COMISIA EUROPEANĂ Bruxelles, 25.9.2019 C(2019) 6631 final ANNEX ANEXĂ la RECOMANDAREA COMISIEI privind punerea în aplicare a noilor dispoziții referitoare la contorizare și facturare din Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică RO RO
Anexă Cuprins 1. INTRODUCERE... 2 1.1. Contextul juridic și contextul de politică... 2 1.2. Domeniul de aplicare și obiectul prezentului document... 2 1.3. Prezentarea generală a modificărilor referitoare la contorizarea și facturarea energiei termice... 3 2. OBLIGAȚIA DE CONTORIZARE (ARTICOLUL 9A)... 5 3. OBLIGAȚIA DE SUBCONTORIZARE [ARTICOLUL 9B ALINEATUL (1)]... 7 4. OBLIGAȚIA SPECIFICĂ DE A SUBCONTORIZA APA CALDĂ MENAJERĂ ÎN PĂRȚILE REZIDENȚIALE ALE CLĂDIRILOR NOI [ARTICOLUL 9B ALINEATUL (2)]... 8 5. NORME DE REPARTIZARE A COSTURILOR PENTRU ENERGIA TERMICĂ [ARTICOLUL 9B ALINEATUL (3)]... 9 6. CITIREA LA DISTANȚĂ (ARTICOLUL 9C)... 11 6.1. Tranziția către dispozitive care pot fi citite de la distanță... 11 6.2. Dispozitivele instalate după 25 octombrie 2020... 13 6.3. Înlocuirile sau adăugările de dispozitive individuale de subcontorizare în instalațiile existente... 14 6.4. Instalații existente... 15 6.5. Considerații privind verificarea și asigurarea aplicării... 16 7. INFORMAȚII PRIVIND FACTURAREA ȘI CONSUMUL (ARTICOLUL 10A)... 17 7.1. Termenii utilizatori finali și clienți finali... 17 7.2. Cine este responsabil pentru informațiile privind facturarea și consumul?... 18 7.3. Facturarea pe baza consumului real... 19 7.4. Autocitire... 20 7.5. Disponibilitatea datelor și protecția vieții private... 21 7.6. Accesul pe cale electronică la facturi și informații privind facturarea... 22 8. COSTURILE DE ACCES LA INFORMAȚIILE PRIVIND CONTORIZAREA, FACTURAREA ȘI CONSUMUL (ARTICOLUL 11A)... 23 9. CERINȚE PRIVIND FACTURAREA ȘI INFORMAȚIILE REFERITOARE LA CONSUM... 24 9.1. Facturarea anuală pe baza consumului real... 24 9.2. Informații frecvente referitoare la facturare sau la consum... 24 9.2.1. Situațiile în care este necesară furnizarea de informații de mai multe ori pe an... 24 9.2.2. Frecvența minimă necesară... 26 9.2.3. Scutiri în afara sezoanelor de încălzire/răcire... 26 9.2.4. Distincția dintre furnizarea și punerea la dispoziție a informațiilor... 26 9.2.5. Conținutul informațiilor referitoare la facturare sau la consum furnizate de mai multe ori pe an 27 9.3. Informații minime incluse în factură... 28 9.3.1. Facturarea pe baza consumului real/a citirii repartitoarelor de costuri pentru energia termică 28 9.3.2. Facturi care nu au la bază consumul real/citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică... 32 1
1. INTRODUCERE 1.1. Contextul juridic și contextul de politică Articolele 9, 10 și 11 din Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică ( DEE ) și anexa VII la aceasta vizează contorizarea și facturarea consumului individual de energie. Modificările referitoare la contorizare și facturare, introduse prin revizuirea DEE prin intermediul unei directive de modificare 1, cuprind, în principal: - adăugarea unor noi dispoziții juridice, aplicabile în mod specific energiei termice, și anume articolele 9a, 9b, 9c, 10a, 11a și anexa VIIa și - eliminarea energiei termice din domeniul de aplicare al dispozițiilor inițiale ale DEE (articolele 9, 10, 11 și anexa VII). În ceea ce privește contorizarea și facturarea energiei electrice, corpusul legislativ existent al UE a fost consolidat în cadrul unei reformări a Directivei privind piața energiei electrice, care a fost adoptată ca parte a pachetului Energie curată pentru toți europenii. Pentru gaze, legiuitorul (Parlamentul European și Consiliul) a inclus, la articolul 24 alineatul (14), în cadrul revizuirii DEE, o clauză de reexaminare pentru a asigura faptul că necesitatea unor modificări similare este luată în considerare în baza unei evaluări sau a unei propuneri a Comisiei cel mai târziu până la 31 decembrie 2021. Pe scurt, DEE revizuită modifică în mod substanțial dispozițiile privind contorizarea și facturarea în ceea ce privește cerințele aplicabile energiei termice. Pentru energia electrică, aceste dispoziții rămân nemodificate până la aplicarea noilor dispoziții din Directiva reformată privind piața energiei electrice începând cu 1 ianuarie 2021 2 ; pentru gaze, dispozițiile rămân nemodificate până când și cu excepția cazului în care legiuitorul adoptă alte modificări. 1.2. Domeniul de aplicare și obiectul prezentului document Prezenta recomandare are scopul de a facilita aplicarea eficace și coerentă a dispozițiilor DEE privind contorizarea și facturarea energiei termice. Aceasta completează parțial și înlocuiește parțial orientările publicate deja de către Comisie. Nota de orientare din 2013 a Comisiei privind articolele 9-11 3 rămâne relevantă pentru energia electrică și gaze, deoarece dispozițiile inițiale ale DEE privind energia electrică și gazele rămân în vigoare pentru moment. Totuși, pentru energia termică au fost modificate sau 1 Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 328, 21.12.2018, p. 210-230). 2 A se vedea articolele 70 și 73 din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE. 3 SWD(2013) 448 final, Bruxelles, 6.11.2013, https://eur-lex.europa.eu/legalcontent/en/txt/?qid=1416394987283&uri=swd:2013:448:fin. 2
clarificate numeroase aspecte și, prin urmare, nota din 2013 va fi relevantă doar parțial după expirarea termenului pentru transpunerea dispozițiilor revizuite (25 octombrie 2020) 4. De asemenea, Comisia a publicat orientări specifice pentru subcontorizarea energiei termice în clădirile cu mai multe unități 5. Abordarea generală a acestor orientări rămâne valabilă, la fel ca numeroase recomandări ale acestora. 