme de cancer (cancerele de sân, stomacal, esofagian ºi de colon). Pe de altã parte, tratamentul pe bazã de aspirinã nu trebuie început fãrã a consulta medicul care poate decide asupra dozelor administrate. Sursa: PaginaFarmaciºtilor.ro

7 7 Revista Asistent PARTICULARITÃÞI TERAPEUTICE LA VÂRSTNICI Modificãrile fiziologice specifice vârstnicului, cu rezerve funcþionale reduse, îl fac pe acesta sã posede modalitãþi reduse de adaptare la agresiunile externe (inclusiv farmacologice), iar cele patologice pot determina o complianþã scãzutã la tratament. Deºi medicamentul este înainte de toate o ºansã pentru pacientul vârstnic, o posibilã garanþie a unei îmbãtrâniri reuºite, riscurile prescrierii medicamentoase sunt majore la persoanele peste 65 de ani. Vârstnicii folosesc în general mai multe medicamente, datoritã asocierii frecvente a bolilor cronice, precum ºi suprapunerii suferinþelor acute, astfel riscul patologiei iatrogene se tripleazã la aceºtia. În prescrierea medicamentelor la bãtrâni trebuie sã þinã seama cã la vârstnici sunt foarte des întâlnite aspecte patologice multiple; este foarte dificil sã se stabileascã o ordine a prioritãþilor, care din boli trebuie tratatã prima, care poate fi temporizatã, ºi care lãsatã netratatã. Problemele pe care acest aspect le ridicã sunt ºi mai mari dacã unele medicamente sunt administrate pentru a trata efectele secundare ale altora. Modificãrile biologice ºi fiziologice din cursul îmbãtrânirii au repercursiuni ºi asupra farmacologiei medicamentelor. Administrarea raþionalã a tratamentului medicamentos la vârstnici necesitã o bunã înþelegere a modificãrilor de farmacodinamicã (rãspunsul terapeutic) ºi farmacocineticã (distribuþia medicamentelor) care pot sã aparã la aceastã categorie de vârstã. Procesul de îmbãtrânire influenþeazã semnificativ viteza de absorbþie din sistemul digestiv, prin diminuarea suprafeþei de absorbþie, mai ales la nivelul intestinului subþire. Aici numãrul vilozitãþilor scade ºi prin scãderea numãrului celulelor absorbante la care se adaugã efectele scãderii motilitãþii tubului digestiv ºi a fluxului sanguin diminuã absorbþia. La nivelul mucoasei gastrice se mai adaugã scãderea secreþiei gastrice acide, iar la cel al mucoasei intestinale, scãderea secreþiei enzimelor pancreatice ºi a bilei. Toþi aceºti factori determinã o încetinire a absorbþiei medicamentelor la vârstnici. Distribuþia medicamentelor în þesuturi este determinatã de liposolubilitate, masa muscularã ºi starea de hidratare a vârstnicului. Reducerea masei dr. Gerda Margine musculare ºi a apei totale la vârstnici, are ca ºi consecinþã reducerea volumului de distribuþie pentru medicamentele hidrosolubile, deci o creºtere a concentraþiei acestora cu posibile efecte nedorite. Legarea medicamentului de proteinele plasmatice se altereazã cu vârsta datoritã scãderii albuminelor plasmatice; folosirea concomitentã a douã sau mai multe medicamente favorizeazã dislocarea unor legãturi ale acestora cu proteinele; astfel se va realiza creºterea concentraþiei de substanþã activã liberã în plasmã, cu atingerea nivelelor toxice. Metabolismul medicamentelor este afectat la vârstnici mai ales datoritã reducerii fluxului sanguin hepatic ºi a activitãþii sale enzimatice. Excreþia este cel mai mult influenþatã de îmbãtrânire, datoritã reducerii funcþiei renale. Eliminarea medicamentelor la vârstnici va fi mai lentã, timpul de înjumãtãþire prelungit, durata de acþiune de asemenea, rezultând tendinþa de acumulare, cu potenþial toxic. Un indicator pentru eliminare renalã îl constituie clearance-ul pentru creatininã. Din analiza influenþei îmbãtrânirii asupra farmacocineticei rezultã cã în cursul vârstei a treia timpul de înjumãtãþire a medicamentelor administrate este prelungit, ceea ce duce la o acumulare, de la o administrare la alta ºi, apoi, la o concentraþie crescutã, pentru aceleaºi doze, în lichidele organismului. Acest fapt atrage dupã sine o sporire a acþiunilor medicamentelor, atât a celor benefice, cât ºi a celor adverse. De aceea, este aproape o axiomã în geriatrie sã se administreze medicaþia fie în doze mai mici decât la adulþi, fie la intervale mai prelungite. Aspecte privind terapia medicamentoasã la vârstnici sunt numeroase, adeseori medicamentele

8 Viaþa ºi sãnãtatea 8 interacþionând în moduri complexe. Cauzele ºi soluþionarea acestor probleme se pot clasifica în principal în 3 categorii: pacientul, medicul curant ºi medicamentele. Principalele probleme din punct de vedere al pacientului, pot fi descrise astfel: Nerespectarea regulilor regimului terapeutic ºi erorile de administrare a medicamentelor se accentueazã odatã cu vârsta. Aceasta se datoreazã în parte confuziei induse de polimedicaþie; alþi factori importanþi sunt afectarea memoriei, vederii ºi scãderea dexteritãþii manuale. Dar cea mai importantã cauzã a complianþei necorespunzãtoare la administrarea medicamentelor este aceea cã pacienþii ºi familiile lor nu înþeleg pe deplin ce ar trebui sã facã. Diminuarea frecventã a atenþiei, memoriei ºi, uneori a discernãmântului bãtrânilor, impun o prelucrare a bolnavilor ºi un grafic scris clar, minuþios, cu specificarea riguroasã a modului de folosire (doze, ore). Defectele de vedere ºi de mobilitate (în special tremurãturile) duc la identificãri eronate ale medicamentelor ºi dozãri greºite (de ex., în cazul administrãrii sub formã de picãturi). Polipatologia obiºnuitã la vârstnici duce la cumularea de prescripþii ºi de medicamente, ce pot prezenta incompatibilitãþi, mai ales cã vârstnicii au tendinþa sã consulte mai mulþi medici în paralel. De multe ori cumuleazã la medicamentele prescrise alte medicamente (despre care au auzit de la alþii sau au citit în publicaþii mai mult sau mai puþin calificate, luate dupã propria decizie, fãrã prescripþie medicalã). Principala problemã care þine de medic este reprezentatã de cunoºtinþele insuficiente asupra acestui grup populaþional, care conduce la ignorarea marilor diferenþe care existã între bãtrâni ºi restul populaþional. Nerecunoºterea comorbiditãþilor, teama de efectele adverse ºi slaba înþelegere a raportului cost-beneficiu, ca ºi a celui beneficu-risc, sunt numai câteva din aspectele frecvent întâlnite. În ceea ce priveºte medicamentele, reacþiile adverse, considerate preþul plãtit pentru controlul patologiei, sunt imprevizibile la bãtrâni, datoritã unei mari heterogenitãþi în rezerva fiziologicã. De asemenea, modul de prezentare, costul ºi modul de administrare reprezintã probleme importante în farmacoterapia vârstnicului. Este importantã o colaborare permanentã cu bolnavul sau anturajul lui pentru a aprecia efectele tratamentului, dar ºi apariþia reacþiilor adverse, cu scopul stabilirii conduitei în timp. Accidentele farmacologice sunt variate ºi sunt determinate de o multitudine de factori: supradozarea; polimedicaþia (este urmarea polipatologiei vârstnicului, deseori medicamentele fiind prescrise de medici diferiþi, de diferite specialitãþi, ceea ce favorizeazã interacþiuni nonintenþionale); automedicaþia (de un real pericol); erori de prescripþie (nerespectarea contraindicaþiilor, a dozelor adecvate vârstei, necontrolarea interacþiunilor medicamentelor); forma galenicã (trebuie adaptatã bolnavului, fiind aleasã cu grijã la cei cu anumite deficienþe vizuale sau motorii); necunoaºterea efectelor secundare (poate duce la interpretãri eronate, atribuindu-se vârstei înaintate anumite reacþii medicamentoase, continuându-se tratamentul, sau, mai grav, dându-se în plus medicamente pentru a ameliora aceste simptome). În geneza fenomenelor farmacotoxice la bãtrâni, trebuie luate în considerare interacþiunile medicamentoase adverse, precum ºi efectul lipsei de complianþã a bolnavilor (supradozaj, medicaþie haoticã, pauze nejustificate). Principiile generale ºi recomandãri în prescripþia medicamentelor la vârstnici: Defectele de vedere ºi de mobilitate (în special tremurãturile) duc la identificãri eronate ale medicamentelor ºi dozãri greºite (de ex., în cazul administrãrii sub formã de picãturi). Evaluarea corectã ºi completã a pacientului geriatric pentru identificarea condiþiilor care necesitã tratament medicamentos, care pot fi afectate negativ de tratament ºi care pot influenþa eficacitatea tratamentului; asigurarea cã fiecare medicament are o indicaþie precisã; aprecierea stãrii clinice ºi în ce mãsurã aceasta va influenþa farmacologia medicamentului;

9 9 Utilizarea mãsurilor nonfarmacologice ori de câte ori este posibil. Cunoaºterea farmacologiei medicamentului înainte de a-l prescrie. Evitarea posibilelor efecte adverse ºi interacþiuni nefaste. Ajustarea dozelor medicamentelor cu eliminare renalã conform funcþiei renale, reducând doza pânã la o treime din doza adulþilor. Se preferã începerea tratamentului cu doze mici, care vor fi apoi crescute progresiv. Va fi instruit ºi anturajul, eventual în scris, folosindu-se grila terapeuticã. Revista Asistent Asigurarea complianþei la tratament prin evaluarea capacitãþii cognitive ºi senzoriale; Urmãrirea permanentã a tuturor aspectelor legate de efectul terapeutic, toxicitate, doze, asocieri medicamentoase, prescrierea fiind pe cât posibil de scurtã duratã. Vor fi cercetate cu grijã istoricul bolii, medicaþia luatã anterior, dacã noua medicaþie nu va accentua complexitatea schemei terapeutice a pacientului; Se va controla periodic dacã prescripþiile sunt bine înþelese ºi corect aplicate. Pe mãsurã ce suntem mai puþin tineri, bãtrânii ni se par mai puþin bãtrâni; s-ar spune cã timpul ne dã nouã anii pe care îi ia de la ei. John Petit-Senn Ridurile ar trebui pur ºi simplu sã arate numai unde au fost zâmbete. Mark Twain EMA A REEVALUAT MEDICAMENTELE CARE CONÞIN FIBRAÞI Medicamentele care conþin fibraþi au fost analizate din nou de cãtre Agenþia Europeanã a Medicamentului (EMA), la cererea Comisiei Europene, informeazã emedic.ro. Concluzia analizei a fost cã beneficiile fibraþilor continuã sã depãºeascã riscurile, dar nu ar trebui sã fie folosiþi ca tratament de linia întâi în tulburãri ale metabolismului lipidic. Practic, in anul 2005, Grupul de Lucru în Farmacovigilenþã (PhVWP) al CHMP a constatat cã existã puþine dovezi ale beneficiilor pe termen lung ale utilizãrii fibraþilor pentru reducerea riscului cardiovascular în comparaþie cu dovezile mai puternice cu privire la statine. În þãrile din Uniunea Europeanã se gãsesc patru astfel de medicamente. Este vorba despre Bezafibrat (1977). Medicamentul este disponibil pe piaþã de cele mai multe ori sub denumirile comerciale de Bezalip, Cedur, Eulitop si Befizal, sau ca medicamente generice. Este comercializat în Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franþa, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, România, Spania, Suedia si Marea Britanie. Ciprofibrat (1995) este cunoscut sub denumirea de Lipanor sau Modalim ºi este comercializat în Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franþa, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, România, Spania, Suedia si Marea Britanie. Ceilalþi doi fibraþi sunt Fenofibrat cunoscut ca Lipanthyl(1975) ºi Gemfibrozil (1981) comercializat sub numele de Lopid. Concluziile PhVWP au fost transmise companiilor care comercializeazã medicamentele care conþin fibraþi, astfel încât acestea sã poatã implementa modificãrile recomandate de cãtre grupul de lucru. Cu toate acestea, unele companii au contestat restricþia. Sursa: PaginaFarmacistilor.ro

10 Viaþa ºi sãnãtatea 10 ASTENIILE DE PRIMÃVARà Ileana Hermina GÎLCÃ, anul ID, AMG Ana STANCIU, anul ID, AMG La ieºirea din iarnã, din cauza alimentaþiei în care predominã carnea, dar ºi a consumului insuficient de vitamine ºi minerale, multe persoane mai sensibile ºi anemice manifestã o stare generalã anormalã, cu semne de astenie fizicã ºi nervoasã în grade. Pe lângã avitaminoze, în declanºarea asteniilor de primãvarã mai intervin unii factori interni, cum ar fi complexul de boli infecþioase cronice, hepatobiliare, intoxicaþii ale sângelui, parazitoze, boli neurologice ºi diverse afecþiuni canceroase. Ca factori externi agresivi, cu rol în declanºarea asteniei, pot fi menþionaþi: ºocurile mari de temperaturã, la trecerea de la iarnã la primãvarã, suprasolicitãrile nervoase la început de sezon, aerul viciat din locuinþe insuficient aerisite în timpul iernii, lumina redusã din case, poluarea din mediul de viaþã ºi de activitate, precum ºi eforturile fizice sau intelectuale la nivele care depãºesc posibilitãþile individuale de rezistenþã ºi de acomodare. Simptomele caracteristice asteniei sunt: insomnia ºi somnul agitat, superficial ºi cu vise rele, din care persoana astenicã se trezeºte dimineaþa foarte devreme, mai obositã decât la culcare. Oboseala accentuatã persistã în cursul zilei, fãrã sã disparã prin repausul obiºnuit. Mulþi elevi, studenþi ºi adulþi care muncesc zilnic resimt o stare generalã de slãbiciune, moleºealã, reducerea capacitãþii de concentrare ºi o stare permanentã de somnolenþã, adormind cu capul pe masã. Treptat, apar dureri de cap, aproape zilnic, cu localizãri occipitale ºi frontale, mai accentuate dimineaþa. Bolnavul prezintã stãri de nervozitate, irascibilitate, neliniºte, tulburãri psihice cu senzaþie de fricã (anxietate), depresie psihicã acutã, apatie, slãbirea memoriei, reacþii de melancolie ºi, uneori, tremurãturi ale membrelor ºi capului. Toate acestea se suprapun pe sentimentul de epuizare fizicã, o sfârºealã a forþelor proprii ºi reducerea aproape totalã a capacitãþii de muncã. Astenia de primãvarã se accentueazã la persoanele care au trecut prin anumite evenimente negative în perioada anterioarã, precum ºi la persoanele cu o viaþã dezordonatã, fãrã obiective concrete în activitatea zilnicã ºi fãrã respectarea unui anumit raport între orele de muncã ºi cele destinate odihnei. Starea astenicã se acutizeazã la cei ce trãiesc într-o atmosferã încordatã în familie sau la locul de muncã, cu certuri, reproºuri ºi învinuiri, uneori gratuite. În aceastã situaþie, bolnavul apeleazã, adesea, la un consum exagerat de tutun, alcool, cafea ºi somnifere, care agraveazã stãrile astenice. Cel mai simplu tratament de primãvarã constã din consumul zilnic a 8-12 tije crude de la florile de pãpãdie (Taraxacum officinale), care asigurã o bunã protecþie împotriva dezechilibrelor psihice ºi glandulare. Se poate folosi ºi tinctura din rãdãcini de pãpãdie (15-20 de picãturi de 2-3 ori pe zi, diluate în 100 ml apã), care este un aromaticamar, cu efecte revigorante. Cu efecte foarte bune este indicat un amestec din flori de tei, herba de sunãtoare, cimbriºor, mãghiran, ºovârv, salvie ºi talpa gâºtei, din care se preparã o infuzie, consumând zilnic câte douã ceaiuri calde între mese ºi unul la culcare, timp de 3 sãptãmâni. Acþiuni recunoscute au ºi infuziile din frunze de anghinare, mentã, roiniþã, busuioc, soc, mur, zmeur, coacãz negru ºi decocturi din fructe de anason, fenicul, mãceºe, pãducel, coji uscate de mere, rãdãcini de valerianã ºi conuri de hamei. În paralel, se vor lua câte 30 de picãturi, de douã ori pe zi, din tincturã de valerianã, ienupãr ºi pãducel, în pãrþi egale, sirop de cãtinã ºi bitter suedez. În fiecare searã, timp de zile, se recomandã bãi calde, în care se toarnã infuzii sau uleiuri eterice din flori de lavandã, iasomie, trandafir ºi tei, frunze de roiniþã, mentã, muºcatã, herba de busuioc, salvie, cimbru de culturã ºi rãdãcini de obligeanã. La ieºirea din baie, are efecte bune un masaj cu uleiuri esenþiale din plante aromatice, mai ales la nivelul tâmplelor ºi pe coloanã. O atenþie deosebitã se va acorda alimentaþiei complete, care sã contracareze carenþele frecvente în vitaminele B, C, D, E, în acizi graºi (linolenic) ºi în unii aminoacizi esenþiali, care participã la sinteza proteinelor din corp. Se va apela la efectele benefice

