Microsoft Word - stoianovici-corectat

Documente similare
Microsoft Word - Mapa 0.doc

I. INTRODUCERE 1. Necesitatea studiului logicii Teodor DIMA În activitatea noastră zilnică, atunci când învăţăm, când încercăm să fundamentăm o părere

BAREM PROFIL UMANIST Subiectul 1 (40 de puncte) Nr Itemul Variante acceptabile Specificări Punctaj total 1. Rescrie, din lista propusă, un sinonim con

Microsoft Word - Mihailesc Dan_Test logica (1).doc

Microsoft Word - Uliescu_NCC_Studii_si_comentarii_VOL. II.docx

COMENTARII FAZA JUDEŢEANĂ, 9 MARTIE 2013 Abstract. Personal comments on some of the problems presented at the District Round of the National Mathemati

Consiliul Uniunii Europene Bruxelles, 27 mai 2019 (OR. en) Dosar interinstituțional: 2008/0140(CNS) 9567/1/19 REV 1 RAPORT Sursă: Destinatar: Președin

15. Logică matematică cu aplicații în informatică - MI 3

Microsoft Word - 4Adrian Vizitiu.doc

AGENŢIA NAȚIONALĂ PENTRU SOLUȚIONAREA CONTESTAȚIILOR NATIONAL AGENCY FOR SOLVING COMPLAINTS MD-2001, mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 124,

Romanian

C2 25 aprilie Conversatii cu Dumnezeu vol 4.indd

Microsoft Word - BuscaCosminMugurel_Invatarea ca raspuns la problemele unei comunitati.docx

Inadecvări terminologice în gramatica limbii române actuale

Logică și structuri discrete Logică propozițională Marius Minea marius/curs/lsd/ 3 noiembrie 2014

Microsoft Word - decizie_2116_a.doc

THE FIXATION OF BELIEF. HOW TO MAKE OUR IDEAS CLEAR C.S. Peirce CONVINGERI ŞI IDEI C.S. Peirce Copyright 2011 Editura ALL Descrierea CIP a Bibliotecii

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

O teoremă de reprezentare (II) Marian TETIVA 1 Abstract. In this paper some (in general well-known) results on complete sequences are exposed, with ap

VALORIFICAREA EXPERIENŢEI POZITIVE PRIVIND PROIECTAREA CURRICULARĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL PORNIND DE LA COMPETENŢE CA FINALITĂŢI ALE ÎNVĂŢĂRII Prof. P

REZUMAT Prezenta lucrare urmărește realizarea unei analize a problematicii rolului şi locului coproprietăţii în materia modalităţilor dreptului de pro

Microsoft Word - Revista_Drept_penal_al_afacerilor_nr_1_2019.doc

MergedFile

Microsoft Word - Varsovie_RO_EIF common recommendations EN.DE.FR - Copie - Copie

ANEXA 1 RECOMANDARI LICENTA

ORIGINAL VERSION

Istoria românilor și universală, profil umanist februarie 2019 BAREM DE CORECTARE SUBIECTUL I Nr. item Răspuns corect/ posibil 1. Explică termenul Pac

Dorel LUCHIAN Gabriel POPA Adrian ZANOSCHI Gheorghe IUREA algebră geometrie clasa a VIII-a ediţia a V-a, revizuită mate 2000 standard EDITURA PARALELA

Anexa 2

TEORIA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

CONSTIENT Marius Chirila

INSTRUCŢIUNI privind condiţiile şi criteriile de aplicare a politicii de clemenţă În temeiul art. 27 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, repu

Communicate at your best - Manual - Cap 3 - RO

A TANTÁRGY ADATLAPJA

Studii si comunicari 2014 nr.7.indd

OBSERVAȚIA LA RECENSĂMÂNTUL POPULAȚIEI ȘI LOCUINȚELOR 2011 Potrivit rezultatelor ultimului Recensământ (2002), populația de etnie romă din România era

Acesta nu este document finalizat Cod ECLI ECLI:RO:CAORA:2019: R O M Â N I A CURTEA DE APEL ORADEA - Secţia a II- Civilă, de Contencios Admi

Anexă nr.5hsu nr. 80/2019 Ghidul Metodologic privind elaborarea şi prezentarea lucrării de certificare a competențelor PREAMBUL Prezentul ghid are dou

Dreptul asupra moştenirii. Explicaţii teoretice şi aspecte practice CUVÂNT ÎNAINTE Am întocmit actualul curs de drept succesoral, pe considerentul că

Microsoft Word - Curs_09.doc

Strângerea de mână

COMISIA EUROPEANĂ Bruxelles, C(2018) 2526 final REGULAMENTUL DELEGAT (UE) / AL COMISIEI din de completare a Regulamentului (UE) nr

A TANTÁRGY ADATLAPJA

Microsoft Word - decizie_2964_a.doc

Microsoft Word - Curs_07.doc

REGULAMENTUL (UE) 2019/ AL COMISIEI - din 27 februarie de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 110/ al

