COLECŢIA ALMA MATER Colecţie apărută sub îngrijirea Prof. Dr. Iolanda Mitrofan
Camelia Maria DINDELEGAN, este lector universitar doctor la Universitatea din Oradea, Facultatea de Științe Socio-Umane, Departamentul de Psihologie, psiholog principal autonom-psihologie clinică, supervizor în psihologie clinică; cu studii și specializări în: Psihoterapii cognitive şi comportamentale, Psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale, Psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, Psihologia muncii și transporturilor, atestate de către Colegiul Psihologilor din Romania; studii postdoctorale în Psihologie Clinică, Institutul de Cercetări Avansate de Psihologie Clinică, Universitatea Babeș-Bolyai în colaborare cu Albert Ellis Institute-New York, iar din 2007 este doctor în Psihologie Clinică la Universitatea din Bucureşti. Din anul 2001 pe lângă activitatea didactică își începe preocuparea pentru psihologia clinică şi în cadrul Spitalului Clinic Municipal Dr. Gavril Curteanu, Secția Psihiatrie din Oradea, în calitate de psiholog principal autonom, iar din 2009 este coordonator al Laboratorului de Psihologie Clinică şi Terapii Nemedicamentoase. Din anul 2005, lucrează în paralel și în cadrul practicii private cu clienți cu diferite probleme emoționale și comportamentale; evaluare psihodiagnostică și intervenții cognitiv-comportamentale. Camelia Dindelegan a participat la numeroase cursuri şi stagii de formare organizate în țară și în străinătate, burse (Erasmus-Barcelona), granturi de cercetare, membru în cinci Studii Internaţionale de Cercetare Ştiinţifică Clinică, Conferinţe şi Simpozioane naţionale şi internaţionale (peste 60 de participări). A publicat numeroase articole în ţară şi în străinătate (peste 40 de publicaţii). Este coautor a 10 cărţi, şi 7 cărţi ca unic autor, dintre care amintim: Elemente de psihopatologie și psihologie clinică (2004), Scheme cognitive în depresie (2008), Psihopatologie şi Psihologie Clinică Vol. I şi II (2010), Psihopatologie şi Psihologie Clinică (vol. I), ediţia a II-a revizuită şi adăugită (2012) etc. Autoarea este membru a mai multor asociaţii de profil: membru al Asociaţiei Psihologilor din România, membru al Colegiului Psihologilor din România, membru al Asociaţiei Europene de Consiliere (E.A.C.), membru al Asociaţiei Române de Hipnoză şi Psihoterapie Cognitivă şi Comportamentală (RAHCBP), membru al Asociaţiei Psihologilor Şcolari din România, membru în colectivul de redacţie Revista de Psihologie Şcolară (revistă BDI, www.ceeol.com).
Camelia Dindelegan Incursiune în psihopatologie și psihologie clinică Editura SPER Colecţia Alma Mater, nr. 30 Bucureşti, 2012
2012 Editura SPER SPER CONS EDIT SRL ISBN 978-606-8429-13-7 Editura SPER acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS) Toate drepturile sunt rezervate Editurii SPER. Nicio parte a lucrării nu poate fi copiată, tradusă, reprodusă în niciun fel fără acordul scris al editurii. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DINDELEGAN, CAMELIA MARIA Incursiune în psihopatologie şi psihologie clinică / Camelia Dindelegan. - Bucureşti : Editura SPER, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-8429-13-7 616.89 159.97 Director general: Iolanda Mitrofan Director editorial: Sorina Daniela Dumitrache Tehnoredactare și corectură: Violeta Pavelescu Design Copertă: Mihaela Șchiopu Difuzare Editura SPER Bucureşti, Bd. Chişinău nr. 12, Sector 2 Tel./ Fax 031.104.35.18 Email: sperpsi@gmail.com; comenzi.sper@gmail.com Web: http://www.sper.ro
