SPECIFICITATEA RĂSPUNDERII PENALE ÎN DOMENIUL MEDIULUI ENVIRONMENTAL CRIMINAL LIABILITY SPECIFICITY Asist. univ. dr. Claudiu MANTA Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Litere Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu-Jiu Abstract: Răspunderea penală în domeniul protecţiei mediului prezintă o serie de elemente specifice datorate printre altele: naturii obiectului ocrotit de lege, relaţiilor social - juridice referitoare la sănătatea mediului etc; totodată, această formă a răspunderii juridice constituie o necesitate absolută în cazul nerespectării principiilor de către legislaţia în vigoare, în special în cazul nesocotirii principiilor precauţiei în luarea deciziei şi al acţiunii preventive. Cuvinte cheie: răspunderea penală, prejudiciul ecologic, poluare, mediu Assistant Professor Claudiu MANTA, PhD Faculty of Juridical Sciences and Letters Constantin Brâncuşi University of Târgu-Jiu Abstract: Criminal liability in the field of environmental protection has a series of specific elements due to: the nature of the element protected by the law, social judicial relations regarding to environmental health etc; also, this form of judicial liability is an absolute need, in case of failure to comply with the principles by the relevant legislation, especially in the case of non-complying with the principle of caution in decision making and preventive action. Key words: criminal liability, the ecologic prejudice, pollution, environment Răspunderea juridică este considerată în doctrina de specialitate cea mai sigură cale de formare a unui comportament adecvat şi a unei conştiinţe de mediu. Funcţiile acesteia au în vedere atât activitatea propriu-zisă de protecţie a acestei valori sociale, cât şi educarea celui sancţionat, dar şi (prin puterea exemplului) a celorlalţi indivizi. Realitatea a demonstrat că, deşi există nenumărate prevederi care permit sancţionarea civilă, administrativă sau chiar penală a celor care încalcă normele de protecţie a mediului, aceste forme de răspundere nu sunt suficiente. Simpla aplicare a unor sancţiuni pecuniare, administrative sau privative de liberatate chiar, nu este suficientă. Instituţiile abilitate care aplică diversele tipuri de sancţiuni ar trebui să dispună, ca şi măsură complementară, obligaţia de a aduce valoarea socială prejudiciată cât mai aproape de starea anterioară lezării, atunci când acest lucru este posibil. Poluarea poate să cauzeze mediului pagube însemnate. Iată de ce doctrina şi Legal liability is considered the safest way of developing an adequate conduct and an environmental consciousness in the specialized doctrine. Its functions take into consideration both the actual protection activity of this social value, and the education of the sanctioned, but also (through the power of example) of the other individuals. Reality has proved that although there are numerous provisions that allow civil, administrative or even penal punishment of those breaching environmental protection rules, these forms of liability are not enough. The mere application of pecuniary, administrative or freedom depriving penalties is not enough. Certified institutions that apply various types of penalties should provide the complementary measure of the obligation to bring the social prejudiced value as close as possible to the previous state of lesion, then this is possible. Pollution can cause severe damages to the environment. This is why more recent 201
legislaţia mai recentă au introdus noţiunile de prejudiciu ecologic şi daună ecologică. Legiuitorul defineşte noţiunea de prejudiciu în articolul 2, alineatul 1, punctul 52 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului numărul 195/2005 privind protecţia mediului (modificată şi completată) dar, din păcate, această definiţie are caracter parţial şi general: prejudiciu - efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare sau dezastre. Prejudiciul ecologic este doar o formă a celui ordinar, având anumite particularităţi determinate de specificitatea dreptului mediului. Noţiunea aceasta reprezintă, aşa cum s-a arătat în doctrină 1, o atingere de ansamblu a elementelor unui sistem, iar prin caracterul său indirect şi difuz, pune probleme complexe în ceea ce priveşte dreptul la reparaţie. Când se discută despre prejudiciu în această materie se pierd, de regulă, din vedere două aspecte: a) orice poluare care afectează un anumit factor de mediu (fie că e vorba de apă, atmosferă etc.) va avea un efect mai mic sau mai mare şi asupra altor componente ale mediului (sol, faună, floră) deoarece, spre deosebire de alte ramuri de drept, legăturile între elementele sistemului sunt extrem de puternice şi de complexe; repararea prejudiciului va trebui să fie integrală şi va avea în vedere atât pagubele directe cât şi pe cele indirecte; b) prejudiciul ecologic nu afectează numai o persoană sau o comunitate, ci aduce atingere patrimoniului natural colectiv, motiv pentru care are nevoie de o protecţie specială, derogatorie de la dreptul comun. Dauna ecologică poate îmbrăca mai multe forme: reală (constă în prejudicii cauzate persoanelor sau bunurilor lor, poluarea apelor, a atmosferei, defrişarea