REZUMAT RESUME Teza de doctorat intitulată CERCETĂRI PRIVIND POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL ZONEI MONTANE A JUDEŢULUI ARAD are în componenţă două părţi: o parte de fundamentare teoretică şi una de cercetare. Structura tezei este următoarea: rezumat (în limba română şi limba engleză), introducere, şase capitole, bibliografie şi concluzii. Partea I, în componenţa căreia intră primele două capitole ale tezei, reprezintă o sinteză a informaţiilor de specialitate existente în sursele bibliografice din ţară şi din străinătate. Primul capitol al tezei,,studiu PRIVIND NOŢIUNEA DE TURISM ŞI EVOLUŢIA ACESTUIA pune accent pe clarificarea noţiunii de turism şi urmărirea evoluţiei acestuia la nivel naţional. Turismul joacă un rol important în viaţa economică şi socială, acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultură şi civilizaţie al oamenilor. Turismul prezintă o complexitate în continuă creştere, în plan economic sintetizează rezultatele unui mare număr de activităţi, în plan psiho-social, se constituie ca o modalitate superioară de organizare a timpului liber. Deşi apariţia turismului se pierde în negura timpurilor şi, în consecinţă, din cauza lipsei unor informaţii istorice nu se poate stabili o dată exactă a detaşării sale ca activitate distinctă, se pare totuşi că unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai vechi timpuri. Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti, geografi, psihologi şi sociologi. Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele geografului Strabon. Turismul este considerat în primul rând, o formă de recreere alături de alte activităţi şi formule de petrecere a timpului liber. El presupune mişcarea temporară a oamenilor spre destinaţii situate în afara reşedinţei obţinute şi activităţile desfăşurate în timpul petrecut în acele destinaţii. Astfel, turismul se prezintă ca o activitate complexă, cu o multitudine de alternative, cu încărcătură economică semnificativă, poziţionată la intersecţia mai multor ramuri şi sectoare economice. Se remarcă o evoluţie în timp a categoriilor de cazare, pornind de la componenta clasică, vila (existentă încă din perioada antică romană), cunoscută şi sub numele de casă de odihnă sau tratament, caracteristică până la jumătatea secolului trecut şi dominantă în aproape toate staţiunile balneoturistice din România; cabana, unitate adaptată turismului montan; hotelul, iniţial prezent mai ales în marile oraşe, pentru ca apoi să se extindă şi să devină adeseori dominant ca şi volum de locuri, dar şi ca impact. În perioada postbelică a fost reconsiderată o altă formă de cazare tradiţională hanul turistic devenit motel prin adaptarea funcţională la specificul turismului automobilistic; popasul turistic, adaptat de asemenea unui turism de masă cu o mobilitate accentuată rutieră. 1
Numărul unităţilor de cazare a crescut în ultimii ani în special datorită apariţiei unor noi forme de cazare (pensiuni rurale, urbane şi agroturistice, hoteluri pentru tineret). Cu toate acestea, numărul locurilor de cazare pe toate tipurile de unităţi şi categorii, în ultimii zece ani, a scăzut datorită retrocedării imobilelor naţionalizate (în special vile turistice) şi schimbării destinaţiei unor structuri. Capitolul doi,,cercetări PRIVIND EVOLUŢIA ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI urmăreşte evoluţia agroturismului în România, subliniindu-seurmătoarele etape de parcurs: -etapa orientării asupra activităţilor turistice din mediul rural; -etapa creionării şi elaborării formelor adecvate de organizare a turismului rural şi agroturismului; -etapa de