Studiul Artelor şi Culturologie: istorie, teorie, practică 2018, nr. 1 (32) O PERSPECTIVĂ ISTORICĂ A DEZVOLTĂRII COMUNICĂRII A HISTORICAL PERSPECTIVE

Transcriere

1 O PERSPECTIVĂ ISTORICĂ A DEZVOLTĂRII COMUNICĂRII A HISTORICAL PERSPECTIVE OF COMUNICATION DEVELOPMENT NICUŞOR BONDAR, profesor, gradul II, liceul Mihail Sadoveanu, Borca, România, doctorand, Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă CZU :654 Din întreaga istorie a comunicării umane rezidă tendinţa omului spre comunicare şi comuniune cu Creatorul său. Prima victorie a omului asupra timpului a fost inventarea scrisului, urmată cronologic de noi invenţii: tiparul, presa scrisă, telegraful optic, telegraful electric, alfabetul morse, radioul, fonograful, telefonul, fotografia, cinematografia, televiziunea. Electronica şi informatica au jucat un rol esenţial în crearea reţelei Internet care a avut ca finalitate apariţia presei şi a poştei electronice, a website-urilor şi evoluţia mass-mediei locale la mass-media globală, aceasta sintetizând cele cinci simţuri ale omului şi ale societăţii moderne. Cuvinte-cheie: comunicare, mass-media, scris, telefon, radio, televiziune, Internet, poştă electronică Throughout the history of human communication there has been the tendency of man towards communication and communion with his Creator. Man s first victory over time was the invention of writing, chronologically followed by new inventions: the printing press, newspapers, the optical telegraph, the electric telegraph, the Morse alphabet, radio, phonograph, telephone, photography, cinema, television. Electronics and the computer science have played an essential role in creating the Internet that has resulted in the appearance of press and , websites and the evolution of local media in global media, synthesizing the five senses of man and modern society. Keywords: communication, mass-media, writing, telephone, radio, television, Internet, Introducere Întreaga istorie a comunicării umane este o istorie a probelor în căutarea metodelor şi mijloacelor eficiente pentru împlinirea celei mai profunde şi mai importante nevoi fiinţiale care a fost, este şi va rămâne până la sfârşitul veacurilor împărtăşirea trăirilor, gândurilor şi aspiraţiilor prin comunicare. Având o fiinţă bipolară, alcătuită din spirit şi materie, omul simte nevoia de a confrunta timpul şi spaţiul care îl înlănţuie de cele telurice, pentru a afirma eternitatea din sufletul său. De aceea, istoria comunicării umane este o istorie a cuceririi şi sfidării timpului şi spaţiului de către om, care tinde spre comunicare şi comuniune cu Ziditorul său. I. Inventarea scrisului, tiparului şi presei Prima victorie a omului asupra timpului a fost inventarea scrisului, prin care se asigură perenitatea cuvântului. În jurul anului 4000 î.h., apar primele inscripţii cărora li se pot asocia anumite semnificaţii, în Mesopotamia şi Egipt. Majoritatea erau desenate unidimensional, pictate sau gravate pe pereţii construcţiilor sau pe alte suprafeţe similare. Cu aproximativ 2500 de ani î. H., egiptenii 221

2 au descoperit o metodă de a obţine un fel de hârtie rezistentă din papirus. În comparaţie cu piatra, papirusul era extrem de uşor [1, p ]. Această descoperire a facilitat răspândirea şi înflorirea scrisului, care din sfera sacramentală s-a mutat în sfera publică. Apariţia scrisului nu a fost apreciată în unanimitate de către antici ca un progres;unii considerau şi nu fără motive că scrisul va aduce un regres intelectual: Căci scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ţinerea de minte; punându-şi credinţa în scris, oamenii îşi vor aminti dinafară, cu ajutorul unor icoane străine, şi nu din lăuntru prin cazna proprie [1, p. 20]. Răspândirea scrisului a evoluat pe măsura dezvoltării societăţii antice. S-a simţit nevoia unei tehnici noi de multiplicare a cărţilor existente. Pentru prima dată tehnica imprimării a fost folosită de chinezi la tipărirea Diamond Sutra, prima carte din lume, în anul 800 d. H.. Abia în anul 1455, în Europa a apărut tiparul, inventat de un obscur aurar din Mainz, Johann Gutenberg. Datorită acestei invenţii cartea a devenit un produs public cu o largă circulaţie ce a inaugurat Epoca Renaşterii şi a deschis larg uşile pentru promovarea educaţiei populaţiei din clasa