1.3. Prezentarea generală a modificărilor referitoare la contorizarea și facturarea energiei termice Principalele diferențe introduse în cadrul DEE revizuite pentru cerințele de contorizare și facturare în ceea ce privește aprovizionarea cu energie termică sunt următoarele: introducerea noțiunii de utilizatori finali, în plus față de noțiunea de client final deja existentă. Aceasta vizează, în special, clarificarea faptului că drepturile la informații privind facturarea și consumul (articolul 10a) se aplică și consumatorilor fără contracte individuale sau directe cu furnizorul de energie utilizată în sistemele colective de încălzire, răcire și producere de apă caldă din clădirile cu mai multe apartamente și clădirile mixte; o distincție mai clară între contorizare și subcontorizare (articolele 9a și, respectiv, 9b); cerința explicită ca statele membre să publice criteriile, metodologiile și procedurile utilizate pentru acordarea scutirilor de la cerința generală de subcontorizare din clădirile cu mai multe apartamente și clădirile mixte [articolul 9b alineatul (1)]; cerința necondiționată clarificată de a subcontoriza apa caldă menajeră din părțile rezidențiale ale clădirilor noi cu mai multe apartamente și ale clădirilor noi mixte [articolul 9b alineatul (2)]; noua cerință obligatorie ca statele membre să dispună de norme transparente și disponibile publicului privind repartizarea costurilor [articolul 9b alineatul (3)]; introducerea cerințelor privind citirea la distanță pentru contoare și repartitoarele de costuri pentru energia termică (articolul 9c); consolidarea cerințelor pentru informații frecvente referitoare la facturare și la consum oriunde sunt disponibile dispozitive care pot fi citite de la distanță (de două sau de patru ori pe an începând cu 25 octombrie 2020 și lunar începând cu 1 ianuarie 2022) (articolul 10a și anexa VIIa); 4 În special, principiile stabilite la punctele 19-26, 50-54 și 56 din nota din 2013 sunt relevante și pentru noile dispoziții care vizează energia termică. 5 Guidelines on good practice in cost-effective cost allocation and billing of individual consumption of heating, cooling and domestic hot water in multi-apartment and multi-purpose buildings ( Orientări privind bunele practici în ceea ce privește repartizarea rentabilă a costurilor și facturarea consumului individual de încălzire, răcire și apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente și clădirile mixte ), empirica GmbH Communication and Technology Research (Comunicare și cercetare tehnologică), Simon Robinson, Georg Vogt, decembrie 2016 https://ec.europa.eu/energy/en/studies/specific-guidance-sub-meteringthermal-energy-multi-unit-buildings-implementation-articles-9. 3
introducerea unor informații mai utile și complete referitoare la facturare, bazate pe date privind consumul ajustate în funcție de variațiile climatice, inclusiv comparații relevante și noi elemente, cum ar fi informațiile privind mixul energetic aferent și emisiile de gaze cu efect de seră (GES), precum și privind procedurile disponibile de depunere a plângerilor sau mecanismele de soluționare a litigiilor (anexa VIIa). 4
2. OBLIGAȚIA DE CONTORIZARE (ARTICOLUL 9A) Noul articol 9a este format din două alineate, fiecare dintre acestea elaborând câte o cerință similară cu cele corespunzătoare din DEE inițială, și anume din articolul 9 alineatul (1) primul paragraf și din articolul 9 alineatul (3) primul paragraf. Împreună, acestea constituie obligația generală de a contoriza aprovizionarea cu energie termică. Articolul 9a alineatul (1) cuprinde cerința generală de a asigura faptul că clienții finali 6 sunt dotați cu contoare 7 care reflectă cu acuratețe consumul lor real de energie. Spre deosebire de articolul 9 alineatul (1) din DEE inițială, această cerință nu este supusă niciunor condiții. Dispoziția nu include cerința ca respectivele contoare să furnizeze informații despre timpul efectiv de utilizare. Articolul 9a alineatul (2) cuprinde o cerință mai specifică privind instalarea unui contor la schimbătorul de căldură sau la punctul de livrare în cazul în care energia termică pentru o clădire este furnizată de la o sursă centrală care deservește mai multe clădiri sau de la un sistem de încălzire centralizată ori de la un sistem de răcire centralizată. Această dispoziție fusese inclusă deja în articolul 9 alineatul (3) din DEE inițială. În numeroase situații, cerințele celor două dispoziții menționate mai sus se suprapun și conduc la același rezultat: acest lucru este valabil atunci când clientul final este aprovizionat cu energie termică exclusiv în scopuri legate de o singură clădire (în mod tipic pentru încălzirea spațiilor și pentru producerea de apă caldă menajeră). De asemenea, acest lucru este valabil atunci când o clădire este împărțită în mai multe unități, fiecare având propriul său schimbător de căldură/propria sa substație și în care ocupantul fiecărei unități este un client final care are propriul său contract direct cu rețeaua de încălzire centralizată/răcire centralizată 8. În ambele cazuri, dispozițiile de la articolul 9a implică necesitatea de a instala un contor la punctul de livrare/schimbătorul de căldură pentru spațiile fiecărui client final individual. Totuși, cerințele sunt, de asemenea, complementare. În principiu, consumul poate să aibă loc în afara unei clădiri, de exemplu în scopul procesării energiei termice utilizate pe un sit industrial. Conform articolului 9a alineatul (1), aprovizionarea de acest tip trebuie, de asemenea, să fie contorizată. În mod similar, unii clienți finali pot fi aprovizionați pentru mai multe clădiri. Cu titlu de exemplu, un client final poate fi aprovizionat pentru mai multe clădiri de la aceeași rețea de termoficare. Dacă toate aceste clădiri sunt conectate la rețea printr-un singur punct, articolul 9a alineatul (1) în sine ar impune un singur contor. Totuși, în astfel de cazuri, articolul 9a alineatul (2) vizează să asigure faptul că se determină inclusiv 6 Consumatorul final este definit la articolul 2 punctul (23) din DEE ca fiind o persoană fizică sau juridică care achiziționează energie pentru propriul său consum final. 7 În comparație cu articolul 9, articolul 9a nu se referă la contoare individuale. Această diferență nu schimbă domeniul de aplicare al cerinței și este destinată doar consolidării distincției mai clare dintre contorizare și subcontorizare și dintre clienții finali și utilizatorii finali. În DEE revizuită, termenul individual este utilizat în principal în contextul subcontorizării. 8 Această situație nu este obișnuită, dar se întâlnește. O situație obișnuită este cea în care există mai mulți utilizatori finali, dar un singur client final a se vedea, de asemenea secțiunea 7.1. 5