AGENŢIA NAȚIONALĂ PENTRU SOLUȚIONAREA CONTESTAȚIILOR NATIONAL AGENCY FOR SOLVING COMPLAINTS MD-2001, mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 124,

Cursul 8 Funcţii analitice Vom studia acum comportarea şirurilor şi seriilor de funcţii olomorfe, cu scopul de a dezvălui o proprietate esenţială a ac

Dosarul nr. 2rac-175/17 Instanţa de fond: Judecătoria Bălți N. Ocerednîi Instanţa de apel: CA Bălți A. Albu, A. Toderaș, Ed. Rățoi D E C I Z I E 24 ma

Ochelarii dintre terapeut şi clientul său Carpiuc Mihai Cristian Abstract Prezenta lucrare a pornit de la o observaţie personală din practica, avută c

Prezentarea cursului Didactica Matematicii Oana Constantinescu

al şedinţei ordinare din Dl Secretar face prezenţa: Din cei 27 consilieri în funcţie, 27 consilieri, prezenţi. La primul punct al ordinei d

1. Învaţă-ţi copilul regula lui Aici nu se pune mâna. În medie, un copil din cinci devine victimă a violenţei sexuale, inclusiv victimă a abuzului sex

programă şcolară pentru clasa a 11a, liceu

Parlamentul României - Codul de Procedură Penală din 01 iulie EXTRAS - Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală PARTEA GENERALĂ TIT

Microsoft Word J0007.doc

Microsoft Word - AFTER SCOOL doc

Microsoft Word - Matematika_kozep_irasbeli_javitasi_0911_roman.doc

FIŞA DISCIPLINEI

PowerPoint Presentation

Slide 1

Microsoft Word - decizie_1054_a.doc

Microsoft Word - Deli_Diaconescu_Compatibilitatea_dintre_insolventa_si_procedura_civila.doc

Gheorghe IUREA Adrian ZANOSCHI algebră geometrie clasa a VII-a ediţia a V-a, revizuită mate 2000 standard EDITURA PARALELA 45 Matematică. Clasa a VII-

Microsoft Word - TST docx

Dreptul transporturilor zi.docx

Curtea de Conturi

Investeşte în oameni

UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANA

Consiliul Uniunii Europene Bruxelles, 11 iunie 2019 (OR. en) 9227/19 ADD 1 LIMITE PV CONS 25 ECOFIN 488 PROIECT DE PROCES-VERBAL CONSILIUL UNIUNII EUR

Lege Nr. 97 din pentru modificarea şi completarea Legii nr. 66-XVI din 27 martie 2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilo

Furosemide Vitabalans Annex I_II_ro

Regimul juridic.indd

FIŞA DISCIPLINEI 1. Date despre program 1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi 1.2 Facultatea Facultatea de

Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălți Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Arte Catedra de psihologie CURRICULUM la unitatea de cu

Microsoft Word - decizie_2149_a.doc

GEN

R A P O R T A N U A L A N N U A L R E P O R T

DECIZIA Nr. 9 din referitoare la interpretarea sintagmei „proces penal în curs” cuprinsa în art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind coopera

FEAA_I

Derek Rowntree CUM SĂ STUDIEM O CARTE Învaţă cum să înveţi Fazele studierii unei cărţi (metoda RICAR) Răsfoirea Întrebările Citirea Aducerea aminte Re

ANEXA 1 FARMACIE


Revistă ştiinţifico-practică Nr.1/2018 Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova IMPACTUL CREANȚELOR ȘI DATORIILOR CURENTE ASUPRA DEZVOLTĂRII E

A TANTÁRGY ADATLAPJA

Ce este educaţia Dacă este să analizăm din punct de vedere etimologic, educația vine din latinescul educo-educare, care înseamnă a alimenta, a crește

ExamView Pro - Untitled.tst

Modificările Codului muncii (III). Probleme privind concediile de odihnă: clarificări parţiale

FIŞA DISCIPLINEI 1. Date despre program 1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea de Vest din Timișoara 1.2 Facultatea Facultatea de Economi

Aprobat

CJUE RASTOARNA CAZUL CARACAL – Hotarare monumentala a Curtii de Justitie a Uniunii Europene pe o crima din Lituania, trasa la indigo cu tragedia din C

ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918 DIN ALBA IULIA RO , ALBA IULIA, STR. GABRIEL BETHLEN, NR. 5 TEL:

FIŞA DISCIPLINEI 1. Date despre program 1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi 1.2 Facultatea Facultatea de

Proiectarea Sistemelor Software Complexe

AGENŢIA NAȚIONALĂ PENTRU SOLUȚIONAREA CONTESTAȚIILOR NATIONAL AGENCY FOR SOLVING COMPLAINTS MD-2001, mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 124,

