CVRIA Id publicat : C-566/21 Numărul de act : 1 Numărul de registru : 1198061 Data depunerii : 14/09/2021 Data înscrierii în registru : 15/09/2021 Tipul de act : Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare : Actul de procedură Referința Referinţa depunerii efectuate prin intermediul e-curia : DC153496 Numărul de fișier fişier : 1 Autorul depunerii : Florean Luminiţa-Sidonia (J359520)
Prezentul document este supus reglementărilor aflate sub incidenţa Regulamentului U.E. 2016/679 ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECŢIA A II-A CIVILĂ Dosar nr... ÎNCHEIERE Şedinţa publică de la 27 Mai 2021 Completul compus din: PREŞEDINTE Judecător Judecător Grefier Pe rol fiind soluţionarea recursului formulat de către recurenta-pârâtă AA împotriva deciziei civile nr.:: pronunţată la data de ::: de către Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr., în contradictoriu cu intimata SS având ca obiect constatare nulitate act. Dezbaterea cauzei a avut loc în şedinţa publică din data de când instanţa a amânat pronunţarea asupra oportunităţii sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru termenul de astăzi. CURTEA Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual. Prin sentinţa civilă nr. pronunţată în dosarul nr. al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta AA în contradictoriu cu pârâta Banca SS In fapt, instanţa a reţinut că între reclamanta consumator AA şi VV (bancă preluată prin fuziune de SS anterior introducerii cererii de chemare în judecată din prezentul dosar) s-a încheiat un contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. din data de, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 117.400 CHF, pentru o perioadă de 300 de luni. Reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate caracterul abuziv al dispoziţiilor art. 4.2 pct. 1 lit. a de la Secţiunea 4) denumită Plăţi din Condiţiile generale ale convenţiei de credit. In consecinţă, reclamanta consumator a solicitat obligarea pârâtei să pună în aplicare clauza de la punctul 4.2 pct I lit. a în sensul de a transforma în RON creditul acordat acesteia în CHF (franci elveţieni), utilizând în acest scop cursul de schimb CHF/RON de la data semnării convenţiei majorat cu 10%. Cursul relevant devine astfel cel de la data de 02.10.2008, moment la care valoarea monedei CHF a crescut cu peste 10% faţă de momentul semnării convenţiei de credit. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate pe nedrept ca urmare a refuzului băncii de a-i converti creditul în RON la cursul de la data la care CHF s-a apreciat cu 10%, respectiv 02.10.2008 şi dobânda legală aferentă până la plata efectivă. Prima instanţă de fond, făcând aplicarea art. 430 şi următoarele din Codul de procedură civilă, a reţinut că există o hotărâre judecătorească pronunţată într-o altă cauză promovată de reclamanta din prezentul litigiu, care a tranşat în mod definitiv aspectele deduse judecăţii şi în prezentul dosar. Astfel, considerând că se impune puterea de lucru judecat a deciziei definitive a Curţii de Apel Bucureşti de dosarul nr., Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a reclamantei. împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, reclamanta AA, solicitând admiterea acestuia, anularea sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată, în motivarea caii de atac, apelanta-reclamantă a arătat că soluţia primei instanţe este cu totul nelegală deoarece nu există autoritate de lucru judecat, în condiţiile în care în primul dosar soluţionat definitiv între aceleaşi părţi, reclamanta consumator a invocat caracterul abuziv al unor clauze diferite faţă de cele care fac obiectul prezentului dosar. In concret, nu au fost supuse controlului judecătoresc din perspectiva caracterului abuziv dispoziţiile art. 4.2 pct. 1 lit. a) din 1
contractul de credit, cele care fac obiectul prezentului dosar, ci clauzele care fac aplicarea principiului nominalismului monetar potrivit căruia creditul va fi restituit în aceeaşi monedă în care a fost acordat. Astfel, în dosarul anterior cu numărul, instanţele din Bucureşti s-au pronunţat cu privire la legalitatea dispoziţiilor art. 4.1 şi 4.3 din contract, nefiind investite cu clauza care face obiectul prezentului dosar. Apelanta a invocat faptul că, prin cererea de chemare în judecată din prezentul dosar nu solicită înlăturarea clauzei de la art. 4.2 pct. 1 lit. a) din Condiţiile generale ale convenţiei de credit, ci a investit instanţa cu cererea de a i se recunoaşte dreptul de a aplica şi ea, în calitate de