de mijloc. Dezvoltarea tiparului a condus în perspectivă la apariţia presei cu care se traversează frontiera comunicării de masă. În secolul al XVI-lea... guvernul veneţian tipărea o mică foaie de ştiri care putea fi cumpărată cu o gazetă (o monedă micuţă). Cuvântul gazetă, folosit pentru ziare, s-a păstrat până în zilele noastre. Un produs mai aproape de ideea noastră de ziar a apărut la începutul anilor 1600, în Germania. Primul ziar de masă The New York Sun a luat fiinţă la 3 septembrie 1833, fiind editat de Benjamin H. Day, un tipograf neînsemnat din New York. Numai în şase luni tirajul ziarului s-a ridicat la 8000 de exemplare zilnic [2, p. 34]. II. Telegraful În istoria cuceririi spaţiului de către om, ideea comunicării la distanţă este foarte veche. Potrivit legendei, vestea căderii Troiei a fost anunţată în chiar noaptea victoriei la o distanţă de cca. 500 de kilometri cu ajutorul focurilor aprinse pe înălţămi. (...) Cunoscuta expresie românească a da şfară în ţară atestă folosirea sa şi pe la noi, şfara fiind fumul întunecos prin arderea unor materii grase ce servea drept mijloc de a avertiza populaţia asupra pericolului unei invazii iminente [3, p. 9]. II.1. Telegraful optic În 1690, fizicianul francez Guillaume Amontons realizează la Paris, în grădina Luxembourg o primă experienţă de comunicare la distanţă prin semnalizatori, folosind un limbaj codificat. Acest sistem de comunicare a fost numit telegraf optic. În 1790, Claude Chappe, un tânăr fizician a repus ideea telegrafului optic şi, cu ajutorul guvernului francez, a creat primele linii telegrafice capabile să transmită diferite mesaje în mai multe oraşe din Franţa. II.2. Telegraful electric După o scurtă dezvoltare pe care a cunoscut-o în Franţa şi în alte ţări europene, telegraful optic a ieşit din circulaţie în anul 1850, fiind înlocuit cu telegraful electric. La apariţia lui au contribuit mai mulţi inventatori, dintre care amintim pe Francis Ronalds Ampère, William Cooke, Samuel Morse. Aproape în acelaşi timp aceşti inventatori îşi brevetează invenţiile lor. Cooke şi Wheatstone în 1837 au brevetat aparatul de telegraf electric la Londra. Tot atunci William Alexander îşi brevetează aparatul în Scoţia. (...) Samuel Morse îşi brevetează aparatul său la Paris (1838) şi la Washington (1840). Ultimul, este inventator nu numai al aparatului ci şi al limbajului codificat, utilizat mai târziu de telegraful electric şi de cele fără fir, care îi poartă numele alfabetul morse. În S.U.A., prima linie interurbană între oraşele Washington şi Baltimore a fost instalată în 1844, de către Samuel Morse. Cincisprezece ani mai târziu, New York-ul a fost legat prin telegraf electric de San Francisco. În Europa, legătura între Anglia şi Franţa a fost instalată în Opt ani mai târziu, a fost montat primul cablu transatlantic, iar în 1860, o altă legătură uneşte Londra cu Indiile. În România încă de la începutul anului 1853 Iaşii erau legaţi telefonic prin Cernăuţi şi Viena cu toate capitalele Europei. 222

3 II.3 Telegraful fără fir Odată cu descoperirea undelor electromagnetice pe cale teoretică de către matematicianul englez, James Maxwell, şi fizicianul german Heinrich Hertz, pe cale experimentală a fost posibilă proiectarea telegrafului fără fir. La sfârşitul anului 1901, Marconi a reuşit să transmită peste Atlantic un foarte scurt mesaj telegrafic: s. Abia peste şase ani, în 1907 s-a realizat transmiterea eficientă a telegramelor dincolo de Atlantic, ceea ce a condus la crearea reţelei intercontinentale, cu organizarea serviciului regulat de telegrafie între Europa, S.U.A. şi Australia. La Constanţa o staţie TFF cu raza de acţiune de cca. 600 de kilometri a funcţionat încă din 1905 ca dispecerat de urmărire a tuturor mişcărilor de nave din Marea Neagră. III. Radioul De la inventarea telegrafului fără fir până la inventarea radioului a fost numai un pas. Cercetătorul american Lee De Forest a descoperit în 1906 trioda, un element care permite detectarea mai bună din punct de vedere calitativ a undelor electromagnetice. Descoperirea triodei joacă un rol fundamental în dezvoltarea radioului şi a telecomunicaţiei. Prima încercare reuşită de transmisie radiofonică a fost realizată de un inventator american, Fessenden, la sfârşitul anului Puţin mai