CETATEA ARAD Valențe arhitecturale ale relației istorie oraș

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM ION MINCU, BUCUREȘTI ȘCOALA DOCTORALĂ DE ARHITECTURĂ CETATEA ARAD Valențe arhitecturale ale relației istorie oraș Teza de doctorat 2021 doctorand arhitect: COVACI SOLON LILIANA MONICA conducător științific: PROF. UNIV. DR. ARH. DANIELA RĂDULESCU-ANDRONIC

CUPRINS: 1 Introducere 5 1.1 Tema studiului 7 1.2 Motivații 9 1.3 Chestionări și concepte de operare 10 1.4 Metodologie 16 1.5 Plan de idei 18 1.6 Obiective 20 2. Evoluţia urbanistică a oraşului civil Arad, cetăţii bastionare şi spaţiului intermediar 23 2.1 Etape ale evoluţiei urbanistice a oraşului Arad 25 2.1.1 Urme ale așezărilor antice 30 2.1.2 Perioada medievală 30 2.1.3 Urbanism în stil baroc 38 2.1.4 Tentativa de strămutare a orașului civil 47 2.1.5 Etapa 1818 de restrângere a festungsrayon 49 2.1.6 Atacul cetății asupra orașului în 1848 51 2.1.7 Primul război mondial 58 2.1.8 Urbanism interbelic 58 2.1.9 Bombardamentul din 1944 asupra Aradului 62 2.1.10 Urbanism socialist 64 2.1.11 Perioada după 1989 65 2.2 Cetatea bastionară. Aspecte urbanistice 67 2.3 Interspaţiul natural dintre cetate şi oraş 73 2.4 Peisaje istorice şi actuale ale orașului Arad 79 pag. 1 din 41

3. Elemente structurale ale peisajului identitar arhitectural 91 3.1 Peisaj identitar arhitectural 93 3.2 Teme vernaculare prezente în zonele perimetrale centrului orașului Arad 96 3.3 Stratul baroc 110 3.4 Eclectism 120 3.5 Seccesion 132 3.6 Arhitectura Interbelică 148 3.7 Arhitectura socialistă 159 3.8 Fenomene arhitecturale după 1989 166 3.9 Continuităţi, negări şi interacţiuni între straturi temporale de arhitectură, elemente generative 167 4. Modele istorice de orașe cetăți 177 4.1 Evoluții ale unor ansambluri fortificate și țesuturi urbane civile 179 4.2 Sistemul de cetăţi bastionare din seria Sebastian Vauban le Pretre din Franţa 180 4.2.1 Citadela Arras, Artois, Franța 183 4.2.2 Citadela Besançon, Bourgogne-Franche-Comté, Franța 186 4.2.3 Briançon, Hautes-Alpes, Franța 188 4.2.4 Ville neuve, Neuf-Brisach, Alsacia, Franța 193 4.2.5 Ville neuve, Longwy, Lorena, Franța 194 4.2.6 Fortăreața Mont Dauphin, Hautes-Alpes, Franța 198 4.3 Fort D Esseillon, Haute Maurienne Vanoise, Franța 200 4.4 Fort Soumelina, Helsinki, Finlanda 201 4.5 Ansamblul fortificat Bellizonda, Elveția 202 4.6 Citadela Cascais, Portugalia 203 4.7 Sistemul de cetăţi Water Line, Olanda 204 pag. 2 din 41

4.8 Cetatea bastionara Theresia din Timişoara 206 4.9 Cetatea bastionară Alba Carolina din Alba Iulia 208 4.10 Arhitecturi şi peisaje patrimoniale 210 4.11 O analiză a unor fenomene generative 213 5. Managementul necesar prevenirii pierderilor de elemente ale peisajului identitar 219 5.1 Resurse culturale 222 5.2 Etica unor intervenţii asupra ansambului cetăţii Arad 236 5.3 Strategii posibile pentru valorificarea potenţialului existent 238 5.4 Limitarea riscurilor prin masuri asiguratorii 241 6. Concluzii 247 6.1 Semnificația istorică a orașului-cetate Arad 249 6.2 Etape creative ale peisajului identitar, valori cu potențial generativ 255 6.3 Vulnerabilități și limite de comunicare 261 6.4 Modalitați de protejare a potențialului patrimonial 273 6.5 Geneza arhitecturii, între continuitate si transformare 279 7. Bibliografie: 285 8. Webografie: 289 9. Lista de ilustrații 292 pag. 3 din 41

1. Introducere 1.1 Obiectul cercetării Tema de cercetare integrează noțiunile de valențe, istorie, cetate, oraș și aduce chestionări legate de procese generatoare în formarea unor peisaje arhitecturale și urbane, relaționări între elemente compoziționale și factori psihologici, ca determinanți ai structurărilor materializate în timp ale cetății și orașului Arad. Titlul tezei sugerează câteva direcții complementare și convergente proiectului de cercetare. Termenul valență implică sensurile de însuşire, proprietate numerică, dar şi cele de forţă de legătură sau posibilitate de dezvoltare. Proiectul de cercetare asupra evoluției istorice a cetății cazone, în relația sa cu așezarea civilă de la începutul secolului XVIII, mai apoi orașul Arad, caută delimitări ale unor etape creative distincte, cauzalități, specificități, relaționări longitudinale sau transversale în interiorul manifestărilor stilistice arhitecturale. Sunt urmărite transformări contextuale urbanistice, peisagere, psihologice, reprezentări secvențiale de substraturi profunde ale peisajului identitar actual, purtător al unui potențial generator prin mecanisme de opoziție sau de afiliere. 1.2 Chestionări și concepte de operare Cercetarea asupra semnificațiilor istorice ale orașului și cetății Arad, etapelor creative, stratificărilor, valorilor transmisibile, vulnerabilităților, barierelor separatoare, are ca scop definirea unor modalități de protejare și includere în viitoare procese de generare. Sensurile unui moment, sau ale unui mesaj, pot fi diferite de cele ale altor etape sau interpretanți. Cum poate fi protejat un text de neînțelegere? (...) Ținta hermeneutică devine în sine o chestionare a lucrurilor. 1 Căutarea de a înțelege mecanisme ale demersului creativ materializate în peisajul arhitectural, prin raportare la stadii generative anterioare sau contemporane, implică o cercetare a cauzelor determinante ale diferențierilor și multiplicărilor observabile în mediul amprentat. 1 Gadamer, Hans Georg, 1994, Truth and Method,, Continuum New York, pp. 267-269 pag. 4 din 41