11 11 ale salatelor de cruditãþi (urzici, spanac, pãtrunjel, varzã, ceapã, usturoi), cunoscute ca excelente vitaminizante ºi mineralizante. Se recomandã creºterea consumului de lactate (lapte, iaurt), a sucurilor de legume (morcov, þelinã, sfeclã roºie, ridichi negre), de grâu germinat, seminþe de dovleac, în ºi susan, nuci, pâine integralã, ulei de soia, supe din fulgi de ovãz, îndulcite cu miere de albine ºi boabe de ienupãr amestecate cu propolis ºi polen. De asemenea, se vor consuma multe fructe proaspete Revista Asistent ( g pe zi), luate în fiecare dimineaþã, mai ales grepfrut, portocale, lãmâi, struguri, afine, coacãze negre, fragi ºi cãtinã albã. Regimul de viaþã va fi atent controlat în fiecare zi printr-un program ordonat de odihnã ºi mese la ore fixe, somn în încãperi bine aerisite ºi gimnasticã respiratorie, efectuatã dimineaþa, cu fereastra deschisã. În cursul zilei se vor face plimbãri în aer liber, eventual pe bicicletã sau desculþ, prin iarbã cu rouã. O NOUÃ TERAPIE PENTRU INSUFICIENÞA CARDIACÃ CRONICÃ Rezultatele celui mai mare studiu din ultimul deceniu privind insuficienþa cardiacã SHIFT a fost prezentat în cadrul Congresului Naþional de Cardiologie de la Sinaia. Preºedintele Socie+tãþii Europene de cardiologie ºi coordonatorul studiului, prof. dr. Michel Komajda, a spus, vineri, într-o conferinþã de presã, cã studiul a cuprins un numãr important de români ºi cã ºi-a propus o nouã abordare terapeuticã pentru tratamentul insuficienþei cardiace cronice prin Corlentor, un medicament nou care reduce frecvenþa cardiacã ºi poate îmbunãtãþi rezultatele cardiovasculare, simptomele ºi calitatea vieþii atunci când este adãugat la terapia standard, la pacienþii cu aceastã afecþiune ºi disfuncþie ventricularã sistolicã. Beneficiarii noii terapii sunt pacienþii cu frecvenþã cardiacã crescutã. Prin aceastã terapie, acesta scade ºi astfel se protejeazã inima. Prof. dr. Michel Komajda a evidenþiat cã promovarea unei noi terapii pentru a îmbunãtãþi starea bolnavilor cu insuficientã cardiacã cronicã este foarte importantã. El a reliefat cã prin introducerea acestui medicament se reduce mortalitatea generalã prin boli cardiovasculare cu 18% ºi se reduce mortalitatea ºi spitalizarea pentru insuficienþã cardiacã cronicã cu 26%. Prof. dr. Cezar Macarie, managerul Institutului de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. C.C.Iliescu din Bucureºti, a subliniat cã aceastã boalã afecteazã foarte mulþi oameni, prevalenþa fiind în lume între 1 ºi 5%, iar în România aceasta ajungând la 4%. Referitor la incidenþã, specialistul a evidenþiat cã este de 1%. Anual, de oameni fac insuficienþã cardiacã cu forme deosebit de severe. Aceastã maladie are o mortalitate ºi morbiditate foarte mare ºi, în viitor, având în vedere îmbãtrânirea populaþiei, va ajunge sã afecteze un numãr ºi mai mare de persoane. Noua terapie are menirea sã îmbunãtãþeascã calitatea vieþii pacientului ºi sã-i prelungeascã viaþa. Prof. dr. Marius Vintilã, ºeful Clinicii de Cardiologie a Spitalului Sfântul Pantelimon din Capitalã, a accentuat ºi el asupra faptului cã insuficienþa cardiacã cronicã este în creºtere. La un bãrbat speranþa de viaþã de la diagnosticare este în medie de 2,5 ani, iar la femeie de 2 ani. El a subliniat cã se simþea nevoia unei noi terapii ºi aceasta a venit. Specialistul a accentuat asupra importanþei frecvenþei cardiace, spunând cã noul medicament nu afecteazã cordul, ci doar rãreºte frecvenþa cardiacã pentru a economisi resursele inimii aflate la capãt de drum. Coordonatorul Studiului SHIFT pentru România a fost prof. dr. Dominic Ionescu de la Clinica de Cardiologie din Craiova. El a spus cã este o terapie foarte importantã care scade frecvenþa cardiacã ºi poate fi utilizatã ºi la pacienþii cu cardiopatie ischemicã ºi în anginã pectoralã. S-a constatat cã frecvenþa cardiacã normalã este, potrivit ultimelor studii, între 50 ºi 80 de bãtãi. În cadrul insuficienþei cardiace ºi cardiopatiei, 80 de bãtãi este prea mult, chiar ºi 70, a spus prof. Dominic Ionescu. Intervalul cel mai bun este între 55 ºi 60 de bãtãi sub tratamentul cu ivabradinã, medicul accentuând asupra faptului cã reduce riscul de deces. El a adãugat cã nu toþi pacienþii cu insuficienþã cardiacã pot sã fie trataþi cu acest medicament, fiind vorba despre acei pacienþi care nu pot lua beta-blocante. În ultimii 20 de ani, pentru bolile cardiace nu a mai fost înregistrat niciun medicament nou. În studiu au fost incluºi pacienþi din 667 de centre din 37 de þãri din lume. România a participat cu peste 600 de pacienþi din toate centrele universitare ºi spitalele judeþene. Sursa: postamedicala.ro

12 Viaþa ºi sãnãtatea 12 DIABETUL ZAHARAT Dr. Alin Gabriel IONESCU Maria Alina ODINÃ, An II, AMG Diabetul zaharat este una dintre cele mai rãspândite boli cronice netransmisibile ºi cea mai frecventã boalã endocrinã. Se caracterizeazã prin tulburãri ale întregului metabolism, în special ale metabolismului glucidelor ºi prin complicaþii care afecteazã ochii, rinichii, nervii ºi vasele de sânge. În esenþã, diabetul zaharat este o boalã în care organismul nu produce destulã insulinã sau nu o foloseºte eficient. Prin frecvenþa sa, diabetul zaharat intrã în categoria aºa-numitelor boli cronice ale civilizaþiei. Pe cât de simplã pare astãzi determinarea nivelului glicemiei, pe atât de dificilã este totuºi determinarea prevalenþei diabetului zaharat la o anumitã populaþie. Acest lucru se datoreazã în mare mãsurã faptului cã standardele de diagnosticare a bolii nu sunt încã uniform aplicate. Se estimeazã ca 2-6% din populaþia Europei occidentale ºi a Americii de Nord suferã de aceastã boalã. ªi mai alarmant este cã aproape o treime dintre aceºti oameni nu sunt conºtienþi de existenta bolii. Boala este mai frecvent întâlnitã la locuitorii din oraºe decât la cei de la sate. Statisticile centralizate de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii aratã cã, în anul 2000, existau în România mai mult de un milion de diabetici ºi se estimeazã cã pânã în 2030 numãrul lor se va dubla. Etiologia diabetului Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar parþial. Pe de o parte, se ºtie cã apariþia ambelor tipuri de diabet este legatã într-o oarecare mãsurã de factori ereditari, genetici. Pe de altã parte, factorii de mediu joacã ºi ei un rol important. Unul dintre factorii de mediu despre care se crede cã determinã în multe cazuri apariþia diabetului zaharat de tip 1 ar fi un virus (virusul urlian, Coxsackie B4) care infecteazã celulele beta, producãtoare de insulinã, din pancreas. Aceasta ipotezã este susþinutã de dovezi clinice ºi experimentale. Infecþia viralã poate induce diabet fie prin distrugerea directã a celulelor producãtoare de insulinã, fie prin declanºarea unei reacþii autoimune. În apariþia diabetului de tip 2, cei mai importanþi factori modificabili sunt greutatea corporalã excesivã ºi lipsa de exerciþiu fizic, adicã sedentarismul. Un alt factor notabil ar putea fi stresul psihic excesiv. Astfel, unii autori menþioneazã ca posibil factor diabetogen stresul, în special stresul de aglomeraþie. Printre factorii incriminaþi este ºi abuzul alimentar, respectiv excesul de produse zaharoase. Toþi aceºti factori ar putea explica de ce diabetul zaharat este mai frecvent în mediul urban. În funcþie de cauze, diabetul se împarte în diabet zaharat primar ºi diabet zaharat secundar. Atunci când nu existã nicio altã boalã asociatã, vorbim de diabet zaharat primar. Când pot fi identificate tulburãri sau condiþii patologice care cauzeazã sau favorizeazã dezvoltarea bolii diabetice, vorbim de diabet zaharat secundar. Printre cauzele care pot conduce la diabetul zaharat secundar se numãrã: boli care afecteazã pancreasul (de exemplu pancreatita cronica a alcoolicilor), tulburãri hormonale (de exemplu acromegalia, feocromocitomul, boala Cushing), diabetul indus de medicamente ºi substanþe chimice, diverse boli genetice etc. În funcþie de mecanismul de apariþie, existã diabet zaharat de tip 1 ºi diabet zaharat de tip 2. Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii ºi tineri ºi necesitã întotdeauna tratament cu insulinã, deoarece pancreasul nu o mai poate produce. Din acest motiv se mai numeºte ºi diabet insulinodependent. Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la adulþii de vârstã mijlocie (40 de ani) sau la persoane supraponderale. În acest caz, organismul continuã sã producã insulina dar aceasta nu îºi mai poate îndeplini rolul datoritã creºterii rezistenþei tisulare la insulinã, care se datoreazã asocierii mai multor factori: genetici (insuficient elucidaþi), vârstei (îmbãtrânirea creºte rezistenþa tisularã la insulinã) ºi obezitatea. Aceºti pacienþi pot fi echilibraþi prin dieta, antidiabetice orale sau insulina. Algoritmul de screening în diabetul zaharat tip 2: Simptomele diabetului zaharat În general, diabetul se caracterizeazã prin creºterea peste normal a concentraþiei de glucozã în sânge (hiperglicemie), cu sau fãrã eliminarea de zahãr prin urinã (glicozurie). Alte simptome care pot sã aparã sunt: setea excesiva cu aport crescut de apã,

13 13 Revista Asistent afecþiune are numeroase implicaþii estetice ºi funcþionale. Studiile medicale aratã cã peste 30% dintre bolnavii de diabet prezintã o anomalie cutanatã la nivelul membrelor inferioare, iar pentru 20% dintre pacienþi, infecþiile cutanate reprezintã prima manifestare a bolii. eliminarea de urinã în cantitãþi mari ºi foamea excesivã cu ingestia de alimente în cantitãþi mari. Aceste trei simptome, cunoscute în terminologia medicalã ca polidipsie, poliurie ºi respectiv polifagie, sunt în general cauzate de hiperglicemie. La pacienþii care sunt bolnavi, dar care au ignorat semnele mai multã vreme, nefiind astfel diagnosticaþi, se poate întâmpla ca prima manifestare remarcatã sã fie coma diabeticã (cetoacidoza diabeticã). Se disting trei stadii clinice ale comei cetoacidozice: I - precoma cetoacidozica; II - coma cetoacidozica iniþialã; III - coma cetoacidozica completã Stadiul I (precoma cetoacidozicã): - conºtienþã clarã; sete; poliurie; deshidratare moderatã (tegumente ºi mucoase uscate); inapetenþa (înlocuind polifagia); fatigabilitate; pierdere ponderalã; somnolenþa. Stadiul II (coma cetoacidozica iniþialã) este o comã calmã, fãrã agitaþie: - sopor; respiraþie tip Kussmaul; semne de deshidratare pronunþatã, halena acetonicã; oligurie; sindrom abdominal (epigastralgii, greþuri, vãrsãturi cu zaþ de cafea); semne de iritare a peritoneului (abdomen acut medical sau peritonitã falsã). Stadiul III (coma cetoacidozicã completã): - conºtiinþa absentã; reflexe osteotendinoase absolute; deshidratarea globalã; colaps; hipotonia musculaturii scheletale; atonie gastricã ºi intestinalã. Piciorul diabetic reprezintã una dintre cele mai mari complicaþii ale diabetului zaharat. Aceastã Îngrijirea corectã a piciorului diabetic presupune: - inspecþia zilnicã a picioarelor, uneori fiind necesarã ºi folosirea unei oglinzi care mãreºte imaginea leziunii ºi care permite observarea unor leziuni cu localizare aparte ºi care nu pot fi observate la o simplã inspecþie; poate fi folositor ºi ajutorul unei alte persoane care poate observa leziunile aparte în zone greu de inspectat; - pãstrarea unei igiene corespunzãtoare a picioarelor: spãlarea zilnicã a picioarelor, trebuie sã devinã o regulã de bazã în îngrijirea piciorului diabetic; - masarea piciorului începând de la degete ºi urcând progresiv pentru favorizarea circulaþiei; - îngrijirea atentã a leziunilor care apar la acest nivel: bãtãturile, tãieturile sau juliturile, necesitã o îngrijire specialã care obligã la folosirea antisepticelor ºi a pansamentelor cu rivanol; este recomandatã pilirea atentã ºi regulatã a unghiilor, pentru evitarea leziunilor ºi infecþiilor (în special fungice-onicomicoze) cu localizare periunghialã; - protecþia corespunzãtoare a picioarelor, de la purtarea unei încãlþãminþi comode pânã la evitarea leziunilor cu aceastã localizare; este recomandatã încãlþãmintea comodã cu calapod corespunzãtor, teniºii sau pantofii fãrã toc din piele moale; este recomandatã o atenþie specialã în cazul pantofilor noi, încãlþarea acestora se face treptat (câteva ore pe zi) pentru a evita apariþia bãtãturilor, de asemenea este bine ca înaintea încãlþãrii sã se verifice interiorul pantofului pentru a vedea dacã nu existã obiecte strãine în interior (nisip sau cuie care au penetrat talpa); persoanele care folosesc un anumit tip de încãlþãminte pentru diferite activitãþi precum schiatul sau alpinismul trebuie, de asemenea, sã fie atente la apariþia degerãturilor; - evitarea folosiri metodelor pentru încãlzirea picioarelor, bãilor fierbinþi, aparatelor electrice, radiatoarelor etc.

14 Viaþa ºi sãnãtatea 14 STRATEGIA DE REFORMÃ A SPITALELOR Dr. Liliana Nica I. Situaþia actualã - informaþii generale relevante Din punct de vedere al stãrii de sãnãtate, România prezintã unii dintre cei mai defavorabili indicatori din Europa. Datele de morbiditate ºi mortalitate prezintã un amestec de indicatori specifici þãrilor dezvoltate> mortalitate ridicatã prin boli cardio-vasculare, creºterea bolilor neoplazice, cu indicatori specifici þãrilor în curs de dezvoltare, precum: recrudescenþa bolilor infecþioase, de la tuberculozã la cele cu transmitere sexualã. Astfel, deºi prezintã o uºoarã îmbunãtãþire, speranþa medie de viaþã de 71,7 ani, continuã sã fie printre cele mai scãzute din regiune. România a moºtenit dupã 1990 un sistem de sãnãtate publicã finanþat de stat, de tip Semashko, în care procesul decizional era complet centralizat. Realizarea cea mai clarã a reformei a fost implementarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate la finele anilor 90. Sistemul de sãnãtate românesc continuã sã se bazeze pe asistenþa spitaliceascã ca principalã metodã de intervenþie, România înregistrând în continuare una dintre cele mai mari rate de spitalizare din UE: 215,13 internãri la 1000 de locuitori, în anul În 2008, în România, existau 457 spitale, dintre care 427 erau spitale publice. Dezvoltarea sistemului medical privat spitalicesc a înregistrat o evoluþie semnificativã; astfel, în anul 2009, peste 40 de unitãþi private spitaliceºti erau în relaþii contractuale cu casele de asigurãri de sãnãtate, în 2010 numãrul lor ajungând la 52. Cheltuielile din sectorul sanitar au fost în România în mod tradiþional scãzute, în comparaþie cu media europeanã. Cu toate acestea, în ultimii ani bugetele sanitare au crescut, de la circa 90 E/locuitor la peste 200 E/locuitor. În ciuda acestei creºteri, România continuã sã fie pe unul dintre ultimele locuri din UE în ceea ce priveºte resursele alocate sãnãtãþii. Sectorul spitalicesc din România consumã în mod constant aproximativ 50% din bugetul CNAS, la care se adaugã fonduri de la Ministerul Sãnãtãþii pentru investiþii ºi fondurile pentru programele derulate prin spitale. În pofida faptului cã în România se resimte din ce în ce mai acut o crizã a personalului medical de specialitate, atât cu studii superioare, cât ºi cu studii medii, cheltuielile cu salariile reprezintã 76 % din totalul cheltuielilor spitalelor. Analizele efectuate au arãtat cã principala cauzã este determinatã de numãrul exagerat, al personalului de conducere, administrativ, tehnic, necalificat, etc. Fondurile rãmase dupã plata salariilor, sunt alocate utilitãþilor, medicamentelor, materialelor medicale ºi altor cheltuieli (hranã, spãlãtorie, pazã). Personalul medical spitalicesc reprezintã unul dintre cele mai reduse procente comparativ cu media UE Acesta este distribuit teritorial neuniform, cu concentrarea în mediul urban în detrimentul celui rural ºi a regiunilor sãrace sau cu grupuri specifice ºi care sunt cele mai expuse la risc (minoritãþi, sãraci etc.). Nivelul scãzut al salariilor ºi modalitatea de salarizare neatractivã, atât din perspectiva veniturilor obþinute, cât ºi datoritã faptului cã nu stimuleazã personalul performant, la care se adaugã posibilitatea personalului medical din România de a lucra în þãrile UE, a dus ºi va duce la o diminuare a personalului în domeniul medical, mai ales în rândul tinerilor ºi a celor înalt specializaþi. Plãþile informale sunt omniprezente în sectorul spitalicesc. Un studiu al Bãncii Mondiale estima cã totalul plãþilor informale din România anului 2004 era peste 300 milioane de euro ºi cã reprezenta 41% din plãþile totale de numerar. Motivaþia pentru cei care oferã astfel de plãþi neoficiale: convingerea cã în acest fel primesc îngrijiri adecvate sau prompte (45%), tradiþia (21%), recunoºtinþa (11%). Majoritatea personalului sanitar dã impresia, mai mult sau mai puþin explicit, cã aºteaptã plata unei sume suplimentare pentru prestarea serviciilor medicale. Strategia de reformã a sistemului spitalicesc din România are ca obiectiv crearea serviciilor spitaliceºti performante ºi eficiente Obiective specifice: 1. Reducerea capacitãþii excedentare de internare vizeazã reducerea numãrului de paturi,