Microsoft Word - BAC sociologie

FIŞA DISCIPLINEI 1. Date despre program 1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi 1.2 Facultatea Facultatea de

DECIZIA nr. 59/ de închidere a investigaţiei declanşate prin Ordinul nr. 552/ al Preşedintelui Consiliului Concurenţei, având ca o

Ce trebuie să ştiţi despre divorţ:

TA

Transcriere:

Revista de Filosofie Analitică Volumul II, 2 o, Iulie-Decembrie 2008, pp. 27-36 J.S. MILL ŞI FILOSOFIA SILOGISMULUI Universitatea din Bucureşti The introductory remarks of this paper insist on clearly delineating the nature of the problem dealt with by Mill in discussing the function and value of the syllogism. Some main objections to his original interpretation of the syllogism are surveyed thereafter and generally found wanting in point of logical accuracy. The author signals out, inter alia, that while Millʹs attack against the conventional description of the syllogism is indeed reminiscent of those found earlier in Skeptics, calling skeptical his own attitude in this matter is rather inappropriate in view of his general turn of mind in epistemology. If, after all, his conclusions on what is ʹreallyʹ going on in syllogistic reasoning strike one as far fetched, this is not to be put on account of some specific flaw in his argument, but is perhaps imputable to the untenability of a consistent empiricism in general. Keywords: syllogism, skepticism, empiricism Privitor la logica formală în accepțiunea actuală a acestei sintagme, Mill s a mărginit, în tratatul său de logică, să recapituleze esențialul din teoria tradițională a opoziției, a inferențelor imediate şi lista modurilor silogistice valide, fără nicio pretenție de inovare sau ameliorare. Aceasta era logica în sens restrâns, unde în viziunea sa şi în viziunea cvasi unanimă a contemporanilor săi, tot ceea ce prezenta interes fusese demult stabilit cu o acuratețe şi rigoare desăvârşite. Dar, după cum se ştie, ea nu reprezenta câtuşi de puțin întreaga logică aşa cum o definea el în monumentalul său Sistem de logică; şi nu reprezenta nici măcar cea mai importantă parte a acesteia, deşi era prin ea însăşi o remarcabilă reuşită intelectuală. Logica formală în sens restrâns este caracterizată de Mill drept logica simplei consistențe, departe de îndrăznețul şi cuprinzătorul său proiect de investigare a ansamblului principiilor şi metodelor utilizate în căutarea adevărului. Recapitularea pătratului opoziției propozițiilor categorice şi a regulilor conversiunii şi contrapoziției este plasată în tratatul lui Mill sub titlul Inferențe aparente, menit să indice statutul lor modest, de transformări doar verbale logic permisibile ale propozițiilor, prin care nu se poate face niciun pas înainte în procesul cunoaşterii. Teoria formală a silogismului nu a fost însă inclusă sub acest titlu, deşi, în lumina analizei întreprinse mai departe a ISSN: 1843-9969 http://www.srfa.ro/rfa/pdf/rfa-ii-2-dragan-stoianovici.pdf

acestui tip de raționament, ar fi putut şi ar fi trebuit, pesemne, să figureze şi ea acolo. Într adevăr, privit doar prin prisma relației dintre valorile de adevăr ale celor trei propoziții din care este alcătuit, un silogism valid nu este, fireşte, nici el decât o transformare analitică, pur verbală, întocmai ca şi inferențele imediate. Decizia lui Mill de a plasa silogistica formală într o secțiune separată a cărții a doua din tratat a fost de bună seamă motivată de ceea ce autorul se pregătea să spună mai departe, în cap. III, privitor la Funcțiile şi valoarea logică ale silogismului; capitol unde revendică în mod apăsat originalitatea, declarându şi dezacordul cu viziunea statornicită. Iată de ce, în discutarea considerațiilor sale inovatoare despre silogism, mi s a părut potrivit să le desemnez drept filosofia silogismului a lui Mill. 1 Silogismul considerat în sine este, într adevăr, şi el, în viziunea lui Mill, o inferență doar verbală, aşadar aparentă, dar când este folosit spre a dovedi ceva, el este, în realitate, un travesti al unei inferențe reale, deşi al uneia de o natură total diferită. În schimb, în spatele subalternării, al conversiunii sau al contrapoziției nu se ascunde niciun fel de inferență reală, încât despre natura şi valoarea acestor inferențe ca instrumente de progres al cunoaşterii nu era nimic de spus. (Studiul şi exersarea lor posedă însă, concede Mill, o importantă valoare pedagogică, ele servind drept mijloace de a ne controla şi a fi conştienți de lungimea şi lățimea propriilor credințe şi aserțiuni). Concepția lui Mill despre ceea ce se petrece în mod real în raționarea silogistică este larg cunoscută, cum sunt de altfel şi numeroasele reacții critice stârnite de ea printre autorii de cărți de logică din vremea sa şi de mai târziu. Va fi, aşadar, suficient aici să reamintesc pe scurt argumentul său, în chip de fundal pentru ceea ce voi avea de spus mai încolo. Mai întâi însă, două observații preliminare. (a) Odată cu lărgirea, curând după epoca lui Mill, a interesului logicienilor pentru forme propoziționale de o complexitate mai mare decât cea a familiarelor propoziții de predicație, problema abordată de el în legătură cu silogismul categoric a fost, în mod corespunzător, rebotezată drept paradoxul deducției. Această primenire, altminteri revoluționară în 1 Dintre numeroasele ediții ale originalului lucrării lui Mill A System of Logic, Ratiocinative and Inductive, ne folosim în cele ce urmează de cea din ediția de Opere complete îngrijită de J.M. Robson (Collected Works of John Stuart Mill, vol. VII; Routledge & Kegan Paul, Toronto, 1981). Pe parcursul capitolului din tratat care ne interesează aici, Mill însuşi folseşte sintagme precum filosofia rațiocinării, caracterul filosofic al silogismului şi filosofia logicii. John Skorupski remarcă în acelaşi sens că Mill şi a scris Sistemul de logică nu ca un contributor la logică sau la ştiință ca atare, ci ca apărător al empirismului în epistemologia ştiinței inclusiv a logicii şi matematicii. Cf. J. Skorupski, Mill on Language and Logic, p. 35 (în Skorupski (ed.) The Cambridge Companion to Mill; Cambridge University Press, Cambridge, 1998). 28