Întrebările de cercetare converg în sensul identificării unor nuclee și contexte ideatice, ca epicentre determinante ale unor schimbări imprimate peisajului identitar, fiind căutate modalități transdisciplinare de perfecționare a unor metode criteriale de filtrare, pentru a ierarhiza necesitățile de protejare a unor ansambluri, valori arhitecturale, ambientale, istorice și peisagere urbane. Codificări Provocarea decodificării semiotice și transmiterii limbajelor edificate, implică apelarea unor sememuri (...) ansambluri de conotații și denotații 2 purtate în mediul edificat, ale căror chei de lectură pot fi căutate în istoriile înregistrate dar și prin structurarea unor noi fundamentări conceptuale, deschise adiționării unor perspective diferite. Modelul n-dimensional, (...) definirea fiecărui semn, grație interconexiunii cu universul tuturor celorlalte semne, care funcționează ca interpretanți, fiecare dintre ei gata să devină semnul interpretat de toate celelalte. Modelul, în complexitatea sa, se bazează pe un proces de semioză nelimitată. De la un semn luat ca tip este posibil să se parcurgă, de la centru la periferia cea mai indepărtată, tot universul unităților culturale, iar fiecare dintre acestea poate deveni la rândul ei centru și poate genera infinite periferii. 3 Abordările transdisciplinare, prin utilizarea unor concepte din alte domenii, cum ar fi semiotica, psihologiile sociale, psihanaliza,, hermeneutica sau geometria, cu aplicabilitate în teoria de arhitectură, servesc deschiderii unor perspective diferite asupra peisajului edificat și relaționărilor complexe ale mediilor arhitecturale, urbane, peisagere. Mateme generative Ințelegerea semnelor poate fi abordată prin intermediul conceptului de funcție-semn 4, din perspectiva mecanismelor de creeare a semnelor. Secvențele succesive ale proceselor de internalizare sau exteriorizare, începând cu cele perceptive, de introiecție, prelucrare, până la observarea mecanismelor efectelor creativității în mediul edificat, prezintă similarități cu funcții matematice sau reprezentări geometrice reflectate și în mediul edificat. 2 Eco, Umberto, 2009, O teorie a semioticii, Ed. Trei, Bucureşti, p.108 3 Idem, p.184 4 Idem, p.221 pag. 5 din 41

1.3 Metodologie Literatura de specialitate selectată ca relevantă pentru tema de cercetare include concepte dezvoltate în teoria, critica și istoria arhitecturii, semiotica, psihologia socială, psihanaliza, strategia și tehnica militară, hermeneutica, fenomenologia, fundamentări teoretice ale unor intervenții sau refuncționalizări realizate în ultimii douăzeci de ani asupra unor ansambluri urbanistice și peisagere, proiecte complexe dedicate cazuisticii specifice fortificațiilor patrimoniale. Aparatul de analiză a fost conceput ca o structură deschisă interconectărilor transdisciplinare 5, complexitatea mediilor antropizate fiind necesar a fi abordată prin dezvoltări analitice multidisciplinare. Maparea unor descriptori ai statusului actual, inițierea unor listări menținute deschise datorită complexității holistice și multidisciplinarității subiectului, urmărește structurarea unui model sau portret pluridimensional deschis al cadrului construit contemporan, pentru a susține conservarea și viabilizarea fondului arhitectural, fără a se ascunde sau pierde patina istoriei, în căutarea unor profunzimi simbolice atașate imaginilor percepute. 1.4 Plan de idei Studiul a urmărit evoluţia arhitecturală şi urbanistică a așezării civile Arad, a cetăţii militare şi spaţiului peninsular perimetral cetăţii, cu scopul de a analiza relaţii dezvoltate în timp, între elementele componente ale oraşului actual. Demersul de documentare a urmărit ca direcții principale cercetarea unor colecții din arhivele Complexului Muzeal Arad, unor fonduri ale Arhivelor Naționale ale României, filiala Arhivele Județene Arad, fonduri ale Osterreichisches Staatsarchiv, Kriegsarchive, fonduri ale Arhivelor Naționale Ungaria, Arhivele Militare Ungaria, liste de inventare ale arhivelor Militare Pitești, arhive ale Institutului Național al Patrimoniului, cercetare bibliografică și cercetarea în teren a unor ansambluri fortificate similare existente, de influență Vauban tenaille, cetatea Alba Iulia, cetatea Timișoara, cetatea Arad. În raport cu bibliografia existentă privind evoluția orașului Arad, s-a căutat o complementarizare a bazei de date constituite, prin focalizarea asupra unor teme predilecte precum: analiza unor disfuncționalități relaționale, dar și a unor fenomene generative de ordin psihologic, clivaje sau consonanțe comunitare. 5 Crăciun, Cerasella, (apud Niculesco), Bucureşti, 2012 pag. 6 din 41

1.5 Delimitări conceptuale și temporale Studiul nu caută sa propună o nouă monografie a orașului Arad, date istorice și informații considerate relevante fiind selectate, pentru a facilita înțelegerea unor mecanisme determinante secvențelor de fresce succesive subiacente actualului peisaj identitar, identificării în istoria orașului începând cu secolul VII și protejării unor elemente cu potențial generativ. 2. Evoluţia urbanistică a oraşului civil Arad, cetăţii bastionare şi spaţiului intermediar 2.1 Etape ale evoluţiei urbanistice a oraşului Arad Evoluția istorică a arhitecturii, nu poate fi separată de contextele complexe ale transformărilor spirituale, creșterilor urbane, remodelărilor cadrului peisager antropizat dar și celui natural. Ca element de continuitate, trilogia cetate/așezare civilă/peisaj apare în cele mai vechi surse bibliografice și iconografice. În perioada cuprinsă între anul 1700 și până astăzi, ansamblul fortificat Arad, parcurge etape distincte ale relațiilor morfologice, funcționale și psihologice cu orașul civil 2.1.1 Urme ale așezărilor antice Urmele unor aşezări umane în perimetrul administrativ al oraşului Arad sunt indicate de prezenţa în Lista monumentelor istorice elaborată de către, din cadrul Ministerului Culturii, fiind menţionate, începând cu situl arheologic La carieră, epoca bronzului și aşezarea daco-romană de la Arad sec. III-V p. Chr. 6 2.1.2 Perioada medievală O cetate care nu a fost încă localizată arheologic, este menționată încă din secolul XII 7, în zona actualului oraș Arad. Cercetările arheologice și sursele indică existența între secolele XI până în secolul XIII, (...) unei cetăți din bârne de lemn și pământ, denumită Orod. 8 Legenda din anul 1028 a Sfântului Gerard, varianta A. Wion, istorisind luptele dintre Ahtum și Cenad în zona Aradului pe Mureșul inferior, descrie așezarea numită Araxinus. 9 1078-1081 Cea dintâi mențiune documentară a zonei aradului 1331 - Orașul Arad este menționat în "Cronica pictată de la Viena". 10 1551 Orașul este ocupat de turci - aceștia construiesc o cetate 11. 1595-96 Oraşul este eliberat de oştile lui Mihai Viteazul. 12 În anul 1687, 6 Lista monumentelor din Județul Arad, 2015, Institutul Naţional al Patrimoniului Harta 1698 Fig 16 7 Nita apud Caciora și Gluck 1980, p. 291, p.151. 8 Nitu, vol. I, p.294 9 Roz Alexandru, Municipiul Arad în contextul istoriei Ed Universitatea Cultural Științifică, 1979, Arad dupa A. Wion, p.20 10 Idem pag. 7 din 41