dezvoltare a turismului rural. Spaţiul românesc este printre puţinele din Europa unde se mai păstrează, încă nealterate, valenţele tradiţionale, spirituale, cu precădere cele etnofolclorice, viaţa social-economică şi mediul înconjurător. Prin aceste calităţi, mediul rural oferă condiţii favorabile dezvoltării turismului rural şi agroturismului. Satele româneşti dispun de resurse turistice de mare varietate: tradiţii şi valori etnofolclorice, monumente istorice şi de artă, cadrul natural nepoluat şi cu potenţial divers. Agroturismul, ca formă particulară a turismului rural, trebuie să fie practicat de fermieri şi gospodari ca o activitate secundară, agricultura rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. Agroturismul, ca formă particulară a turismului rural, este limitat la nivelul gospodăriei ţărăneşti, prin valorificarea cadrului natural, a ofertei de cazare şi a serviciilor agroturistice, având o ofertă de cuprindere mai restrânsă decât turismul rural. Astfel, el poate fi privit din următoarele puncte de vedere: - al structurii de primire turistică: ca element de valorificare a excedentului spaţiului de cazare existent într-o gospodărie, care este amenajat şi pregătit pentru primirea clienţilor-turişti; - al activităţilor: ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodărie în vederea consumului de către clienţii-turişti care sosesc în spaţiul rural cu dorinţa de a-şi satisface motivaţiile sosirii prin implicare directă, activă dar neremunerată; - al economiei locale: ca o sursă de realizare şi sporire a veniturilor locale. Primele,,iniţiative şi,,căutări în ruralul românesc, având caracter turistic mai bine conturat, datează încă din anii 1920-1930, procesul fiind stopat, în formă incipientă, de evoluţiile ulterioare, nefavorabile din punct de vedere politic. Între 1968-1975, au fost introduse forme de amenajare turistică, asemănătoare cu cele ale modelului francez (crearea asociaţiilor locale ale gazdelor) şi au fost identificate aşezările rurale reprezentative din punct de vedere turistic, selecţionate prin prisma valorilor etno-folclorice şi culturale deţinute şi a atractivităţii cadrului natural. O particularitate a agroturismului constă în aceea că prin prezenţa condiţiilor favorabile de desfăşurare în peste 60% din cuprinsul ţării contribuie la introducerea în circuitul intern şi internaţional a unei părţi însemnate a potenţialului turistic al ţării noastre. 2
Agroturismul prezintă unele particularităţi: reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţiu de cazare existent în gospodăria ţărănească; proprietarul desfăşoară, de regulă în paralel şi activităţi cu specific agricol (cultivarea plantelor, creşterea animalelor etc.); turiştilor li se oferă posibilitatea, în scop de recreere, să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului, culegerea fructelor, mulsul vacilor, pescuit, prelucrarea produselor agricole, prepararea hranei etc.); în multe situaţii reprezintă o activitate secundară, activitatea agricolă, în gospodăria proprie, rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit; contribuie la dezvoltarea durabilă a resurselor turistice, menţinerea diversităţii naturale, culturale, etnografice etc.; constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural, cu potenţialul său natural, agricol, economic, turistic, socio-uman. Capitolul trei al tezei intitulat,,studiul ZONEI MONTANE ROMÂNEŞTI ŞI A POTENŢIALULUI AGROTURISTIC AL ACESTEIA face trecerea la partea a doua a tezei de doctorat şi este orientat spre clarificarea unor aspecte legate de noţiunea de potenţial turistic şi zona montană. În prima