Revista de Filosofie Analitică, II, 2 o, 2008 câmpul logicii formale, nu a adus însă vreo noutate esențială în chestiunea discutată de Mill, care se pune în aceiaşi termeni dacă se pune în general pentru orice fel de raționament deductiv valid. Sensul tezelor lui Mill nu suferă, aşadar, modificări sau restricții în urma reformulării menționate. (b) Argumentarea lui Mill nu suferă vreo limitare nici ca urmare a faptului că este focalizată asupra unei forme particulare de silogism categoric modul Barbara cu minora şi concluzia singulare; ceea ce spune el despre acest mod (cvasi )silogistic poate fi, adică, extins, mutatis mutandis, la orice alt silogism formal valid. Propoziția că toți oamenii sunt muritori spune Mill, reluând în această privință vechea discuție sceptică despre silogism nu poate fi utilizată în chip legitim pentru a dovedi concluzia că Socrate sau vreun alt individ uman, eventual unul încă în viață, este muritor; căci adevărul acestei propoziții singulare este presupus de cel al premisei universale privitoare la totalitatea oamenilor. Cu alte cuvinte: dacă ar exista vreo îndoială în legătură cu mortalitatea unui individ anume, aceeaşi îndoială ar afecta a fortiori propoziția care atribuie mortalitatea tuturor oamenilor. Cercul vicios pare aşadar inevitabil în condițiile în care, potrivit caracterizării curente a unui astfel de silogism, în dovedirea unei propoziții singulare se face uz de o propoziție universală având ca subiect un termen a cărui extensiune cuprinde şi individul desemnat de termenul subiect al concluziei. Dificultatea expusă în aceşti termeni în legătură cu silogismul este, în fond, aceeaşi cu cea semnalată de Sextus Empiricus în Adversus mathematicos; în schimb soluția oferită de Mill, indiferent cât de bine e susținută, este incontestabil nouă şi ingenioasă. Potrivit viziunii sale inovatoare, dovada reală sau ultimă pentru adevărul concluziei unui silogism nu rezidă în cele două premise nominale ale acestuia, dat fiind că cel puțin premisa majoră, universală, nu este şi nu poate fi o cunoştință directă, de observație, ci este ea însăşi inferată. Dovada reală pe care se sprijină concluzia silogistică este, în fapt, aceeaşi cu cea care ar fi produsă ca răspuns la întrebarea privind temeiul credinței în adevărul premisei majore. Or, potrivit viziunii empiriste, nu există niciun alt temei ultim de acest fel în afară de experiență, adică de faptele individuale exprimate prin propoziții de observație. Legătura dintre aceste propoziții de observație şi cea care figurează drept concluzie în silogism poate, ce i drept, să treacă iar uneori şi trece efectiv prin generalizarea exprimată în premisa majoră universală, ceea ce însă nu înseamnă că concluzia este scoasă din acea premisă. Aceeaşi concluzie ar fi putut la fel de bine să fie trasă şi direct din faptele de observație care susțin premisa universală a silogismului, dat fiind că prin interpunerea acesteia nu se adaugă nimic forței probante a respectivelor fapte. O asemenea 29