15 15 fie din secþiile la care valorile indicatorilor permit reducerea propusã, fie din secþiile care pot furniza serviciile medicale ºi în regim ambulatoriu, ca de exemplu secþiile de dermatologie, oftalmologie, boli interne, diabet, etc. 2. Reducerea cheltuielilor de personal în structurile spitaliceºti prin reducerea numãrului de funcþii de conducere la nivelul spitalelor, reducerea personalului TESA ºi a muncitorilor angajaþi în spitale, dar cu pãstrarea personalului implicat direct în asistenþa medicalã, care oricum este deficitar la nivel naþional; 3. Descentralizarea unitãþilor spitaliceºti cãtre structurile administraþiei locale deoarece comunitãþile locale cunosc ºi sunt mai aproape de nevoile cetãþenilor pe care îi reprezintã ºi se faciliteazã atragerea în sistem a fondurilor externe suplimentare 4. Acreditarea spitalelor va demara în cursul anului Se intenþioneazã modularea finanþãrii pentru serviciile spitaliceºti, în funcþie de intervalul de timp în care unitatea obþine acreditarea. De exemplu, dacã un spital nu reuºeºte sã obþinã acreditarea într-o perioadã de timp predeterminatã, nivelul finanþãrii pentru serviciile sale va fi redus. Revista Asistent 5. Introducerea ghidurilor de practicã - instrumente de îmbunãtãþire a calitãþii îngrijirilor, ceea ce va impune o disciplinã în abordarea tratamentului (aplicarea celui mai eficient tratament cu costurile cele mai scãzute). Aceste ghiduri vor sta la baza elaborãrii protocoalelor terapeutice, a protocoalelor de transfer al pacienþilor ºi a protocoalelor de internare. 6. Stimularea sistemului de asistenþã / spitalizare de zi 7. Introducerea coplãþii modice direct la furnizorul de servicii medicale. Astfel, se vor reduce cererile nejustificate pentru serviciile medicale ºi se vor reechilibra solicitãrile între diversele paliere de asistenþã: un pacient va prefera o consultaþie la medicul de familie, unde va plãti doar 5 lei sau la specialistul din ambulatoriu (10 lei) decât sã se interneze ºi sã plãteascã 50 de lei. 8. Reorganizarea sistemului caselor de asigurãri de sãnãtate 9. Atragerea finanþãrilor private în asigurãrile de sãnãtate 10. Revizuirea finanþãrii spitalelor prin sistemul DRG 11. Stabilirea criteriilor unitare de finanþare din fonduri publice a serviciilor oferite de unitãþile spitaliceºti private. PREMIERÃ MEDICALÃ: O INIMÃ ARTIFICIALÃ A FOST IMPLANTATÃ UNUI ADOLESCENT O inimã artificialã permanentã a fost implantatã, pentru prima datã în lume, unui adolescent de 15 ani, la spitalul Bambin Gesu din Roma. Intervenþia a fost realizatã în luna noiembrie, principala noutate fiind faptul cã implantul nu este temporar, cum se fãcea pânã acum, ci permanent. Într-o intervenþie chirurgicalã de 10 ore, medicii italieni i-au montat dispozitivul care îi va prelungi viaþa cu pânã la 25 de ani. Potrivit experþilor, inima artificialã temporarã este utilizatã pentru a-i ajuta pe bolnavii cardiaci care aºteaptã o inimã compatibilã pentru transplant. De aceastã datã, cardiologii de la Roma au preferat sã implanteze o inimã artificialã permanentã. Inima artificialã mãsoarã ºase centimetri lungime, cântãreºte 400 de grame ºi constã în mai multe pompe hidraulice acþionate electric. Pacientul suferea de o maladie cardiacã gravã ºi nu era eligibil pentru un transplant. O inimã artificialã a fost singura opþiune pentru a-i salva viaþa. Sursa: postamedicala.ro

16 Viaþa ºi sãnãtatea 16 BIOMASA O ALTERNATIVà ECOLOGICà Ing. Birtu Daniela Un obiectiv important al biotehnologiilor este utilizarea a cât mai multor materiale organice existente ca deºeuri având ca efect eliminarea surselor de poluare a mediului, în special a apelor, convertind asemenea poluanþi în produºi cu diverse utilizãri. Nu toate aceste procesãri implicã utilizarea sistemelor biologice. Biotehnologiile reprezintã ansamblul de activitãþi organizate în vederea obþinerii de produse de interes alimentar, farmaceutic, medical etc., în instalaþii industriale pe baza cunoaºterii mecanismelor ºi legilor de organizare ºi de funcþionare a sistemelor biologice. Pentru aceasta sunt utilizate microorganisme, plante ºi animale de diferite forme ºi mãrimi, multe provenind din deºeuri. Cãpitanii de nave acordã o atenþie deosebitã unui marcaj trasat pe vapoarele lor, numit linia Plimsoll. Dacã nivelul apei ajunge asupra acestei linii, nava este prea grea ºi este în pericol sã se scufunde. Când apare o astfel de situaþie rearanjarea încãrcãturii pe vas nu ajutã prea mult. Esenþialã este greutatea totalã, care a depãºit capacitatea de susþinere a navei. Economistul Herman Daly foloseºte uneori aceastã analogie pentru a atrage atenþia asupra faptului cã amploarea activitãþii umane poate atinge un nivel pe care sistemele naturale ale planetei nu-l mai pot suporta mult timp. Echivalentul ecologic al liniei Plimsoll poate fi procentul maxim din baza de resurse biologice a Pãmântului pe care oamenii ºi-l pot însuºi înainte ca o deteriorare rapidã ºi în cascadã a sistemelor care fac posibilã viaþa pe planetã sã fie pusã în miºcare. Având în vedere cât de departe a ajuns distrugerea resurselor în momentul de faþã ne putem gãsi foarte aproape de acest nivel critic. Nu ne rãmâne decât sã uºurãm povara înainte ca nava sã se scufunde. Biomasa vegetalã ºi animalã reprezintã sursa de carbon necesarã desfãºurãrii proceselor biotehnologice. Istoric se cunoaºte cã pentru producerea alcoolului s-au utilizat gramineele (porumb, orz, secarã), iar pentru producerea brânzeturilor s-a utilizat laptele provenit de la diferitele mamifere (oaia, capra, vaca bivoliþa). Producþia primarã, fotosinteticã realizatã de plantele verzi microfite (alge) ºi macrofite (alge macroascopice ºi plante superioare) se bazeazã pe utilizarea energiei solare, captatã de clorofilã - pigment asimilator. Rezervele de biomasa pot fi deºeurile de lemn, deºeurile agricole, gunoiul menajer ºi culturile energetice. Producerea de biomasã nu reprezintã doar o resursã de energie regenerabilã ci ºi o oportunitate semnificativã pentru dezvoltarea ruralã durabilã. În prezent, în Uniunea Europeana, 4% din necesarul de energie este asigurat din biomasã. La nivelul UE, se estimeazã crearea a cca de noi locuri de muncã în mediul rural, prin exploatarea biomasei. Se preconizeazã cã biotehnologiile viitorului vor utiliza din ce în ce mai mult materiale degradabile, deºeuri rezultate din diferite procese productive din industria alimentarã, forestierã, reprezentând carbohidraþi cu complexitate chimicã variatã precum zahãrul, amidonul, celuloza ºi lignina, obþinute din sfecla de zahãr, trestia de zahãr, care în prezent sunt slab folosite. Produsele agricole purtãtoare de amidon, precum porumb, orez, grâu, cartof dulce, vor constitui în continuare materie primã pentru diferite biotehnologii. Amidonul trebuie degradat în zaharuri simple oligozaharide ºi monozaharide prin digestie enzimaticã sau pe cale chimicã, dupã care are loc fermentaþia biologicã. Multe procese biotehnologice se bazeazã pe utilizarea amidonului ca materie primã ºi ele merg pânã la obþinerea de combustibil. În prezent, în România nu s-au dezvoltat tehnologii de valorificare completã a tuturor deºeurilor, deºi Reglementãrile cuprinse din legislaþia UE în domeniul ecologic impune valorificarea deºeurilor în procent cât mai mare. Toþi suntem pe aceeaºi navã, iar marcajul dat de linia Plimsoll priveºte pe toatã lumea ºi are aceeaºi semnificaþie pentru toþi. Timpul pe care îl avem la dispoziþie pentru îndeplinirea misiunii covârºitoare de a uºura povara omenirii pare sã fie destul de scurt...! Bibliografie: 1. L. R. Brown (1994), Probleme globale ale omenirii, Editura tehnicã Bucureºti 2. A. Fabian, R. Onacã (1999), Ecologie aplicatã, Editura Sarmis Cluj-Napoca 3. P. Chirilã ºi colaborat. (2008), Principii de bioeticã, Editura Christiana Bucureºti

17 17 Revista Asistent PLANTE MEDICINALE FOLOSITE ÎN TRATAREA UNOR AFECÞIUNI Andreea GÎJIU, Alin Bogdan POPA, Folosirea plantelor medicinale se bucurã de o veche tradiþie la noi în þarã. Pãrintele istoriei, Herodot, a scris despre iscusinþa geto-dacilor în utilizarea lor multiplã. Aceasta se explicã, pe de o parte, prin faptul cã în mediul natural favorabil de la noi s-a dezvoltat o florã remarcabilã în general ºi medicinalã în special (pe teritoriul României vegetând peste 3800 de specii, adicã mai mult de jumãtate din cele ce vegeteazã în întreaga Europã, din care peste 700 cu proprietãþi medicinale), iar pe de altã parte, datoritã faptului cã populaþia autohtonã în secolele ºi mileniile de dãinuire pe acelaºi teritoriu, îmbrãþiºând ocupaþii strâns legate de naturã a avut prilejul sã o cunoascã îndeaproape, sã o iubeascã ºi sã o foloseascã în variate scopuri. Calitãþile unor plante medicinale au fost cunoscute încã din vechime ale altora se descoperã abia în zilele noastre. Anticii spuneau: Pentru ce sã moarã omul când în gradina lui creºte salvia? În munþii Apuseni, într-o zonã cu tradiþie milenarã în folosirea plantelor medicinale, circulã ºi acum expresia: când treci pe lângã muºeþel sã îºi scoþi pãlãria ºi sã îi spui: Ziua bunã, doctore! În adevãr, virtuþile acestor plante sunt mari, dar tot atât de adevãrat este cã substanþele cu efecte binefãcãtoare asupra sãnãtãþii omului se gãseau dintotdeauna ºi în alte plante, de atunci tot mai bine studiate ºi cunoscute. Frecvenþa cu care sunt solicitate plantele amintite se datoreºte desigur ºi calitãþilor pe care le au ele, dar în principal ºi necunoaºterii încã a unor plante tot atât de eficace cu acþiuni terapeutice multiple ºi valoroase. Iatã, de exemplu, numai câteva din plantele încã anonime ºi deci mai puþin solicitate: Florile de gãlbenele ºi rãdãcinile de tãtãneasã au proprietãþi cicatrizante, ceaiurile din aceste plante fiind foarte indicate în colite ºi chiar ulcere. Florile de salcâm, prin conþinutul lor în glicozide, sunt bune (sub formã de ceai) pentru atenuarea hiperaciditãþii, în gastrite ºi cunoscutele arsuri la stomac. Sulfina este foarte apreciatã pentru efectele ei în bolile de ficat; are o acþiune specificã de stimulare ºi regenerare a celulelor hepatice. Foarte util ar fi, în special pentru cei care apeleazã la anul I C AMF somnifere, medicamente nu întotdeauna indicate, dacã seara înainte de culcare ar bea o ceaºcã de ceai de sulfinã îndulcit cu miere. Cãtina, o adevãratã polivitaminã bogatã în vitaminele C, B1, B2 - indicatã pentru copii, convalescenþi - are proprietãþi antireumatismale, depurative (de eliminare a toxinelor din sânge), este foarte eficace în combaterea ºi prevenirea urticariei, alergiilor, a diferitelor boli de piele. Dar iatã o listã - nici ea completã - a plantelor cu acþiune binefãcãtoare asupra sãnãtãþii omului. PLANTE CU ACÞIUNE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS Calmeazã stãrile nervoase, favorizeazã un somn liniºtitor. Dintre acestea amintim: cimbriºor, hamei, levãnþicã, obligeanã, valerianã, pãducel, roiniþã, talpa-gâºtei, tei, urzicã-moartã albã, ciuboþica cucului. PLANTE CU ACÞIUNE ASUPRA APARATULUI RESPIRATOR 1 În bronºite Sunt eficace ceaiurile de: anason, cimbriºor, ciuboþica cucului, coada ºoricelului, gutui, fructe de ienupãr, isop, lichen de piatra, lumânãricã, petale de mac, nalbã, mugur de plop, osul-iepurelui, frunze de pãtlaginã, muguri de pin, pir medicinal, plãmânãricã, podbal, soc, rãdãcinã de tãtãneasã, flori de tei, trei-fraþi-pãtaþi, unguraº, urzicã, urzicãmoartã. 2 Plante cu acþiune expectorantã: ceaiurile din amestec de plante denumite: ceai pectoral ºi ceai antibronºic sau ceai din una din plantele: cimbriºor, ciuboþica cucului, frunze de chimen, coada-calului, fructe de fenicul, rãdãcini de iarbãmare, lumânãricã, rãdãcini de osul-iepurelui, podbal, frunze de pãtlaginã, frunze de plãmânãricã, muguri de plop, scai vânãt, rãdãcinã de sãpunãriþã, sulfinã, rãdãcinã de tãtãneasã, flori de tei, trei-fraþi-pãtaþi, unguraº. 3 Antiasmatice: cimbriºor, fructe de fenicul, rãdãcinã de iarbã-mare, isop, muºeþel, rãdãcinã de odolean, frunze de pãtlaginã, flori ºi frunze de podbal, talpa-gâºtei, unguraº, vâsc (frunzuliþe cu rãmurele). 4 Pentru stãrile gripale: se recomandã ceaiul sudorific, din amestec de plante, sau ceai dintr-o singurã specie: ciuboþica cucului, rãdãcinã de brusture, frunze de frasin, fructe de ienupãr, isop, mentã, pir medicinal, flori de soc, flori de tei.

18 Viaþa ºi sãnãtatea 18 PLANTE CU ACÞIUNE ASUPRA APARATULUI DIGESTIV Teodora Marþiana MITRAN, Ileana Laura DAVID Anul I, AMF 1 Plante stomahice: favorizeazã digestia prin secreþia sucurilor gastrointestinale: anason, cerenþel, cicoare, cimbriºor, coada ºoricelului, coriandru, fenicul, ghinþurã, hamei, iarbã-mare, ienupãr, isop, maghiran, mur, muºchi de piatrã, muºeþel, muºtar alb, obligeanã, pelin, porumbar, roiniþã, salcâm, schinel, talpa-gâºtei, þintaurã, ºovârv, unguraº, urzicã. 2 Plante care mãresc secreþia biliarã: anghinare, brusture, cicoare, coada ºoricelului, cruºin, gãlbenele, ghinþurã, hamei, iarbã-mare, izmãbunã, levãnþicã, muºeþel, mãceº, muºchi de piatra, pãpãdie, roiniþã, pir, porumb, rostopascã, salcie, sunãtoare, tei, þintaurã, sulfinã, turiþã-mare, unguraº ºi volburã. 3 Plante indicate în afecþiunile hepatice: ceaiul din amestec de plante aflat în comerþ cu numele de ceai hepatic sau ceai dintr-una din urmãtoarele plante: frunzã de anghinare, cicoare, cimbriºor, flori de gãlbenele, flori de levãnþicã, scoarþã de cruºin, frunze de salvie, rãdãcinã de ghinþurã, coada- ºoricelului, rãdãcinã de brusture, frunze de mentã, rostopascã, roiniþã, pãpãdie, sunãtoare, turiþã-mare, sulfinã, unguraº. 4 Plante cu acþiune antiulceroasã: coadacalului, gãlbenele, lemn-dulce, muºeþel, pãtlaginã, plãmânãricã, sunãtoare, tãtãneasã. 5 Plante cu acþiune antiacidã: recomandate în hiperaciditatea stomacului: coada-calului, salcâm, zmeur. 6 Plante cu acþiune antispasticã intestinalã recomandate pentru colici (crampe): anason, chimen, coada-racului,coada-ºoricelului, fenicul, izmã-bunã, mãghiran, muºeþel, obligeanã, odolean, roiniþã, sulfinã. 7 Plante cu acþiune dezinfectantã a intestinului: indicatã în colite: anghinare, cimbriºor, in, mãceº, mur, coada-ºoricelului, muºeþel, nalbã, sunãtoare, urzicã-moartã. PLANTE INDICATE PENTRU ECHILIBRAREA METABOLISMULUI 1 Vitaminizante: cãtinã, ciuboþica cucului, mãceº, urzicã. a) Fructele de cãtinã sunt considerate ca o polivitaminã naturalã. În compoziþia lor predominã vitamina C, vitaminele B1 ºi B2, acid folic, acid nicotinic, pigmenþi carotinoidici. Pot fi foarte mult diversificate sub formã de: suc, gem, marmeladã, sirop, vin, lichior. b) Frunzele de ciuboþica cucului conþin vitamina C; se pot folosi sirop sau praf (frunze uscate mãrunþite) c)fructele de mãceº sunt foarte apreciate pentru conþinutul lor bogat în vitaminele C, A, B1, B2, P, K. Pe lângã vitamine mãceºele mai conþin zahãruri, acid citric ºi malic, pectine, tanin. Se recomandã ca tonic vitaminizant, având proprietatea de a întãri organismul (în special în convalescenþã); sub formã de ceai, sirop, gem. Datoritã vitaminei P, preparatele din mãceºe au proprietatea de a menþine permeabilitatea ºi elasticitatea vaselor capilare, normalizând circulaþia sângelui. 2 Pentru combaterea obezitãþii se recomandã un ceai complex denumit ceai depurativ, aflat în comerþ sau ceai dintr-una din urmãtoarele plante: scoarþã de cruºin, frunze de mur, osul-iepurelui, pãpãdie, mãtase de porumb, flori de soc, urzicã. 3 Antireumatismale: cãtinã, cimbriºor, coadaracului, coada-calului, frasin, hamei, iarba-mare, ienupãr, meriºor, mesteacãn, muºtar negru, muguri de plop, osul-iepurelui, pãpãdie, mãtase de porumb, pir, salcie troscot, turiþã-mare, urzicã. PLANTE INDICATE ÎN AFECÞIUNII CARDIOVASCULARE 1 Cu acþiune hipotensivã: anghinare, isop, maceº, pãducel, sulfinã, talpa-gâºtei, vâsc. 2 Cu efect tonic-cardiac: anghinare, teci de fasole, odolean (valerianã), pãducel, talpa-gâºtei. PLANTE INDICATE ÎN AFECÞIUNI RENALE 1 Cu acþiuni diureticã: afin, albastrele, anason, anghinare, brusture, chimen, cireº, ciuboþica cucului, coada-calului, dud, fasole, fenicul, fag, frasin, iarbãmare, hamei, ienupar, lemn-dulce, levãnþicã, mãceº, mãghiran, meriºor, mesteacãn, muguri de plop, osuliepurelui, pãpãdie, pin, pir, plãmânãricã, porumbar, mãtase de porumb, sãpunãriþã, scai-vânat, soc, sulfinã traista-ciobanului, trei-fraþi-pãtaþi, urzicã. 2 Dezinfectante al cãilor urinare: ceai de teci de fasole, in, meriºor, muºeþel, nalbã, osul-iepurelui, muguri de plop, plãmânãrica, pir, mãtase de porumb, soc. 3 Pentru combaterea litiazei renale: ceaiul complex diuretic, aflat în comerþ sau ceai din: mãceºe, coada-racului, osul-iepurelui, mãtase de porumb, in, frunze de mentã, meriºor, turiþã-mare, frunze de mesteacãn, frunze de urzicã.