consumator, această clauză exact în aceleaşi condiţii în care şi banca putea să o facă, realizându-se astfel o situaţie de egalitate între părţile contractante. Această egalitate contractuală este de esenţa protecţiei consumatorului şi a principiului exercitării cu bună-credinţă a obligaţiilor asumate. Pârâta-intimată a depus la data de 10.02.2020 întâmpinare, solicitând respingerea caii.de atac. în susţinerea poziţiei sale procesuale, intimata a arătat că, pentru a pronunţa sentinţa atacată, prima instanţă de fond a avut în vedere dispoziţiile legale incidente, atât soluţia cât şi motivarea fiind temeinice şi legale. = ^ % Prin decizia civilă nr. pronunţată în dosarul nr. al Tribunalului Specializat/Gluj, s-a admis apelul declarat de către apelanta-reclamanta AA împotriva sentinţei civile. nr... pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca. Instanţa de apel a respins excepţia autorităţii de lucru judecat cu argumentul esenţial că litigiul anterior derulat între părţi a avut un obiect total diferit faţă de prezentul dosar, chiar dacă clauzele atacate faceau parte din acelaşi contract. Rejudecând cererea de chemare în judecată, instanţa de apel a reţinut în baza probatoriului administrat caracterul abuziv şi a constatat nulitatea absolută parţială a clauzei cuprinse în art. 4.2. din Condiţiile generale ale convenţiei de credit nr., încheiată între VV., absorbită prin fuziune de către pârâta SS şi reclamanta împrumutată AA, în limita în care pârâta are doar dreptul, nu şi obligaţia de a efectua conversia în RON a creditului acordat împrumutatei reclamante în situaţia în care, pe parcursul duratei creditului, cursul de schimb CHF/RON al B.N.R. fluctuează în sens crescător cu mai mult de 10% faţă de valoarea acestuia de la data semnării contractului. A fost obligată intimata-pârâtă SS. să facă aplicarea dispoziţiilor art. 4.2. pct. 1 lit. a) din Condiţiile generale ale contractului de credit, în sensul anterior arătat, începând cu data la care cursul C.H.F./RON al B.N.R. a fluctuat, în sens crescător, cu mai mult de 10% faţă de valoarea acestuia de la data semnării contractului, respectiv de la data de 03.10.2008. A fost obligată pârâta să restituie reclamantei toate sumele achitate în plus în urma aplicării conversiei în RON, în condiţiile arătate mai sus, plus dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume şi până la restituirea efectivă. împotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 28.01.2021 recurenta-pârâtă SS solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare de către instanţa de recurs. Cu prilejul rejudecării, s-a solicitat respingerea apelului formulat de către reclamanta-consumator AA împotriva sentinţei civile nr. pronunţate de către Judecătoria Cluj- Napoca, cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe ca temeinică şi legală. S-a mai solicitat, de asemenea, respingerea tuturor cheltuielilor de judecată solicitate recurentei pârâte. Recurenta consideră că, în ceea ce priveşte clauza prevăzută de art. 4.2 pct. 1 lit. a din contract, respectiv capătul de cerere prin care se solicită obligarea creditorului la conversia creditului în Ron la cursul CHF/RON de la data acordării creditului, curs majorat cu 10%, soluţia instanţei de apel este nejustificată deoarece solicitarea reclamantei nu are vreo bază legală sau contractuală pentru a obţine modificarea convenţiei. în plus, recurenta susţine că potrivit dispoziţiilor art. 4.1 din Condiţiile generale ale contractului plăţile se efectuează exclusiv în moneda creditului acordat reclamantului consumator. Reclamanta a depus la data de 18.02.2021 întâmpinare la recursul băncii, solicitând respingerea ca neîntemeiată a căii de atac şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei civile nr. pronunţată de către Tribunalul Specializat Cluj. Raportat la autoritatea de lucru judecat, intimata-reclamantă invocă faptul că în dosarele anterioare nu s-a supus controlului instanţelor judecătoreşti clauza analizată în prezentul dosar. Relativ la legalitatea clauzei de la art. 4.2 pct. 1 lit. a) din contractul de credit, aceasta are caracter abuziv întrucât banca şi-a rezervat dreptul de a o invoca şi aplica unilateral şi discreţionar, creând astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile 2