interpunere, după cum vom arăta numaidecât, nu e cu totul de prisos sau fără însemnătate; dar miezul poziției lui Mill se rezumă în două teze: (a) că orice inferență reală este de la particular la particular; şi (b) că atunci când, totuşi, în dovedirea unei propoziții singulare se foloseşte o premisă universală, adică atunci când dovedirea îmbracă forma unui silogism, procesul de raționare în întregul lui constă din doi paşi distincți: unul de generalizare pornind de la fapte de observație, urmat de unul de descifrare a generalizării astfel obținute. O inferență propriu zisă, adică pasul de la ceva cunoscut la ceva încă necunoscut, se situează integral în primul din cei doi paşi consecutivi. Citez concluzia lui Mill, rezumată în propriile i cuvinte: Orice inferență este de la particulare la particulare. Propozițiile universale sunt doar nişte registre ale unor astfel de inferențe deja efectuate, şi scurte formule pentru efectuarea altora: Premisa majoră a unui silogism este, aşadar, o formulă de acest fel; iar concluzia nu este scoasă din această formulă, ci în conformitate cu ea; adevăratul antecedent logic, premisa reală, fiind faptele particulare din care propoziția universală este obținută (collected) prin inducție. 2 Prin prisma celor spuse până acum, şi cu atât mai mult în lumina a ceea ce vom adăuga în continuare, se impune să recunoaştem că teoria filosofică a silogismului construită de Mill a fost oferită de el nu ca o critică a raționamentului silogistic ca atare, nu ca un atac la adresa acestuia, ci ca o reinterpretare alternativă a lui, în dezacord cu viziunea statornicită şi în consonanță cu o viziune consecvent empiristă despre cunoaştere şi sursele ei. Această reinterpretare nu era menită să discrediteze raționamentul deductiv, ci să ofere o înțelegere a lui capabilă să înlăture obiecția de petitio principii care părea de neevitat dacă silogismul era privit ca mijoc de dobândire de noi cunoştințe. A include interpretarea dată de Mill silogismului în familia atacurilor sceptice împotriva deducției mi se pare, aşadar, neîndreptățit şi derutant. La Mill, spre deosebire de sceptici, nu există nici urmă de neîncredere în cunoaşterea umană, în particular în cea de tip inferențial; el nu a fost un pesimist epistemologic, ci mai degrabă un mare optimist retrospectiv am spune chiar unul prea încrezător, mai cu seamă în privința posibilităților de a stabili legi fiabile şi explicații şi predicții prin subsumare la legi în ştiințele umane. Acum, pe scurt, despre argumentele pozitive ale lui Mill cu privire la funcția proprie a silogismului în procesele de inferență şi cu privire la utilitatea teoriei formale a silogismului. Prezentarea unei inferențe în formă silogistică, deşi în pricipiu vorbind opțională, este potențial asociată cu 2 J.S. Mill, A System of Logic, p. 193. 30

Revista de Filosofie Analitică, II, 2 o, 2008 anumite avantaje; şi tocmai aceste avantaje conferă valoare silogismului şi interes teoriei lui formale, silogisticii. Avantajele constau în explicitarea asemănărilor în temeiul cărora, din ceea ce a fost stabilit într un număr de cazuri, facem inferențe privitoare la noi cazuri, până atunci necunoscute. Această explicitare conferă o mai mare acuratețe şi siguranță în efectuarea de inferențe de la particular la particular. Regulile formale de validitate trebuie privite, în consecință, ca un set de precauții împotriva riscurilor de a efectua inferențe reale în chip neglijent şi posibil greşit. Valoarea ( ) formei silogistice şi a regulilor de utilizare corectă a ei spune Mill nu constă în aceea că ele ar fi, chipurile, forma şi regulile în conformitate cu care se efectuează obligatoriu, sau măcar de obicei, raționamentele; ci în faptul că ne pun la îndemână un mod în care raționamentele pot fi întotdeauna reprezentate şi care, în cazul când acestea sunt neconcludente, este extrem de potrivit pentru a le da în vileag neconcludența. O inducție de la particulare la general, urmată de un proces silogistic de la acest general la alte particulare, este o formă în care putem întotdeauna să turnăm raționamentele, dacă dorim. Nu este o formă în care trebuie neapărat să raționăm, ci o formă în care putem să raționăm şi în care este indispensabil să îmbrăcăm raționamentul atunci când există îndoieli privitoare la validitatea lui. 3 Reinterpretarea dată de Mill silogismului, prin care i se conferă acestuia un rol util, dar subordonat şi auxiliar în procesele de inferență, li s a părut celor mai mulți exegeți extravagantă şi incompatibilă cu statutul eminent de care s a bucurat silogismul potrivit unei viziuni venerabile şi adânc înrădăcinate. Noua sa interpretare era atât de neobişnuită şi de eterodoxă, încât mulți dintre contemporanii lui Mill, precum şi o seamă de autori de mai târziu, nu au putut să şi reprime sentimentul că el trebuie să fi greşit undeva: că a răstălmăcit fie natura propozițiilor universale, fie caracterul de noutate al concluziilor derivate silogistic. Unii au mers atât de departe, încât au suspectat prezența vreunei greşeli flagrante în argumentarea sa şi, ca atare, s au apucat să o localizeze şi să o diagnosticheze. De fapt, aşa cum voi încerca să arăt mai departe, unele din obiecțiile ridicate față de teoria milliană a silogismului au izvorât din răstălmăciri, din atribuirea către Mill a unor vederi pe care niciodată nu le a susținut. În fond, aş zice că multitudinea însăşi a încercărilor de a discredita poziția lui Mill îndreptățeşte bănuiala că 3 J.S. Mill, op. cit., p. 198. Sau, în judicioasa formulare laconică a lui Alan Ryan, deducția este privită de Mill nu ca un proces de dovedire, ci ca unul de testare a dovezilor. Cf. A. Ryan, The Philosophy of John Stuart Mill, ed. a doua; The Macmillan Press Ltd., Londra, 1987, p. xxx. 31

