THE ORTHODOX CHURCH OF STREI, HUNEDOARA COUNTY Andreea-Roxana Brădățan (Oatu) PhD Student, 1 Decembrie 1918 University of Alba Iulia Abstract:This church was built in the 13th century (possibly at the end of the century), a fact demonstrated by the Romanic architectural elements: the robust tower with a conical roof, the windows - both with columns having the bases and square capitals as well as the two narrow windows - and the overlapping elements of the early Gothic: the vault in cross on the ogives as well as the broken arch opening of the portal from the west). A church of rough or faced stone, with thick walls of 0.85 m, plastered on the ship and the altar. Similar to the Orthodox Church of Sânămârie Orlea of Haţeg but in a more modest way, it seems to have been the chapel of the local aristocraticfamily. Restored in the years 1970-1972 by the painter Nicolae Sava, the interior and exterior painting was dated to the second half of the 14th century and was believed to have been made by three contemporary painters with a predominantly Roman style in which inserted Gothic elements. There are shared opinions about the name of the principal painter, Grozie or Ambrozie, who in other interpretations would be the founder of the church, but it is certain that three distinct styles, belonging to different artists, are delimited. The first painter, possibly Grozie, painted the lower register of the southern wall of the ship (St. Nicholas, saints and saints) and the apse, where the portrait of the artist appears on the southwestern side and the inscription that generated a series of contradictory interpretations. His style seems to refer to the North-Italian painting and Giotto but in a Byzantine approach. The second painter, noticed only after the 1970-1972 restoration, painted the northern side of the altar (frieze with the Apostles), the inferior register of the apse (the seven bishops) and the eastern wall of the ship. It has a style with a primary Renaissance accent, but it retains numerous Byzantine icons. The third painter is stylistically different from the other two, with his iconographic approach proving to be an artist from Transylvania of the XIV century, formed in the Byzantine Romanian environment. He is the author of the painting that represents the builders of the place, but also of the votive painting and the portrait of St. Gheorghe on the ground floor of the tower. The chromatic gamut, the static aspect of the characters and the graphism of the representations totally differ from the other two painters. From the outer painting, completely covered with plaster after the nineteenth century (when still seen in the south-eastern corner, St. Christopher carrying Jesus Jesus on his left shoulder), the portrait of the Savior in the tomb "Vir dolorum", in the time of the western portal. It is appreciated by art historians as a successful work of the late Romanesque. It is believed that the painting was donated by the local census family, and the portrait on the eastern wall of the ship, under the protection of Archangel Michael, belongs to the possible founder of the painting, Peter, the son of Zaicu of Strei. Keywords: Romanic, Grozie, Ambrozie, Byzantine, Transylvania. Biserica ortododoxă din Strei este un lăcaş de cult din piatră brută, construit la sfârşiul secolului al XIII-lea, ce se află pe marginea răsăriteană a platouluicare coboară brusc spre valea Streiului încadrată de ambele laturi de munţii Sebeşului, spre est, şi ai Pădurenilor spre vest 1. Perioada construcţiei este confirmată de stilul arhitectonic în care se suprapun influenţe ale stilului romanic: turnul robust cu acoperiş conic, ferestrele- atât cele cu coloane ce au bazele şi capitelurile pătrate precum şi cele două ferestre înguste şi influenţe ale stilului gotic timpuriu: 1 Virgil Vătăşianu, Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara, Cluj, Tipografia Cartea românească S.A., 1930, p. 2. 294