neraţională etc) sau presupusă (intervine când nu se pot evalua pagubele produse mediului, deci când dauna ecologică are caracter ireversibil) 2. doctrine and legislation have introduced the notions of ecologic prejudice and ecologic damage. The lawmaker defines the notion of prejudice in article 2, paragraph 1, point 52 of the Governmental Emergency Ordinance number 195/2005 regarding environmental protection (amended and completed) but, unfortunately, this definition is partial and general: prejudice the quantifiable cost effect of damages on people, property and environmental health caused by polluting agents, harmful activities or disasters. The ecologic prejudice is only a form of the ordinary one, having certain characteristics caused by environmental law specificity. This notion is, as shown by doctrine 8, a prejudice of the elements of a system and through its indirect and diffuse character, poses complex problems regarding the right to repair. When discussion about prejudice in this matter, two aspects are usually forgotten: a) any pollution that affects a certain environmental factor (whether it is water, atmosphere etc.) it shall have a smaller or bigger effect on other environmental components as well (soil, fauna, flora) because, unlike other law branches, the connections between system elements are very powerful and complex; prejudice repair will have to be integral and will consider both direct and indirect damages; b) the ecologic prejudice does not affect only a person or a community, but it rather prejudices the natural collective patrimony, reason why special protection is necessary, derogatory from common law. The ecologic damage can have several forms: real (it consists of prejudices caused to persons or to their property, water, atmosphere pollution, irrational forest clearing etc) or supposed (it occurs when environmental damages cannot be assessed, therefore when the ecologic damage is irreversible) 9. In relation to the repair of ecologic prejudice, we have to consider several 202
În privinţa reparării prejudiciului ecologic, trebuie avute în vedere o serie de aspecte, consacrate legislativ: principiul "poluatorul plăteşte" (articolul 3, litera e din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului numărul 195/2005 privind protecţia mediului), principiul reparării integrale a daunelor (atât cele directe cât mai ales cele indirecte), solidaritatea autorilor unui prejudiciu (articolul 95, alineatul 1 din legea - cadru: în cazul pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară ), principiul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului său (aşadar un angajator va răspunde pentru pagubele ecologice cauzate de un salariat al său în solidar cu acesta, având ulterior un eventual drept de regres împotriva acestuia), principiul restitutio in integrum ceea ce înseamnă aducerea pe cât posibil, prin depoluare şi eventuale operaţii de reamenajare, a zonei degradate în starea anterioară producerii dezastrului ecologic (atunci când acest lucru este posibil deoarece există şi pagube iremediabile). În unele situaţii, gravitatea daunelor produse mediului, împrejurarea că reparaţia completă a acestora nu este posibilă sau persistenţa comportamentului interzis au dus la cristalizarea opiniei că normele represive ale dreptului penal pot contribui la asigurarea respectului faţă de legislaţia de mediu. 3 Prejudiciul ecologic are la bază factori economici; sensul fundamental al acestuia trebuie elaborat în legislaţia mediului, care reglementează relaţiile privind protecţia şi dezvoltarea mediului, pornind de la ideea că acesta constă în prejudiciul real şi prejudiciul presupus cauzate mediului 4. Conceptul de daună ecologică a intrat relativ recent în vocabularul juriştilor. El a început să dobândească recunoaştere juridică pe măsură ce statele lumii au devenit sensibile la problemele mediului. La început, noţiunea de daună ecologică avea un înţeles mai restrâns, vizând omul, sănătatea, bunurile şi activităţile sale, bunăstarea sa 5. Acestei abordări i s-a reproşat faptul că nu ţine cont de faptul că vătămările aduse unor legislative aspects: the principle according to which the polluter pays" (article 3, letter e of the Governmental Emergency Ordinance number 195/2005 regarding environmental protection), the principle of damages complete repair (both direct ones and especially indirect ones), solidarity of the authors of a prejudice (article 95, paragraph 1 of the framework law: in the case of authors plurality, liability is joint ), the principle of the doer s liability for the superior s offence (therefore an employer will answer for the ecologic damages caused by one of its employees jointly, later on having the regress right against it), the restitutio in integrum which means bringing the degraded area in the previous state to the accident through depollution and possible rearrangement operations (when this is possible because there are irremediable damages as well). In some cases, the gravity of environmental damages, the circumstance that their complete repair is not possible or the persistence of the forbidden behaviour have resulted in the crystallization