după respingerea asediului otoman asupra Vienei 1683 și incheierea păcii de la Karlowitz, trupele imperiale habsburgice au cucerit orașul Arad, fiind ocupate zonele de retiradă. 13 Contextul peisager este marcat de prezența cursului principal și a fluxurilor secundare ale râului Mureș, utilizate pentru avantaje defensive, la nord fiind reprezentată o insulă cu vegetație densă. Hărțile din sec. XVIII, 1752 De Sully, cea din 1752 și Harta lui Imre Ruttkay din 1755, reprezintă cetatea rectangulară alături de țesutul extra muros, în care se aflau ateliere și locuințe. 2.1.1 Urbanism în stil baroc In prima etapă după preluarea cetății în anul 1689 a fost inițiat un proiect 14 de către Eugeniu de Savoia 15 și realizate lucrări pentru refacerea vechii cetăți. Pe lângă consolidarea fortificațiilor au fost organizate și noi activități mestesugărești în ariile civile. 16 Începutul secolului XVIII, reprezintă un moment în care influențele stilistice ale artelor vest europene devin predominante, în raport cu cele estice. Influențele determinante ale spațiilor cazone și mediului civil adiacent, sunt preluate din manifestările stilistice baroce, interpretările locale fiind adaptate resurselor și activităților specifice.ansamblul actual al cetății Arad a fost construit în perioada dintre anii 1763 și 1783 conform planurilor generalului austriac, inginer de geniu Ferdinand Philipp Harsch şi unei echipe de ingineri militari 17. Destinaţia iniţială a ansamblului fortificat, a fost cea de cetate vamală, spaţiu de apărare, atac şi de recluziune. construite în afara fortificațiilor prin integrarea elementului riveran, în strategia defensivă. Inițierea edificării ansamblului bastionar aduce un alt tip de relaționare cu țesutul civil, distanțele acoperite de artileria epocii determină arii perimetrale, necesar a se menține needificate. Influențele progreselor ingineriei și artei militare vest europene impun noi și complexe configurații planimetrice, morfologice, funcționale, tehnologice fiind integrate principii estetice ale artei baroce. Ansamblul fortificat stelat prezintă simetrii rotatorii rapotate la centricitate, direcționări radiale, concentricități perimetrale, trame regulatoare circulare ale fortificațiilor zigzagate. Amplasamentul suportă 11 Edroiu, Monografia orașului de la începuturi până în 1989 ed. Nigredo, Arad, p. 66 12 Niţu, A. vol I, 2017, p.209 13 Idem, p.211 14 Osterrechische Kreigsarchiev 15 De-a lungul frontierei Judetul Arad, 2005, pag. 18 16 Idem 17 De-a lungul frontierei, 2005, pag. 18 pag. 8 din 41

ample reconfigurări, pentru a căpăta un caracter insular, iar conturului riveran de pe laturile de nord est și vest ale peninsulei i se adaugă un canal inundabil concentric în raport cu nucleul cetății. Planurile inițiale ale cetății stelate reprezintă o etapă de coexistență a celor două cetăți edificate de forțe beligerante oponente. După construirea noii cetăți stelate în anul 1763, vechea cetate amplasată la sud în raport cu amplasamentul noii cetăţi a fost demolată. Unele direcționări vernaculare ale tramelor observabile în primele hărți ale așezării, se păstrează până astăzi în cartierul rascian. 2.1.2 Tentativa de strămutare a orașului civil Ca urmare a configurării strategiei defensive a ansamblului bastionar, conducerea militară a solicitat relocarea oraşului 18, pentru a degaja spațiile aflate în raza de acţiune a artileriei cetății şi a elimina riscurile existente pentru populaţia civilă, în cazul declanșării unor conflicte. Amplasarea cetăţii în peninsula formată de râul Mureş, a fost considerată avantajoasă din punct de vedere strategic, dar existenţa oraşului civil Arad în vecinătate, s-a constatat a fi un impediment pentru strategiile de apărare. Comandamentul cetăţii a dispus realizarea unor planuri 19 şi estimări ale despăgubirilor, în raport cu vechimea construcțiilor existente în perimetrul delimitat, în vederea strămutării oraşului în pusta Zimandului 20. Apariţia cetăţii stelate după anul 1763, a interdicţiilor de construire impuse de către conducerea militară, propunerea de relocare a oraşului în Zimand şi ameninţarea cu demolarea multor clădiri centrale, au frânat dezvoltarea economică şi edilitară a așezării civile. În anul 1818 s-a renunțat oficial la intenția de strămutare 21 a orașului civil, ca urmare a aprobării solicitărilor locuitorilor. 2.1.3 Etapa 1818 de restrângere a festungsrayon În anul 1818 la insistenţele orăşenilor, perimetrul de siguranţă al cetăţii, guvernat de organizările militare, a fost redus la 500m 22. 18 De-a lungul frontierei, 2005, pag. 19 19 Planul de relocare a orașului in pusta Zimand, Arhivele Naţionale Arad 20 Monografia oraşului de la începuturi până în 1989, p. 88-95, 1999 21 Niţu, vol II, 2017, p.122 22 Niţu, vol II, 2017, p.122 pag. 9 din 41