consumul individual al fiecărei clădiri 9. Un alt exemplu ar putea fi un amplasament mare, de exemplu o bază militară, care are propria instalație ce furnizează încălzire, răcire sau apă caldă menajeră pentru mai multe clădiri de pe amplasament. În acest caz, ar fi relevant articolul 9a alineatul (2) [dar nu articolul 9a alineatul (1)]. Situațiile care implică sisteme de stocare a energiei termice pot să ridice anumite semne de întrebare cu privire la aplicarea articolului 9a. Un exemplu poate fi situația în care mai mulți clienți finali, utilizatori finali sau mai multe clădiri conectate la un sistem de stocare a energiei termice în acvifer (ATES) sunt aprovizionate cu energie termică dintr-o sursă geotermală subterană de mică adâncime colectivă. În acest caz, sistemul nu trebuie să fie considerat neapărat un sistem de termoficare conform articolului 9a alineatul (1) 10 și nici o sursă centrală de încălzire sau apă caldă menajeră conform articolului 9a alineatul (2), cu condiția ca: energia termică să fie furnizată la o temperatură care trebuie să fie ridicată cu ajutorul unor pompe de căldură individuale pentru a fi utilă pentru încălzirea spațiilor sau pentru producerea de apă caldă menajeră și energia necesară pentru funcționarea pompelor de căldură să nu facă parte din serviciu, dar să fie plătită în mod individual de către fiecare client final sau utilizator final 11. În acest caz, contorizarea energiei termice la temperatură scăzută nu este necesară conform articolului 9a. De asemenea, în cazul în care un astfel de sistem este reversibil și furnizează și răcire, contorizarea răcirii obținute din sistemul de stocare subterană nu este necesară conform articolului 9a, dacă o astfel de operațiune este necesară pentru regenerarea sezonieră a sursei de energie termică și dacă sursa de răcire este regenerată exclusiv prin alternarea (sezonieră) a operațiunilor de încălzire/răcire 12. În final, pot fi necesare considerații speciale în situațiile în care energia termică sub formă de apă caldă menajeră pregătită deja este furnizată, dintr-o rețea de termoficare sau dintr-o sursă 9 Trebuie remarcat faptul că responsabilitatea pentru instalarea acestor contoare la nivel de clădiri nu ar trebui să îi revină societății de termoficare, ci mai degrabă proprietarului sau administratorului clădirilor. 10 Termoficarea nu este definită în DEE, însă, conform Directivei privind energia din surse regenerabile, aceasta înseamnă [...] distribuția de energie termică sub formă de abur [sau] apă fierbinte [...] de la o sursă centrală [sau descentralizată] de producție, printr-o rețea, către mai multe clădiri sau locații, în scopul utilizării acesteia pentru încălzirea sau răcirea spațiilor sau în procese de încălzire [...]. 11 Deoarece energia termică care provine dintr-o sursă geotermală subterană de mică adâncime tinde să aibă temperaturi scăzute la care nu este utilă în mod direct (decât în combinație cu o pompă de căldură) pentru utilizările tipice de energie (încălzirea spațiilor, pregătirea apei calde menajere, procese de încălzire), se poate afirma că aceasta nu ar trebui să fie considerată neapărat termoficare sau o sursă de încălzire sau apă caldă menajeră. În legătură cu articolul 9a alineatul (2), o astfel de interpretare este consolidată și mai mult în cazul în care pompele de căldură utilizate (pentru a utiliza energia termică din sursa subterană) sunt plătite în mod individual deoarece, în acest caz, o componentă esențială a serviciului de încălzire nu provine dintr-o sursă centrală. 12 În aceste condiții, se poate afirma că nu există o aprovizionare netă cu răcire vândută de operatorul sistemului, ci o utilizare temporară a unei instalații de stocare utilizate pentru a furniza energie termică în perioadele mai reci. 6
externă similară, unei clădiri cu mai multe apartamente sau unei clădiri mixte în care ocupanții sunt în mod individual clienți finali ai furnizorului. În acest caz și având în vedere că DEE nu specifică dacă este necesar un contor de energie termică sau de apă pentru apa caldă menajeră, contoarele de apă din apartamentele individuale pot, în principiu, să fie suficiente dacă punctele de livrare se consideră a fi robinetele sau racordurile de alimentare din fiecare apartament/unitate. Totuși, acest lucru presupune că furnizorul de energie este singurul răspunzător pentru orice pierderi de energie termică, care se produc până la punctele de livrare respective din clădire. Dacă această ultimă situație nu este valabilă și având în vedere că pierderile de energie termică din rețelele de termoficare pot fi considerabile, ar fi necesar, de asemenea, să se amplaseze un contor de energie termică la punctul în care responsabilitatea furnizorului încetează. În caz contrar, va fi imposibil pentru clienții finali să constate dacă facturarea corespunde consumului real din punct de vedere energetic: furnizorul poate afirma că pierderile s-au produs în clădire, responsabilitatea sa nefiind angajată și, fără un contor de energie termică, nu va exista nicio posibilitate de a verifica în ce măsură acest lucru este adevărat. 3. OBLIGAȚIA DE SUBCONTORIZARE [ARTICOLUL 9B ALINEATUL (1)] Astfel cum se explică în considerentul 31 din directiva de modificare, drepturile legate de facturare, precum și informațiile privind facturarea sau consumul ar trebui să se aplice consumatorilor de încălzire, de răcire sau de apă caldă menajeră furnizată de o sursă centrală, chiar dacă aceștia nu au o relație contractuală directă, individuală, cu un furnizor de energie. Pentru a clarifica acest aspect din legislație, a fost introdus termenul de subcontorizare, care face trimitere la măsurarea consumului în unitățile individuale ale clădirilor cu mai multe apartamente sau ale clădirilor mixte în cazul în care aceste unități sunt aprovizionate dintr-o sursă centrală, iar ocupanții lor 13 nu au un contract direct sau individual cu furnizorul de energie 14. Subcontorizarea se impune ca normă generală, în anumite condiții, conform articolului 9b. Aceasta a fost inclusă deja în articolul 9 alineatul (3) al doilea paragraf din DEE inițială, termenul pentru introducerea subcontorizării fiind 31 decembrie 2016. Termenul nu se regăsește în textul revizuit pentru simplul motiv că acesta a expirat deja. Cerința prevăzută în noul articol 9b este, în esență, identică cu cerința cuprinsă în DEE inițială. Totuși, au fost aduse câteva clarificări; acestea sunt explicate mai jos. În primul rând, textul primului paragraf indică acum mai clar natura condițiilor în care subcontorizarea este obligatorie, și anume [...] în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și rentabil, în sensul că este proporționat în raport cu posibilele economii de energie. Acest lucru este reflectat, de asemenea, în considerentul 30, care 13 Ocupanții pot fi gospodării, întreprinderi sau orice alte entități care au dreptul de a ocupa spațiile în cauză. 14 Ocupanții care au contracte individuale directe cu furnizorul de energie au aceste drepturi în virtutea faptului că sunt clienți finali (și anume, persoane fizice sau juridice care achiziționează energia în cauză pentru propria lor utilizare finală) conform articolelor 9a, 10a și 11a. 7