Cuprins INTRODUCERE ABSTRACT RÉSUMÉ 11 13 16 CAPITOLUL 1. PSIHOLOGIA CLINICĂ 1.1. Repere teoretice 19 Cap. 2. TULBURĂRILE DE PERSONALITATE 2.1. Delimitări conceptuale 23 2.2. Diagnosticul pentru tulburările de personalitate 25 2.3. Evaluarea tulburărilor de personalitate conform DSM-IV 27 2.4. Tulburarea de personalitate paranoidă 29 2.4.1. Prevalenţa şi factorii etiopatogenetici 29 2.5. Tulburarea de personalitate schizoidă 30 2.5.1. Prevalenţa şi factorii etiopatogenetici 30 2.6. Tulburarea de personalitate schizotipală 31 2.6.1. Prevalenţă şi factori etiopatogenetici 32 2.7. Tulburarea de personalitate antisocială 32 2.7.1. Prevalenţa şi factorii etiopatogenetici 33 2.8. Tulburarea de personalitate borderline 34 2.8.1. Prevalenţa şi factorii etiopatogenetici 35 2.9. Tulburarea de personalitate histrionică 36 2.9.1. Prevalenţa şi factorii etiopatogenetici 36 2.10. Tulburarea de personalitate narcisistică 37 2.10.1. Prevalenţa şi factorii etiopatogenetici 37 2.11. Tulburarea de personalitate evitantă 38 2.11.1. Prevalenţa şi factorii etiopatogenetici 39 2.12. Tulburarea de personalitate dependentă 39 2.12.1. Prevalenţa şi factorii etiopatogenetici 39 2.13. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă 40 2.13.1. Prevalenţa şi factorii etiopatogenetici 41 2.14. Teorii asupra tulburărilor de personalitate 41 2.14.1. Abordări din punct de vedere genetic ale tulburărilor de personalitate 41 2.14.2. Teorii psihodinamice asupra tulburării de personalitate 42 2.14.3. Abordarea socială a tulburării de personalitate 43 2.14.4. Abordarea cognitiv-comportamentală a tulburării de personalitate 44 CAP. 3. SCHIZOFRENIA 3.1. Prezentare generală 47 3.2. Simptomele schizofreniei 48
3.2.1. Delirul 48 3.2.2. Halucinaţiile 49 3.2.3. Gândire şi limbaj dezorganizat 50 3.2.4. Comportament catatonic dezorganizat 50 3.2.5. Simptomele negative 51 3.2.6. Simptomele prodromale şi reziduale 52 3.3. Tipuri de schizofrenie 52 3.3.1. Schizofrenia paranoidă 52 3.3.2. Schizofrenia hebefrenică (dezorganizată) 53 3.3.3. Schizofrenia catatonică 53 3.3.4. Schizofrenia nediferenţiată şi reziduală 54 3.4. Prevalenţa schizofreniei în funcţie de sex 54 3.5. Teorii biologice ale schizofreniei 55 3.5.1. Factorii genetici în schizofrenie 55 3.5.2. Anomalii structurale ale creierului 57 3.5.3. Teoria dopaminei 58 3.6. Teorii psihosociale privind schizofrenia 59 6.1. Stresul şi schizofrenia 59 3.6.2. Interacţiunile din familie şi schizofrenia 60 3.7. Terapii biologice în schizofrenie 61 3.8. Terapii psihosociale în schizofrenie 63 3.9. Terapii comportamentale, cognitive şi sociale 63 3.10. Terapia în familie 65 3.11. Cultura, genul şi integrarea bio-psiho-socială în schizofrenie 65 CAP. 4. TULBURĂRILE DISOCIATIVE ŞI SOMATOFORME 4.1. Tulburările disociative 67 4.1.1. Tulburarea de identitate disociativă 68 4.1.2. Fuga disociativă 73 4.1.3. Amnezia disociativă 74 4.1.4. Tulburarea de depersonalizare 76 4.2. Tulburările somatoforme 76 4.2.1. Tulburarea de conversie 77 4.2.1.1. Teorii ale tulburării de conversie 77 4.2.1.2. Tratamentul pentru tulburarea de conversie 79 4.2.2. Tulburarea de somatizare şi tulburarea algică 80 4.2.2.1. Teorii ale tulburării de somatizare şi ale tulburării algice 81 4.2.2.2. Tratamentul pentru tulburarea de somatizare şi tulburarea algică 82 4.2.3. Hipocondria 82 4.2.4. Tulburarea dismorfică corporală 83 CAP. 5. TULBURĂRI PRIVIND CONSUMUL DE SUBSTANŢE 5.1. Bazele teoretice privind drogurile 87 5.1.1. Conceptul de drog. 87 5.1.2. Clasificarea drogurilor 88 5.2. Efectele grave ale consumului de droguri 89 6