târziu, în ianuarie 1910, De Forest a difuzat în direct de la Metropolitan Opera, un spectacol avându-l pe Caruso cap de afiş. De Forest a realizat, de asemenea, radiojurnale, prezentând în direct, rezultatele alegerilor prezidenţiale din Statele Unite. Cu toate acestea, în lipsa unei difuzări pe scară largă a receptorilor (trioda nu fusese încă industrializată), dar mai ales în lipsa unei modalităţi de plată a programelor de radio, experienţele sale au fost marginalizate timp de zece ani. Abia în 1920 a început dezvoltarea radiodifuziunii datorită primului război mondial care a condus la industrializarea telegrafului fără firşi amatorilor care prin contribuţia lor au transformat radiodifuziunea într-un mijloc de comunicare în masă. De exemplu, în noiembrie 1922, în S.U.A., nu existau decât cinci staţii, începând cu decembrie timp de opt luni s-au înfiinţat 450 de staţii noi. Pe plan economic existenţa lor a fost asigurată de publicitate. În România, primele experimente radiofonice au loc în 1925 în cadrul Institutului Electronic al Universităţii din Bucureşti (...) Societatea Română de Radiodifuziune se înfiinţează în martie 1928, sub denumirea iniţială de Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România. După un număr de experimente întreprinse în anul următor, din iulie 1930 intră în funcţiune la Băneasa primul post de emisie românesc, Radio Bucureşti. IV. Fonograful. Telefonul. Fotografia Un alt mijloc de comunicare care foloseşte sunetul este fonograful. Prima realizare tehnică a fonografului i se datorează lui Léon Scott de Martinville. În 1857, el a construit un dispozitiv de înregistrare grafică a sunetului. Aparatul la care vor lucra în acelaşi timp, douăzeci de ani mai târziu, Thomas Edison în Statele Unite şi Charles Cros în Franţa, va primi încă o funcţionalitate: restituirea înregistrărilor. După ce a fost folosit în diferite scopuri profesionale, în 1894, Edison se hotărăşte să comercializeze fonograful ca instrument de divertisment. În istoria aparatelor de comunicare acest eveniment a constituit o placă turnată importantă. În 1895, apare primul fonograf casnic în America. Cel mai reprezentativ mijloc de comunicare cu care suntem familiarizaţi în viaţa de zi cu zi., este telefonul. Apariţia acestui mijloc de comunicare este legată de inventatorii Alexander Graham Bell şi Elisha Glay care independent unul de altul au depus amândoi o cerere de brevet, în aceeaşi zi, 14 februarie 1876, la Washington. Istoria oficială a telefonului reţine numai numele lui Bell, pentrucă el va fi primul care va dezvolta şi va comercializa legături telefonice punct cu punct, la un an după depunerea brevetului său. Prima linie interurbană între Boston şi Providence (50 km) a fost construită în Prima conversaţie telefonică între New York şi Boston (1500km) a fost realizată în Linia New York San Francisco a fost deschisă în 1919 şi, abiaîn 1956 ATT a instalat prima linie transatlantică. Răspândirea telefonului în Europa a fost mult mai lentă decât în Statele Unite. În 1935, maipuţin de 10% dintre 223

4 familiile franceze aveau un telefon. La Bucureşti s-a vorbit pentru prima data la telefon pe linia particulară celega între ele librăria şi tipografia Sosec în Prima linieproprietate de stat se instalează în anul următor între Ministerul de Interne şi Poşta Centrală, pentru ca în 1893 Capitala să posede 300 de posturi de telefon particulare [4, p. 4]. Un alt mijloc de comunicare în masă care se adresează nu auzului, ci văzului, este fotografia, a cărei apariţie stă la baza invenţiei cinematografiei şi ulterior în combinaţie cu electronica, a televiziunii. În 1816, Nicéphore Niepce realizează prima fotografie în Franţa, printr-un procedeu pe care îl numeşte heliografie. Americanul George Eastman inventează fotografia de masa, a cărei utilizare devine dominantă. După 1881, Eastman pune la punct filmul simplu în bobină. El construieşte un aparat uşor de manevrat pentru care propune un film, a cărei developare şi multiplicare era asigurată pe cale industrială. La sfârşitullui 1888, Eastman îşi lansează noul produs pe piaţă pe care îl denumeşte Kodak. V. Cinematograful şi televiziunea Cel mai popular mijloc de comunicare în masa ca formă de divertisment a anilor `20 `30 ai secolului trecut a fost cinematograful. Istoria