prevede că [...] rentabilitatea subcontorizării depinde de măsura în care costurile aferente sunt proporționale cu economiile de energie potențiale și că [...] [l]a evaluarea măsurii în care subcontorizarea este rentabilă, se poate ține seama de efectul altor măsuri concrete planificate pentru o anumită clădire, cum ar fi orice renovare viitoare. Această clarificare confirmă abordarea adoptată în orientările specifice publicate de Comisie pentru a ajuta statele membre să aplice condițiile relevante 15 la punerea în aplicare a DEE inițiale. În al doilea rând, această dispoziție precizează obligația statelor membre de a stabili în mod clar și de a publica criteriile generale, metodologia și/sau procedurile utilizate pentru a determina lipsa de fezabilitate tehnică și nerentabilitatea. Din nou, acest lucru este în conformitate cu abordarea adoptată în orientările specifice menționate mai sus. Comisia a considerat în mod constant că este necesar ca statele membre să fie explicite cu privire la modul în care condițiile devin operaționale și sunt aplicate în practică 16. 4. OBLIGAȚIA SPECIFICĂ DE A SUBCONTORIZA APA CALDĂ MENAJERĂ ÎN PĂRȚILE REZIDENȚIALE ALE CLĂDIRILOR NOI [ARTICOLUL 9B ALINEATUL (2)] Ca regulă generală, subcontorizarea consumului de apă caldă menajeră este necesară sub rezerva îndeplinirii condițiilor de fezabilitate tehnică și rentabilitate prevăzute la articolul 9b alineatul (1). Totuși, conform articolului 9b alineatul (2), se aplică o cerință necondiționată, mai strictă, în cazul special al clădirilor noi cu mai multe apartamente și al părților rezidențiale ale clădirilor mixte noi, care sunt dotate cu o sursă centrală de încălzire pentru apa caldă menajeră ori sunt aprovizionate cu apă caldă menajeră de la rețele de termoficare. Justificarea acestei cerințe mai stricte este aceea că, în astfel de situații, se poate presupune, în general, că subcontorizarea apei calde menajere este atât fezabilă din punct de vedere tehnic, cât și rentabilă. Se poate presupune că, în clădirile noi cu mai multe apartamente și în părțile rezidențiale ale clădirilor mixte noi, costurile suplimentare ale contorizării consumului de apă caldă menajeră al locuințelor individuale sunt limitate, deoarece se pot adopta măsuri adecvate încă din faza de construcție. În același timp, nu există motive speciale să se preconizeze că cererea de apă caldă menajeră va scădea în mod sistematic sau semnificativ în timp, așadar se poate preconiza că beneficiile încurajării unor comportamente eficiente prin facturarea bazată pe consum și feedback (în ceea ce privește economiile potențiale generate) vor rămâne semnificative. DEE revizuită nu specifică ce constituie o clădire nouă în sensul articolului 9b alineatul (2). Pe de o parte, ocupanții clădirilor nou construite puse la dispoziție pentru a fi ocupate pentru prima dată după termenul de transpunere (și anume, 25 octombrie 2020) s-ar putea aștepta ca respectiva clădire să fie dotată cu dispozitive de contorizare. Pe de altă parte, este posibil să nu fi fost planificată contorizarea dacă cererile de autorizații de construire au fost depuse înainte să aibă loc transpunerea la nivel național. Prin urmare, la transpunerea acestei 15 16 A se vedea nota de subsol 5. A se vedea punctul 25 din SWD(2013) 448 final. 8
dispoziții, statele membre pot dori să analizeze măsura în care satisfacerea așteptărilor este posibilă sau rezonabilă. În orice caz, clădirile noi pentru care au fost depuse cereri de autorizații de construire după termenul de transpunere intră în domeniul de aplicare al cerinței prevăzute la articolul 9b alineatul (2) și trebuie să fie dotate cu contoare. Cerința se referă la un contor, dar nu specifică dacă acesta ar trebui să fie un contor de apă sau un contor de energie termică. În cazul în care unitățile individuale au propria lor substație, ce furnizează atât încălzire pentru spațiu, cât și energie pentru pregătirea apei calde menajere care are loc în unitate, și în cazul în care consumul total de energie al fiecărei substații este contorizat, cerința de la articolul 9b alineatul (2) se consideră îndeplinită. Cu alte cuvinte, în cazul în care pregătirea apei calde menajere se efectuează în fiecare unitate prin intermediul energiei termice furnizate de la o sursă centrală sau de la o substație de termoficare, consumul de energie aferent poate fi contorizat împreună cu consumul legat de încălzirea spațiilor. 5. NORME DE REPARTIZARE A COSTURILOR PENTRU ENERGIA TERMICĂ [ARTICOLUL 9B ALINEATUL (3)] În cazul în care este pus în aplicare un sistem de subcontorizare, valorile de măsurare sau indicii obținuți prin citirea dispozitivelor individuale (fie că este vorba despre contoare sau despre repartitoare de costuri pentru energia termică) se utilizează pentru a repartiza costul total între spațiile individuale acoperite de sistem. Există numeroase modalități pentru a efectua acest lucru și nu există în mod categoric cea mai bună modalitate 17, cel puțin nu pentru încălzirea sau răcirea spațiilor în cazul tipic al clădirilor cu mai multe apartamente sau al clădirilor mixte, în care unitățile individuale nu sunt independente una de cealaltă din punct de vedere termic, și anume când fluxurile de căldură care traversează pereții interiori nu sunt neglijabile în comparație cu fluxurile din anvelopa clădirii (pereții exteriori, acoperiș etc.). Totuși, utilizarea metodelor de repartizare a costurilor care sunt percepute ca fiind echitabile și bazate pe principii solide facilitează în mare măsură acceptarea în rândul utilizatorilor. Prin