of the opinion that repressive rules of the penal law can contribute to the insurance of respect regarding environmental law. 10 The ecologic prejudice is based on economic factors; its fundamental meaning has to be drawn-up in environmental legislation that regulates the relations regarding environmental protection and development, starting from the idea that it consists in the real prejudice and supposed prejudice caused to the environment 11. The concept of ecologic damage has entered the jurists vocabulary relatively recently. It started to receive legal recognition when world states became sensitive to environmental problems. At the beginning, the notion of ecologic damage had a restricted meaning, focusing on man, health, property and its activities, its welfare 12. This approached was reproached the fact that it does not consider the fact that damages caused to some environmental 203
factori de mediu se propagă şi influenţează, sub o formă sau alta şi alte componente ale sistemului. În prezent, termenul a dobândit un sens mai larg, având ca fundament o lege americană din anul 1980 (Comprehensive Environmental Response, Compensation and Liability Act sau CERCLA) care dispune că sunt supuse reparaţiei daunele care constau în degradarea sau distrugerea resurselor naturale prin substanţe periculoase. Prin resurse naturale se înţeleg: solul, peştii, viaţa sălbatică, biotopurile, aerul, apa, pânza freatică subterană, rezervoarele de apă potabilă şi alte resurse de acelaşi tip. Potrivit unei opinii doctrinare 6 dauna ecologică reprezintă acea formă de prejudiciu, cauzată prin fapte de orice fel, care lezează valori ale mediului, protejate ca atare prin normele de dreptul mediului, ce statuează şi obligaţia de reparare în sarcina persoanei răspunzătoare. Se desprinde aşadar ideea că dauna ecologică este o formă specifică de prejudiciu, raportul fiind acela de specie - gen proxim. Totodată, dauna ecologică include atât pagubele suferite prin poluare de mediul natural cât şi pe cele suportate de om sau de bunurile acestuia. Aceste abordări tradiţionale au fost abandonate, doctrina mai recentă 7 fiind de părere că dreptul la un mediu sănătos face parte dintre drepturile fundamentale ale omului, orice individ având (cel puţin ca ficţiune juridică) o parte din res nullius iar orice poluare a acestora va fi o violare a acestui drept. Această concepţie are avantajul că permite o protecţie mai eficace a tuturor factorilor de mediu. Importanţa şi necesitatea incriminării faptelor prin care se poluează mediul nu mai este necesar a fi demonstrată, avându-se în vedere şi faptul că de cele mai multe ori, poluarea mediului pune în pericol grav sănătatea şi viaţa oamenilor, a animalelor şi a plantelor. Având în vedere cele expuse mai sus, se poate trage concluzia că putem vorbi despre o utilizare insuficientă a mijloacelor dreptului pentru ocrotirea mediului. În factors influence under a form or another other components of the system as well. At present, the term has acquired a broader meaning based on an American law from 1980 (Comprehensive Environmental Response, Compensation and Liability Act or CERCLA) which stipulates that damages consisting in the degradation or destroy of natural resources through dangerous substances shall undergo repair. Natural resources are: soil, fish, savage life, biotypes, air, water, underground phreatic layer, drinkable water tanks and other resources of the same type. According to a doctrinarian opinion 13 ecologic damage is that form of prejudice caused by actions of any type, that damage environmental values, protected as such through environmental law, that provides the repair obligation of the responsible person. There is the idea that ecologic damage is a specific form of prejudice, the ratio being that of species proximal genre. At the same time, the ecologic damage includes both the damages caused through pollution by the environment and those caused to man or its property. These traditional approaches have been abandoned, more recent doctrine 14 stating that the right to a healthy environment is part of the human fundamental rights, any individual having (at least as judicial fiction) a part of res nullius and their pollution will be a violation of this right. This conception has the advantage that it allows more efficient protection of all environmental factors. The importance and need to incriminate the actions that cause environmental pollution does not have to be proved anymore, taking into consideration the fact that environmental pollution often jeopardises people, animals and plants life and health. Taking all these into consideration, we can draw the conclusion that we can speak of insufficient use of law means for environmental protection. In supporting this 204