parte a capitolului este definit potenţialul turistic şi este subliniat rolul important pe care acesta îl are în dezvoltarea şi diversificarea activităţilor turistice, de aceea, a apărut necesitatea stabilirii unor criterii de clasificare a atracţiilor turistice. Cea mai utilizată clasificare este realizată după conţinutul potenţialului turistic: Potenţial antropic; Potenţial natural. Am făcut de asemenea o descriere detaliată a potenţialului natural şi antropic care prezintă importanţă pentru activitatea agroturistică. Zona montană din România constituie 32,7% din suprafaţa totală. În România delimitarea zonei montane este reglementată prin legislaţia naţională. Aceasta cuprinde teritorii aflate în 28 judeţe, cu 826 comune şi 3536 sate componente. Zona montană este populată de 2.905.377 locuitori (cca. 13,2% din populaţia ţării) din care 1.307.869 agricultori. Numărul gospodăriilor este de 954.922, din care 815.813 deţinătoare de teren agricol. În spaţiul montan din ţara noastră au fost efectuate de-a lungul timpului numeroase observaţii, studii şi cercetări de geografie, geologie, climatologie, hidrologie, pedologie, vegetaţie, faună, ecologie, silvicultură, zootehnie, sociologie etnografie, artizanat, medicină, arhitectură, economie şi multe altele. Faptul că spaţiul rural este mai defavorizat din punct de vedere agricol este completat prin alte atuuri, ca de exemplu geografia greu de egalat. Datorită acestor atuuri pot să apară, în spaţiul rural, activităţi complementare, care să genereze venituri suplimentare pentru completarea mijloacelor de 3
subzistenţă. Între aceste posibile activităţi se înscriu turismul rural şi agroturismul, care determină populaţia din zona urbană să cunoască tradiţiile, alimentaţia agroalimentară. Cazarea în zonele turistice rurale montane a vizitatorilor poate reprezenta o afacere. Gama de servicii oferite oaspeţilor poate fi extinsă prin organizarea de excursii, vizite la meşteri populari, echitaţie, desfăşurarea şcolilor de vară, etc. În unele zone montane, cum este de exemplu Bran- Moeciu, concurenţa a început să-şi spună cuvântul, iar turiştii au pretenţii din ce în ce mai mari. Judeţul Arad face obiectul cercetării celui de-al patrulea capitol al tezei,,cercetări PRIVITOARE LA ELEMENTELE DE POTENŢIAL AGROTURISTIC NATURAL ŞI ANTROPIC AFERENTE JUDEŢULUI ARAD. Judeţul este al şaselea ca mărime din România, este situat în vestul ţării şi se întinde pe 7,754 km 2, reprezentând 3,2% din suprafaţa României. Se învecinează la nord cu judeţul Bihor, la est cu judeţele Hunedoara şi Alba, la sud cu judeţul Timiş şi în vest cu Ungaria. Potenţialul turistic al judeţului Arad este unul de mare valoare. Îmbinarea armonioasă a formelor de relief, climatul favorabil, elementele faunistice și de floră, prezenţa apelor minerale și abundenţa monumentelor istorice și de arhitectură fac din acest areal o veritabilă zonă de convergenţă turistică. Dintre cele mai reprezentative obiective turistice naturale ale judeţului Arad. Amintim rezervaţiile naturale Peștera Valea Morii (comuna Moneasa), Dosul Laurului și Baltele Gurahonţ (comuna Gurahonţ), Runcu-Groși (comuna Bârzava), Poiana cu narcise Rovina și Balta Rovina, (orașul Ineu), Balta Șoimoș (orașul Lipova), Pădurea Sic (comuna Cărand), Peștera lui Duţu (comuna Săvârșin), Locul fosilifer Monoroștia (Comuna Bârzava), Locul fosilifer Zăbalţ (comuna Ususău), Pădurea de stejar pufos de la Cărand (comuna Cărand), Sărăturile (comuna Socodor), Arboretul Macea (comuna Macea), Prundul Mare (Parcul Natural Lunca) și parcul natural Lunca Mureșului ce se desfășoară atât pe teritoriul judeţului Arad cât