urmare și astfel cum se recunoaște în considerentul 32 din directiva de modificare, transparența contabilizării consumului individual de energie termică poate facilita punerea în aplicare a subcontorizării. În DEE inițială, existența acestor norme naționale era opțională și doar aproximativ două treimi dintre statele membre au instituit astfel de norme. În prezent, 17 Pentru o discuție și o analiză a principiilor de repartizare a costurilor pentru energia termică, a se vedea, de exemplu, Castellazzi, L., Analysis of Member States rules for allocating heating, cooling and hot water costs in multi-apartment/purpose buildings supplied from collective systems Implementation of EED Article 9(3) [ Analiza normelor statelor membre pentru repartizarea costurilor pentru încălzire, răcire și apă caldă în clădirile cu mai multe apartamente/mixte aprovizionate din sisteme colective Punerea în aplicare a articolului 9 alineatul (3) din DEE ], EUR 28630 EN, Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2017, ISBN 978-92-7969286-4, doi:10.2760/40665, JRC106729 https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/analysis-member-states-rules-allocating-heating-cooling-and-hot-watercosts-multi-apartmentpurpose. 9
DEE revizuită obligă statele membre să instituie norme transparente și disponibile publicului privind repartizarea costurilor 18. Mai exact, articolul 9b alineatul (3) prevede că [î]n cazul în care clădirile cu mai multe apartamente sau clădirile mixte sunt alimentate de la rețele de termoficare sau de răcire centralizată sau în cazul în care prevalează sistemele comune proprii de încălzire sau de răcire pentru astfel de clădiri, statele membre se asigură că sunt instituite norme naționale transparente și disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire și de apă caldă menajeră în aceste clădiri, pentru a asigura transparența și acuratețea contabilizării consumului individual. Deoarece în majoritatea statelor membre, dacă nu în toate, se găsesc clădiri în care este îndeplinită cel puțin una dintre condiții, până la 25 octombrie 2020, majoritatea, dacă nu chiar toate statele membre vor trebui să fi instituit astfel de norme sau să pună la dispoziția publicului normele existente. Trebuie subliniat faptul că normele naționale privind repartizarea costurilor nu trebuie neapărat să definească fiecare detaliu privind modul de repartizare a costurilor. Statele membre pot opta să definească doar un cadru care să stabilească principiile sau parametrii cheie și să acorde autorităților regionale sau locale sau chiar părților interesate din clădirile individuale o oarecare flexibilitate pentru a specifica detalii suplimentare sau a conveni cu privire la acestea. Totuși, indiferent de nivelul de detaliere, normele ar trebui să fie elaborate astfel încât să asigure faptul că realizarea anumitor obiective legate de DEE nu este subminată. În special, normele privind repartizarea costurilor trebuie să asigure faptul că principiul de facturare pe baza consumului real nu este subminat, în practică, de o legătură prea slabă între citirile dispozitivului unui anumit utilizator final și factura sa finală. Dacă se acordă prea puțină importanță citirilor individuale la calcularea procentului din costurile totale care le revine ocupanților individuali, stimulentul vizat pentru a utiliza energia în mod eficient va fi subminat. Pe de altă parte, este la fel de important ca această legătură să nu fie prea strânsă în situațiile în care consumul fiecărui utilizator nu este complet independent de consumul celorlalți și în care rezultatul ar putea fi acela că repartizarea costurilor între unitățile individuale ale clădirilor ar putea fi extrem de variată. O repartizare variată a costurilor poate să creeze sau să exacerbeze fragmentarea stimulentelor între ocupanți cu privire la investițiile în eficiența energetică la nivelul întregii clădiri (cum ar fi îmbunătățirile anvelopei clădirii). În cazul în care normele naționale ale statelor membre privind repartizarea costurilor sunt elaborate astfel încât nu atenuează acest risc, Comisia consideră că acest lucru ar putea să contravină articolului 19 din DEE, care obligă statele membre să evalueze și să ia măsurile adecvate pentru a aborda fragmentarea stimulentelor între proprietarii și/sau chiriașii clădirilor. Astfel cum s-a precizat deja, nu există o singură modalitate corectă de repartizare a costurilor, însă normele elaborate în mod corespunzător garantează un echilibru între 18 Trebuie remarcat faptul că această cerință se aplică fără deosebire prevalenței contorizării și că normele ar trebui să acopere, de asemenea, situațiile în care datele individuale pentru consumul real sau citirile repartitorului de costuri pentru energia termică nu sunt disponibile deoarece s-a constatat că subcontorizarea nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau rentabilă. 10
stimulentele rezultate pentru ocupanți în calitate de indivizi și de comunitate. Normele de repartizare care nu stabilesc un astfel de echilibru și care permit rezultate extreme riscă să pericliteze realizarea obiectivelor urmărite de articolul 9b și, respectiv, de articolul 19. Instrumentele posibile utilizate de către unele state membre pentru obținerea acestor rezultate includ intervale admisibile pentru fracționarea costurilor repartizate conform citirilor individuale, limite maxime pentru abaterile facturilor individuale de la media clădirii sau sisteme de coeficienți de corecție care să reflecte pozițiile nefavorabile ale apartamentelor mai reci/mai expuse în mod natural dintr-o clădire. În acest context, Comisia subliniază că nu ar trebui să se înțeleagă că obligația prevăzută la articolul 10a, ca facturarea să aibă la bază consumul real sau citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică, implică faptul că facturarea trebuie să se bazeze exclusiv pe citirile acestor dispozitive. În clădirile cu mai multe apartamente sau în clădirile mixte există întradevăr motive întemeiate și obiective pentru a nu repartiza costurile exclusiv pe baza citirilor sau proporțional cu acestea, cel puțin în ceea ce privește încălzirea și răcirea spațiilor (a se vedea nota de subsol 16). La sfârșitul anului 2017 19 au fost introduse la Curtea de Justiție două cereri de decizii preliminare cu privire la probleme cu relevanță potențială pentru această chestiune. Concluziile avocatului general în aceste cauze conexe, prezentate la 30 aprilie 2019, reflectă argumente similare cu privire la acest subiect 20. 