19 19 Revista Asistent AUTOEXAMINAREA SÂNILOR Majoritatea femeilor sunt speriate la momentul actual de incidenta cancerului mamar, sperând fiecare în parte ca aceastã nenorocire sã nu se abatã asupra lor. Este important sã înþelegem cã cea mai bunã este prevenþia în cazul patologiilor mamare sau diagnosticul precoce. Pentru a obþine un diagnostic precoce trebuie sã mergem de douã ori pe an la medicul ginecolog pentru a efectua un control al sânilor ºi totodatã trebuie ca zilnic fiecare femeie ºi faci autoexaminarea sânilor (însã niciodatã cu o sãptãmânã înaintea menstruaþiei, cãci aceºtia sunt tumefiaþi ºi veþi avea senzaþia cã gãsiþi de toate la palparea glandei mamare). Pentru mai multe informaþii citiþi articolul: Autoexaminarea sânilor primul pas în depistarea patologiilor mamare. Glandele mamare sunt împãrþite din punct de vedere clinic în 5 cadrane: supero-lateral, supero-medial (spre stern), inferolateral, infero-medial ºi cel central sau mamelonar. Ductele galactofore ale glandei mamare converg toate cãtre orificiile mamelonare. Între þesutul glandular ºi piele se aflã þesut adipos. Glanda mamarã nu conþine muºchi ci doar niºte tacturi (cordoane) care leagã stratul subcutanat al sânului de pectorali, susþinând glanda mamarã. Care sunt caracteristicile sânilor sãnãtoºi? - Asimetria minorã: sânul stâng nu este egal cu cel drept, însã diferenþa dintre ei este micã, nu trebuie sã depãºeascã un numãr de cupã la sutien. Asimetria sânilor este mai mare fãrã a fi semn patologic doar la pubertate, când glanda mamarã începe sã se Lavinia Veronica SUICÃ, anul I AMG dezvolte ºi la începutul sarcinii, când glandele mamare se pregãtesc pentru alãptare. Mai existã un sindrom congenital ce prezintã pe lângã alte anomalii (renale, biliare) ºi asimetria evidentã a sânilor: Sindromul Poland. - Caracteristicile pielii: pielea sânilor este la fel cu cea a restului corpului (exceptând bronzul), aceeaºi hidratare, culoare, fermitate ºi temperatura. - Consistenþa sânilor este fermã ºi aceeaºi în toate cadranele sânului - Mamelonul trebuie sã fie proeminent, pigmentat, la aceeaºi temperaturã cu restul sânului, fãrã sã fie iritat, sã prezinte descuamãri, mâncãrimi, secreþie sau înfundare - Sânii normali nu prezintã secreþii (foarte rar acestea pot sã apãra în condiþii de stres intens, efort fizic exagerat ºi sarcinã). Având în vedere descrierea de mai sus a anatomiei sânilor ºi a caracteristicilor generale ale sânilor sãnãtoºi este uºor de dedus care ar fi semnele ºi simptomele afecþiunilor mamare. Din pãcate o gamã largã dintre modificãrile patologice ale sânilor sunt ignorate ºi am sã exemplific mai jos: - Fermitatea sânilor: dacã femeia îºi palpeazã sânii în fiecare zi, mai puþin în sãptãmâna dinaintea menstruaþiei, poate observa dacã apare o afecþiune mamarã încã în stadiul incipient al acesteia, observând la palpare modificãri în consistenþa omogenã a sânilor: induraþie, un nodul sau mai mulþi, dimensiunea nodulilor (de ordinul milimetrilor sau centimetrilor), numãrul (unic sau multiplu) etc. Uneori se poate simþi doar o induraþie difuzã însoþitã sau nu de durere. Toate acestea sunt semne patologice iar femeia trebuie sã se prezinte la doctor.

20 Viaþa ºi sãnãtatea 20 - Asimetria evidentã a sânilor: unul din sâni (sau ambii) îºi poate modifica dimensiunea, rezultând o asimetrie evidentã a sânilor (unul din sâni depãºeºte cu un numãr de cupã mãrimea celuilalt). Aceste modificãri de volum apar datoritã unei afecþiuni în interiorul sânului care determinã creºterea în dimensiune, cum ar fi unul sau mai multe chisturi, noduli, inflamaþie sau infecþie etc. - Aspectul mamelonului este deosebit de important. Acesta nu trebuie sã îºi modifice forma ºi dimensiunile, iar dacã devine retractil, înfundat, descuamat, cu depigmentãri (decolorãri), îºi modificã temperatura faþã de restul sânului, devine indurat, dureros, prezintã mâncãrimi, iritaþie, ulceraþie, rãsucire sau orice altã modificare trebuie sã vã prezentaþi la medic. Existã ºi situaþii când femeia prezintã de la naºtere o anomalie la nivelul mamelonului, cum ar fi mamelon înfundat. În acest caz aspectul mamelonului nu trebuie considerat a fi patologic. De asemenea dacã la palparea mamelonului, deºi acesta nu prezintã alte modificãri de aspect, se simte imediat sub el induraþii în carte de vizita ºi dacã mai asociazã mâncãrimi sau descuamãri temporare, poate chiar ºi secreþii, trebuie sã vã prezentaþi cât mai repede la medicul ginecolog, putând fi vorba despre boala Paget a sânului. SERVICIUL DE PERMANENÞà ÎN FARMACII AR PUTEA DEVENI OBLIGATORIU Începând de anul viitor, farmaciile ar putea fi obligate sã facã serviciu de permanenþã. Cel puþin asta doreºte Atilla Cseke, sã instituie în farmaciile din localitãþile cu peste locuitori. Însã proiectul de Ordonanþã de Urgenta privind modificarea Legii Farmaciei nr. 266/2008 va ajunge ºi la Colegiul Farmaciºtilor din România. Asigurarea asistentei farmaceutice permanente a populaþiei este obligatorie pentru minim o farmacie în localitãþile cu cel puþin locuitori. Metodologia de funcþionare se va stabili, conform Ordinului ministrului, adoptat cu consultarea Colegiului Farmaciºtilor din România în termen de 60 de zile de la adoptarea Legii, a precizat Atilla Cseke, ministrul Sãnãtãþii. Potrivit acestuia în judeþele Ilfov, Bistriþa- Nãsãud, Covasna, Gorj, Harghita, Ialomiþa nu existã nicio farmacie cu program permanent. Iar în judeþele Braºov, Galaþi, Alba, Olt, Satu Mare, Suceava, Vrancea, Caraº-Severin exista doar o farmacie cu program permanent. O altã modificare la actuala lege a Farmaciei pe care doreºte ministrul Sãnãtãþii s-o facã este legata de înfiinþarea noilor farmacii comunitare. Sursa: postamedicala.ro

21 21 Revista Asistent PREPARATE DIN PROPOLIS Prof. Marian NIÞà Propolisul, un produs de o valoare terapeuticã excepþionalã, apreciat ca unul dintre cele mai eficiente medicamente gãsite în naturã. Propolisul, numit ºi clei de albine sau penicilinã ruseascã, este un produs apicol extrem de preþios. Constã dintr-un amestec de substanþe rãºinoase, lipicioase, de culoare verde-brun sau cafeniu, cu aromã plãcutã de rãºinã ºi balsamuri. - Tinctura de propolis: se iau g propolis brut la 100 ml alcool 90º, se lasã la macerat, în întuneric, cu agitare zilnicã timp de 7 zile, se strecoarã în sticluþe de culoare închisã ºi se consumã câte de picãturi puse pe o felie de pâine sau în miere, de 2-4 ori pe zi, cu o orã înainte de mese. Nu se recomandã diluarea cu apã, deoarece anumite substanþe din compoziþia propolisului precipitã în contact cu apa, devenind insolubile ºi trec prin organism fãrã efect; - Extract alcoolic de propolis: se iau 150 g propolis brut, pulverizat fin, care se pune la macerat, în întuneric, cu un litru alcool 90º, agitând zilnic. Dupã 7 zile se strecoarã prin tifon ºi se trece în sticluþe brune, pentru pãstrare timp îndelungat. Se consumã câte de picãturi în 100 ml lapte sau apã caldã, cu o orã înainte de mese. Are efecte în reglarea tensiunii arteriale. Pusã pe gingia dureroasã sau pe mãseaua cariatã alinã durerea ºi împiedicã infecþia; - Apa de propolis: se preparã din 5 linguriþe tincturã de propolis la 200 ml apã rece; are efecte excelente în combaterea stomatitelor ºi a cariei dentare (prin clãtirea gurii); - Spray de propolis: se pulverizeazã de la distanþa de cm în tratarea unor afecþiuni externe (ulcer varicos de gambã, plãgi, eczeme, arsuri, leziuni cutanate, keratodermii, leziuni); - Miere propolizatã: se combinã o linguriþã de tincturã de propolis cu 3 linguriþe de miere. Se recomandã la copii câte ½ lingurã de 3 ori pe zi, pentru întãrirea sistemului imunitar ºi pentru combaterea infecþiilor respiratorii ºi intestinale. Adulþii anemici vor lua câte o lingurã de 3 ori pe zi ca biostimulator, mãrind rezistenþa fizicã ºi înlãturând oboseala; - Sirop de propolis: se preparã dintr-o linguriþã propolis brut mãrunþit în 250 ml apã, care se fierbe pânã când lichidul scade la jumãtate; se strecoarã, se îndulceºte cu 2 linguri de miere ºi se consumã cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriþe pe zi); - Unguent de propolis: peste 50 de grame de unturã încinsã la foc mic se pun 3 linguri tincturã de propolis ºi o bucatã de cearã de mãrimea unei alune; se amestecã bine timp de 10 minute, se ia de pe foc ºi se amestecã în continuare pânã la întãrire. Preparatul se pãstreazã în frigider ºi se foloseºte în tratament extern pentru vindecarea unor rãni uºoare, eczeme, arsuri ºi contuzii; - Propolis brut: o bucatã de propolis de mãrimea unei alune se suge ca pe o bomboanã sau gumã de mestecat, astfel cã principiile active sã aibã efect local. Se recomandã în infecþii la nivelul gurii, în faringite ºi amigdalite. Faptul cã aderã puternic pe danturã este un inconvenient ºi necesitã o spãlare repetatã.

22 Viaþa ºi sãnãtatea 22 HEPATITA CRONICÃ VIRALÃ C Dr, Alin Gabriel IONESCU Nicuþa Niculescu, An III, AMG Virusul hepatitic C a fost descoperit de cãtre Q.L. Choo (1988) ºi M. Houghton (1989) de la laboratoarele Emeryville, California, în colaborare cu B. Bradley de la CDC - Atlanta. Utilizând tehnici de clonare molecularã, descoperã virusul hepatitic C (VHC) la cimpanzeii infectaþi cu serul provenit de la bolnavii cu hepatita non-a, non-b. VHC este un virus ARN liniar, monocatenar, cu polaritate pozitivã, alcãtuit din 9500 de nucleotide a cãrui genom este organizat similar cu cel al flavivirusurilor ºi pestivirusurilor. VHC constituie propriul gen în familia Flaviviridae. Genomul VHC conþine un singur cadru deschis de citire care codeazã o poliproteinã viralã de ~3000 de aminoacizi. Capãtul 5 al genomului este alcãtuit dintr-o regiune netradusã adiacentã genelor pentru proteinele structurale, miezul nucleocapsidic proteic ºi doua glicoproteine de înveliº, E1 ºi E2/NS1, regiunea netradusã de la capãtul 5 ºi gena pentru miez sunt foarte bine conservate în genotipuri, dar proteinele de înveliº sunt codate în regiunea hipervariabilã, care variazã de la un izolat la altul. Aceasta permite virusului sã evite mecanismele imunologice ale gazdelor îndreptate împotriva proteinelor accesibile din înveliºul viral. Capãtul 3 al genomului conþine genele pentru proteinele nonstructurale. Au fost identificate, prin secvenþializarea nucluotidelor, cel puþin 6 genotipuri distincte ale VHC precum ºi subtipuri ale genotipurilor sale. Datoritã deosebirii izolatelor VHC în cadrul genotipului sau subtipului ºi la aceeaºi gazdã, este imposibilã definirea unui genotip distinct, aceste diferenþe intragenotipice referindu-se la termenul de semispecie. Diversitatea genotipicã ºi a semispeciilor VHC, rezultând din rata înaltã de mutaþie a acestuia, interfereazã cu imunitatea efectivã umoralã. Infecþia cu virusul hepatitic C afecteazã actual ~ 170 de milioane locuitori în SUA ºi Europa, circa 75% din ei dezvoltând infecþie cronicã exprimatã ca hepatitã cronicã, ciroza hepaticã (20-30%) sau carcinom hepatocelular. Deºi prevalenta infecþiei în populaþia generalã nu este foarte bine cunoscutã se identificã zone endemice: reduse (<2%): America ºi Europa de Nord, Franþa, sudul Braziliei, Australia; medii (2-5%): Asia, nordul Braziliei, þãile sudice mediteraneene; înalte (>5%): Europa de Est, Africa; Pentru ca infecþia cu VHC sã se extindã este necesar sã existe sursa de infecþie, cãile de transmitere ºi masa receptivã. Sursa de infecþie este reprezentatã de subiectul viremic (bolnav/ donator de sânge). Receptivitatea populaþiei la infecþie este generalã având în vedere cã nu existã o vaccinare împotriva hepatitei C. Existã câteva grupuri care prezintã un risc ridicat de a contacta hepatita C: persoane care au suferit transfuzii de sânge sau transplanturi de organe; persoane afectate de hemofilie (peste 60% din cazuri) utilizatori ai drogurilor injectate; personal al spitalelor; copii nãscuþi din mame infectate cu virusul hepatic C; familii ale persoanelor infectate; persoane cu parteneri sexuali multipli; adepþi ai tatuajelor ºi a piercingurilor numeroase. Istoria naturalã a infecþiei cu VHC Infecþia acutã VHC evolueazã în majoritatea cazurilor asimptomatic. Aspectul de hepatitã acutã fulminantã este rar întâlnit. Boala poate îmbrãca o formã acutã severã atunci când infecþia se grefeazã pe fondul unei hepatopatii cronice necunoscute, când se produce o coinfecþie cu virusul hepatitic B (VHB) - virusul hepatitic C sau la primitorii de transplant hepatic. Evoluþia este marcatã de procentul mare al cronicizãrii bolii hepatice (70-80%) ºi de dezvoltarea cirozei (20%) dupã un interval mediu de 3 decenii. Carcinomul hepatocelular (3-4%) ºi ciroza explicã marea majoritate a deceselor la pacienþii cu hepatita cronicã viralã C. Factorii de prognostic negativ privind rapiditatea progresiei bolii sunt: genotipul I b, nivelul ridicat al viremiei ºi gradul diversitãþii

23 23 Revista Asistent genetice a virusului, transmiterea transfuzionalã a VHC, imunodeficienþa, coinfecþia cu VHB sau HIV ºi consumul abuziv de alcool. Tabloul clinic al hepatitei C este cel mai adesea ºters sau absent. Un semn destul de caracteristic este astenia persistentã (aceasta apare între 2-26 sãptãmâni de la infectare), nejustificatã de efortul fizic sau psihic depus; alte manifestãri clinice sunt reprezentate de fatigabilitate, inapetenta, mialgii, dureri în hipocondrul drept. Uneori poate sã apãrã un sindrom dispeptic nesistematizat. Alteori, în hepatita C pot apãrea manifestãri extrahepatice, considerate ca expresie a unor tulburãri imunologice: purpura trombocitopenica, artralgii, poliarterita nodoasã, crioglobulinemia mixtã, sindromul Sjogren, tiroidita autoimunã, glomerulonefrita membranoasã, hepatita autoimunã ºi diverse manifestãri cutanate de tip lichen plan, sialadenitã, ulceraþii corneene. Tratamentul hepatitei Cronice virale C cuprinde mãsuri generale ºi medicaþie. Mãsurile generale pentru un astfel de bolnav cuprind un regim de viaþã apropiat de cel al unui individ normal. Activitatea fizicã uºoarã (miºcarea) nu va fi contraindicatã. Repausul la pat în mod prelungit nu a dovedit a aduce beneficii. În formele uºoare ºi moderate, bolnavul poate sã-ºi continue activitatea profesionalã, mai ales în meserii fãrã eforturi fizice deosebite. Se va contraindica în mod absolut consumul de alcool, datoritã efectului sinergic hepatotoxic. Dieta este apropiatã de cea a unui individ normal, recomandându-se aport suficient de proteine, vegetale ºi fructe. Administrarea de medicamente va fi contraindicatã pe cât posibil, din cauza efectului hepatotoxic al multor medicamente. Medicamentele hepatoprotectoare nu modificã evoluþia bolii ºi nu au efect antiviral. Medicaþia antiviralã reprezintã la ora actualã baza terapiei în hepatita C, efectuându-se cu Interferon, derivaþi ai acestuia ºi analogi nucleozidici - Ribavirina. Scopul tratamentului este cel al eradicãrii VHC exprimat prin rãspuns susþinut (24-48 sãptãmâni de la sistarea tratamentului): normalizarea aminotransferazelor ºi negativarea ARN VHC (PCR negativ), cu îmbunãtãþirea tabloului histologic.