și pe teritoriul judeţului Timiș. Fondul turistic antropic al judeţului poate fi reprezentat de obiective turistice de mare valoare precum Cetatea Aradului (municipiul Arad), Cetatea Șoimoș (orașul Lipova), Castelul Macea (comuna Macea), biserica de lemn (comuna Brazii), biserica Pogorârea Sfântului Duh (comuna Hălmagiu), biserica Înălţarea Domnului (Comuna Pleșcuţa), mănăstirea Hodoș Bodrog (Comuna Pecica), biserica Adormirea Maicii Domnului (comuna Hălmagiu), biserica Radna (orașul Lipova), fortificaţia Sântana (orașul Sântana), toate acestea fiind monumente istorice si de arhitectură ce aparţin patrimoniului naţional, dar şi elemente precum populaţia, sau economia. Dinamica activităţilor turistice va fi urmărită prin prisma mai multor indicatori descriptivi ai acestui tip de activitate economică, şi anume: elementele care condiţionează dezvoltarea activităţilor turistice, zonele turistice şi localitaţi cu funcţiuni turistice, tipurile de turism practicabile în judeţ, baza materială reprezentată prin numărul şi evoluţia diferitelor categorii de unităţi de primire a turiştilor, numărul şi evoluţia locurilor de cazare în unităţile existente şi activitatea turistică. Pe parcursul capitolului cinci,,descrierea DINAMICII ŞI A POTENTIALULUI AGROTURISTIC AL JUDEŢULUI ARAD este urmărită într-o primă etapă dinamica activităţii turistice a judeţului Arad. 4
În partea a doua se urmăreşte o descriere etnografică pe zone a realului arădean, iar ultima parte urmăreşte zona montană. Dezvoltarea activităţilor turistice desfăşurate în judeţul Arad este condiţionată atât de elemente de favorabilitate, cât şi de factori restrictivi. - potenţialul turistic natural (condiţiile fizico-geografice) specific judeţului Arad favorizează dezvoltarea turismului. Existenţa unui relief variat, relativ proporţionat (deşi predomină câmpiile), care scade altitudinal de la est spre vest, a unui climat temperatcontinental cu influenţe oceanice şi numeroase areale cu topoclimat de adăpost (depresiunile Hălmagiu, Almaş-Gurahonţ, Moneasa, Culoarul Mureşului), extensiunea apreciabilă a suprafeţelor forestiere, prezenţa unor rezervaţii naturale (Rezervaţia naturală mixtă Dealul Mocrea-Ineu de 107,2 ha, aflată în administrarea Romsilva SA, Rezervaţia naturală mixtă Moneasa) şi parcuri dendrologice (Parcul dendrologic Mocrea-Ineu, de 8 ha, formează împreună cu conacul din satul Mocrea un complex atractiv pentru turişti, Parcul dendrologic al oraşului Ineu, de 12 ha), existenţa unor izvoare minerale (ape carbogazoase alcaline la Moneasa, carbogazoase feruginoase în Dealurile Lipovei) crează premise naturale cu impact pozitiv nemijlocit asupra desfăşurării activtăţilor turistice; - potenţialul turistic antropic se constituie într-un alt element de favorabilitate pentru activităţile economice turistice şi este reprezentat de obiectivele istorice (cetăţile de piatră de la Şoimuş, Şiria şi Dezna, peste 20 de castele (la Macea, Curtici, Şofronea, Şiria, Pâncota, Conop, Săvârşin, Birchiş etc., mănăstiri monumente istorice şi arhitecturale (Hodoş-Bodrog, Lipova, Radna etc.), biserici (Bodeşti, Hălmagiu, Luncuşoara, Ţărmure, Ioneşti etc.)), etnografice (centre de producere a ceramicii la Bârsa, Târnăviţa, port popular la Şicula, Bârsa, Buteni, obiceiuri folclorice tradiţionale, cum ar fi Târgul de fete de pe Muntele Găina, Târgul Sărutului de la Hălmagiu) şi economie rurală (mori de apă la Rădeşti, Valea Mare, Iacobini, Vârfurile, Roşia), edilitare, vestigii industriale (tren clasic, locomotive cu aburi, hale, instalaţii industriale în Arad); - poziţia geografică a judeţului Arad în partea vestică a