6. CITIREA LA DISTANȚĂ (ARTICOLUL 9C) 6.1. Tranziția către dispozitive care pot fi citite de la distanță Astfel cum a propus Comisia, un obiectiv specific al revizuirii DEE a fost acela de a [r]esponsabiliza consumatorii de energie termică printr-un feedback mai bun și suficient de frecvent cu privire la consumul lor, inclusiv prin valorificarea progreselor tehnologice 21. În acest scop, DEE revizuită cuprinde cerințe noi pentru a promova utilizarea dispozitivelor care pot fi citite de la distanță ca factori esențiali de feedback frecvent pentru utilizatorii finali cu privire la consumul lor. Directiva de modificare nu definește în termeni tehnici ceea ce constituie un dispozitiv care poate fi citit de la distanță. În considerentul 33 din Directiva (UE) 2018/2002 se prevede că [d]ispozitivele care pot fi citite de la distanță nu necesită accesul la apartamente sau unități individuale pentru a putea fi citite. Totuși, acest lucru ar trebui să fie înțeles ca o caracteristică minimă comună a dispozitivelor care pot fi citite de la distanță, dar nu neapărat ca fiind singura caracteristică. În considerentul 33 se prevede, de asemenea, că [s]tatele membre sunt libere să decidă dacă tehnologiile walk-by sau drive-by pot fi considerate că ar 19 A se vedea cauzele C-708/17 și C-725/17: http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=200142&pageindex=0&doclang=ro&mode= req&dir=&occ=first&part=1&cid=1928887 și http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=200154&pageindex=0&doclang=ro&mode= req&dir=&occ=first&part=1&cid=1928887. 20 http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=213510 21 A se vedea Evaluarea de impact a Comisiei, secțiunea 3, p. 26 [SWD(2016)405 final]. 11
permite sau nu citirea de la distanță. Aceasta este o decizie importantă de luat de către statele membre, deoarece opțiunea lor are implicații directe pentru modul în care ar trebui să transpună și să aplice cerințele prevăzute la articolul 9c și în anexa VIIa. În cazul în care, de exemplu, un stat membru decide să considere că așa-numitele tehnologii walk-by sau driveby permit citirea de la distanță, acesta ar putea considera că tehnologiile respective sunt suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor de a introduce citirea de la distanță, cuprinse în articolul 9c. Totuși, acest lucru ar însemna, de asemenea, că condiția care declanșează obligația de a furniza informații frecvente, prevăzută la punctul 2 din anexa VIIa, ar fi îndeplinită în clădirile dotate cu astfel de sisteme. Cu alte cuvinte, dacă un dispozitiv este considerat ca permițând citirea de la distanță în sensul articolului 9c, acesta trebuie considerat ca atare și în sensul punctului 2 din anexa VIIa. În schimb, dacă un stat membru decide să nu considere că tehnologiile walk-by sau drive-by permit citirea de la distanță, acesta ar trebui să prevadă o cerință de instalare a altor dispozitive sau sisteme mai avansate sau suplimentare în vederea respectării dispozițiilor de la articolul 9c 22. În această situație, condiția care declanșează obligațiile de a furniza informații frecvente, prevăzută la punctul 2 din anexa VIIa, ar fi îndeplinită numai când și dacă sunt introduse sistemele de tipul acestora din urmă. Atunci când decid dacă să considere că tehnologiile walk-by/drive-by permit citirea de la distanță sau nu, statele membre pot diferenția această decizie în funcție de parametri obiectivi, cum ar fi tipurile de servicii energetice sau de dispozitive în cauză, tipul sau amplasarea clădirilor în cauză și dacă dispozitivele sunt utilizate pentru contorizare sau subcontorizare. De exemplu, se poate considera că dispozitivele drive-by/walk-by permit citirea de la distanță în scopul contorizării aprovizionărilor de la o rețea de răcire centralizată, dar nu în scopul contorizării aprovizionărilor de la o rețea de termoficare. În cazul în care statele membre decid să diferențieze în baza unor astfel de parametri, ele ar trebui să asigure faptul că normele aplicabile sunt clare și ușor de comunicat și de înțeles. Este important pentru actorii de pe piață ca statele membre să adopte și să comunice deciziile lor naționale, care stabilesc dacă se consideră că tehnologiile walk-by/drive-by permit citirea de la distanță, cât mai curând posibil în cursul procesului de transpunere și, în orice caz, înainte de 25 octombrie 2020. În caz contrar, pentru proprietarii de clădiri și furnizorii de servicii care se pregătesc pentru instalații noi după această dată nu va fi clar care cerințe funcționale se vor aplica cu exactitate. În lipsa unor astfel de decizii, aceștia pot, desigur, să opteze, ca măsură de precauție, pentru soluții care pot fi citite de la distanță și care nu se bazează pe tehnologia walk-by/drive-by. Nici dispozițiile juridice și nici considerațiile de mai sus nu vizează să introducă o relație ierarhică între tehnologiile walk-by/drive-by și tehnologiile bazate pe alte infrastructuri de 22 În numeroase cazuri, o instalație walk-by/drive-by poate deveni cu adevărat citibilă de la distanță prin instalarea unuia sau a mai multor portaluri (gateways) în clădire. Aceste portaluri colectează semnalele de la dispozitive și le transmit prin internet sau prin rețele de telecomunicații la sistemele de date ale furnizorilor de servicii. 12