24 Viaþa ºi sãnãtatea 24 IGIENA CAVITÃÞII BUCALE Ana Maria BONCIOG, anul I AMG Igiena cavitãþii bucale înseamnã curãþarea dinþilor, a gingiilor ºi chiar a limbii. Când periem dinþii, trebuie sã avem o schemã pe care sã ajungem sã o urmãm reflex, reuºind astfel sã igienizam eficient toate suprafeþele dentare, într-un timp minim. Fiecare dinte are 5 suprafeþe: una exterioarã (vestibularã - spre buze ºi obraji), una oralã, interioarã (lingualã), douã laterale (proximale - prin care dinþii vin în contact unii cu ceilalþi) ºi una ocluzalã (pe care mâncãm). Toþi dinþii alcãtuiesc arcadele dentare: superioara ºi inferioara. Noi periem, practic, arcadele dentare (ºi nu dinte cu dinte), de fapt cele 3 suprafeþe ale arcadelor dentare: exterioara (vestibularã), oralã (interioarã) ºi ocluzalã (pe care mâncãm), ºi o mulþime de spaþii interdentare greu accesibile. Este locul aici sa specific faptul ca cea mai bunã metoda de evaluare a stãrii igienei bucale ºi a metodelor folosite este vizita la medicul stomatolog sau asistentul igienist. Doar în cabinet se poate face o igienizare profesionalã periodicã. Pe de altã parte, indiferent cât de eficiente sunt mijloacele ºi metodele de igienizare, sunt necesare în primul rând perseverenþa ºi colaborarea cu igienistul sau medicul stomatolog. Folosesc foarte mult termenul de igienizare ºi nu de periaj ºi veþi vedea de ce. Primul ºi cel mai uzual mijloc de igienizare dentarã ºi gingivalã este periajul cu periuþa de dinþi clasicã, electricã sau cu ultrasunete (mai nouã ºi, dupã cum aratã studii statistice, mai eficientã - nu se afla încã pe piaþa noastrã). Indiferent pe care o folosim, trebuie sã facem periaj de cel puþin 2-3 ori pe zi, pe toate suprafeþele arcadelor dentare, masând în acelaºi timp ºi cu aceleaºi miºcãri ºi gingiile, ºi dinþii (pe principiul dinspre gingie spre dinte ºi niciodatã invers; obiºnuiesc sã le explic pacienþilor sã facã periajul ca ºi cum ar vrea sã aducã gingia pe dinte ºi cã sunt interzise miºcãrile verticale dinspre dinte spre gingie sau cele orizontale care provoacã fuga gingiei de pe dinte). În societatea noastrã, educaþia legatã de igiena cavitaþii bucale se referã în principal la folosirea regulatã ºi frecventã a periuþei de dinþi. Existã un studiu statistic care aratã cã în România o persoanã foloseºte, în medie, o periuþã la aproximativ 3,5 ani. Comparativ, în Anglia o persoanã foloseºte, în medie, o periuþa la aproximativ un an. De fapt, o periuþã se schimba în medie la 3-6 luni, în funcþie de felul în care ne periem. Mai corect, aceasta trebuie înlocuitã la primele semne de uzurã, când filamentele încep sã se îndoaie la vârf sau filamentele colorate tip indicator încep sã-ºi piardã culoarea la vârf. Din acel moment, eficienþa periajului scade la 50%, chiar dacã efectuãm aceleaºi miºcãri ºi acordãm periajului acelaºi timp. Adulþii ºi copiii peste ani trebuie sã foloseascã periuþe pe care este specificat mediu (duritatea filamentelor este medie). Pacienþii cu probleme parodontale, la recomandarea

25 25 medicului, vor folosi periuþe soft (moi) ºi vor fi educaþi sã adopte o tehnicã speciala de periaj. O igienizare dentarã complexã înseamnã mai mult decât periajul. Se vorbeºte din în ce în ce mai mult de igiena interdentarã ºi legãtura directã cu problemele parodontale. Ceea ce se face, din punct de vedere educativ, în România, legat de periajul dentar corect ºi regulat, se face, în societãþi cu mai multã experienþa, pentru promovarea metodelor de igienizare interdentare, ca parte normalã a igienizãrii bucale zilnice. Neîndepãrtatã, placa bacterianã interdentarã creeazã condiþiile îmbolnãvirii gingiei. Astfel, gingivita de gravitate medie este o boalã larg rãspânditã, afectând % din populaþie. Periajul singur nu poate îndepãrta eficient placa bacterianã de pe suprafeþele interproximale (în contact), aºa cã sunt necesare metode suplimentare de curãþare, cum ar fi aþa dentarã, scobitorile, periuþele interdentare (obligatorii, alãturi de periuþele obiºnuite, la cei care au aparate ortodontice sau lucrãri protetice fixepunþi) etc. Nu toate aceste mijloace se potrivesc tuturor pacienþilor ºi tuturor tipurilor de dentiþie. Alegerea Revista Asistent lor trebuie sã se facã cu ajutorul asistentului igienist sau al medicului stomatolog. Pentru cei cu dentiþie permanentã, cu gingii sãnãtoase ºi pentru copiii peste ani (când existã ºi o dezvoltare neuro-motorie corespunzãtoare), metoda cel mai frecvent recomandatã este aþa sau banda dentarã. Existã ºi mijloace suplimentare de menþinere a unui mediu bucal sãnãtos, de control chimic al plãcii dentare bacteriene. Sunt: ape de gura, geluri ºi spray-uri, accesibile populaþiei în magazine sau unele doar în cabinetele stomatologice. Existã, de asemenea, oameni cu handicapuri, care folosesc cu mare dificultate peria dentarã. Modalitãþile de acþiune a acestor ape, geluri, sprayuri sunt fie atacarea directã a microorganismelor (prin afectarea metabolismului lor), fie împiedicarea microorganismelor de a adera la placa dentarã, fie creºterea rezistenþei suprafeþei smalþului dentar la atacul microbian (geluri pentru fluorizare, etc.). Prin toate aceste metode, îndepãrtând placa dentarã, creãm condiþiile pentru un mediu oral sãnãtos: o anumitã concentraþie bacterianã sub o valoare maximã admisã, un PH salivar normal ºi, desigur, sunt ºi alþi indicatori specifici, interpretabili de cãtre profesioniºti, dacã situaþia o cere. CAFEAUA NE POATE FACE MAI INFLUENÞABILI O echipã de cercetãtori de la Universitatea Queensland din Australia a ajuns la concluzia cã un individ bãutor de cafea este mai uºor de influenþat decât unul care nu consumã aceastã bãuturã. În cadrul studiului, cercetãtorii au intervievat aproximativ 140 de persoane. La început acestora li s-a cerut sã-ºi expunã pãrerea în problema avorturilor. Apoi, subiecþii au fost împãrþiþi în douã grupuri, dintre care primul a fost servit cu mai multe ceºti de cafea. renunþat rapid la opiniile lor. Astfel, cercetãtorii apreciazã cã sub influenþa cofeinei fiinþa umanã este mai uºor de manipulat decât în absenþa ei. Ulterior, voluntarilor li s-a prezentat o serie de argumente care nu coincideau cu poziþia exprimatã anterior de aceºtia. În finalul studiului, oamenii de ºtiinþã au concluzionat cã persoanele care nu au consumat cafea nu ºi-au schimbat punctul de vedere, în timp ce fanii licorii energizante au

26 Viaþa ºi sãnãtatea 26 PROMOVAREA COOPERÃRII ªI MOBILITÃÞII ÎN EDUCAÞIE Prof. Neacºu Cornelia Împreunã cu specialiºti pe probleme ale educaþiei din 7 þãri europene, în perioada am participat la o vizitã de studiu, în Franþa la Dijon, cu titlul Tranziþia de la învãþare ºi formare profesionalã la viaþa activã cu subiectul Facilitarea integrãrii profesionale a absolvenþilor. Obiectivele vizitei au fost: - promovarea cooperãrii ºi mobilitãþii în educaþie; - cunoaºterea de bune practici europene în domeniul educaþiei; - exemple de bune practici privind implicarea patronatelor ºi a comunitãþii locale, a factorilor decizionali din administraþia localã în inserþia profesionalã a tinerilor; - alternative/filiere educaþionale de formare profesionalã pentru tineri cu vârsta între ani. Detalii asupra participãrii Vizita de studiu a fost organizatã de Centre de Formation d Apprentis des Maisons Familiales Rurales de Bourgogne, având ca reprezentant pe domnul director Xavier Cosnard care s-a ocupat de organizarea ºi desfãºurarea tuturor activitãþilor. Au fost prezentate sistemele de învãþãmânt, structura ºi variantele/alternative educaþionale specifice învãþãmântului profesional ºi tehnic. S-au vizitat ºcoli CEFA (Centre d Educaþion et de Formation en Alternance), MFR din Quetigny, CFAI la Dijon, CFA de la Agencourt, unde au avut loc asistenþe la activitãþi didactice, mese rotunde, dezbateri ale diverselor variante educaþionale. Am vizitat spaþii de învãþare, sãli de clasã, laboratoare, ateliere, biblioteca, sala multimedia etc. Am discutat cu elevii privind practica lor în producþie, proiectele de viitor, mobilitãþile lor internaþionale pentru dezvoltarea unor proiecte personale etc. Am realizat o vizitã de lucru ºi la Universitatea din Dijon ºi la Camera de Comerþ ºi Industrie Dijon, unde s- au discutat strategiile de încurajare a tinerilor pentru formare profesionalã personalizatã, sistemul de acordare de burse pentru dezvoltare de proiecte în alte þãri etc. Relevanþa activitãþilor organizate în timpul vizitei de studiu Activitãþile organizate au demonstrat o foarte bunã mobilitate a formatorilor ºi elevilor din Franþa în spaþiul european cât ºi în Africa. Sistemul de parteneriat public-privat este un element care faciliteazã integrarea absolvenþilor pe piaþa forþei de muncã. Valorizarea competenþelor dobândite este foarte importanþã în dezvoltarea carierei tinerilor. Existã o preocupare ºi un efort concertat al reprezentanþilor de la CCI ºi Consiliul Regional pentru stimularea tuturor factorilor în vederea dezvoltãrii unui învãþãmânt tehnologic de calitate. Alternative/filiere educaþionale de formare profesionalã pentru tineri cu vârsta între ani: - Centre de formare familiale rurale,m.f.a. maisons familiales rurales - Centre de educaþie ºi formare în alternanþã, C.E.F.A., centre d education et de formation en alternance, se bazeazã pe colaborarea strânsã dintre unitatea ºcolarã (2 zile din sãptãmânã este activitate a elevului la ºcoalã) ºi practica elevului în întreprindere (3 zile din sãptãmânã); Adrese utile: Pentru informaþii referitoare la toate domeniile profesionale C.F.A. M.F.R. Bourgogne, 60G Avenue du 14 Juillet Parc Tertinaire des Grands Crus CHENOVE tel fax , directeur M. Xavier Cosnard, xavier.cosnard@mfr.asso.fr; - pentru domeniul agriculturã, zootehnie, amenajarea spaþiilor naturale rurale (lucrãtor în grãdinãrit ºi plantat în parcuri, în cultura plantelor etc.): Maison Familiale Rurale, 33 Bld. de Bellevue QUETIGNY Cedex tel , fax e- mail: mfr.quetigny@mfr.asso.fr directeur M.Thierry Hubert thierry.hubert@mfr.asso; - domeniul industrie(mecanic auto, electrician, tinichigiu auto, montator pneuri etc.) C.F.A.I Cote d Or-Saone-et-Loire tel

27 27 - construcþii (zidar, fierar betonist, montator cofraje, zugrav, instalator instalaþii sanitare etc.) C.F.A. B.T.P. Antoine Rosati, 48, rue du Fort de la Motte Goron, DIJON; tel fax: domeniul turism ºi alimentaþie publicã - C.I.F.A. (Centre Interprofessionnel de Formation d Apprentis) Jean LameLoise, 17, voie Romaine, Mercurey; directeur Gerard Baudot; Revista Asistent - Istituto Professionale di Stato per i Servizi Alberghieri e della Ristorazione Vincenzo Telese Ischia; prof. Ssa. Giuliana d Avino dirigente scolastico tel Via Fondo Bosso, 1 ISCHIA (NA) 80077, tel , , teleseischia@libero.it; - domeniul sãnãtate ºi asistenþã socialã: M.F.R. Agencourt 4 rue du Lavoir AGENCOURT; tel fax site: MULTAQ PRIMÃ LINIE DE TRATAMENT ÎN FIBRILAÞIA ATRIALÃ Sanofi-aventis a anunþat recent cã noile Ghiduri ale Societãþii Europene de Cardiologie (European Society of Cardiology - ESC) din 2010 pentru managementul fibrilaþiei atriale (FA) au fost publicate ºi cã acestea recomandã Multaq (dronedaronã) pentru menþinerea ritmului sinusal ca primã linie de tratament pentru toþi pacienþii cu FA paroxisticã sau persistentã (clasa de recomandare I, nivel de evidenþã A), cu excepþia pacienþilor cu insuficienþã cardiacã de clasã NYHA III/IV sau a celor cu insuficienþã cardiacã instabilã de clasã NYHA II (clasa de recomandare III, nivel de evidenþã B). Multaq a primit o recomandare de clasã I, atribuitã în cadrul ghidurilor terapeutice atunci când existã dovezi ºi/sau un consens general potrivit cãrora o anumitã procedurã/terapie este beneficã, utilã ºi eficientã. Task Force-ul pentru Managementul Fibrilaþiei Atriale din cadrul ESC a recunoscut amploarea programului de dezvoltare clinicã a Multaq, motiv pentru care a acordat cea mai înaltã clasã A pentru nivelul evidenþelor. Mai mult, ghidurile precizeazã cã Multaq poate fi utilizat ºi pentru controlul frecvenþei cardiace la pacienþii cu FA non-permanentã, cu excepþia pacienþilor cu insuficienþã cardiacã de clasã NYHA III/IV sau a celor cu insuficienþã cardiacã instabilã (clasa de recomandare IIa, nivel de evidenþã B). Un aspect important constã în faptul cã noile ghiduri subliniazã, pentru prima datã, importanþa reducerii spitalizãrilor ca obiectiv terapeutic major în managementul fibrilaþiei atriale. Ghidurile precizeazã de asemenea cã Multaq trebuie avut în vedere pentru reducerea spitalizãrilor de cauzã cardiovascularã la pacienþii cu FA non-permanentã ºi factori de risc cardiovascular (clasa de recomandare IIa, nivel de evidenþã B), precum ºi la pacienþii cu FA ºi insuficienþã cardiacã stabilã (clasa NYHA I, II) (clasa de recomandare IIa, nivel de evidenþã C). Comisia Europeanã a acordat autorizaþia de punere pe piaþã pentru Multaq în noiembrie Multaq este indicat în Uniunea Europeanã la pacienþii adulþi, stabili clinic, cu un antecedent sau episod în curs de fibrilaþie atrialã non-permanentã, pentru a preveni recidiva FA sau pentru a încetini frecvenþa ventricularã. Utilizarea Multaq este contraindicatã la pacienþii instabili care prezintã insuficienþã cardiacã de clasã III ºi IV potrivit clasificãrii New York Heart Association (NYHA). Utilizarea Multaq nu este recomandatã la pacienþii stabili care au prezentat o insuficienþã cardiacã recentã (1 la 3 luni) de clasã NYHA III sau a cãror fracþie de ejecþie ventricularã stânga (FEVS) este mai micã de 35%, þinând seama de experienþa limitatã la aceºti pacienþi. Sursa: postamedicala.ro