În ciuda restricţiilor stabilite de conducerea militară a cetăţii, s-a continuat construirea de catre civili pe malul opus al râului Mureş, în raport cu cetatea, distanţa de protecţie impusă fiind încălcată și redusă de catre localnici prin edificarea unor noi construcții. Spațiul din interiorul incintei fortificate, era dedicat exercițiilor militare. Harta din 1845, reprezintă orașul civil Arad, fără includerea unei reprezentări planimetrice a cetății stelate. Amplasamentul anterioarei cetăți nu a fost încă acoperit de țesuturile urbane ale orașului, iar încălcarea interdicției de edificare până la distanța de 500 de metri de la cetate, adresată civililor, este demonstrată de prezența multor construcții civile în perimetrul militar restricționat. 2.1.4. Atacul cetății asupra orașului în 1848 În perioada revoluţiei din 1848 1849, cetatea Aradului a fost asediată de către revoluţionarii naţionalişti. Ca răspuns, din cetate, armata austriacă a bombardat oraşul pe parcursul a opt luni, timp în care au fost aruncate asupra oraşului Arad peste 40.000 de proiectile de artilerie.(...) Armata revoluţionară a fost înfrântă, iar cei 13 generali ai armatei maghiare au fost executaţi în canalul de apărare al cetăţii. 23 (...) 1848 1849 vechiul centru al oraşului civil a suferit mari distrugeri, fiind bombardat din interiorul incintei cetăţii 24. După acest episod dramatic, în urma bombardamentelor nu a mai rămas nimic din vechiul centru comercial și rezidențial al orașului Arad, dinainte de anul 1848, ilustrat în imagine 25. Ilustrația reprezintă, într-o perspectivă plonjantă, un vechi nucleu al orașului, două edificii de cult cu turle și fleșe, aliniate și integrate în fronturile pieței, cladiri rezidențiale asezate pe aliniamente, cu unul sau două niveluri supraterane, șarpante cu înaltimi variabile, cele mai multe învelitori fiind realizate probabil din țiglă. Ca elemente de similaritate între clădiri, pot fi observate alinieri, relații similare stabilite cu spațiul public, proporții relativ constante ale deschiderilor, iar diferențele de înalțime ale volumelor, indică diversitatea de mijloace dar și diferențele de opțiuni în interpretarea spațiilor, ca tranziție între vernacular și urban. Pe fundal, sunt reprezentate turlele unui ansamblu de cult, înconjurat de vegetație. În anul 1867 relaţia dintre oraș şi cetate continuă să fie grevată de existenţa acelui festungsrayon 26. 2.1.5 Primul război mondial, În perioada 1914-1918, cetatea a fost utilizată ca spațiu de recluziune. Evenimentele dramatice ale primului război mondial, nu au adus efecte destructive asupra ansamblului vechii cetăți din Arad. Dispariția imperiilor otoman și habsburgic, transformarea imperiului 23 Laneschi, Ujj,2007, p. 10 24 Idem 25 Ilustrație din colecția pașoptistă a Complexului Muzeal Arad 26 Edroiu, Monografia oraşului de la începuturi până în 1989, 2005, pag. 94 pag. 10 din 41

țarist prin reformări radicale, marchează finalul primei conflagrații mondiale, ca etapă de inițiere a unor profunde restructurări, determinate de urmările războiului și de mutațiile induse în câmpurile ideologice. 2.1.5 Perioada interbelică După 17 iulie 1919, cetatea aradului a fost ocupată de trupele române 27, fiind încartiruit Regimentul 93 Infanterie, Cercul Teritorial Arad, Divizia 1 Cavalerie 28. La 4. Iulie 1920 este semnat Tratatul de la Trianon 29. pag. 11 din 41 În anul 1923 a fost înfiinţat Cercul Militar Civil 30, din garnizoana Arad, probabil cu rolul de a întări prin acţiuni comune, legăturile mediilor civile şi celor militare. În perioada interbelică oraşul se dezvoltă pe direcţiile nord, est şi sud. ale cartierelor perimetrale, fiind diferite de imaginea occidentală 31, a centrului orașului Arad. 2.1.6 Bombardamentul din 1944 asupra orașului Arad În această perioadă, Nicolae Iorga observa imaginea compozită a orașului, structurile vernaculare Atacul aviației aliate din 3 iulie 1944, în cursul căruia au fost aruncate în jur de 200 de bombe explozive și 3000 de bombe incendiare, a afectat o arie de aproximativ 375 ha 32, fiind distruse obiective industriale, ulterior reconstruite după încheierea războiului, Cazarma de Roșiori de pe calea Aurel Vlaicu, depoul de tramvaie, zone rezidențiale 33. După întoarcerea armelor din 23 August 1944, orașul a fost din nou bombardat, de data aceasta de către Luftwaffe. 34 Din nucleu defensiv sau de atac, în această secvență critică, rolul secundar atribuit citadelei de către strategii militari, a asigurat supraviețuirea fortificațiilor bastionare, în momente în care tehnologiile aviatice ar fi permis distrugerea întregului ansamblu istoric patrimonial. 2.1.7 Perioada socialistă Radicalismul ideologic al perioadei socialiste a determinat evoluţii discontinue și tranșante, în raport cu perioadele anterioare, ca fenomene de negare, opoziție radicală şi conflict în raport cu peisajul cultural existent. Mari suprafețe din vechile cartiere vernaculare au fost demolate, fiind considerate atât ineficiente, desuete cât și simboluri ale vechilor organizări contestate, trame stradale vechi sunt înlocuite cu ansambluri de locuinţe colective, peisajul identitar local fiind puternic marcat de numitorul comun al arhitecturii socialiste. Centrul istoric a fost ocolit de intervenţiile demolatoare, care s-au limitat la un număr restrâns de plombe, inserate în fronturile existente. 27 Nitu,vol.I 2017, pp.554-555 28 Arhivele Militare Piteşti, Liste de inventare, dosarul cu numărul 2344 pagina 46 poz.23(360) 29 Nitu,vol.I 2017, pp.554-555 30 Arhivele Militare Piteşti Liste de inventare, dosarul cu numărul 2344 pagina 46 poz.23(360), 31 Nita, vol.ii, 2017,p206 apud, Prefectura judetului Arad, p. 68-71 32 Nitu, vol II,2017, p.203 33 Idem 34 Nita, 2017, p.241-243

2.1.8 Perioada după 1989 În raport cu harta Municipiului Arad din 1947 35, parcelarul din anul 2017 indică o extindere perimetrală, în raport cu limitele anterioare ale orașului, prin dezvoltarea unor noi cartiere cu funcțiuni predominant rezidențiale dar și cu funcțiuni de servicii, comerciale sau industriale. În luna decembrie a anului 1989, din cetatea deţinută de armata R.P.R. s-au tras din nou focuri de armă, în direcţia oraşului civil. Prin urmare, citadela bastionară a cumulat în timp o istorie a conflictelor cu oraşul civil, alternate cu perioade de pace și dezvoltare. 2.2 Cetatea bastionară. Aspecte urbanistice În comparație cu ansambluri fortificate similare, cazul ansamblului fortificat de Arad se remarcă prin autonomia funcțională și delimitarea insulară, care au fost menținute până în perioada actuală, în raport cu mediul construit civil dar și prin restrângerile continue ale zonei perimetrale neantropizate, stabilite prin proiectul inițial al cetății, datorate extinderilor treptate ale teritoriilor urbane, în detrimentul zonei perimetrale de detentă. Ariile aferente cetăţii însumează peste 88,8 ha şi perimetrul de 3.769 m, (...), toate construcţiile au fost prevăzute cu guri de tragere pentru artilerie, în total 296 guri de foc. La construirea cetăţii, ar fi fost utilizate peste 1.000.000 de cărămizi arse în cuptoarele cărămidăriilor locale sau aduse de la Jimbolia 36. Datorită amplitudinii desfășurărilor și sistemelor de spații exterioare configurate, cetatea constituie un ansamblu arhitectural, dar și o intervenție urbanistică reprezentativă care include ample suprafețe de spații verzi. Silueta fortificațiilor joase nu este perceptibilă de la distanțe foarte mari, dar turlele bisericii din cetate sunt încă vizibile de pe malul vestic al Mureşului, dinspre oraş, cu toate că în prezent clădirea vechii mănăstiri nu mai are șarpante și se află într-un stadiu foarte avansat de degradare, deși este protejată prin încadrarea în Lista Monumentelor ca monument categoria A. 37 Integrarea cetății Arad într-o rețea de fortificații, alături de ansamblurile de la Alba Iulia și Timișoara, este inspirată de sistemul defensiv constituit de centura dublă de cetăţi perimetrale teritoriului național francez, unele realizate integral, iar altele perfecţionate de către marchizul Sebastien Le Pretre Vauban, creator al unor tipologii de cetăţi, încadrate în stilul supranumit Vauban-Tenaille. Strategia Vauban, preluată şi perfecționată includea paralelele de atac 38, cu direcționări geometrice desfăşurate în spaţiul de detentă. 35 Harta 1947, Arhivele Județene Arad 36 Observatorul militar Nr. 23/17 23 iunie 2015 www.mapn.ro/publicatii/2015/obs/23.pdf 37 LMI, Ministerul Culturii 38 Fişa de monument, 1964, p3 pag. 12 din 41