niciunul din autorii cu pricina nu a considerat pe deplin relevante şi convingătoare argumentele avansate de predecesorii săi întru demolarea ei. Mill însuşi a dat replici unora din atacurile, prilejuite de neînțelegeri, împotriva interpretării oferite de el raționamentului silogistic. Începând cu ediția din 1862 a tratatului său, el a adăugat capitolului III al cărții a doua o nouă secțiune ( 8), cuprinzând răspunsurile sale la obiecțiile formulate în cei nouăsprezece ani scurşi de la prima ediție a cărții sale. Pe aceeaşi linie, de explicații şi clarificări suplimentare prilejuite de diferite întâmpinări critice, a adăugat, în 1865, respectivului capitol o nouă secțiune finală, în care a căutat să lămurească până la capăt însuşi statutul problemei în discuție, în funcție de modul mai îngust sau mai larg de definire a obiectului logicii. În două note de subsol una din 1851, cealaltă din 1862 Mill a dat replică tezei că silogismul, aşa cum era descris în mod tradițional, nu comportă o petitio principii, dat fiind că acceptarea unei propoziții universale nu presupune examinarea fiecăruia din cazurile individuale care se subsumează subiectului ei. O atare obiecție reprezintă pesemne cel mai superficial şi gratuit argument împotriva teoriei lui Mill. Că o propoziție genuin universală cuprinde mult mai mult decât suma cazurilor efectiv observate este spune Mill ceva ce el nu a tăgăduit niciodată. Posibilitatea şi realitatea tragerii de concluzii privitoare la cazuri pe care nu le am cunoscut ca atare notează el este un dat de la care toți cei ce discută această chestiune trebuie să pornească. Întrebarea e în ce termeni trebuie desemnate dovezile sau temeiul pe care se sprijină aceste concluzii dacă e mai corect să spunem despre cazul necunoscut că este dovedit de cazurile cunoscute sau că este dovedit de propoziția generală care include deopotrivă ambele mulțimi de cazuri, pe cele cunoscute şi pe cel necunoscut. Eu mă pronunț în favoarea primului mod de exprimare.ʺ4 La fel de naivă şi de pripită mi se pare alegația (formulată şi în manualul de logică al lui Titu Maiorescu) că învinuirea de petitio principii adusă silogismului aşa cum este acesta descris în mod curent i ar fi fost inspirată lui Mill de o alegere nepotrivită a exemplelor. Criticii care formulează această alegație oferă, în contrast cu exemplul mortalității lui Socrate, exemple în care concluzia ne izbeşte ca un adevăr nou şi câteodată surprinzător. Acest mod de a argumenta împotriva lui Mill amestecă însă noutatea în sens psihologic a concluziei cu noutatea ei în sens logico semantic. Or, Mill nu numai că nu a tăgăduit posibila noutate a concluziei în sens psihologic, ci chiar a ținut s o sublinieze: Nu i oare evident scrie el într un loc că pentru persoana căreia i se prezintă silogismul, concluzia poate fi bona fide un 4 J.S. Mill, op. cit., pp. 205 206. 32