şi obligaţiile părţilor contractante, în sensul prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. Or, echilibrul contractual nu poate fi restabilit decât dacă se recunoaşte şi consumatorului, nu doar băncii, dreptul de a transforma moneda creditului din CHF în RON, atunci când leul se devalorizează faţă de -moneda iniţială a creditului cu mai mult de 10 %. ; N Dispoziţii legale şi jurisprudenţă relevante Dispoziţii interne U Interdicţia comercianţilor de a nu stipula clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii este prevăzută expres în art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori: Se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii,,. Legea nr. 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JQCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993. In conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 193/2000, Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua,,. In conformitate cu_dispoziţiile art. 7 din acelaşi act normativ, în măsura în care contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, şi daune-interese,,. Dreptul Uniunii Europene Directiva 93/13/CEE Articolul 1 : (1) Scopul prezentei directive este de apropiere a actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor şi un consumator. (2) Dispoziţiile prezentei directive nu se aplică clauzelor contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii sau dispoziţiile ori principiile din convenţiile internaţionale la care statele membre sau Comunitatea sunt părţi, în special în domeniul transportului. Conform art. 6 alineatul 1: (1) Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislaţia internă, nu creează obligaţii pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părţile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive. Articolul 7 alineatul 1: (1) Statele membre se asigură că, în interesul consumatorilor şi al concurenţilor, există mijloace adecvate şi eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori. Jurisprudenţă Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele C-618/10 Banco Espanol de Credito, cauzele conexate C-482/13, C-484/13, C-485/13 şi C-487/13 Unicaja Banco SA, C-26/13 Kasler şi Kasleme Rabai, C-397/11 Erika Joros, cauza C-269/19 Banca B S.A. Motivele care au determinat instanţa de apel să formuleze întrebarea preliminară Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 4.2 pct. 1 lit. a din Secţiunea 4 Plăţi,, din Condiţiile Generale ale Convenţiei de Credit nr. 0157206 din data de 25.07.2008, dispoziţii potrivit cărora Jn cazul în care creditul este acordat într-o altă monedă decât cea naţională, împrumutatul declară că recunoaşte faptul că în situaţia în care pe parcursul duratei creditului, cursul de schimb pentru moneda creditului fluctuează, în sens crescător, cu mai mult de 10% faţă de valoarea acestuia de la data semnării
prezentei convenţii, în vederea evitării continuării/majorării expunerii la riscul valutar: Banca are dreptul, dar nu şi obligaţia ca, în mod unilateral să convertească în RON creditul acordat împrumutatului în baza prezentei convenţii, utilizând în acest scop cursul de schimb CHF/RON practicat de către aceasta la data efectuării conversieireclamanta consumator a insistat pe parcursul derulării procesului, inclusiv prin întâmpinarea depusă în faza de recurs, că a solicitat constatarea caracterului abuziv doar a acestei clauze punctuale din contract, nu a întregii Secţiuni nr. 4. In consecinţă, din conţinutul clauzei supuse analizei rezultă faptul că stipulaţia vizează o adaptare a contractului pentru situaţia în care ulterior încheierii acestuia se înregistrează o fluctuaţie de peste 10 % a cursului de schimb. Astfel, dacă o variaţie a cursului de schimb de până la 10 %, faţă de momentul iniţial al semnării contractului, a fost calificată, implicit, pe cale convenţională,.... ca intrând în categoria riscului inerent contractului, o variaţie care excede acestui prag constituie un caz de adaptare a contractului. Banca a instituit astfel o derogare de la regula conform căreia obligaţiile trebuie executate,. > >' chiar dacă executarea lor a devenit oneroasă. Banca a stipulat ca mecanismul conversiei să fie activat unilateral, la iniţiativa sa, doar atunci când o variaţie a cursului peste pragul de 10 % ar putea... s> conduce indirect la scăderea valorii prestaţiei consumatorului (spre exemplu, în situaţia dobânzilor... negative determinate de variaţia indicelui de referinţă Libor la care se raportează moneda creditului), în timp ce pentru situaţia în care prestaţia consumatorului creşte, nu există un remediu similar. Astfel, prezenţa unor remedii convenţionale de adaptare a contractului de credit acordat întro monedă străină, instituirea unui mecanism pentru efectuarea conversiei cu aptitudinea de a genera schimbarea prestaţiilor