2.3 Interspaţiul natural dintre cetate şi oraş Suprafața de teren aflată între limitele exterioare, fortificațiilor și râul Mureș are lățimi variabile iar rolul de spațiu liber strategic prevăzut prin conceptul inițial, este încă menținut pe fronturile de nord și est, datorită resticțiilor impuse de administrația militară, pentru a respecta legislația actuală referitoare la secretul militar. Teritorul, inițial cazon, de pe frontul vestic al citadelei, a fost încă o dată comprimat în decada 1970, prin preluarea terenului de către administrația locală, pentru amenajarea unor spații verzi și dotări de agrement. Printre proiectele existente în Inventarul 398 din arhivele Institutului Național al Patrimoniului, înaintate spre avizare la Direcția Patrimoniului Național se afla și planul de ansamblu al zonei de agrement Neptun. Planul de sistematizare al ansamblului prevedea spații verzi, cu o lungime de cca. 800 de metri și o lățime de cca. 400 de metri, care au fost adiționate în circuitul orașului civil, fiind conectate prin trei poduri, unul din beton și două din pontoane, cu spaţiile verzi amenajate pe malul opus al Mureşului, dinspre zona centrală. Dezmembrările, împrejmuirile și construirile de clădiri de vacanță private realizate după 1989, care nu corespund cerințelor minimale 39 reglementate, pentru a fi încadrate ca locuințe, întrerup continuitatea spațiilor verzi publice perimetrale cetății și peninsulei formate de râul Mureș, constituind un precedent periculos, în sensul anulării posibilității de a deschide spațiul pentru public. 2.4 Peisaje istorice şi actuale ale orașului Arad Orașul Arad beneficiază de o istorie a amenajărilor de arhitectură peisageră, pe parcursul căreia au fost consacrate locuri, personaje, parcursuri, nostalgii și evocări. O descriere a arhitecturii piesagere locale, nu poate exclude listări ale materialului dendrologic existent, spontan sau plantat, utilizat în compoziții, specii de arbori de talie foarte înaltă, planurile medii și joase, varietățile floricole și decorative. Rolul important al vegetației în îmbunătățirea microclimatului local al parcursurilor și edificiilor, prin compensarea efectului de seră în oraș, umbrire, fonoizolare și de reducere a intensității curenților de aer, este dublat de valoarea istorică și estetică. Raportul cu vegetația Vernacular Arhitectura ansamblurilor vernaculare, se definește prin dialogurile discrete ale construcțiilor parter cu vegetația predominant utilitară dar și decorativă. Baroc În perioada barocă se utilizează plantații de aliniament și ale curților sau parcurilor interioare, 39 Legea Locuinței și Normativ de proiectare locuințe pag. 13 din 41

private sau publice. Prospectul bulevardului central, configurat după anul 1750 de către inginerul Josef Rainer 40, includea aliniamente şi perdele de arbori înalţi, inserate în zona mediană a bulevardului, pe care astăzi le mai găsim încă în scuarul central. Eclectism Planurile de cadastru din 1886, indică ample spații verzi, unele amenajate peisager. După anul 1870, este inființată o comisie pentru zone verzi 41. Sunt înfiinţate grădinăria oraşului, în spatele vechiului Spital de Copii în anul 1913, fiind realizate şi aleile parcului Baross 42, actual Parc Eminescu. Perioada interbelică În perioadele de pace, zona peninsulară aducea extinderi ale parcursurilor peisagere obișnuite ale orașului. În jurul ansamblului fortificat din Arad, situat în volta râului Mureş, a existat până la primul razboi mondial o alee pentru promenade 43, prin pădurea de langă cetate, dar și înspre spaţiile verzi sau piețele din interiorul cetății care erau periodic vizitabile. Perioada socialistă Cele două maluri ale Răului Mureș au fost parțial amenajate în decada 1960, fiind populate cu diverse specii de arbori, arbuști şi flori 44. Spațiile verzi ale malurilor Mureșului, dar și cele ale orașului, funcționează ca o extensie a zonei protejate Parcul Natural Lunca Mureșului 45. Continuitate peisageră identitară Raporturile vegetației cu edificiile, menţinerea speciilor emblematice sunt esenţiale pentru prezervarea caracterului identitar peisager al oraşului. 40 Idem 41 Idem 42 Idem 43 Idem 44 Idem 45 Planul de management ANPM, Parcul Natural Lunca Mureșului pag. 14 din 41