ţării, prezenţa punctelor de trecere a frontierei (Nădlac, Vărşand, Turnu - rutiere şi Curtici cel mai important punct feroviar de trecere a frontierei din ţară), existenţa unei reţele dense de căi rutiere (E68, E671, DN7A), de căi ferate naţionale şi europene (punct important în reţeua naţională şi pe magistrala Paris Istambul), a Aeroportului Internaţional Arad (recent modernizat) fac din judeţul Arad principala poartă de intrare a fluxurilor turistice din Europa şi favorizează circulaţia turistică de tranzit şi de afaceri; - dezvoltarea conceptului de agroturism a determinat pe unii dintre proprietarii caselor din spaţiul rural să presteze servicii în domeniul turismului; în prezent în spaţiul rural arădean funcţionează 13 unităţi agro-turitice, dintre care 11 sunt clasificate cu 3 şi 2 margarete, acestea concentrând 78% din numărul total de locuri de cazare; În ciuda factorilor identificaţi ca fiind favorabili pentru desfăşurarea activităţilor turistice, acest tip de activitate economică nu se află, ca valoare a veniturilor rezultate, ca mărime a fluxurilor de forţă de muncă implicată, de populaţie deservită cu diferite produse turistice, la nivelul celor desfăşurate în alte judeţe ale tării. 5
Zona montană cuprinde jumătatea de est a judeţului şi se remarcă prin prezenţa a două masive muntoase: munţii Codru-Moma şi munţii Zarandului. Ţinutul muntos din jumătatea de est a judeţului, de la Depresiunea Gurahonţului şi până la poalele Muntelui Găina, a rămas masiv românesc, fiind şi partea cea mai conservatoare din punct de vedere etnografic. Ocupaţiile principale ale locuitorilor din satele judeţului Arad au fost şi au rămas agricultura şi creşterea vitelor. Firesc, în funcţie de condiţiile pe care le oferă cadrul natural, ponderea acestor ocupaţii este mai mare sau mai mică. Dintre meşteşugurile care s-au practicat şi se mai practică încă în judeţul Arad merită a fi amintite olăritul, ţesutul, împletiturile de nuiele, prelucrarea lemnului, prelucrarea pieilor. Aceste meşteşuguri au apărut şi s-au dezvoltat datorită bogăţiei materiei prime care se găsea în zonă, dar uneori şi pentru că reprezenta cea mai importantă sursă de venit pentru bugetul sătenilor. Diversitatea formelor de relief, a etniilor care trăiesc în acest judeţ, precum şi influenţa regiunilor istorice şi etnografice vecine, au dat naştere unor bogate tradiţii continuate şi în prezent. Se remarcă, din acest punct de vedere, Târgul de pe Muntele Găina a cărui vechime se pierde în negura veacurilor, fiind un prilej de întâlnire între locuitorii a cinci judeţe (Alba, Arad, Bihor, Hunedoara, Cluj). El se ţine an de an, în cea mai apropiată duminică de sărbătoarea Sfântului Ilie. Cu o vechime respectabilă sunt şi nedeile din Munţii Zărandului (Nedeea de la Vidra aprilie, Nedeea de la Tăcăşele în luna Iulie), rugile de pe Valea Mureşului (la Bârzava, Săvârşin, Petriş etc.) sau hramurile mănăstirilor (Hodoş Bodrog, Feredeu, Izbuc, Maria Radna). Ultimul capitol al tezei,,valorificarea POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI MONTANE A JUDEŢULUI ARAD PRIN INTERMEDIUL UNUI PLAN DE MANAGEMENT propune un plan de management pentru valorificarea potenţialului turistic al zoni montan arădene. În cadrul zonei montane arădene nu se conturează, în prezent decât o arie cu favorabilitate pentru dezvoltare economică şi socială: - F2. Sebiş Gurahonţ: oraşul Sebiş şi comunele Dezna, Gurahonţ, Almaş. Zona se remarcă prin prezenţa industriei prelucrătoare (confecţii şi echipamente de maşini), turism relativ dezvoltat (Moneasa), echipare tehnico-edilitară relativ bine dezvoltată. Areale cu favorabilitate