Revista de Filosofie Analitică, II, 2 o, 2008 adevăr nou? Oare nu se întâmplă în experiența de fiecare zi să ajungem prin raționament general la adevăruri anterior negândite, la fapte ce n au fost şi nu pot fi direct observate? 5 Problema filosofică în discuție paradoxul inferenței apare tocmai din dificultatea de a împăca acest incontestabil fapt de experiență cu considerentul logic că, pentru a decurge valid, concluzia nu trebuie să treacă dincolo de conținutul de informație al premiselor pe care se sprijină. Insuficient gândite sau prost plasate îmi par a fi şi anumite alte argumente aduse împotriva lui Mill în decursul timpului (şi pe care le voi trece rapid în revistă după cartea lui Petre Botezatu, Valoarea deducției, pp. 85 93): (a) prezența de facto a silogismelor în gândirea efectivă lucru pe care, după cum se vede şi din citatele precedente, Mill nu l a tăgăduit câtuşi de puțin; (b) existența silogismelor în care premisa universală nu este un enunț despre realitate, ci, de pildă, o normă, o comandă sau o decizie, adică ceva emis de câte o autoritate şi nu obținut prin generalizare din fapte observate. O astfel de obiecție se cuvine considerată o ignoratio elenchi, dat fiind că reinterpretarea construită de Mill avea în vedere exclusiv funcția silogismului în discursul descriptiv, nu şi în cel prescriptiv; (c) sugestia lui W. Wundt şi Chr. Sigwart că teoria lui Mill ar putea fi valabilă pentru deducția analitică, nu însă şi pentru cea sintetică, 6 adică pentru una în care cel puțin o premisă este o propoziție sintetică. Lăsând deoparte faptul că însăşi distincția analitic sintetic a devenit între timp subiect de controversă, sugestia cu pricina este oricum irelevantă în cazul lui Mill, care în analiza sa are tot timpul în vedere silogismele cu premise ne analitice, iar propozițiilor analitice nici măcar nu le concede statutul de propoziții genuine, adică purtătoare de valori de adevăr; (d) alegația stranie că imputația de petitio principii adusă silogismului ar fi ea însăşi sofistică, dat fiind că nu atacă validitatea silogsmului, ci doar posibila lui fecunditate în cunoaştere. Întradevăr, problema posibilei utilizări a silogismului în cunoaşterea umană este cea pe care o discută Mill; numai că el nu a gândit niciodată soluția sa la această problemă ca pe un argument împotriva validității formale. Nu numai că nu a confundat cele două perspective în studiul raționamentelor deductive, dar a ținut chiar să sublinieze apăsat deosebirea dintre ele. În sfârşit, lui Mill i s a reproşat că a introdus în logica formală, unde valorile de adevăr ale propozițiilor ce alcătuiesc raționamentul nu prezintă interes, considerații privitoare la stabilirea adevărului pe cale de raționament. Un astfel de reproş care pare a nu fi decât o reformulare a imputării 5 Ibidem, p. 184. 6 cf. P. Botezatu, Valoarea deducției; Editura ştiințifică, Bucureşti, 1971, pp. 88 90. 33

menționate adineauri că Mill ar fi comis în argumentarea sa o substituire sofistică a obiectului în discuție se rezumă, în fond, la a spune că problema funcțiilor şi a valorii cognitive a silogismului nu ține de logica formală. Dar în ce fel ar putea trece asta drept o critică la adresa lui Mill? După cum spuneam deja în cele de mai înainte, Mill însuşi a precizat, în Introducerea tratatului său, că fixează cercetării sale un obiectiv mai amplu şi mai ambițios decât cel urmărit în manualele de logică tradiționale. Iar în secțiunea finală a capitolului care ne interesează aici, adăugată începând cu ediția din 1865 sub titlul Logica formală şi relația ei cu logica adevărului, a ținut să reamintească şi să sublinieze încă odată deosebirea dintre cele două perspective. Logica formală sau de şcoală scrie el acolo cuprinde regulile care determină când anume nişte aserțiuni cu o formă dată implică sau presupun adevărul sau falsitatea altor aserțiuni. 7 Acesta e materialul pe care îl expun manualele de logică tradiționale în legătură cu propozițiile simple categorice; iar familiarizarea cu el reprezintă, în viziunea lui Mill, un ingredient important al educației intelectuale, un mijloc de promovare a bunelor deprinderi de gândire şi de exprimare a ideilor. Obiectivul urmărit în propriul său tratat de logică era însă mult mai larg teoria integrală a stabilirii adevărului inferat, 8 adică o teorie completă şi unificată a metodei ştiințifice. Interpretările sale privind funcția şi valoarea cognitive ale silogismului îşi află locul, de bună seamă, în acea parte a acestui proiect cuprinzător care trece dincolo de inventarierea regulilor formale de operare cu propozițiile. Această parte este un teren de confruntări între viziuni generale, filosofice privitoare la sursele şi mecanismele cunoaşterii, pe când logica în sens restrâns, formală, este filosofic neutră şi tratează propozițiile ca pe nişte obiecte date, indiferent de unde ar proveni şi pe ce s ar sprijini în cele din urmă. Aşa stând lucrurile, imputarea făcută lui Mill că ar fi introdus în logica formală considerații străine de conțnutul şi scopurile ei este, după cum se vede, total lipsită de temei; considerațiile sale inovatoare n au fost introduse de către el în logica formală, ci au fost adăugate la aceasta, cu conştiința limpede că țin de o problematică total diferită. După cum spuneam la început, logica formală transmisă de tradiție era considerată de el deopotrivă corectă şi completă; ceea ce îl nemulțumea era doar concepția filosofică statornicită despre procesul dobândirii de noi cunoştințe cu ajutorul raționamentului. Doar în această perspectivă mult lărgită epistemologică sau metodologică a susținut el o revizuire una radicală şi consecvent empiristă, care potrivit convingerii sale adânci nu putea fi decât de factură inductivistă. Era vorba de o revizuire care 7 J.S. Mill, op. cit., p. 207. 8 Ibidem, p. 206. 34