3 Elemente structurale ale peisajului identitar arhitectural Acest mediu universal, abstract care poate fi numit natura lucrului (Dingheit), în genere adica pura sa esență, nu este altceva decât acel Aici și Acum, asa cum el s-a arătat, însă ca un ansamblu simplu de mai mulți, (...), simpli universali 46 3.1 Peisaj identitar arhitectural Cercetarea unor surse bibliografice și arhivistice, hărți, planuri, imagini referitoare la istoria orașului, reconversii ale unor ansambluri similare, a avut printre obiective compunerea unor tablouri de ansamblu și trăsături relevante pentru stadiile de creștere. Manifestările stilistice vernaculare, baroce, eclectice, seccesion, moderniste aduc in peisajul identitar, atât elemente de continuitate cât și transformări semnificative. 3.2 Elemente vernaculare prezente în zonele perimetrale centrului orașului Arad Pe lângă țesuturile vernaculare spontane, apar strategii urbane materializate în tipologii geometrice fiind impuse alinieri, comprimări, extinderi 47. Printre elementele de numitor comun se află alinierile, regimul de înălţime, dispunerea construcţiilor şi funcţiunilor pe parcele, raporturile fenestraţiilor cu plinurile, materialele, tehnologiile utilizate. 3.3 Stratul baroc Stilul baroc, a cărui evoluție a început la Roma în jurul anului 1600, a furnizat modele arhitecturale care au rămas asociate ideologiilor clerului catolic, aristocrației seculare și burgheziei în creștere, principali promotori și comanditari care promovau bogăția decorațiilor exterioare și interioare, gradarea parcursurilor elaborate, monumentalitatea, exuberanța și generozitatea spațială. Influențele barocului au fost aduse de către meșterii italieni, angajați în Europa Centrală 48, fiind preluate elemente ale barocului german târziu. Printre cele mai vechi clădiri baroce care au supraviețuit până în prezent în Arad, aflate în diverse stadii de conservare, se află biserica sârbească și mănăstirea franciscană 49. 46 Hegel,Georg Wilhelm Friedrich, Fenomenologia spiritului, Ed IRI, București, 2000, p.73 47 Gheorghiu, Theodor Octavian, Habitatul rural din persepctiva administrației Habsburgice, coordonator, Victor Neumann, Istoria Banatului, Ed. Academiei Romane, 2015, Bucuresti, p.221 48 Szekely Gabriel, p.14 49 Lista Monumentelor Istorice pag. 15 din 41

Înglobarea în arhitectură a celorlalte arte și și mixarea surselor stilistice în diverse proporții, alături de modificările tehnologiilor constructive, amplifică gradul de complexitate și adaugă diferențieri între fazele de generare stilistică dar și în interiorul etapei eclectice, perioadă în care stilurile se alătură, se combină și uneori fuzionează. Ca variabile ale schimbării tendințelor artistice, tehnicilor constructive și materialelor disponibile se diversifică decorațiile modelate în tencuieli, mozaic sau piatră la fațade sau orfevrărie artistică în cazul balustradelor, împrejmuirilor și porților, care se amplifică până la a deveni luxuriante, iar calitatea execuției atinge un înalt nivel de virtuozitate și rafinament 3.5 Seccesion Die Zeit ist Kunst. Der Kunst ist freiheit. 50 Etapa de generare a artei seccesioniste din jurul anilor 1900 induce schimbări ale modului de înțelegere a artelor ca semnificanți ai unui timp istoric specific, ideologia epocii amprentând artele în mod distinct față de alte etape, cu intenția de a se opune istoricismului eclectic. Încă anterior anului 1900 unele fațade din orașul Arad încep să preia elemente seccesion. Elementele de limbaj specific seccesion sunt deseori utilizate în combinație cu decorații eclectice provenind din surse variate de inspirație antropomorfe, zoomorfe, vegetale, simbolice sau mitologice. Architectul Ludovic Szantay 1872-1961, școlarizat la Zurrich, utiliza cu versatilitate o gamă variată de volumetrii decorații și materiale, de la tencuiala care include profilaturi decorații și basoreliefuri, până la placaje din căramidă aparentă roșie la Biserica evanghelică luterană sau galbenă la clădirea Gării. Evocarea modelelor de edificii de tip palat, nu sugerează o atitudine de opoziție în raport cu ierarhiile consacrate, sau cel puțin nu sunt contestate temele, stilurile sau decorațiile de arhitectură, recunoscute ca oficiale, bine integrate și emblematice pentru peisajul arhitectural al epocii, conceptele edificiilor fiind inițiate prin manifestarea afilierilor stilistice, ca atașamente ale inițiatorilor. Fomulele volumetrice, chiar dacă scalate și diversificate, temele decorative și deseori cele funcționale, consacrate în epocă, sunt asumate și multiplicate, pe mai multe paliere ale societății, pe măsura posibilităților, iar edificiile generate, se armonizează în game nuanțate, dar relativ similare și unitare. 3.3 Perioada Interbelică Arhitectura interbelică preia din etapele anterioare gama vernaculară în zonele adiacente centrului, pe lânga revizitări ale stilurilor istoriciste baroc, eclectic, secession, art deco sau neoromînesc, fiind prezente și manifestări moderniste. Tendința de a realiza intarsii osmotice în climatele culturale locale arhitecturale, și urbanistice, este cu atât mai surprinzătoare la curentele artistice care au contestat puternic ideologiile stilurilor anterioare. Cu 50 Constantin, Paul, apud Gustav Klimt, 1977, p. 165 pag. 16 din 41

excepția unor busturi sculptate și a vilei de pe strada Nicolae Grigorescu nr. 7 realizate de către Silvestru Rafiroiu în Lista Monumentelor protejate, nu figurează alte clădiri interbelice. 3.4 Arhitectura socialistă În lista monumentelor Arad, nu figurează ca fiind clasate clădiri edificate în perioada socialistă. Criteriul vechimii clădirilor fiind prioritar pentru clasare, procedurile de clasare au ocolit multe proiecte de arhitectura și de sistematizare valoroase, cum ar fi hotelul Astoria, piscina de pe malul Mureşului sau dezvoltarea de agrement Neptun, conținând planul de ansamblu al spaţiilor publice şi clădiri moderniste, intercalate cu plantaţii peisagere. În absența măsurilor de protecție, în etapele următoare au survenit intervenţii care au alterat, uneori ireversibil, conceptele iniţiale. Arhitectura socialistă a întâmpinat dupa anul 1989 o reacție de respingere, fiind pentru câteva generații care au parcurs aceste etape istorice posibil de asimilat cu restricțiile regimului dictatorial, cel putin în planurile spațial și psihologic. Pentru plombele inserate cu discreție în fronturile bulevardului central, proiectele au respectat de regulă reglementările de aliniere pe aliniamente și înălțimile la cornișe, măsurate în proiecții ale fațadelor, fără a produce grave perturbări în compozițiile fronturilor.. Cetatea Aradului, aflată și în perioada socialistă în administrare militară, fiind deținută de către Ministerul Forțelor Armate, face obiectul unor proiecte și demersuri de obținere a avizelor Consiliilor Locale și ale Ministerului Culturii. În aceste dialoguri intre instuțiii care au implicat MFA, Consiliul Local și Comisia de Cultură, unii reprezentanți ai Consiliul local și Comisiei de cultură, revin cu propunerea de a se transfera unitatea militară într-o altă locație în afara cetății, fiind sugerată și amânată de la un cincinal la altul tema includerii cetății Aradului în circuitul civil. Din corespondențele instituționale și planșele aflate în Inventarul 408 al arhivelor Institului Național al Patrimoniului, rezultă faptul că în perioada socialistă, s-au realizat proceduri de avizare a unor lucrări în zona peninsulei cetății Arad, în vederea respectării legislației în vigoare la acea dată. Demersul de menținere în stare funcțională a clădirilor implică și unele pierderi ale unor elemente care făceau parte din portretele inițiale ale acestor edificii. pag. 17 din 41