5.2.1. Personalitatea adolescentului consumator de droguri 93 5.3. Modele teoretice privind dependenţa de droguri 95 5.3.1. Teoria condiţionării clasice 97 5.3.2. Teoria condiţionării operante 98 5.3.3. Teoria socială. 100 CAP. 6. ALCOOLISMUL 6.1. Aspecte teoretice privind alcoolul 103 6.1.1. Noţiuni introductive şi scurt istoric privind alcoolismul 103 6.1.2. Delimitări conceptuale 103 6.1.3. Epidemiologia consumului de alcool şi băuturile alcoolice 105 6.1.4. Clasificarea alcoolismului 106 6.2. Consumul de alcool şi complicaţiile induse de alcool 109 6.2.1. Personalitatea alcoolicului 112 6.2.2. Consumul de alcool la adolescenţi 117 6.3. Diferenţele de gen şi vârstă în consumul de alcool 121 6.4. Studii în domeniu 122 6.5.. Efectele psihologice ale consumului de alcool 123 6.6. Alcoolismul ca formă a depresiei 124 6.6.1. Stilul cognitiv al alcoolicului 126 6.6.2. Alcoolul şi cogniţia socială 129 6.7. Modele teoretice privind alcoolismul 130 6.7.1. Teorii ale consumului, abuzului şi dependenţei de alcool 130 6.7.2. Teoria psihanalitică 130 6.7.3. Teoria biologică 134 6.7.4. Teoria emoţional-neurofiziologică 138 6.7.5. Teorii cognitiv-comportamentale asupra alcoolismului 139 CAP. 7. TULBURĂRILE ALIMENTARE 7.1. Prezentare generală 143 7.2. Anorexia nervoasă 144 7.2.1. Epidemiologia anorexiei nervoase 146 7.2.2. Perspective istorice asupra anorexiei nervoase 146 7.3. Bulimia nervoasă 146 7.3.1. Epidemiologia bulimiei nervoase 148 7.4. Tulburarea mâncatului compulsiv 148 7.5. Regimul şi tulburările alimentare 149 7.6. Similarităţi şi diferenţe de gen în tulburările alimentare 150 7.7. Familiile şi personalitatea persoanelor cu tulburări alimentare 151 7.8. Teorii biologice ale tulburărilor alimentare 154 7.9. Psihoterapia în cazul anorexiei nervoase 155 7.10. Psihoterapia în cazul bulimiei nervoase 157 7.11. Terapiile biologice 158 CAP. 8. TULBURĂRILE SEXUALE 8.1. Clasificarea tulburărilor sexuale 159 7
8.2. Disfuncţiile sexuale 159 8.2.1. Ciclul răspunsului sexual 159 8.2.2. Tulburarea dorinţei sexuale 161 8.2.3. Tulburările de excitaţie sexuală 162 8.2.4. Tulburări orgasmice 162 8.2.5. Tulburările algice sexuale 164 8.2.6. Cauze ale disfuncţiilor sexuale 164 8.2.6.1. Cauze biologice 164 8.2.6.2. Factorii de relaţionare 166 8.2.6.3. Trauma 167 8.2.6.4. Atitudini şi credinţe 168 8.2.6.5. Factori culturali şi sociali 169 8.2.7. Tratamentul disfuncţiilor sexuale 169 8.2.7.1. Terapiile biologice 170 8.2.7.2. Terapie sexuală 170 8.2.7.3. Terapia de cuplu 172 8.2.7.4. Psihoterapie individuală 172 8.3. Parafiliile 173 8.3.1. Fetişismul 174 8.3.2. Sadismul şi masochismul sexual 175 8.3.3. Voyeurismul, frotteurismul şi exhibiţionismul 175 8.3.4. Pedofilia 176 8.3.5. Tratament pentru parafilii 177 8.4. Tulburarea de identitate sexuală 177 8.4.1. Cauze şi tratament în tulburarea de identitate sexuală 178 CAP. 9. TULBURĂRI ALE CONTROLULUI IMPULSIV 9.1. Delimitări conceptuale 179 9.1.1. Dezinhibiția 179 9.1.2. Copilăria ca factor important în dezvoltarea tulburărilor controlului 180 impulsiv 9.2. Dependența de jocuri de noroc compulsive și patologice 181 9.2.1. Ce este dependența de jocuri de noroc? 181 9.2.2. Care sunt cauzele și factorii de risc în dependența de jocuri de 182 noroc? 