Revista de Filosofie Analitică, II, 2 o, 2008 nu afecta întru nimic conținutul logicii formale tradiționale, ci doar interpretarea epistemologică a raționamentului. Având în vedere cele de mai sus, conchid că evaluarea critică a interpretării date de Mill silogismului nu trebuia şi nu trebuie să constea în încercări de a da în vileag vreo carență specifică, punctuală în argumentarea sa. Ci trebuie să se focalizeze asupra tenabilității sau nu a unei viziuni globale radical empiriste despre cunoaştere, cum este cea subiacentă interpretării date de el silogismului; şi, mai specific, asupra preocupării empiriste pentru pretinsele temeiuri sau surse ultime ale cunoaşterii. Chestiunea se reduce, finalmente, la modul cum este gândit statutul cognitiv al propozițiilor universale. Dacă premisele universale din silogisme nu sunt privite ca mijloace de dovedire a unor concluzii privitoare la fapte particulare, imputatia de petitio principii pur şi simplu nu şi află locul. Premisa majoră a unui silogism în Barbara, de pildă, poate fi într adevăr privită nu ca un adevăr anterior acceptat, ci ca o ipoteză ce urmează a fi testată prin derivarea din ea a unor consecințe particulare. Într o astfel de utilizare a silogismului, nu mai este vorba de transmiterea adevărului de la premise la concluzie, ci de retransmiterea eventualei falsități de la concluzie la premise. În aceste condiții, incluziunea conținutului semantic al concluziei în cel al premiselor nu doar că nu este stânjenitoare pentru funcția silogismului, ci este o condiție necesară a validității acestei proceduri de testare. Aceasta e în esență replica dată viziunii lui Mill despre silogism de către empiriştii logici. 9 K. Popper ar fi dat a fortiori aceeaşi replică, dacă ar fi zăbovit să discute explicit vederile lui Mill despre funcția silogismului în cunoaştere; cu deosebirea, fireşte, că empiriştilor logici le rămâne, aidoma lui Mill, să se confrunte cu nu mai puțin agasanta problemă a justificării raționale a inducției, care pentru Popper nu se pune, dat fiind că el contestă de a dreptul însăşi realitatea raționamentului inductiv. Aş spune, în încheiere, că putem transpune la cazul lui Mill judecata emisă de B. Russell despre Hume în a sa Istorie a filosofiei occidentale. Hume afirmă Russell acolo a dus până la ultima concluzie epistemologia empiriştilor britanici şi făcând o consecventă, a făcut o necredibilă. Reinterpretarea originală, viguros şi îngrijit articulată a funcției silogismului oferită de către Mill, întrucât ne apare totuşi stranie şi anevoie de acceptat, ar furniza astfel un alt exemplu de învederare neintenționată a impasului la care trebuie să ajungă empirismul consecvent, cel puțin în unele din variantele lui. Chiar dacă este esențialmente negativă, teoria epistemologică a 9 De pildă, în manualul de logică al lui M. R. Cohen şi E. Nagel. 35

silogismului oferită de Mill poate fi astfel considerată o contribuție la mai buna înțelegere a implicațiilor teoriei consecvent empiriste despre cunoaşterea inferențială. Bibliografie BOTEZATU, P. Valoarea deducției; Editura ştiințifică, Bucureşti, 1971. COHEN, M. R. & E. Nagel An Introduction to Logic and Scientific Method; Routledge & Kegan Paul, Londra, 1949 (1934). KNEALE, M. & W. Kneale The Development of Logic; Oxford University Press, 1962. MILL, J.S. A System of Logic, Ratiocinative and Inductive: Being a Connected View of the Principles of Evidence and the Methods of Scientific Investigation; în Robson, J.M. (ed.) Collected Works of John Stuart Mill, vol. VII; Routledge & Kegan Paul, Toronto, 1981 (1974). POPPER, K.R. Conjectural Knowledge: My Solution to the Problem of Induction; în Popper, K.R. Objective Knowledge: An Evolutionary Approach; Oxford University Press, 1995 (1972). PRIOR, A.N. Logic, Traditional; în Edwards, P. The Encyclopedia of Philosophy, vol. 5 6; Collier Macmillan, New York, 1967, pp. 41 42. RYAN, A. The Philosophy of John Stuart Mill, ed. a doua; The Macmillan Press Ltd., Londra, 1987 (1970). SKORUPSKI, J. Mill on Language and Logic; în Skorupski, J. (ed.) The Cambridge Companion to Mill; Cambridge University Press, Cambridge, 1998. WOODS, J. John Stuart Mill (1806 1873); în Argumentation, nr. 13, 1999. 36