3.5 Fenomene arhitecturale după 1989 Diversificările surselor de influenţe, tehnologiilor, materialelor și schimbările modului de viață au imprimat noi secvențe care aduc mari transformări ale peisajului arhitectural. În absenţa clasării unor monumente sau protejării spaţiilor publice ale oraşului, au apărut alterări şi reâncadrări stilistice cum ar fi hotelul Astoria, proiectat de arhitectul Miloș Cristea, 1970, IPJ Arad, ale cărui fațade au fost transformate după anii 1990. În raport cu perioada socialistă, se înregistrează o reacție de negare a conceptelor estetice anterioare și de asimilare a unor noi ideologii și influențe stilistice. 3.6 Continuităţi, negări şi interacţiuni între straturi temporale de arhitectură, elemente generative Obiectele de arhitectură fac parte din continuum-ul mai vastelor structuri urbane şi arhitecturi peisagere dezvoltate în timp, neputând fi interpretate izolat, fără pierderea unor conţinuturi de semnificații. Arhitectura aduce ilustrări, oglindiri, amprentări ale vieţuirii umane în diferite secvenţe de timp, urme antropologice. Continuitatea poate fi marcată prin fenomene de similaritate sau prin dialoguri contrastante. Straturile anterioare, minerale, organice și spirituale amprentate aduc pe lângă patina timpului, personalizare și specificități. Capacitatea semnificanţilor de a călători peste timp este determinată de vectorii purtători de memorie, posibilităţile de transmitere înspre receptori şi sistemele de decodificare disponibile, dezvoltate în fiecare etapă. Funcţia identitară ar putea fi reprezentată ca integrând componente repetitive similare, elemente de numitor comun matematic, a elementelor irepetabile, ale celor generatoare de mutaţii, negări, rupturi, conflicte, pe suportul vectorului temporal. Gamele similare, repetitive alături de cele irepetabile ale unor indivizi, familii, grupuri, comunităti, teritorii, naţii, continente, se reflectă în producţiile arhitecturale, definind asemănările sau diferenţierile. Matricile, grupurile de elemente repetitive, alături de elementele care produc schimbări, formează alcătuiri complexe și variate care se constituie ca descriptori ai identitatilor arhitecturale. pag. 18 din 41

4 Modele istorice de orașe cetăți 4.1 Evoluții ale unor ansambluri fortificate și țesuturi urbane civile Evoluţia conceptului de oraş în raport cu cel de cetate cazonă, implică şi o reflectare a multiplicării mobilurilor şi manifestărilor generative, prin extinderea gamelor de la necesităţile primare de adăpostire şi apărare, înspre multitudinile de nuanţări funcţionale, cerinţe materiale, ierarhizări până la materializări ale unor aspiraţii spirituale. Structurările rezultate în timp, datorită direcţionărilor paralele sau suprapuse ale nucleelor fortificate, în raport cu adiţionările ţesuturilor urbane civile adiacente, acoperă o gama variată de configuraţii, rezultate prin stratificare, suprapuneri parţiale sau localizări distincte. Raportarea la referinţa culturală 51, implică o analiză de calitate a reperului, dar şi profunzimea interpretării conotaţiilor simbolice ataşate, acurateţea interpretării mesajului, prelucrarea sau deturnarea sensurilor uzuale sau recontextualizate, prin replicare imitativă. Conceptul de reper arhitectural 52 ar putea fi înţeles ca un produs al aparatelor receptoare şi descriptoare, ermetizat prin codificare secvenţia[ a frânturilor de imagini retinale memorate, caleidoscop de percepţii recompuse, conştientizate sau nu, ce tind spre externalizare sub forma de generatori ale necesităţilor sau aspiraţiilor. 4.2 Sistemul de cetăţi bastionare din seria Sebastian Vauban le Pretre din Franţa Citadelele selectate dintre cele paisprezece ansambluri fortificate, realizate integral sau cu intervenţii locale ale marchizului Sebastien Vauban le Pretre, a căror dispunere şi construire a fost iniţiată sau continuată în Franţa în perioada 1659-1707, au fost introduse în anul 2008 ca valori culturale în patrimoniul mondial U.N.E.S.C.O.. 53 Sistemul defensiv național era desfășurat pe două fronturi defensive perimetrale teritoriului francez care delimitau spațiul de duelare denumit Pré Carré 54 de către Vauban, desemnat de către regele Ludovic XIV, în funcţia de comisionar general al 51 Zahariade, Ana, Maria, 2009, Simptome de tranziţie, Editura Fundaţiei Arhitext Design, Bucuresti, p. 223 52 Idem 53 https://whc.unesco.org/en/list/1283/multiple=1&unique_number=1514 53 lista include cetatile Arras, Besancon, Blaye-Cussac-Fort-Médoc, Briançon Hautes-Alpes, Tour Vauban, Ville neuve Longwy,Mont Daufin, Mont Louis, Neuf Brissach, citadela si zidurile cetatii Saint-Martin-de-Ré, Saint-Vaast-la-Hougue, Villefranche-de-Conflent 54 sursa : [vauban_livretvauban_web.pdf], pag. 19 din 41