bolta în cruce pe ogive precum şi deschiderea în arc frânt a portalului dinspre apus. Construcţia a fost realizată din piatră brută, tencuită în dreptul naosului şi în dreptul altarului, cu ziduri groase de 0,85 metri, această capelă a familiei cneziale locale 2 avînd o un aspect general asemănător cu biserica Sântămărie Orlea din Haţeg dar într-o variantă mai modestă. Pe lângă piatra brută, element de bază al construcţiei, se regăsesc diferite alte materiale, în cantitate redusă, cum ar fi lemnul, ţigla şi cărămida de tip recent, de provenienţă locală dar şi materiale aduse de la ruinele antice ale staţiunii Călan, aflate în apropiere, cum ar fi piatra din talia bisericii, câteva blocuri de piatră zidite la baza clopotniţei şi cărămizi de tip roman 3. Se consideră că pictura a fost donată de către familia cnezială locală, iar portretul de pe peretele răsăritean al navei, aflat sub protecţia arhanghelului Mihail, aparţine posibilului ctitor al picturii, Petru, fiul lui Zaicu din Strei 4 şi a fost datată ca aparţinând celei de a doua jumătăţi a secolului al XIV-lea. Analiza stilistică evidenţiază contribuţia a trei zugravi contemporani, cu un stil preponderent romanic în care s-au inserat elemente gotice 5. Din pictura exterioară, acoperită în întregime cu tencuială după secolul XIX (când încă se mai vedea în colţul sud-estic, sfântul Cristofor purtându-l pe Iisus copil, pe umărul stâng) se mai păstrează portretul Mântuitorului în mormânt, tip Vir dolorum, în timpanul portalului vestic. Este apreciată de către istoricii de artă ca fiind o lucrare reuşită a romanicului târziu 6. Grozie sau Ambrozie este considerat a fi numele pictorului principal deşi există păreri împărţite în ceea ce îl priveşte, în unele interpretări acest nume ar aparţine ctitorului bisericii. În mod cert se delimitează trei stiluri diferite, aparţinând unor artişti diferiţi. Primul zugrav, posibil Grozie, a pictat registrul inferior al peretelui sudic al navei (sfântul Nicolae, sfinţi şi sfinte) şi absida, unde, în partea sud-vestică, apare portretul artistului şi inscripţia care a generat o serie de interpretări contradictorii. Stilul său pare să facă trimitere spre pictura nord-italiana şi Giotto dar într-o abordare bizantină. Al doilea zugrav, remarcat abia după restaurarea realizată în anii 1970-1972 de către pictorul Nicolae Sava, a pictat latura nordică a altarului (friza cu sfinţii Apostoli), registrul inferior al absidei (cei şapte episcopi) şi peretele estic al navei. Are un stil cu accent renascentist primar dar care păstrează numeroase elemente iconografice bizantine. Cel de al treilea zugrav se deosebeşte stilistic de ceilalţi doi, prin abordarea sa iconografică dovedinduse a fi un artist din Transilvania secolulului XIV, format în mediul românesc bizantin. El este autorul picturii care îi reprezintă pe constructorii lăcaşului dar şi al tabloului votiv şi al portretului sfântului Gheorghe de la parterul turnului. Gama cromatică, aspectul static al personajelor şi grafismul reprezentărilor îl deosebesc total de ceilalţi doi pictori 7. O apropiere de arta apuseană se poate remarca în pictarea Apostolilor, de fapt în dispunerea lor în interiorul bisericii. Astfel, dacă în arta bizantină care este caracteristică bisericilor din Ţara Românească şi Moldova, ei sunt reprezentaţi în cilindrul cupolei sau aleatoriu, pe zidurile naosului, la biseica din Strei, ca şi la Sântămărie Orlea, ei sunt pictaţi în semicercul absidei, ca în Italia 8. 2 Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe hunedorene, Reşiţa, Editura Eftimie Murgu, 2011, pp. 59-60. 3 Virgil Vătăşianu, Vechile biserici de piatră româneşti, pp. 2-4. 4 Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe, p. 62. 5 Idem, p. 60. 6 Idem, p. 61. 7 Idem, pp. 60-61. 8 I. D. Ştefănescu, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Bucureşti, Editura Meridiane, 1973, p.57. 295
O altă influenţă apuseană se poate observa în scena Judecăţii de Apoi care, în cazul bisericii din Strei, ca şi în cazul bisericii Sântămărie Orlea a fost pictată în naos, pe peretele sudic, în Portret de zugrav 9. Strei. grupul drepţilor distingându-se o figură ce poartă veşminte în stilul italian al secolelor XIII- XIV 10. Analiza plastică a trei dintre lucrările care se găsesc în biserica din Strei ne oferă o idee despre frumuseţea ansamblului pictural de odinioară, astăzi puternic afectat de timp, vandalizat încă din vechime şi cu şanse mici să reziste în viitor. Portret de zugrav. Deşi este o lucrare degradată, presupusul autoportret al pictorului principal, Grozie încă mai poate să fie analizat. În poziţie de rugăciune, pictorul apare reprezentat lângă sfântul Nicolae, căruia îi dedică munca sa, ca unui sfânt protector. Cromatic se remarcă doar două culori, roşu englez, predominant în toată pictura bisericii şi albastrul din fundal