9.2.3. Rolul adicției în jocurile de noroc 185 9.2.4. Care sunt simptomele dependenței de jocuri de noroc și cum este 186 diagnosticată dependența de jocuri de noroc? 9.2.5. Care este tratamentul pentru dependența de jocuri de noroc? 188 9.2.5.1. Tratament medicamentos 188 9.2.5.2. Intervenția psihoterapeutică în dependența de jocuri de noroc 189 9.2.6. Care sunt efectele negative și complicațiile care apar în urma 191 dependenței de jocuri de noroc? 9.3. Dependența de internet 191 9.3.1. Prezentare generală și studii în domeniu 191 9.3.2. Factorii de risc privind folosirea abuzivă a internetului 193 8
9.3.3. Semne și simptome ale dependenței de internet sau a dependenței de 194 calculator 9.3.3.1. Aspecte neuropsihologice al dependenţei de internet 195 9.3.4. Dificultatea în a determina diagnosticul de dependență de internet la 196 adolescenți 9.3.5. Implicații și recomandări pentru adolescenţi 198 9.3.5.1. Dependența de Internet: jocurile de noroc online și alte tipuri de 201 dependență pe internet 9.3.6. Tratament psihoterapeutic în dependența de internet 201 BIBLIOGRAFIE 203 9
INTRODUCERE Volumul de faţă abordează problema tulburărilor psihice şi a tratamentelor acestora, sigur, cu accent, prin detaliile oferite, pe tratamentele psihologice. Tulburările psihice care au un tablou clinic format din semne şi simptome predominant psihologice şi care implică mecanisme etiopatogenetice predominant psihologice, necesită tratamente psihologice. În acest caz tratamentele medicamentoase, deşi importante în ameliorarea condiţiior clinice şi obligatorii în situaţii de criză, sunt, etiologic vorbind, doar simptomatice şi nu vizează cauza tabloului clinic. Tulburările care au un tablou clinic dominant de semne şi simptome psihologice, dar au mecanisme etiopatogenetice somatice, necesită în primul rând un tratament medical. În acest caz tratamentul psihologic este unul simptomatic, care poate modifica nu boala în sine, ci reacţiile la boală, calitatea vieţii şi funcţionarea socială a pacientului; în acest caz rolul diagnosticului diferenţial este foarte important şi psihologii trebuie să fie atenţi la această categorie, care poate induce în eroare, sugerând că, având simptome psihologice, este necesar în primul rând un tratament psihologic. Aşa cum spuneam mai sus, în acest caz, ca şi în cazul în care tabloul clinic este somatic, iar etiologia tot somatică, tratamentul psihologic este simptomatic, ameliorând experienţa subiectivă a bolii şi consecinţele ei psihosociale. O categorie aparte este situaţia în care semnele/simptomele sunt somatice, dar cauzele sunt psihologice. Pentru psiholog este adesea o provocare a face psihoterapie cu această categorie de bolnavi, deoarece, având simptomatologie somatică, ei nu înţeleg clar şi nu acceptă uşor rolul factorilor psihologici în generarea ei; acest lucru reflectă lipsa culturii psihologice şi prezenţa unui model biomedical ortodox şi puternic, nu doar la nivelul unui segment larg de profesionişti din domeniul sănătăţii, ci şi la nivelul simţului comun. Fiind remarcabil prin complexitate, consider că volumul de față este o sursă importantă pentru studenții și profesioniștii în domeniu, fiind totodată util, mai ales prin cazuistica pe care o prezintă și celor interesați de problematica complexă a practicii clinice. Prof. Aaron T. Beck univ. dr. Daniel David Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca 11