comunicații. Întrucât o decizie de a considera că primele permit citirea de la distanță ar extinde gama de dispozitive care pot fi utilizate pentru respectarea articolului 9c în statul membru în cauză și, în acest sens, ar putea fi considerată soluția cea mai puțin dificilă, aceasta ar avea, de asemenea, implicații pentru respectarea anexei VIIa punctul (2), fapt ce ar antrena cel mai probabil mai multe dificultăți. Totuși, statele membre ar putea lua în considerare faptul că tehnologiile walk-by/drive-by vor restricționa, de regulă, frecvența cu care pot fi colectate datele în mod realist și rentabil, ceea ce, în schimb, limitează potențialele servicii suplimentare și beneficii conexe care pot rezulta de pe urma dispozitivelor. Cu titlu de exemplu, într-o rețea de termoficare în care datele înregistrate de contoare sunt transmise/colectate în mod automat o dată pe oră sau zilnic, aceste date vor reprezenta o valoare semnificativ mai mare în ceea ce privește utilizarea lor potențială pentru a optimiza funcționarea sistemelor, detectarea defectelor, serviciile de alertă etc., decât datele înregistrate de contoare care sunt colectate lunar prin intermediul tehnologiilor walkby/drive-by. 6.2. Dispozitivele instalate după 25 octombrie 2020 Articolul 9c din DEE revizuită impune introducerea treptată a contoarelor care pot fi citite de la distanță și a repartitoarelor de costuri pentru energia termică [î]n sensul articolelor 9a și 9b, și anume, indiferent dacă dispozitivele sunt utilizate pentru contorizare sau subcontorizare. Tranziția la dispozitive care pot fi citite de la distanță este promovată în două moduri diferite. Primul este stabilit la articolul 9c alineatul (1), care prevede că contoarele și repartitoarele de costuri pentru energia termică instalate după 25 octombrie 2020 trebuie să fie dispozitive care pot fi citite de la distanță. Această cerință înseamnă, de exemplu, că contoarele instalate după această dată la orice puncte de racordare dintr-o rețea de termoficare, noi sau existente, vor trebui să fie dispozitive care pot fi citite de la distanță. De asemenea, cerința înseamnă că contoarele de energie termică, contoarele de apă caldă menajeră și repartitoarele de costuri pentru energia termică instalate după această dată ca parte a unui sistem de subcontorizare vor trebui să fie dispozitive care pot fi citite de la distanță (a se vedea, totuși, observațiile din secțiunea 6.3 de mai jos). Conform articolului 9c alineatul (1), [c]ondițiile de fezabilitate tehnică și de rentabilitate prevăzute la articolul 9b alineatul (1) se aplică în continuare. Acest lucru nu ar trebui înțeles ca implicând faptul că obligația de citire de la distanță în sine, prevăzută la articolul 9c alineatul (1), este condiționată sau supusă criteriilor respective. Afirmația mai degrabă clarifică faptul că, în contextul instalării unui sistem pentru subcontorizare într-o clădire [care face obiectul articolului 9b alineatul (1), la care se referă articolul 9c alineatul (1)] după 25 octombrie 2020, fezabilitatea tehnică și rentabilitatea ar constitui în continuare motive valabile pentru scutiri de la cerința generală de subcontorizare, în special fiindcă cerința de citire de la distanță aplicabilă după această dată ar putea afecta, în unele cazuri, măsura în care este îndeplinit un criteriu sau altul. O situație în care acest lucru ar fi relevant ar fi situația în care sistemul de subcontorizare existent dintr-o anumită clădire și-a încheiat ciclul 13
de viață tehnic și trebuie să fie înlocuit sau în care un sistem urmează să fie instalat pentru prima oară. În astfel de situații, ar fi justificată efectuarea unei evaluări a criteriilor prevăzute la articolul 9b alineatul (1) pentru a stabili dacă subcontorizarea în ansamblu ar fi fezabilă din punct de vedere tehnic și rentabilă, ținând seama de cerința privind citirea de la distanță. Cu alte cuvinte, trimiterea din articolul 9c alineatul (1) la [c]ondițiile [...] prevăzute la articolul 9b alineatul (1) ar trebui să fie înțeleasă nu ca o condiționalitate separată legată de caracteristicile unui dispozitiv, ci ca parte a evaluării generale conform articolului 9b alineatul (1). 6.3. Înlocuirile sau adăugările de dispozitive individuale de subcontorizare în instalațiile existente Poate apărea o problemă specifică în ceea ce privește situațiile în care un dispozitiv existent, instalat deja, trebuie să fie înlocuit în mod prematur deoarece s-a defectat, a dispărut sau nu mai funcționează corect. În principiu, în astfel de cazuri se aplică, de asemenea, articolul 9c alineatul (1). Totuși, în cazul în care un dispozitiv care urmează să fie adăugat sau înlocuit este unul dintre numeroasele dispozitive care, împreună, constituie un sistem de subcontorizare pentru o clădire, este posibil ca, în anumite circumstanțe specifice, să nu fie posibil sau semnificativ să se înlocuiască dispozitivele care funcționează necorespunzător sau care lipsesc cu dispozitive care pot fi citite de la distanță: pentru instalațiile cu repartitoare de costuri pentru energia termică, toate dispozitivele dintr-o instalație de subcontorizare dată trebuie să provină de la același producător și să fie de același tip pentru a respecta standardele europene 23. În cazul repartitoarelor de costuri pentru energia termică cu evaporare, alternativele care pot fi citite de la distanță pur și simplu nu sunt disponibile ca opțiune tehnică; în cazul repartitoarelor electronice de costuri pentru energia termică, este posibil ca o versiune care poate fi citită de la distanță a unui model utilizat în altă parte în clădire să nu fie întotdeauna disponibilă, dar chiar dacă ar fi, capacitatea ar putea fi utilizată în mod limitat sau deloc, deoarece datele provenite de la restul dispozitivelor de subcontorizare, necesare pentru a elabora conturile de repartizare a costurilor, sunt oricum disponibile numai la intervale mai puțin frecvente după citirile manuale; aceeași situație apare în cazul în care se adaugă corpuri de încălzire într-un apartament dintr-o clădire dotată cu repartitoare de costuri pentru energia termică care nu pot fi citite de la distanță; o problemă similară apare, de asemenea, în cazul în care un contor individual de energie termică sau de apă caldă este înlocuit sau adăugat într-o clădire subcontorizată în care celelalte contoare nu pot fi citite de la distanță. Prin urmare, Comisia consideră că, în circumstanțele specifice menționate mai sus, articolul 9c alineatul (1) nu ar trebui să fie interpretat ca împiedicând înlocuirea dispozitivelor individuale cu dispozitive care nu pot fi citite de la distanță atunci când acestea fac parte 23 A se vedea EN834 secțiunea 6.5 și EN835 secțiunea 6.4. 14