28 Viaþa ºi sãnãtatea 28 STERILITATEA FEMININÃ Alina BUNDIC, anul ID, AMG Este incapacitatea de a avea copii prin naºtere, din cauza unor multitudini de cauze: infecþioase, morfologice, endocrine ºi traume psihice. Printre factorii infecþioºi un rol esenþial îl are prezenþa bacteriei Chlamydia trachomatis, foarte contagioasã ºi transmisibilã pe cale sexualã, care provoacã boala numitã clamidia, prezentã atât la femei cât ºi la bãrbaþi. Un studiu efectuat în Suedia pe 244 de cupluri infertile a confirmat prezenþa acestei bacterii la majoritatea cuplurilor luate în observaþie. Femeile infectate prezintã inflamaþii ale colului uterin ºi ale trompelor, dureri abdominale ºi pelviene, febrã, scurgeri albicioase ºi sângerãri în afara fluxului menstrual. Alte infecþii grave care duc la sterilitate sunt provocate de unele boli venerice cum ar fi gonoreea produsã de bacteria Neisseria gonoreea ºi sifilisul declanºat de prezenþa unui agent patogen foarte periculos (Treponema pallidum). În unele cazuri, sterilitatea mai poate fi provocatã de vaginite, cervicite, endometrite, uter fibromatos, uter malformat ºi stenoze tubare care provoacã disfuncþii ovariene. Tratamentele fitoterapeutice Se pot face cu un mare numãr de plante medicinale care au dovedit o bunã eficacitate: nãprasnic, poroinic (Orchis), cãtuºnica, creþiºoara, angelica, ventrilica, salvie, coada cocoºului, închegãtoare, lemn dulce, piperul broaºtei, tuia, priboi, nãsturel, negrilica. Dãm câteva reþete experimentate ºi aplicate cu succes: - Infuzie de salvie (20 g frunze ºi flori uscate ºi mãrunþite la 1 litru apã clocotitã); se infuzeazã 10 minute, se strecoarã ºi se beau 2-3 cãni pe zi; - Infuzie de ventrilica (Veronica) din 3 linguri la 500 ml apã clocotitã; se infuzeazã 5 minute, se strecoarã ºi se beau 3 ceaiuri calde pe zi; - Decoct de poroinic (Orchis) din herba cu tuberculi, care se fierbe minute în 500 ml apã, se infuzeazã 10 minute, se strecoarã ºi se beau douã ceaiuri pe zi prin înghiþituri rare; - Suc din herba proaspãta de nãprasnic (Geranium) recoltatã la începutul înfloririi; sucul se dilueazã cu apa sau cu lapte ºi se bea prin înghiþituri rare; - Suc de salvie, preparat din douã parþi suc ºi o parte lapte sau apa; se face o curã de duratã pentru stimularea fertilitãþii. Regimul alimentar Se bazeazã pe o nutriþie echilibratã cu multe fructe ºi legume precum ºi fulgi de ovãz (5 linguri la 1 litru lapte), grâu germinat, praz, bulion de legume (o zi pe sãptãmânã). O atenþie deosebitã va fi acordatã consumului de fulgi de ovãz, luaþi sub formã de decoct sau tincturã (10 g în 100 ml alcool 40º macerat 7-8 zile) cu efecte deosebite datoritã conþinutului ridicat în sãruri minerale (potasiu, calciu, iod, magneziu, fosfor, fier), glucide, lecitine, acizi nucleici, enzime, vitamine (B, D, PP) ºi un hormon asemãnãtor foliculinei. Încã din Antichitate se recomanda o bãuturã pe bazã de miere de albine ºi hamei, bogatã în vitamina E, aminoacizi ºi estrogeni (hormoni implicaþi în sterilitatea femininã). Femeile care doresc sã nascã un bãiat vor consuma cantitãþi mai mari de cartofi, castane comestibile ºi anghinare. Regimul de viaþã În aceste situaþii se impune o igienã foarte riguroasã a organelor genitale externe ºi tratamente corecte pentru combaterea factorilor infecþioºi care pot cauza sterilitatea. Pentru a reduce riscul contaminãrii cu Chlamydia, Neisseria sau alþi agenþi patogeni se impune o fidelitate conjugalã strictã, evitând astfel preluarea, de la persoane terþe, a unor germeni transmisibili pe cale sexualã. În afarã de tratamentul cu plante care au proprietãþi antiseptice, se va face un tratament cu antibiotice, timp de de zile, în fazele incipiente ale infectãrii. Sunt indicate ºi bai reci de ºezut (5-10 secunde), exceptând femeile bolnave de salpingita ºi endometrita

29 29 Revista Asistent SCOPUL ªI IMPORTANÞA SPAÞIILOR VERZI Adriana CÃPRARU, Doina VIERU anul I B, AMF Spaþiile verzi reprezintã teritorii amenajate, având fondul dominant constituit din vegetaþie, cãreia i se asociazã dotãri cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, îndeplinind funcþiile sanitare, recreative ºi decorative. Dupã destinaþie spaþiile verzi pot fi: - cu acces nelimitat: parcurile, plantaþiile de-a lungul cãilor de comunicaþie (circulaþie), pãduri de recreare, grãdini zoologice; - cu acces limitat aparþinând unitãþilor economice, culturale ºi de învãþãmânt în incinta cãrora sunt amenajate; - cu destinaþie specialã: antiincendiare, de protecþie a apelor ºi cãilor de circulaþie, pepiniere, staþiuni experimentale. Spaþiile verzi, ca suprafeþe de teren, ocupate cu vegetaþie lemnoasã (arborescentã, arbustivã), floricolã ºi erbacee, se întâlnesc în perimetrul construibil sau în afara acestuia. Scopul spaþiilor verzi este sã amelioreze mediul înconjurãtor, sã armonizeze peisajele artificiale cu cele naturale prin interpunerea vegetaþiei, în vederea realizãrii ambianþei favorabile desfãºurãrii multiplelor activitãþi sociale. Importanþa spaþiilor verzi este multiplã. Vegetaþia contribuie la reducerea poluanþilor din naturã, influenþeazã pozitiv starea de sãnãtate fizicã ºi psihicã a oamenilor, creeazã cadrul adecvat practicãrii sportului, turismului ºi alte îndeletniciri recreative ºi, deosebit de important înfrumuseþeazã peisajul. Încã din antichitate, populaþiile umane au trãit ºi s-au dezvoltat strâns integrate în mediul natural, în care pãdurile jucau un rol principal. În procesul sãu evolutiv, populaþia umanã, din componentã subordonatã legilor interne ale ecosistemelor naturale, a devenit factor dominant, capabil sã influenþeze tot mai mult mediul natural. Urmare evoluþiei, uriaºe suprafeþe de pãdure au fost înlocuite treptat, prin defriºãri, incendii, exploatãri, secuiri ºi alte acþiuni, cu vaste terenuri destinate agriculturii, pãºunatului, instalaþiilor industriale ºi de transport, construcþiilor etc. Ca urmare, înlocuirea pãdurilor cu alte folosinþe a generat tot mai accentuate modificãri ale climei: oscilaþii ale regimului de temperaturã, de precipitaþii ºi vânt, soldate cu secete sau inundaþii catastrofale, cu extinderea deºertificãrii ºi eroziunii solului, a alunecãrilor de teren ºi altele. Preocuparea omului pentru crearea ºi întreþinerea unei grãdini este veche, trecând de la iniþiala formã strict utilitarã, pânã la aspectul agreabil ºi decorativ (fig.). Odatã cu creºterea numericã a populaþiei, cu dezvoltarea construcþiilor de locuinþe, a unitãþilor economice, a transporturilor, nevoia de recreare în mediul natural a devenit din ce în ce mai mare. La sfârºit de sãptãmânã tot mai mulþi orãºeni cautã sã evadeze temporar în mijlocul naturii, mai ales în pãdurile care le pot oferi acea ambianþã de frumuseþe, liniºte, odihnã, reconfortare ºi deconectare de care omul citadin are atâta nevoie. Este o chemare instinctivã a organismului aflat sub influenþa mediului urban, mai mult sau mai puþin poluat fizic, chimic, sonic, psihic ºi social, o chemare spre frumuseþea ºi sãnãtatea peisajului pãdurilor ºi al zonelor din apropiere, spre aerul curat, bogat în oxigen ºi în miresmele florilor plantelor ºi pãmântului, o chemare spre ciripitul pãsãrilor, zumzetul insectelor, spre miºcare în aer curat, spre liniºte, deconectare, relaxare ºi spre o veritabilã terapie naturalã.

30 Viaþa ºi sãnãtatea 30 ªi în jurul Craiovei existã o serie de pãduri ºi minunate peisaje silvestre la care se poate ajunge repede ºi unde se gãsesc suficiente condiþii de recreare. Putem enumera trupurile forestiere: Bucovãþ, Leamna, Cârligei, Breasta, Podari, zonele de agrement Fãcãi Preajba, Hanul Doctorului, Lunca Jiului, Valea Amaradiei etc. (fig.). Vegetaþia (lemnoasã sau ierboasã) influenþeazã direct sau indirect sãnãtatea oamenilor. Puritatea aerului, amplitudinile mai mici diurne sau anotimpuale ale valorilor de temperaturã, umbra generatã de un arbore au o acþiune directã fizicosanitarã asupra organismului, în timp ce, armonia liniilor, a culorilor, gruparea artisticã a arborilor, arbuºtilor ºi a florei incitã privirea, creând o dispoziþie sufleteascã favorabilã care, la rândul ei influenþeazã pozitiv starea generalã a organismului. Masivele forestiere, perdelele de protecþie, fâºiile plantate de-a lungul strãzilor contribuie la reducerea valorilor de temperaturã în zilele cãlduroase de varã; în astfel de condiþii, pulsul se rãreºte cu pânã la 8-10 bãtãi pe minut, temperatura pielii scade ºi, datoritã faptului cã la suprafaþa frunzelor ºi a tulpinilor se înregistreazã mai puþine grade, omul nu mai capteazã cãldurã suplimentarã ci, dimpotrivã, el însuºi o eliminã prin radiaþie. De aceea, sub un grup de arbori, omul are senzaþia de rãcorire. În teren deschis, insolaþia, producând încãlzirea peste mãsurã a corpului, împiedicã cedarea normalã a cãldurii din organism, creându-se starea neplãcutã de moleºire, de sufocare, care dispare odatã cu scãderea temperaturii. Arborii ºi arbuºtii micºoreazã viteza de deplasare a aerului ºi constituie o protecþie împotriva vântului care, uneori, are o acþiune deosebit de dãunãtoare asupra sãnãtãþii. Diminuarea vitezei vântului favorizeazã starea de calm a celor care se odihnesc, modereazã miºcarea oamenilor aflaþi în mers ºi înlesneºte depunerea particulelor solide, contribuind astfel la curãþirea atmosferei. Izbucnirile puternice ale vântului sunt deosebit de periculoase pentru cardiaci ºi nevrotici; de asemenea, ele pot favoriza rãceala, mai ales când omul este încãlzit ca urmare a unui efort fizic. Prin consumarea bioxidului de carbon ºi producerea oxigenului vegetaþia contribuie la îmbunãtãþirea compoziþiei aerului, asigurând menþinerea vieþii. Ozonul cu care se îmbogãþeºte aerul prin oxidarea substanþelor organice din litierã acþioneazã arderile din organism; el fortificã, creeazã un spor de vitalitate, bunã dispoziþie; activeazã ca un narcotic uºor, micºorând iritabilitatea ºi este un puternic dezodorizant. Pentru municipiul Craiova, se recomandã ca suprafaþa de spaþiu verde pentru un locuitor, sã fie între m², adãugându-se ºi pãdurile de recreare limitrofe oraºului. Funcþia sanitarã a spaþiilor verzi se manifestã prin reducerea gradului de poluare atmosfericã, proces dinamic în care poluanþii suferã în mod continuu modificãri, datoritã reacþiilor chimice dintre ei, cât ºi dintre poluant ºi mediul înconjurãtor, inclusiv vegetaþia. Pentru reducerea poluãrii, omul a cãutat ºi a gãsit oglinzile de apã ºi vegetaþia socotite suprafeþe purificatoare, care înlesnesc fenomenele naturale de auto-apãrare prin: sedimentare, interreacþii chimice, dezintegrarea fermentativã, concurenþa microbianã etc. Masivele verzi constituie rezervoare imense de aer curat, care asigurã schimburile necesare cu aerul poluat din zonele locuite, sunt plãmânii oraºelor ºi ai Terrei. Totodatã, pãdurile, perdelele de protecþie, livezile au rol activ în reducerea zgomotului provocat de circulaþia neîntreruptã pe marile artere (ºosele, bulevarde, cãi ferate). Acþionând asupra psihicului, spaþiile verzi pot stimula emoþiile stenice (bucurie, voiciune), care tonificã ºi fortificã activitate organismului, ori, dimpotrivã, reduc sau îndepãrteazã pe cele astenice (îngrijorare, tristeþe, supãrare, depresie), care slãbesc ºi dezorganizeazã buna desfãºurare a unor procese fiziologice. Astfel, forma columnarã a coroanei arborilor ºi arbuºtilor stimuleazã, dinamizeazã mai mult în funcþie de dispunerea ramurilor principale (în sus-maxim; în jos inhibitoare). Forma sfericã menþine o stare psihicã normalã; cea umbrelarã constituie un factor calmant, iar cea pendantã o stare de pasivitate, tristeþe. ªi gradul de luminozitate ca ºi nuanþele ºi culorile diferite ale spaþiilor verzi influenþeazã diferit sistemul nervos. Culorile calde încântã privirea, sunt active. Cele reci sunt pasive. În general, tonalitãþile pastelate, luminoase provoacã buna dispoziþie, iar tentele închise la culoare deprimã, inhibã psihicul.

31 31 Revista Asistent APA ALIMENT SAU OTRAVÃ GÎJIU ANDREEA, SIMIONESCU LUCICA I C AMF Apa este un element vital, indispensabil pentru om plante ºi animale. Apa este necesarã pentru fiecare funcþie a corpului omenesc ºi trebuie consumatã zilnic pentru a fi sãnãtos. Conþinutul de apã din corp este de peste 70%: sângele 85%, muºchii 75%, creierul 83%, plãmânii 86%, oase 20%, rinichii 83% ºi ochii 95%. Din pãcate, existã semnale de alarmã din ce în ce mai dese referitoare la calitatea apei ºi la efectele nocive pe care le poate avea poluarea apei asupra sãnãtãþii omului. Omul asistã incapabil în faþa anumitor fenomene de impurificare. Poluarea se produce atunci când, în urma introducerii unor substanþe determinate solide, lichide, gazoase, radioactive apele suferã modificãri fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sãnãtatea public ºi pentru viaþa acvaticã. În atmosferã existã tone de impuritãþi pe care ploaia le antreneazã ºi le aduce pe pãmânt, iar anii de dezvoltare tehnicã a industriei ºi agriculturii au intensificat poluarea surselor de apã. Apele de suprafaþã (râuri, lacuri) primesc o mare cantitate de ape reziduale care conþin poluanþi biologici ºi chimici (organici ºi anorganici). Acestea ajung ºi în solul din jurul lacurilor sau dea lungul râurilor influenþând mediul din zonã. Apele subterane, se purificã doar parþial de poluanþi prin sol, iar filtrarea industrialã reþine doar o parte din compuºii nocivi pentru organism. Nici fierberea apei nu reprezintã un mijloc de a elimina poluanþii, pentru cã nu se eliminã decât o micã parte din poluanþi. Prin clorinare apa este dezinfectatã, însã unii poluanþi rãmân, iar clorul dãuneazã sãnãtãþii, afectând în special copiii. De asemenea, în apa potabilã pot ajunge poluanþi ºi din conducte dacã acestea sunt din plumb, din clorurã de vinil sau alte materiale cu proprietãþi cancerigene. Poluarea biologicã a apei are drept consecinþe transmiterea hidricã a unui numãr mare de boli infecþioase, de cele mai multe ori cu caracter epidemic. Apa de bãut poate vehicula diverse microorganisme, cum sunt: bacterii patogene ºi viruºi sau alte organisme (protozoare sau paraziþi) care prezintã un risc deosebit pentru sãnãtatea omului. Existã mai multe surse de poluare a apelor: 1. Agricultura intensivã-duce la poluarea rezervelor de ape subterane din regiunile respective cu nitraþi ºi pesticide, insecticide, fungicide, substanþe extrem de periculoase pentru sãnãtate. 2. Industria chimicã-polueazã apa cu substanþe chimice periculoase, cu capacitatea de a se acumula în sistemele biologice ºi în lanþul alimentar (bioacumulare) ºi nu pot fi descompuse în mediul înconjurãtor (sunt persistente). Apele reziduale

32 Viaþa ºi sãnãtatea 32 industriale provin de la diferite întreprinderi industriale ca urmare a folosirii apei în scopuri tehnologice sau la salubritate ºi/sau rãcire. Ele pot fi bogate în microorganisme (industria alimentarã), dar cel mai adesea au un conþinut crescut în substanþe chimice potenþial toxice. 3. Depozitele de gunoaie-diferiþi poluanþi se scurg în rezervoarele de ape subterane: acizi, poluanþi organici, metale grele, etc. Incinerarea gunoaielor municipale periculoase ºi a deºeurilor medicale contribuie la degradarea sãnãtãþii ºi a calitãþii mediului. Practic incinerarea face o redistribuire a substanþelor toxice în aer, apã ºi pe pãmânt. 4. Sistemul de distribuþie a apei potabile prin þevile deteriorate 5. Duritatea apei-în ciclul natural al apei, substanþele minerale sunt spãlate de apa de ploaie, în special substanþe cum ar fi oxidul de calciu (varul), ghipsul ºi sulfatul de magneziu. În funcþie de componentele solului ºi de cantitatea de apã din ploi, acestea se regãsesc în cantitãþi variabile în apã. O cantitate mare de minerale prezente în apã indicã un nivel mare a duritãþii apei, prin urmare apa mineralã este o apã durã ce nu poate fi consideratã ca apã bunã de bãut. 6. Utilizãrile casnice - fac sã ajungã în apa subteranã prin intermediul exfiltrãrilor din tancuri septice sau canalizãrii neetanºe apele uzate fecaloidmenajere. 7. Apele reziduale menajere - rezultã din utilizarea apei în locuinþe, instituþii publice, bãi, spãlãtorii, spitale, scoli, hoteluri, unitãþi comerciale ºi de alimentaþie publicã etc. Principala lor caracteristicã constã în încãrcarea lor microbianã. Unele ape reziduale, comunale mai ales, în ultimul timp, sunt încãrcate ºi cu substanþe chimice utilizate în gospodãrie (detergenþi). Impactul consumului de apã poluatã asupra organismului uman are efecte complexe ºi de lungã duratã. În condiþiile poluãrii mediului, al consumului apei din surse necontrolate, sau pierderii calitãþii de potabilitate, apa poate constitui un important factor de îmbolnãvire, o otravã, care se poate manifesta prin: 1. boli infecþioase: a) bolile bacteriene b) bolile virotice: c) boli parazitare: 2. boli neinfecþioase: intoxicaþia cu nitraþi (efect methemoglobinizant). intoxicaþia cu plumb (saturnism hidric). intoxicaþia cu mercur ce are ca semne ºi simptome: dureri de cap, ameþeli, insomnie, anemie, tulburãri de memorie ºi vizuale. intoxicaþia cu cadmiu afecteazã ficatul (enzimele metabolice), duce la scãderea eritropoiezei ºi la anemie, scãderea calcemiei, etc. intoxicaþia cu arsen (ce se acumuleazã ca ºi mercurul în pãr ºi unghii) duce la tulburãri metabolice ºi digestive, cefalee, ameþeli. intoxicaþia cu fluor are forme dentare, osoase ºi renale. intoxicaþia cu pesticide are efecte hepatotoxice, neurotoxice, de reproducere. Astfel,fiecare mare poluator trebuie sã aibã o atitudine prietenoasã faþã de mediul înconjurãtor ºi mai ales pentru apele natural care sunt o hranã vie pentru noi ºi generaþiile urmãtoare.