cu rol de contrast rece pentru elementele calde. Desenul este fin, concis, caligrafic iar proporţiile personajului, longiline. Chipului tânăr, oval şi fără barbă i s-au scrijelit ochii dar chiar şi în prezenţa zgârieturilor care întinează pictura, trăsăturile se pot ghici cu usurinţă, observându-se gura mica, nasul subţire, sprâncenele uşor conturate. Pictorul poartă un acoperământ pentru cap, cu ciucure lung, specific breslei sale iar haina sa are un guler înalt care îi acoperă parţial capul. Fecioara cu Pruncul şi patru Apostoli. Apostolii, realizaţi probabil de către cel de al doilea zugrav, sunt grupaţi câte patru, fiecare dintre ei fiind încadrat de o arcadă individuală. În mod neobişnuit, într-unul dintre grupuri apare reprezentarea Fecioarei Maria cu Pruncul, de tip Eleusa 11. Fecioara cu Pruncul şi patru Apostoli. 12. Compoziţional, lucrarea este statică fără să 9 Marius Porumb, Pictura românească din Transilvania, Cluj, Editura Dacia, 1981, p. 14, fig. 12. 10 I. D. Ştefănescu, Iconografia artei bizantine, p.158. 11 Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998, p. 385. 12 Idem, p. 386. 296
fie rigidă, Apostolii părând a fi surprinşi în mijlocul unei conversaţii, privind unii către alţii, gesticulând moderat, unul dintre ei adresându-se Fecioarei. Paleta cromatică se axează pe culori calde, dominate de roşu englez ce se regăseşte la veşminte, precum şi la arcadele de deasupra sfinţilor. Ocrul înlocuieşte aurul nimburilor şi este întâlnit de asemenea la veşminte în timp ce albastrul ceruleum, aşezat în fundal, echilibrează şi răcoreşte vizual compoziţia. Lucrarea are un puternic accent decorativ, chiar şi în lipsa ornamentelor, fiind lipsită de umbre şi lumini, culorile fiind aşezate plat iar liniile trasate precis, cu duct continuu. Sfânt 13. Sfânt. O pictură care poate să fie analizată cu uşurinţă datorită stării bune de conservare, reprezintă un sfânt binecuvântând, probabil Sfântul Nicolae, realizat de cel de al doilea pictor. Compoziţia este armonioasă, cu desenul curat, sintetic, decorativ, cu alternări de ornamente şi de suprafeţe plate. Cromatica este simplă, fără nuanţe sau tonuri, reducându-se la roşu englez şi albastru cenuşiu care probabil a fost iniţial un albastru întunecat. Sfântul binecuvânteaza privind direct în faţă, calm şi maiestuos, strângând la piept Evanghelia. Deasupra umerilor săi sunt redaţi miniatural Iisus, binecuvântând de asemenea şi Fecioara Maria, aplecată protector, părând a ţine în mâini un brâu. Chipul este modelat delicat de lumini şi umbre, cu un aspect plastic în contrast cu decorativismul veşmintelor şi cu clădirea alăturată. Ca şi în cazul altor portrete din biserică, ochii celor trei personaje au fost scrijeliţi. Aureolele lor sunt pictate în roşu peste care s-a intervenit cu un ornament simplu, ritmat, realizat cu ocru auriu. 13 Idem. 297
Concluzii Biserica ortodoxă din Strei. Sec. XIII 14. Considerată a fi unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură medievală românească 15, biserica din Strei ocupă sau ar trebui să ocupe un loc aparte în patrimoniul cultural naţional. Veşmântul pictural, puternic degradat, realizat de meşteri diferiţi, încă păstrează o unitate cromatică dată de simplitatea paletei, o căldură vizuală datorată culorilor calde predominante, o eleganţă sobră în lipsa aurului şi a ornamentelor bogate. Arhitectura Transivaniei medievale este o întâlnire a stilurilor romanic, gotic şi bizantin care s-au împletit, presărate de cele mai multe ori cu accente artistice locale ce au creat un amestec original şi nemaiîntâlnit în alte zone ale ţării. Astfel, capela familiei cneziale din Strei, unul dintre cele mai vechi monumente medievale naţionale, păstrează şi ilustrează principiile arhitecturale şi plastice ale perioadei şi zonei. BIBLIOGRAPHY Dobrei Florin, Bisericile ortodoxe hunedorene, Reşiţa, Editura Eftimie Murgu, 2011. Porumb Marius, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998. Porumb Marius, Pictura românească din Transilvania, Cluj, Editura Dacia, 1981. Ştefănescu, I. D., Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Bucureşti, Editura Meridiane, 1973. Vătăşianu Virgil, Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara, Cluj, Tipografia Cartea românească S.A., 1930. 14 Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe, p. 470. 15 Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche, p. 385. 298