fortificaţiilor regatului 55. Clasarea simultană a celor douăsprezece ansambluri a fost realizată pentru a sublinia integrarea acestor situri într-un sistem al ansamblurilor defensive, care compuneau cele două centuri perimetrale de apărare ale teritoriului francez, al căror plan de ansamblu a fost realizat de către marchizul Vauban. 56 Strategia actuală de reintegrare a rețelei de ansambluri fortificate în sistemele urbane contemporane urmărește o dublare a liniilor de acţiune, prin conjugarea eforturilor pe două fronturi: primul fiind cel al strategiilor patrimoniale, abordare sistemică cu un caracter de generalitate privind sistemul de fortificatii în ansamblu pentru a sublinia unitatea conceptuală inițială 57, iar al doilea fiind accentuarea continuităților și specificităţilor locale. 58 4.2.1 Citadela Arras, amplasată în regiunea Artois, Franța a fost organizată prin proiectul inițial Vauban ca centru al celei de-a doua linii de apărare a spațiului de duelare denumit pré Carré 59. Expansiunea oraşului a adus ansamblul fortificat Arras în vecinătatea unei zone urbanizate și aflate în curs de densificare, deși mari secvențe din conturul fortificațiilor perimetrale au fost acoperite de vegetație. Aceasta relație de adiacenţă, creată și intensificată în timp, oferă amplasamentului istoric şansa valorificării aturilor sale, patrimoniale, culturale și artistice, comerciale, cele peisagere, posibilitatea de a se redefini ca spaţiu public suport al vieții urbane și activităţilor sociale. 60 4.2.2 Citadela Besançon, Bourgogne-Franche-Comté, Franța Datorită înalțimii și unghiurilor de percepție a ansamblului, sunt acutizate problemele de vizibilitate ale coprezențelor iar crevasele, puse în contrast cu înălțimile separatoare implică surmontarea unor bariere de accesibilitate și integrare, prin configurarea necesară a unor parcursuri sau punți de legătură. Pe lângă focalizarea asupra valorilor arhitecturale şi urbanistice, strategia locală actuală a citadelei Besançon, urmăreşte ilustrarea unor evenimentele istorice importante, care s-au succedat de la construirea cetăţii, prin temele fondurilor muzeistice prezentate, dedicate evoluției culturale ale regiunii Compte, Muzee ale rezistenţei şi deportării, istoriei naturale (...). 61 Planșa care conturează spaţiul de protecție, delimitat topometric pentru 55 http://www.cu-arras.fr/entreprendre/citadelle-arras/ 56 sursa : [vauban_livretvauban_web.pdf], 57 http://www.cu-arras.fr/entreprendre/citadelle-arras/ 58 Idem 59 http://www.cu-arras.fr/entreprendre/citadelle-arras/ 60 Idem 61 http://en.franche-comte.org/about-franche-comte/explore-franche-comte/towns-and-cultural-attractions/it-s-worth-the-detour/the-citadel-în-besancon pag. 20 din 41

Citadela Besancon marchează perspectivele importante asupra ansamblului, fiind clasate și protejate şase triunghiuri de vizibilitate, în interiorul cărora imaginile sunt protejate prin condiționări speciale de avizare pentru controlul covizibilității şi prezervarea imaginilor identitare. 4.2.3 Briançon, Hautes-Alpes, Franța Studiul dedicat cetăţii montane Briançon porneşte de la o analiză generală a contextului, date istorice, aspecte hidrologice, starea sanitară, protecţii şi servituţi, pentru a ajunge la un studiu în particular a sitului, fiind luate în considerare percepţii, organizări de ansamblu, funciare, accesibilitate, istorie, funcţionalităţi, conectivităţi. 62 Pe lânga starea de sănatate a construcţiilor, strategiile implicate sunt determinate şi de analize ale posibilităţilor de reutilizare. Studiul cadrului urban relevă interesul asupra caracteristicilor vecinătăţilor construite şi celor peisagere, considerate ca importante avantaje posibil de inclus prin viitoare stategii. 4.2.4 Ville neuve, Neuf-Brisach, Alsacia, Franța Cetatea Neuf Brisach, cu un contur al fortificațiilor bine prezervat, amplasată alăturat în raport cu asezarea civilă într-un peisaj deluros, ridică probleme legate de separare sau integrare. Un criteriu important îl constituie analiza perspectivelor perceptibile în conurile de vedere, cone de vue, unghiurile şi direcţiile de percepţie, cu scopul prezervării imaginii emblematice nealterate. 63 4.2.5 Ville neuve, Langwy, Lorena, Franța Cazul cetății Langwy este unul de suprapunere parțială, în care modificarea conceptelor de arhitectură, contestarea structurilor istorice și absența reglementărilor de protecție, au condus la dispariția unei mari parți din ansamblul monumental. 4.3 Sistemul de cetăţi Waterline, Olanda Strategia iniţială de apărare a sistemului de cetăţi Waterline din Olanda, era bazată pe inundabilitatea canalelor perimetrale şi a teritoriilor conective, suprafeţele acoperite cu ape de adâncimi variabile, transformate în lacuri sau mlaştini, fiind utilizate în organizările defensive pentru îngreunarea deplasărilor și atacurilor adversarilor. Printre fortărețele integrate în sistemul istoric de apărare olandez se află forturile Tienhiven, Aan de Klop, De Bilt, Werk aan Groeneweg, Bunker 599, Werk Aan T Spoel Uniewach, Vuren. 64 62 Jacotey J.M. Marechaux, A., Trubert, 2006. Mission de conseil a la comune de Briancon, sursa:sites-vauban.org./results-documentation, p1. 63 Francois tourisme consultants, 2010, Etude strategique de developpement touristique sur le territoir du pays de Brissach 64 Harta zonelor prevăzute a fi inundate în strategia defensivă acvatică olandeză pag. 21 din 41

4.4 Arhitecturi şi peisaje patrimoniale Teritoriile alocate inițial ansamblurilor fortificate patrimoniale, se desfășoară pe suprafețe ample, fiind incluse de regulă multe hectare și găzduiesc multitudini de specii sau plante native, într-o conviețuire care are deseori o vechime cel puțin la fel de mare, precum cea a edificiilor. Problematicile referitoare la domeniile ecologiei şi gestiunii sunt deseori privite ca fiind secundare în raport cu importanța protejării edificiilor clasate. Organizat în cadrul unui program transfrontalier 65, proiectul Murailles et jardins 66, explorează modalități prin care strategiile culturale pot implica şi susține elemente ale mediului peisager, prin observarea și clasificarea valențelor multiple ale acestor ample rezervoare de spaţii, pe lângă valorile patrimoniale, fiind luate în considerare planurile paralele, dar nu mai puțin importante ale evoluțiilor specifice din mediul natural. 4.5 O analiză a unor fenomene generative O analiză secvenţial detaliată a etapelor de desfăşurare a proceselor mentale, cu efecte de proiecţie și propulsare în afară a imaginarului, conduce spre un lanţ de ciclicităţi care se adâncesc în trecuturile inseparabile şi prefigurează structurări înspre viitor. Comensurarea amplitudinilor, salturilor şi diferenţierilor înregistrate între etapele de generare succesive, poate înregistra similitudini, revizitări sau transformări, materializate în fiecare ciclu productiv. Configurațiile de sisteme ideatice generative, menţinute în continuitate, restructurate, inventate, intervin ca determinanţi ai schimbărilor, prin funcția conceptuală care acționează asupra mediului modelat. Structurările unor forme din natură, pot fi reprezentate prin formule geometrice, oferă reprezentări unor fenomene de generare, observabile în natura vie sau inanimată. Procesele de percepție, desfășurate în interacțiunile cu mediul urban, parcurg stadii senzoriale, de lectură, de reflectare, oferind imaginarului reprezentări metaforice prin oglindiri deformabile în raport cu unghiurile de subiectivare. Căutând reprezentări ale unor decodificări hermeneutice prin mateme geometrice, fenomenele interpretării se pot descrie prin parcursuri lineare datorită continuităţii lor, dar şi prin reveniri în circularităţi sau spirale datorate revizitărilor ciclice succesive. 65 programul european transfrontralier 2007-2013, Interreg. IV 66 Idem pag. 22 din 41