dintr-un sistem de subcontorizare bazat pe dispozitive care nu pot fi citite de la distanță, chiar și după expirarea termenului menționat la articolul 9c alineatul (1). Pe de altă parte, cerința ca toate dispozitivele și instalațiile să poată fi citite de la distanță până la 1 ianuarie 2027, prevăzută la articolul 9c alineatul (2) (a se vedea secțiunea de mai jos) trebuie, de asemenea, să fie luată în considerare în cazul în care apare necesitatea unor înlocuiri izolate într-o clădire dotată cu dispozitive care nu pot fi citite de la distanță; în cazul în care dispozitivele de înlocuire nu pot fi citite de la distanță, riscul ca acestea să reprezinte costuri irecuperabile va crește pe măsură ce se apropie termenul din 2027. 6.4. Instalații existente Articolul 9c alineatul (2) prevede că [c]ontoarele și repartitoarele de costuri pentru energia termică care nu pot fi citite de la distanță dar care au fost deja instalate se transformă astfel încât să poată fi citite de la distanță sau se înlocuiesc cu dispozitive care pot fi citite de la distanță până la 1 ianuarie 2027, cu excepția cazurilor în care statul membru în cauză demonstrează că acest lucru nu este rentabil. Această cerință vizează să asigure faptul că toți utilizatorii finali de spații contorizate sau subcontorizate vor obține, în cele din urmă, beneficiile care rezultă de pe urma dispozitivelor care pot fi citite de la distanță, în special furnizarea de informații lunare (a se vedea secțiunea 9), eliminarea nevoii recurente de a fi acasă pentru a acorda accesul cititorilor de contoare și, dacă este necesar, orice servicii suplimentare permise de aceste dispozitive (de exemplu, alerte privind scurgerile de apă caldă). Prin urmare, posibilitatea de abatere de la această cerință trebuie să fie interpretată într-o manieră extrem de restrictivă, iar orice abateri ar trebui să fie specifice, justificate și documentate în mod corespunzător. Termenul din 2027 o dată situată la mai mult de 10 ani după data la care a fost publicată propunerea Comisiei a avut scopul de a reduce la minimum riscul de costuri irecuperabile care rezultă din nevoia de a înlocui dispozitivele cu mult înainte ca acestea să se amortizeze. În orice caz, numeroase dispozitive sunt înlocuite într-un astfel de interval de timp din motive tehnice. Marea majoritate a noilor repartitoare de costuri pentru energia termică instalate în prezent sunt electronice și, de regulă, trebuie să fie înlocuite în termen de 10 ani din cauza constrângerilor legate de baterie. În ceea ce privește contoarele, majoritatea statelor membre au instituite cerințe de calibrare care, în practică, determină, de regulă, înlocuirea contoarelor la intervale de cel mult 10 ani. În cazul în care dispozitivele sunt mai vechi de 10 ani, în orice caz, acestea și-au încheiat, de regulă, ciclul de viață economic/s-au amortizat deja. Din aceste motive, costurile irecuperabile legate de dispozitivele existente nu pot fi considerate o justificare adecvată pentru abaterea de la cerința de citire de la distanță. Ar trebui să existe circumstanțe mai specifice. Un exemplu în care s-ar putea dovedi, eventual, că respectarea cerinței nu este rentabilă ar fi acela în care o clădire este construită cu 15
materiale care împiedică funcționarea corespunzătoare a tehnologiilor wireless disponibile în 2026 și în care punerea în aplicare a alternativelor cu fir ar fi costisitoare în mod disproporționat (de exemplu, dacă există cantități mari de fier în pereți și în podele). 6.5. Considerații privind verificarea și asigurarea aplicării Conform articolului 13 din DEE, statele membre au obligația de a stabili [...] norme privind sancțiunile aplicabile în caz de nerespectare a dispozițiilor naționale adoptate în conformitate cu articolele 7-11 [...] și de a lua [...] măsurile necesare pentru a asigura aplicarea dispozițiilor respective. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive. Ca urmare a modificării DEE, domeniul de aplicare al acestei obligații acoperă în prezent atât unele dispoziții existente, cât și unele dispoziții noi, inclusiv noile cerințe de citire de la distanță prevăzute la articolul 9c 24. Prin urmare, ca parte a responsabilității lor mai ample și a eforturilor lor de a asigura punerea eficace în aplicare și respectarea directivei, statele membre vor trebui să ia în considerare și modalitatea de verificare a conformității cu noile cerințe pentru citirea de la distanță. În acest sens, statele membre ar putea lua în considerare dacă oricare dintre procesele existente legate de Directiva europeană privind performanța energetică a clădirilor 25 sau dintre procesele instituite la nivel național ar putea fi adaptat pentru a servi, de asemenea, acestui scop. Totuși, cerințele de citire de la distanță se aplică nu numai clădirilor noi (pentru care sunt necesare, în mod normal, autorizații de construire) sau clădirilor existente care sunt vândute sau închiriate unui nou chiriaș (pentru care sunt obligatorii certificate de performanță energetică conform Directivei europene privind performanța energetică a clădirilor), ci se aplică indiferent de dimensiunea unei clădiri și de capacitatea instalației de încălzire. Acest lucru înseamnă că este posibil ca procesele existente legate de autorizațiile de construire, inspecțiile HVAC sau etichetele energetice/certificatele de performanță energetică să nu fie suficiente pentru a verifica respectarea noilor cerințe. În ceea ce privește tranziția la citirea de la distanță pentru contoarele utilizate în sensul articolului 9a alineatul (1), o posibilitate ar putea fi ca statele membre să oblige operatorii de rețele de încălzire centralizată sau de răcire centralizată și operatorii oricăror alte instalații care aprovizionează clădiri multiple cu energie termică să documenteze îndeplinirea cerințelor și/sau să raporteze cu regularitate privind procentul de puncte de racordare din rețeaua lor care este contorizat cu contoare care pot fi citite de la distanță. Deoarece acest procent ar trebui, în principiu 26, să atingă 100 % cel mai târziu la 1 ianuarie 2027, statele 24 Articolele 9a, 9b, 9c și 10a, adăugate prin Directiva (UE) 2018/2002, sunt cuprinse între articolele 7-11. Reformarea Directivei privind piața energiei electrice aduce modificări suplimentare articolului 13 din DEE, pentru a asigura faptul că articolul 11a este cuprins, de asemenea, în domeniul de aplicare al alineatului citat mai sus. 25 Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor, astfel cum a fost modificată. 26 Și anume, cu excepția cazului în care excepțiile specifice sunt justificate și documentate în mod corespunzător, a se vedea secțiunea 6.4. 16