33 33 Revista Asistent IODUL DORU ANA-MARIA, IC AMF POPA ALIN BOGDAN, IC AMF Este un oligo-element cheie pentru funcþionarea glandei tiroide. Este foarte important, cãci aportul insuficient este responsabil de nenumãrate boli, precum cretinismul, iar un aport excesiv implicã riscuri de hamoragie ºi guºã. În România guºa este încã o problemã de sãnãtate importantã, mai ales în zonele muntoase ºi subcarpatice (datoritã sãrãciei în iod a solului). Specialiºtii au observat cã deficitul de iod apare mai frecvent în cazul femeilor decât al bãrbaþilor ºi tinde sã fie mai important la femeile însãrcinate sau cele care alãpteazã. Iodul suficient se pare cã se coreleazã cu un efect protector împotriva dezvoltãrii unei forme particulare de cretinism (boalã caracterizatã prin retard mintal sever).deosebit de sensibili la deficitul de iod sunt copiii de vârstã ºcolarã, carenþa respectivã afectându-i ºi pe copiii nãscuþi din mame subiodate în perioada de sarcinã. Deficitul de iod apare în zonele cu soluri sãrace în acest mineral sau la populaþiile care nu consumã sare iodatã (deloc sau în cantitãþi minime ce nu fac faþã necesarului). Datoritã carenþei de iod au loc modificãri la nivelul tiroidei, care îºi intensificã activitatea în scopul compensãrii deficitului de hormoni. Deoarece organismul suferã în mod real de o carenþã cronicã de iod, glanda lucreazã în gol, se va hipertrofia (îºi mãreºte dimensiunile) ºi va predomina în loja tiroidianã, devenind vizibilã. Astfel apare guºa endemicã. Guºa reprezintã, deci, o mãrire anatomicã a glandei, însoþitã de o hipofuncþie. Pentru a preveni apariþia guºei endemice, medicii recomandã un consum suficient de sare iodatã sau alte produse bogate în iod. Un aport de micrograme de iod zilnic este considerat a fi suficient. Cea mai importantã sursã de iod este sarea iodatã(reprezintã, de fapt, sare de masã suplimentatã cu iod). Alte produse bogate în iod sunt: fructele de mare ºi alte produse marine(peºte cod, biban, egrafin, creveþi, alge marine) ºi produsele vegetale cultivate pe soluri bogate în iod. Cantitãþi suficiente sunt ºi în produsele lactate ºi ouã, mai ales dacã animalele sunt hrãnite cu furaje bogate în iod. Adenomul funcþional(nodul fierbinte) ºi Guºa toxicã multinodularã Nodulii tiroidieni sunt de obicei umflãturi sau tumori benigne (necanceroase). Aceºti noduli produc uneori hormoni tiroidieni în exces. Aceastã boalã se numeºte guºa toxicã multinodularã. O scanare cu iod a unei tiroide normale prezintã glanda în formã de fluture. Scanarea indicã probleme atunci când apar noduli. Aceºtia sunt formaþi din celule ale glandei tiroide ce ºi-au pierdut mecanismul de reglare care dicteazã cantitatea de hormoni ce trebuie secretatã. Atunci când mecanismul de control al producerii hormonilor tiroidei se deregleazã celulele din nodul produc hormoni tiroidieni în exces, determinând simptomele hipertiroidiei. Ce este hipertiroidia? Aproape toate simptomele de hipertiroidie au aspecte inverse decât în hipotiroidie, datoritã secreþiei crescute de hormoni tiroidieni. Boala poate

34 Viaþa ºi sãnãtatea 34 este permanent obosit, nu poate munci, transpirã mult, are mâinile calde ºi umede ºi prezintã tulburãri de comportament. În stadiul avansat al bolii, slãbeºte puternic, este deshidratat, oasele devin fragile din cauze pierderii calciului, ceea ce predispune la fracturi. Analiza sângelui aratã o creºtere dublã a iodului legat de proteine faþã de valorile normale. fi suspectatã dupã câteva semne principale: guºã, ochi bulbucaþi, accelerarea bãtãilor cardiace, a respiraþiei, tulburãri digestive. Suferinþa sistemului nervos se manifestã prin tremurãturi ale picioarelor, mâinilor, capului sau chiar a întregului corp. Bolnavul Hipertiroidia accelereazã totul! Metabolismul bazal, producerea de cãldurã, ritmul cardiac, arderea grãsimilor ºi multe altele: toate se accelereazã atunci când hormonii tiroidieni sunt produºi în cantitate mare. La originea hipertiroidiei se aflã un nodul, o inflamaþie, chiar boala Basedow. Însã oricare ar fi originea hipertiroidiei, aceastã activare excesivã nu este beneficã ºi organismul trebuie supus unei examinãri de specialitate riguroase. FARMACIILE ONLINE DIN MAREA BRITANIE SUNT LEGALE Farmaciile on-line în Marea Britanie sunt legale. Mai mult decât atât, ele sunt ºi controlate de cãtre Societatea Regalã Farmaceuticã. Pe site-ul fiecãrei farmacii on-line existã un logo cu un numãr de serie care poate fi verificat la Societatea Regalã de Farmacii. Este un mecanism pe care þãrile participante la eveniment l-ar putea implementa, a precizat Steve Allen, Director Pfizer Global Security, cu ocazia participãrii sale la Conferinþa Regionalã Anti- Contrafacere organizatã în Bucureºti. În reþelele de distribuþie autorizate, inclusiv în farmaciile a 45 de state de pe glob, pot fi gãsite medicamente false. Nu am gãsit încã în farmaciile româneºti medicamente contrafãcute, a þinut sã precizeze Steve Allen. Dar specialistul a atras atenþia farmaciºtilor sã fie vigilenþi. Le cerem farmacovigilenþã si mare atenþie la originale înainte de a le vinde, a spus Allen. Gabriel Turcu, avocat ºi reprezentant al REACT România recunoaºte cã în România un astfel de incident într-o farmacie este foarte mic.

35 35 Revista Asistent DOSARUL ELECTRONIC DE SÃNÃTATE Daniel VIZITIU, Claudia STOICA anul IB, AMG Un sistem de gestiune de date de sãnãtate reprezintã un sistem pentru înregistrarea, regãsirea ºi manipularea informaþiilor în dosarul electronic de sãnãtate. Din punct de vedere informatic, un dosar electronic de sãnãtate nu este un document tradiþional, nici un set de înregistrãri dintr-un sistem tradiþional de baze de date. Un dosar de sãnãtate poate conþine orice tip de informaþii: text liber, text structurat, informaþii codificate, imagini, sunet, grafice etc. Dosarul de sãnãtate se deosebeºte de sistemele de baze de date obiºnuite prin utilizarea largã a textului liber ºi imaginilor, flexibilitatea cerutã de comunitatea medicalã ºi independentã dintre diferite elemente informaþionale din dosarul de sãnãtate. Un dosar electronic de sãnãtate poate fi privit ca aparþinând unui sistem de gestiune date de sãnãtate. Sistemul poate conþine reguli privind conþinutul, reprezentarea, organizarea, drepturile de acces etc. Într-un sistem bazat pe hârtie, pãrþi ale acestora vor fi definite implicit, pe baza tradiþiei ºi volumului în dezvoltare a cunoºtinþelor medicale ale profesioniºtilor în domeniul sãnãtãþii. Într-un sistem bazat pe calculator, acestea vor trebui definite explicit. Astfel de definiþii sunt privite ca parte a specificãrii sistemului ºi nu ca parte a dosarului de sãnãtate. Înregistrarea ºi utilizarea informaþiilor dosarelor de sãnãtate Un dosar de sãnãtate este o relatare de informaþii sau fapte, înregistrate în scris, sub forma de imagini sau în format electronic, ca un mijloc de pãstrare a cunoºtinþelor. Aceastã definiþie rezuma ºi conþine probabil esenþa ºi scopul dosarului de sãnãtate. El este o relatare de informaþii înregistrate în scopul pãstrãrii cunoºtinþelor: - relatare: ceea ce este pãstrat în înregistrãri nu sunt faptele, ci o relatare a faptelor; rolul persoanei (sistem, proces) ce înregistreazã informaþiile este recunoscut ca un element esenþial al oricãrei înregistrãri; - de informaþii: date împreuna cu modul în care acestea sunt structurate; - înregistrate: culese, pãstrate, stocate întrun fel; - ca un mijloc de pãstrare a cunoºtinþelor: aceasta precizeazã scopul dosarului. În lumea realã, dosarele de sãnãtate constau, în principal, din înregistrarea relatãrilor privind istoricul sãnãtãþii pacientului. Asemenea relatãri se fac ºi se stocheazã pentru fiecare pacient în orice situaþie în care se asigurã îngrijire medicalã. Scopul unui dosar de sãnãtate este de a pãstra informaþiile pe care le conþine. Adesea scopul este confundat cu acela al informaþiilor însele. Informaþiile din dosarul de sãnãtate pot fi utilizate pentru dirijarea îngrijirii pacientului, pentru cercetare ºi statisticã, pentru învãþare, în scopuri financiare etc. Operaþiile care se fac asupra dosarului de sãnãtate pot fi: - introdus ºi memorat; - cãutat, accesat ºi copiat; - editat ºi ºters. Cerinþele pentru un dosar de sãnãtate pot fi rezumate astfel: sa fie o înregistrare fidela a relatãrilor persoanei ce asigura îngrijirea medicala. Cerinþele pentru un bun dosar electronic de sãnãtate vor fi: toate informaþiile sã fie stocate în format electronic procesabil de cãtre calculator. Astfel, toate funcþiile care trebuie sa fie îndeplinite utilizând informaþiile conþinute în dosarul de sãnãtate pot fi asigurate, desigur, automat. Dosarul de sãnãtate pãstreazã cu fidelitate informaþiile înregistrate în el ºi include informaþiile contextuale necesare pentru a rãspunde cerinþelor etice ºi legale ale profesioniºtilor, precum ºi ale autoritãþilor. Informaþiile din dosarul de sãnãtate vor fi disponibile pentru persoanele ºi autoritãþile care au acces legal la ele. În prezent, fiecare subiect al îngrijirii sãnãtãþii poate avea câteva dosare de sãnãtate, în diferite unitãþi sanitare: spitale, medicul de familie, dosare de îngrijire, cabinete stomatologice, partajând unele informaþii sau conþinând informaþii unice.

36 Viaþa ºi sãnãtatea 36 Fiecare intrare îºi deriva înþelesul din propria definiþie ºi valoare, precum ºi din dosarul de sãnãtate ºi contextul general. Contextul dosarului de sãnãtate pentru intrãri În viitor, toate dosarele de sãnãtate pot fi legate împreunã, fãcând toate aceste informaþii disponibile pentru oricine are acces legal. Totuºi, chiar într-un astfel de scenariu, diferite echipe medicale pot dori sã aibã controlul complet asupra unor informaþii (posibil copii redundante) ºi sa le organizeze într-un mod optim, în funcþie de rolul pe care îl joacã în dobândirea sãnãtãþii. Dosarul electronic de sãnãtate introduce noi posibilitãþi, dar ºi noi probleme. Una dintre acestea este cea legatã de respectarea principiilor eticolegale. Din punct de vedere tehnic, datele relative la pacient pot acum sã fie disponibile oricui. Este esenþial ca principiile etico-legale sã fie respectate într-un mod cel puþin la fel de satisfãcãtor cum este în actualul sistem bazat pe hârtie. Altã problemã este cea legatã de pãstrarea înþelesului. Este esenþial ca atunci când se extrag ºi se comunica pãrþi ale unui dosar de sãnãtate, sã se comunice o parte suficientã din context, pentru a exista siguranþa ca informaþia primitã va fi interpretatã aºa cum a intenþionat emitentul. Introducerea datelor în dosarele de sanatate Operaþia esenþialã efectuatã asupra dosarului de sãnãtate este introducerea datelor; dosarele de sãnãtate sunt constituite prin adãugarea unor noi date la locul adecvat, în dosarul pacientului respectiv. Modul în care sunt grupate aceste intrãri constituie structura originalã a dosarului de sãnãtate ºi poate fi necesarã în întregime pentru a interpreta fiecare intrare. Dosarele de sãnãtate pot fi astfel definite ca fiind suma datelor care au fost introduce ºi pot fi structurate iniþial în timpul procesului de introducere. Într-un dosar de sãnãtate o persoana scrie intrãrile într-un loc anume. În cele pe hârtie, de exemplu, se introduc datele într-un formular particular sau pe o foaie de hârtie cu o machetã specificã ºi acestea sunt inserate într-un loc anume în dosarul pacientului. În sistemele bazate pe calculator datele se introduc pe un anumit ecran care indicã locul lor în cadrul structurii dosarului de sãnãtate ºi care grupeazã din nou diferite date dintro structurã datã. Acest loc anume creeazã o structurã (structura originalã), care se adaugã la înþelesul intrãrilor. O cerinþã importantã este aceea cã structura originalã ºi înþelesul fiecãrui dosar rãmân înregistrate fidel în dosarul de sãnãtate electronic. Operaþii secundare: vizualizãri ºi mesaje Într-un dosar de sãnãtate se vor executa ocazional operaþii suplimentare asupra datelor ca: - legarea lor (legãturi problemã, legãturi episod); - sublinieri ºi adãugãri de imagini colorate (lucruri ce nu trebuie uitate); - rezumarea datelor. Cu toate cã nu se adaugã noi date, se adaugã noi informaþii în dosare, creând noi relaþii (ierarhii, legãturi) la date. Datele pot fi apoi vãzute potrivit structurii iniþiale sau potrivit altor structuri (structuri virtuale) emanând din aceste legãturi noi (explicite) sau din legãturi existente (implicite). Sistemele de gestiune de date de sãnãtate vor oferi uzual, mai multe facilitãþi pentru a produce astfel de structuri de prezentare a datelor. O altã operaþie este copierea datelor din dosarul de sãnãtate în mesaje (extrase ºi rezumate ale fiºei medicale, reþete). Un bun sistem de gestiune de date de sãnãtate va oferi funcþii ce pot realiza aceastã integrare, într-un mod automat. Ambele funcþii (vizualizãri ºi mesaje) se bazeazã pe operaþii de selecþie ºi de acces. De aceea, pentru dosarul electronic de sãnãtate, singura facilitate esenþialã este aceea de a asigura accesibilitatea la date în vederea realizãrii acestor operaþii. Astfel, trebuie sã fie înregistrate în dosarele de sãnãtate acele atribute de

37 37 date care sunt cerute pentru crearea de vizualizãri specifice, precum ºi structura originalã a dosarului de sãnãtate. Obiectivele specifice ºi arhitecturale ale dosarului electronic de sãnãtate Principalul obiectiv al unui standard în domeniul dosarelor electronice de sãnãtate este de a permite informaþiei de orice fel sã fie recunoscutã atunci când este utilizatã în altã parte ºi sã fie transferabilã între unitãþi medicale, pentru a facilita îmbunãtãþirea calitãþii ºi îngrijirii sãnãtãþii la nivel european. Obiectivele principale ale unei arhitecturi standard sunt: - de a contribui la o mai bunã îngrijire a pacientului printr-o mai bunã disponibilitate a tuturor informaþiilor medicale relevante; - de a contribui la o utilizare mai bunã a resurselor în domeniul sãnãtãþii. Obiectivele specifice sunt: - pãstrarea fidelã a informaþiilor de sãnãtate; - facilitatea conformitãþii dosarelor de sãnãtate cu prevederile etico-legale ºi alte reglementari aplicabile la acestea; - facilitatea comunicaþiei sigure ºi comprehensibile între diferite sisteme de gestiune de date de sãnãtate ºi cu alte sisteme bazate pe calculator din mediul medical, utilizate pentru alte scopuri; - facilitatea comunicaþiei sigure ºi comprehensibile între profesioniºtii din domeniul sãnãtãþii care oferã îngrijire medicalã; - facilitatea schimbãrii sistemelor de gestiune de date de sãnãtate pãstrând datele; - promovarea unor sisteme deschise, bazate pe componente, ieºiri, interfeþe, structuri comune ºi acces comun la date; - îmbunãtãþirea productivitãþii industriei tehnologiei informaþiei ºi calitãþii softwareului ºi lãrgirea pieþei software-ului pentru medicinã; - facilitatea liberei miºcãri a pacienþilor, prin îmbunãtãþirea portabilitãþii dosarelor de sãnãtate; - promovarea utilizãrii metodelor conceptuale, terminologiilor ºi definiþiilor comune. Astfel, obiectivele arhitecturale trebuie: - sã se conformeze altor arhitecturi din cadrul sistemului sãnãtãþii; - sã promoveze dosare de sãnãtate potrivite scopurilor clinice într-un mediu clinic închis sau Revista Asistent deschis pentru sisteme de îngrijire private sau publice; - sã faciliteze conlucrarea între diferite unitãþi sanitare în beneficiul pacientului; - sã mãreascã securitatea ºi siguranþa operaþiilor asupra informaþiilor din dosar (atât pentru persoana respectivã, cât ºi pentru profesioniºtii medicali); - sã permitã reprezentarea diferitelor feluri de conþinut, incluzând text, informaþie codificatã, imagini, grafice ºi sunet; - sã permitã reprezentarea informaþiilor de context; - sã permitã dosarelor de sãnãtate sã opereze într-un mediu etico-legal adecvat; - sã permitã ca operaþiile asupra dosarului de sãnãtate sã fie controlate de persoana respectivã, de utilizatorul dosarului sau de cãtre o a treia parte componentã, dacã este necesar; - sã permitã ca fiecare intrare, decizie, prescripþie etc. sã fie semnatã corespunzãtor de fiecare persoana legal responsabilã, dacã este necesar; - sã faciliteze convergenþa diferitelor terminologii; - sã faciliteze funcþii noi ale sistemelor de gestiune date de sãnãtate, adaptate la situaþiile clinice, cerinþele conducerii, necesitãþile sistemului ºi tehnologiei avansate; - sã faciliteze schimbul de înregistrãri în aºa fel încât sã nu se creeze sau sã se distrugã informaþii în timpul schimbului ºi astfel încât intenþiile creatorului iniþial al unui dosar de sãnãtate, privind organizarea conþinutului ºi contextului informaþional necesar pentru a recunoaºte ºi interpreta corect conþinutul, sã poatã fi transferat mai eficient; - sã faciliteze urmãrirea ansamblului unui dosar de sãnãtate ºi a subcomponentelor sale în timpul utilizãrii; - sã furnizeze un mijloc de control sigur pentru copierea uneia sau mai multor secþiuni ale dosarului de sãnãtate ºi pentru reglementarea utilizãrii acestora; - sã se asigure cã dosarul de sãnãtate arhivat este un ansamblu sigur ºi exact al componentelor ºi subcomponentelor sale.