lui începe în 1895, când fraţii Lumière din Franţa brevetează invenţia lor, cinematograful. Ei realizează prima faimoasă proiecţie de la Grand Café din Paris. Anul 1930 reprezintă punctul maxim al audienţei cinematografelor în S.U.A. şi Europa. Cu toate acestea, publicul cinematografelor anilor 1930 s-a schimbat profund. În epoca filmului mut, se acceptă ca publicul să-şi exprime cu voce tare părerea asupra desfăşurării filmului. Acesta permitea crearea unei legături între cei care împart aceleaşi emoţii, formându-se astfel o comunitate de spectatori iniţial străini faţă de alţii. În epoca sonorului acest comportament este combătut de ceilalţi spectatori. În acest fel, publicul vorbăreţ al filmului mut devine un public mut al filmului vorbitor [5, p. 78] Supravieţuirea şi dezvoltarea filmului este legată în prezent de un alt mijloc de comunicare în masa audiovizuală televiziunea. În anul 1923 apar primele prototipuri ale sistemelor de televiziune. Peste doi ani, Charles Jonkins, în S.U.A. şi John Baird, în Anglia, au realizat primele demonstraţii publice ale sistemelor de televiziune. Existau două sisteme diferite: televiziunea mecanică şi televiziunea electronica. Abia după al doilea război mondial televiziunea a cunoscut o evoluţie spectaculoasă. În anii `50 apare televiziunea color, tot atunciîşi face apariţia televiziunea prin cablu. În România, transmisiile de televiziune alb-negru au început abia în decembrie 1956, iar emisiunile color au aşteptat sfârşitul anilor `80, pentru a putea fi introduse în casele românilor. După 1990, societatea românească a cunoscut o adevărată explozie în domeniul mass-media. La ora actuală există peste 10 posturi de televiziune naţională, o sumedenie de posturi locale, în plus, România deţine primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul abonaţilor la televiziunea prin cablu. VI. Electronica şi informatica De electronică şi informatică este legată cea mai revoluţionară instituţie a lumii tehnologice calculatorul. Primul calculator electromecanic este construit de un telefonist, George Stibitz. Răspândirea calculatoarelor în întreaga lume a constituit baza creării reţelei Internet care a modificat simţitor structura informaţională a tuturor mijloacelor de comunicare în masă. A apărut presa electronică, posturi de televiziune ce se folosesc de reţeaua Internet pentru a servi pe abonaţii săi, înfloreşte poşta electronică şi orice mijloc de informare în masă propune produsele sale mediatice prin website-uri de pe Internet. Ritmul rapid de răspândire a calculatoarelor personale va continua, şi, o dată cu el, perspectiva din ce în ce mai largă că, în viitor, calculatoarele vor deveni piatra de temelie a noilor mijloace de comunicare în masă [6, p. 10]. Concluzii După ce am încercat să prezentăm în ansamblu câteva aspecte istorice ale dezvoltării comunicării, constatăm că mass-media are o istorie destul de recentă, de la 170 de ani, perioadă în care, de la mass- 224

5 media locală, în prezent, s-a ajuns la mass-media globală. Apariţia şi dezvoltarea spectaculoasă au fost generate şi dictate nu numai de cercetările ştiinţifice, cărora, totuşi, datorăm toate aceste invenţii, ci şi de evoluţia economică şi socială a umanităţii care avea nevoie de un sistem mediator şi de integrare, pentru a-i permite societăţii tehnologice o dezvoltare viabilă şi complexă. Precum un organism care pentru existenţă şi dezvoltare optimă are nevoie de un sistem de organe de simţuri şi căi de transmitere a mesajelor culese din spaţiul ambient, tot astfel şi societatea umană are nevoie de un sistem de informare corespunzător. În această ordine de idei, mass-media simbolizează cele cinci simţuri ale omului şi societăţii moderne. Referinţe bibliografice 1. PLATON. Phaidros. Trad. de G. Liceanu. Bucureşti: Humanitas, WELKER, M. Persoana. Persoană deschisă relaţiilor cu alte persoane şi funcţia. Criza antropologiei în secolul XX. Trad. de V. Cristescu. In: Teologia şi Viaţa. 1994, nr. 8-10, p PREDA, R. Marea fărâmiţare. In: Renaşterea. 2000, nr. 6, p PREDA, R. Comunicare şi Comuniune. In: Renaşterea. 1994, nr. 6-7, p POPA, G. Comuniune şi înnoire în contextul secularizării lumii moderne. Iaşi: Editura Trinitas, PREDA, R. Recuperarea comunicării. In: Renaşterea. 1995, nr. 5, p