redusă la dezvoltare sunt în partea de nord (parţial D3 Nordic) şi partea sud-estică şi estică ( D2 Estic-Sud-Estic) - D2. Estic Sud-Estic: comunele Bârsa, Şiştarovăţ, Birchiş, Hălmăgel, Brazii, Buteni, Chişindia, Conop, Dieci, Hălmagiu, Petriş, Săvârşin, Tauţ, Vărădia de Mureş, Vârfurile, Bârzava, Bata, Hălmăgel, Pleşcuţa, Şilindia, Şiştarovăţ, Ususău. Zona se remarcă prin slaba dezvoltare a activităţilor industriale, agricultură neperformantă, de tip montan, infrastructură tenică şi socială deficitară, insuficienta dezvoltare turistică în raport cu potenţialul zonei, mortalitate infantilă ridicată, natalitate mică, îmbătrînirea populaţiei,densitate mică a populaţiei. Totuşi în cadrul acestei zone se conturează o arie de posibilă ieşire din stadiul de subdezvoltare a localităţilor situate pe cursul Mureşului: Vărădia de Mureş, Săvârşin, Bata, Bârzava. - D3. (2) Nordic parţial: comunele Archiş, Beliu, Cărand, Craiva, Hăşmaş, Igneşti. 6
Caracterizate prin slaba dezvoltare a activităţilor industriale, potenţial turistic insuficient valorificat, predominaţa activităţilor din silvicultură, slabă dezvoltare a serviciilor sociale, scăderi de populaţie, spor migrator ridicat, natalitate mică, îmbătrînirea populaţiei, accesibilitateredusă la infrastructura de transport. Însăşi cei care locuiesc în mediul rural trebuie să fie principalii actori în activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari, însă, ospitalitatea tradiţională a ţăranului trebuie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică, oferind vizitatorului consumator satisfacţia cazării civilizate şi în acelaşi timp posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi. Obiectivul principal al acestui plan propus de noi este valorificarea potenţialului turistic al zonei montane a judeţului Arad. La realizarea acestui obiectiv central concură mai multe obiective specifice: - Îmbunătăţirea infrastructurii turistice; - Studierea existenţei şi a posibilităţilor de centralizare a resurselor existente; - Implicarea locuitorilor din zona montană a judeţului în activităţi care pot aduce venituri alternative; - Realizarea unor sate de vacanţă cu locuri de campare, inclusiv prin strămutarea unor case tradiţionale valoroase din punct de vedere arhitectural; - Instruirea tinerilor pe domeniul agroturism; - Acordarea de consultanţă pentru proprietarii de pensiuni din zonele rurale. Rezultatele aşteptate reprezintă finalitatea planului, justificarea existentei sale. De obicei ele sunt cantitative şi calitative. Trebuie să fie măsurabile, vizibile şi specifice, reprezentând, de fapt, atingerea obiectivelor propuse. Pentru a se asigura buna funcţionare a planului este bine ca fiecărui obiectiv stabilit iniţial să-i coincidă un rezultat, pentru validare. Este un lucru clar că pentru implementarea planului este nevoie şi de resurse umane adecvate. Toate obiectivele care concură la aplicarea acestui plan, inclusiv dotarea tehnică, sunt condiţionate de un factor esenţial: resurselefinanciare. Transformarile nu sunt uşor de realizat,,,paşii spre altceva decât ceea ce este acum, par a fi făcuţi cu timiditate şi cu puţină susţinere, lipsindu-le siguranţa. Organismele de coordonare a activităţii turistice româneşti în general, activtăţii turistice rurale în special, urmează să-şi facă mai mult simţită prezenţa, prin specialiştii care lucrează în domeniu. Dacă avem în vedere că multe activităţi din agroturism se desfăşoară aproape la voia întâmplării, îndrumarea, consultanţa şi coordonarea se manifestă cu acţiune necesară. Teza se finalizează cu o serie de concluzii şi referinţele bibliografice. 7