susţinerea acestei afirmaţii, trebuie remarcat faptul că răspunderea contravenţională este de multe ori insuficientă (şi deci parţial ineficientă), având în vedere că poluările cele mai importante se pot realiza de către companii multinaţionale cu cifre de afaceri de sute de miliarde de dolari care îşi pot permite fără probleme plata unei sume de bani adeseori simbolică pentru ei. Acest fapt face ca amenda să fie o sancţiune relativ ineficace, ce permite unora dintre cei menţionaţi mai sus să plătească fără probleme, dobândind asfel un adevărat drept de a polua. Examinând însă practica instanţelor judecătoreşti, se poate constata că tragerea la răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiuni ecologice este destul de rară în ciuda numeroaselor - şi uneori gravelor - abateri pe care aceştia le săvârşesc. În ultimele decenii se fac eforturi susţinute atât din partea statelor dar şi a organizaţiilor naţionale şi internaţionale în vederea ocrotirii factorilor de mediu inclusiv cu ajutorul instituţiilor răspunderii juridice, în general, şi al răspunderii penale, în special. Iată aşadar, că treptat se conturează nu numai un drept penal al mediului ci şi un drept penal internaţional al mediului. Rolul acestor noi ramuri de drept este acela de a proteja valorile recunoscute ca importante pentru societate incriminând fapte şi aplicând sancţiuni specifice. Bibliografie Ioana Cleopatra Drimer Răspunderea penală în domeniul protecţiei mediului teză de doctorat, nepublicată, Bucureşti, 2004 Simona Maya-Teodoroiu Răspunderea civilă pentru dauna ecologică, editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003 Mirela Gorunescu Protecţia juridico-penală a mediului, articol publicat în revista Dreptul, numărul 10/2003 Ernest Lupan Cu privire la noţiunea juridică a prejudiciului ecologic, articol publicat în revista Dreptul, numărul 3/2003 statement, we have to notice the fact that contravention liability is often insufficient (and therefore partially inefficient), taking into consideration that the most important types of pollution are made by multinational companies with turnovers of billions of dollars that can afford to pay a sum of money which is often symbolic to them. This makes the fine be a relatively inefficient sanction, which allows some of the aforementioned ones to pay with no problems, therefore acquiring the right to pollute. But, examining the practice of judicial courts, we can see that penal liability of those committing ecologic offences is relatively rare despite the numerous and sometimes serious defaults that they commit. Supported efforts have been made during the last few centuries both from states and national and international organisations in order to protect environmental factors including with the help of judicial liability institutions, in general and penal liability in particular. This is how a criminal environmental law develops along with an international environmental law. The role of these new law branches is that of protecting the values recognized as important for the society incriminating actions and applying specific sanctions. Bibliography Ioana Cleopatra Drimer Criminal liability in the field of environmental protection doctoral thesis, not published, Bucharest, 2004 Simona Maya-Teodoroiu Civil liability for ecologic damage, Lumina Lex Press, Bucharest, 2003 Mirela Gorunescu Environmental judicialpenal protection, article published in Law magazine, number 10/2003 Ernest Lupan Regarding the judicial notion of the ecologic prejudice, published in Law magazine, number 3/2003 Paul Girod La reparation du dommage 205
Paul Girod La reparation du dommage ecologique, Paris, 1974 Mircea Duţu în lucrarea Tratat de dreptul mediului,volumul I, Editura Economică, Bucureşti, 1999 ecologique, Paris, 1974 Mircea Duţu in «Environmental law treaty,volume I, Economic Press, Bucharest, 1999 1 Ioana Cleopatra Drimer Răspunderea penală în domeniul protecţiei mediului teză de doctorat, nepublicată, Bucureşti, 2004, pagina 94 2 Simona Maya-Teodoroiu Răspunderea civilă pentru dauna ecologică, editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, pagina 25 3 Mirela Gorunescu Protecţia juridico-penală a mediului, articol publicat în revista Dreptul, numărul 10/2003, pagina 159 4 Ernest Lupan Cu privire la noţiunea juridică a prejudiciului ecologic, articol publicat în revista Dreptul, numărul 3/2003, pagina 77 5 Paul Girod La reparation du dommage ecologique, Paris, 1974, pagina 532 6 Simona Maya Teodoroiu, op. cit., pagina 106 7 Remond Gouilloud - Reparation du prejudice ecologique în J.C. environnement, fasc 1060, numărul 72, citat de Mircea Duţu în lucrarea Tratat de dreptul mediului,volumul I, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pagina 161 8 Ioana Cleopatra Drimer Criminal liability in the field of environmental protection doctoral thesis, not published, Bucharest, 2004, page 94 9 Simona Maya-Teodoroiu Civil liability for ecologic damage, Lumina Lex Press, Bucharest, 2003, page 25 10 Mirela Gorunescu Environmental judicial-penal protection, article published in Law magazine, number 10/2003, page 159 11 Ernest Lupan Regarding the judicial notion of the ecologic prejudice, published in Law magazine, number 3/2003, page 77 12 Paul Girod La reparation du dommage ecologique, Paris, 1974, page 532 13 Simona Maya Teodoroiu, op. cit., page 106 14 Remond Gouilloud - Reparation du prejudice ecologique in J.C. environnement, fasc 1060, number 72, quoted by Mircea Duţu in «Environmental law treaty,volume I, Economic Press, Bucharest, 1999, page 161 206