38 Viaþa ºi sãnãtatea 38 ISTORICUL FIªELOR MEDICALE ELECTRONICE LA MEDICUL DE FAMILIE Mãdãlina PUPÃZÃ I A,AMG Medicii de familie au fost pionerii informatizãrii sistemului medical românesc, în ceea ce priveºte bazele de date cu asiguraþi ai caselor de sãnãtate, ei fiind cei care au iniþiat fiºele medicale electronice ale pacienþilor ºi chiar ºi cardurile electronice în scop medical. 1 octombrie 1999: se deschid listele de pacienþi ale medicilor de familie (medici care lucreazã în sistem privat) cu cabinet propriu, dar în contract cu casele de asigurãri. Înscrierea pacienþilor se realizeazã printr-o cerere scrisã a pacientului ºi o copie dupã buletin. La sfârºitul lunii, medicii au obligaþia de a raporta casei de asigurãri numele, CNP, adresa ºi data înscrierii pentru toþi pacienþii înscriºi pe liste, atât pe hârtie cât ºi pe suport electronic. În 1999, raportarea electronicã se efectua cu ajutorul unui fiºier.xls (Microsoft Office Excel). Anul 2000: apar diverse soft-uri ale caselor de asigurãri judeþene. Bazele de date folosite de casele judeþene sunt cele furnizate de medicii de familie în lunile anterioare. În fiecare an programele suferã diferite modificãri, datorate noilor cerinþe ale contractului-cadru sau ale erorilor programului, testat în masã pe medicii de familie-utilizatori. Odatã cu schimbarea furnizorului, aplicaþiile se schimbã radical. Nu a existat un program naþional pentru ca medicii de familie sa beneficieze de cursuri de pregãtire pentru utilizarea calculatorului, training sau calculatoare oferite de casa de asigurãri. Obligaþia contractualã era de raportare electronicã. Modul în care medicul de familie realiza aceastã obligaþie era în exclusivitate responsabilitatea medicului. În 1999, procentul de utilizare al calculatorului de cãtre populaþia þãrii era extrem de mic. Anul 2008: se achiziþioneazã de laptopuri ºi imprimante matriciale care sunt distribuite medicilor de familie prin contract de comodat, pentru implementarea Programului Naþional de Evaluare a Stãrii de Sãnãtate, ce necesitã raportarea datelor medicale ale întregii populaþii. Programul utilizat a fost unul complet nou, fãrã legãturã cu bazele de date ale caselor de asigurãri, astfel încât a fost nevoie ca ºi datele de identificare ale pacienþilor sã fie reintroduse. Totodatã începe implementarea Sistemului Informatic Unic Integrat, un program exclusiv de raportare, fãrã capacitãþi de soft de cabinet. Acesta preia bazele de date ale caselor de asigurãri, realizate de medicii de familie în decursul anilor precedenþi, însã le confruntã cu cele ale altor 11 instituþii, printre care Evidenþa Populaþiei, primãrii, case de pensii, Ministerul Educaþiei, iar rezultatul este dezastruos. Paciente cãsãtorite de mai mulþi ani, care apar cu numele nou în baza de date a medicului de familie, apar în SIUI cu numele de fatã. Pacienþi pensionaþi, care apãreau corect în bazele de date ale medicilor de familie, apãreau în SIUI ca fiind salariaþi. Datele (incorecte) furnizate de celelalte instituþii au prioritate în faþa datelor (corecte) furnizate de medicii de familie, astfel încât evidenþa electronicã de ani de zile a medicilor devine inutilã, ca ºi cum n-ar fi fost, iar informatizarea ar fi început cu SIUI. Mai mult, deoarece plata medicilor avea legãturã cu

39 39 datele electronice, veniturile scad dramatic, din cauza unor probleme de soft. Casele de asigurãri judeþene, ameninþate cu procese, ridicã din umeri, aruncând vina pe casa naþionalã, singura care poate face modificãri ale softului. CNAS rãspunde numeroaselor sesizãri negând evidenþa ºi susþinând cã SIUI funcþioneazã fãrã probleme majore. În tot acest timp, pacienþii asiguraþi nu pot beneficia de servicii medicale, fiind consideraþi neasiguraþi, iar medicii care nu respectã evidenþa greºitã oferitã de SIUI sunt penalizaþi de casele judeþene pentru acordarea serviciilor medicale unor neasiguraþi. În plus, actualizarea SIUI cu modificãrile contractului cadru sau ale listelor de medicamente este extrem de lentã, generând probleme în activitatea zilnicã a medicilor. Introducerea SIUI a adus însã pe piaþã numeroase softuri de cabinet, care oferã posibilitatea formãrii fiºelor medicale ale pacienþilor, tipãrirea reþetelor ºi altor tipizate care sufocã activitatea medicilor, sortarea listelor de pacienþi dupã diagnostice, consultaþii, vârste ºi multe alte facilitãþi utile medicului. Este clarã necesitatea unui astfel de Revista Asistent soft în cabinetul medicului de familie ºi s-a iniþiat o licitaþie pentru a furniza aceste softuri medicilor. Licitaþia a fost opritã o datã cu schimbarea guvernului, iar mulþi medici de familie au ales sã-ºi cumpere singuri softurile de cabinet ºi astfel au luat naºtere fiºele medicale electronice în România, pe scara largã, medicii de familie acoperind toatã populaþia þãrii. Ironic, unii medici au fost amendaþi de casa de asigurãri pentru evidenþa incompletã, deoarece nu mai aveau ºi evidenþa pe hârtie. Anul 2010 a adus cardul electronic medical, prin iniþiativa unei firme private. Tot mai mulþi pacienþi au achiziþionat acest card, pe care îl folosesc atât la medicul de familie, cât ºi în alte ramuri ale sistemului medical, unde acesta a fost implementat de firma privatã. SIUI pentru medicii de familie nu a mai fost actualizat din 12 februarie 2010, deºi s-au schimbat listele de medicamente de 3 ori ºi s-a schimbat radical contractul-cadru, iar ministerul sãnãtãþii promite implementarea cardului de asigurat la 1 ianuarie INTERNETUL, PRINCIPALA SURSÃ DE VÂNZARE A FALSURILOR Afacerea cu medicamente contrafãcute s-a dezvoltat foarte bine pe internet. Potrivit Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii mai mult de 50% dintre medicamentele vândute pe internet sunt contrafãcute. Motivele pentru care afacerile în acest domeniu prospera sunt lesne de înþeles. Pastila propriu-zisã nu iese din mouse. Pe internet circulã doar informaþia, susþine avocatul Turcu. Iar informaþia nu costã o avere. În plus, specialiºtii spun cã medicamentele contrafãcute sunt foarte uºor de introdus în þarã, iar internetul foarte greu de controlat. Pe acest considerent farmaciile on-line se dezvoltã, devenind principalul canal de distribuþie a medicamentelor false.

40 Viaþa ºi sãnãtatea 40 ECHINACEEA REGINA IMUNITÃÞII Farm. Mitea Adriana-Camelia Numeroase sunt maladiile care apar ca o consecinþã a scãderii capacitãþii de apãrare a organismului. Planta cea mai studiatã pentru efectul imunostimulator este Echinaceea, originarã din America latinã, unde era utilizatã cu 400 ani în urmã de indieni pentru tratarea rãcelilor, a muºcãturilor de ºarpe, în caz de eczeme ori febrã. Dintre varietãþile acestei specii, medical sunt folosite: E. purpurea, E. palida ºi E. angustifolia. A fost introdusã în practica medicalã în SUA, prin anul 1887, fiind folositã, printre alete, pentru tratarea sifilisului. Cercetãri moderne asupra plantei încep prin anul 1930 în Germania, atunci este descoperitã proprietatea sa de stimulare a imunitãþii organismului, proprietate care stã ºi astãzi la baza folosirii remediilor cu echinaceea. Unii cercetãtori afirmã cã echinacea are proprietãþi imunomodulatoare, ºi nu de stimulare a imunitãþii. Trebuie ºtiut cã rolul ei imunomodulator este cel care limiteazã administrarea la 8 sãptãmani. Toate studiile clinice s-au oprit la aceastã perioadã (peste 8 sãptãmani se considerã cã se exprimã predominant capacitatea de activare a Ly T supresor ºi se blocheazã capacitatea de apãrare a organismului). Ca mãsurã de prevenþie luaþi Echinacea de douã ori pe an, primãvara ºi toamna, câte 8 sãptãmani. Doza diferã in funcþie de vârstã, pentru persoanele adulte este de 2 g zilnic, iar pentru copiii cu vârsta cuprinsã între 6-13 ani este de 400 mg zilnic. Existã unele controverse cu privire la prescrierea Echinaceei la pacienþii care suferã de boli autoimune. Majoritatea studiilor care s-au ocupat de cercetarea efectelor Echinaceei recomandã sã nu fie folositã la persoanele cu colagenoze, sclerozã multiplã, HIV/SIDA, lupus, poliartritã reumatoidã ºi alte afecþiuni autoimune, copiilor sub 2 ani precum ºi în cazul alergiilor la echinaceea. Efectul imunomodulator se realizeazã prin activarea intr-o primã fazã a fagocitelor ºi Ly T helper, astfel se declanºeazã cu promptitudine iniþierea rãspunsului imun. Tot in faza de iniþiere a reacþiei de apãrare se incadreazã ºi eliberarea sporitã de interferon endogen, propriu organismului, cu importantã activitate antiviralã. Datoritã unui compus, numit echinacozidã (un acid cafeic, inzestrat ºi el cu proprietãþi antivirale, dar ºi antibacteriene), cercetãtorii includ Echinacea printre antibiotice (ce e drept, cu efecte mai puþin intense, dar deloc nocive). Echinacozida este cea care trezeºte celulele imune ce patruleazã prin organism, santinelele apãrãrii (cel NK), dar inactiveazã ºi bacteriile. Bacteriile, în mod normal, produc

41 41 o enzimã, numitã hialuronidazã, de care se ajutã pentru a putea pãtrunde in þesuturile umane. Echinacozida inhibã activitatea acestei enzime. Echinacea conþine substanþe active (polizaharide, alchilamide, flavonoide, uleiuri esenþiale) care reduc intensitatea durerii, amelioreazã inflamaþia, grãbesc cicatrizarea leziunilor ºi au puternic efect antioxidant. Majoritatea cercetãrilor au fost orientate spre demonstrarea eficienþei Echinaceei în afecþiuni virale (rãcealã, gripã, guturai, faringite, amigdalite, afecþiuni virale bronºice, etc.). Cu cât se administreazã Echinacea mai precoce, încã de la primele semne de boalã, cu atât severitatea simptomelor este mai redusã ºi la fel ºi perioada de evoluþie a bolii. Un studiu al Universitãþii din Connecticut (USA) vorbeºte de o reducere a pericolului rãcelilor de pânã la 60% ºi de o accelerare a vindecãrii. Infecþiile vaginale micotice au recãderi frecvente ºi sunt foarte neplãcute pentru Revista Asistent femei. Asocierea de Echinaceea la medicaþia antimicoticã a redus procentul recidevelor sub 20% (conform unui studiu german efectuat pe 203 femei cu aceastã afecþiune). Am lãsat la urmã, dar nu pentru cã ar fi mai puþin importantã, asocierea Echinaceei la tratamentul chimio sau radioterapic al bolnavilor cu neoplazii. Aceastã situaþie este cercetatã in mai puþine studii (numeric vorbind), dar cu rezultate încurajatoare. Conform acestora, Echinacea, prin capacitatea de întãrire a apãrãrii ajutã organismul în lupta cu cancerul, nu permite medicaþiei dure, specifice acestei boli, sã rãpunã sistemul imunitar. Comparativ cu loturile Martor, care nu au primit asociat ºi Echinacea, cei din loturile aºa zis Probã, trataþi cu Echinacea, au reuºit sã ducã medicaþia anticanceroasã la final ºi fãrã deprecieri evidente ale valorilor biologice. Sperãm cã prezentarea fãcutã acoperã mãcar o parte a interesului pentru Echinacea ºi o pune pe aceastã reginã a imunitãþii intr-o luminã corectã. MEDICAMENTE FALSE PE PRESCRIPÞIE MEDICALÃ Achiziþionarea medicamentelor prin intermediul internetului este practicatã ºi de cãtre români. Un clasament întocmit de compania Pluriva aratã cã 14% din cãutãrile on-line sunt pentru medicamente antiaritmice, antihipertensive, antivaricoasele ºi hipolipemiantele. De altfel, antihipertensivele sunt printre cele mai contrafãcute medicamente, alãturi de tabletele pentru disfuncþii sexuale. Totuºi, un alt studiu efectuat în 2005 de cãtre REACT, a reliefat cã doar 1% dintre respondenþi ar cumpãra medicamente contrafãcute. Achiziþionarea medicamentelor de pe net este o metodã foarte riscantã. Cele mai vizate pentru contrafacere sunt medicamentele eliberate pe prescripþie medicalã. Vânzãtorii pe internet oferã medicamente contrafãcute la preþuri similare cu cele din farmacii, aºa cã preþul nu poate fi un criteriu de diferenþiere, a atras atenþia reprezentantul REACT, avocatul Turcu. Articol preluat: PaginaFarmacistilor.ro; Autor: redactor ºef Alexandra Manaila

42 Viaþa ºi sãnãtatea 42 HIPOTENSIUNEA Mirela Marian TUTICÃ, Elena CIOABLÃ, anul I D, AMG Hipotensiunea este o afecþiune maladivã inversã hipertensiunii ºi se manifestã prin scãderea permanentã a valorii tensiunii minime admise, ºi anume 10 cm Hg tensiune sistolicã (maxima) ºi 6 cm Hg tensiune diastolicã (minima). La persoanele cu vârsta peste 60 de ani, pragul hipotensiunii este considerat la valori sub 12 cm (maxima) ºi 7 cm (minima). Când valoarea maximã variazã între 9-11 cm Hg, starea de hipotensiune este suportatã uºor, nu influenþeazã speranþa de viaþã ºi nu necesitã nici un tratament special, dar afecteazã oarecum calitatea vieþii, mai ales dacã se asociazã cu obosealã ºi cu rezistenþã scãzutã la efort. Poate fi agravatã de surmenajul fizic ºi, mai ales, intelectual, stãri emotive, infecþii acute sau ulcer gastro-duodenal. Frecvenþa bolii este, în medie, de 5% la adulþi, femeile fiind mult mai expuse la riscul acestei îmbolnãviri. Existã cazuri când tensiunea scade brusc cu 3-4 cm Hg sub valorile obiºnuite, mai ales la persoane foarte slãbite ºi denutrite, cu stãri de ºoc cardiovascular, insuficienþã cardiacã, infarct miocardic, tulburãri de ritm cardiac, stenozã mitralã ºi aorticã, tumori cerebrale, insuficienþã a glandelor suprarenale, stãri de denutriþie ºi intoxicaþii tabagice care necesitã tratamente speciale. În unele cazuri, boala apare dupã dereglarea mecanismelor nervoase ºi endocrine, care au rolul de a menþine normalitatea regimului de circulaþie sanguinã. Hipotensiunea este frecventã la fumãtorii ºi alcoolicii subponderali, precum ºi la tinerii foarte slabi ºi înalþi, cu greutatea corporalã sub limitele normale. Boala se coreleazã ºi cu crizele de arterosclerozã. Simptomele de manifestare constau în puls slab, palpitaþii, transpiraþii excesive, tulburãri de vedere cu steluþe în faþa ochilor, zgomote în urechi, rãcirea membrelor, stãri depresive, cãscat, paloarea feþei, frecvente dureri de cap, obosealã permanentã, agitaþie, astenie, insomnii, ameþeli la ridicarea din pat ºi pierderea cunoºtinþei cu leºin (lipotimie). În unele cazuri particulare intervine pierderea potenþei sexuale. Pentru menþinerea bolii sub control sunt eficiente infuziile sau tincturile din câteva plante medicinale ca: rozmarin, vâsc, salvie, mentã, lemn dulce, ciuboþica cucului, roiniþã, armurariu, þintaurã, ruºcuþã de primãvarã, coajã de salcie ºi mãtase de porumb.