esenţiale în cazul producerii riscului previzionat, în anumite circumstanţe, putea fi determinantă pentru încheierea contractului şi în ceea ce-1 priveşte pe consumator, în contextul în care sub imperiul vechiului Cod civil (la epoca încheierii contractului) adaptarea judiciară a contractului era respinsă constant de jurisprudenţă. In aceste condiţii, cuantificarea riscului inerent contractului la nivelul procentului de 10% se afla în conexiune cu siguranţa produsului ofertat. Reclamanta solicită ca, după constatarea caracterului abuziv al acestei clauze, instanţa să-i recunoască şi ei în calitate de consumator dreptul de a cere schimbarea monedei creditului în condiţiile contractuale enunţate, similar dreptului discreţionar pe care îl are banca. Doar aşa contractul ar fi echilibrat din perspectiva drepturilor şi obligaţiilor părţilor şi a principiilor de echitate. Instanţa de apel a admis integral această cerere, a constatat caracterul abuziv al clauzei analizate şi ca măsură reparatorie a recunoscut şi reclamantei consumator dreptul să ceară transformarea monedei creditului din CHF în RON începând cu momentul la care moneda naţională s-a depreciat faţă de moneda creditului cu 10%. Tot ca măsură reparatorie a dispus restituirea sumelor achitate în plus faţă de ratele în lei calculate în urma realizării conversiei. In urma recursului declarat, instanţa de control judiciar este investită cu analiza legalităţii acestei soluţii, atât din perspectiva dreptului naţional, cât mai ales din perspectiva bogatei jurisprudenţe a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, dezvoltată pentru interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Directiva 93/13/CEE. In ipoteza în care instanţa de recurs va ajunge la rândul său la concluzia caracterului abuziv al clauzei contestate de către consumator, prezintă o deosebită importanţă pentru soluţionarea dosarului stabilirea consecinţelor care decurg din constatarea acestui caracter abuziv al respectivei clauze şi a modului în care contractul poate continua. Devin relevante în acest context considerentele cu caracter obligatoriu din jurisprundenţa CJUE, incidente şi în prezentul dosar. Astfel, potrivit paragrafului 29 din cauza C-269 Banca B S.A.: instanţei naţionale îi revine, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, obligaţia de a înlătura aplicarea clauzelor abuzive pentru ca ele să nu producă efecte obligatorii pentru consumator, cu excepţia cazului în care consumatorul se opune. Cu toate acestea, contractul trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele de drept intern, o asemenea menţinere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic. în baza acestui principiu esenţial în jurisprundenţa CJUE, ulterior constatării caracterului abuziv al unei clauze, 4 :::- < V '-
contractul trebuie sa se deruleze fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzei/clauzelor abuzive, în măsura în care, conform normelor de drept intern, o asemenea menţinere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic. In esenţă, principiul impune ca intervenţia instanţei să fie una minimală, rezumată exclusiv la eliminarea clauzei abuzive, orice modificare a acesteia fiind exclusă. Analiza citată nu aduce nimic nou în jurisprudenţa C.J.U.E., constituind doar reluarea unor argumente anterioare din decizii la care chiar paragraful enunţat face trimitere. Spre exemplu, în paragraful 65 din cauza C 618/10 Banca Espagnol S.A. se reţine în termeni similari Decurge astfel din textul articolului 6 alineatul (1) că instanţele naţionale au numai obligaţia de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii in ceea ce priveşte consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conţinutul acesteia. Astfel, acest contract trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menţinere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic,,. O altă decizie a CJUE în acest sens este C-397/11 (Erika Joros), potrivit căreia: [...] Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/J 3 trebuie interpretat în sensul că instanţa naţională care constată caracterul abuziv al unei clauze contractuale este obligată, pe de o parte, fără a aştepta ca consumatorul să prezinte o cerere în acest sens, să stabilească toate consecinţele care decurg, potrivit dreptului naţional din această constatare pentru a se asigura că această clauză nu creează obligaţii pentru consumator şi, pe de altă parte, să aprecieze, în principiu pe baza unor criterii obiective, dacă respectivul contract poate continua să existe fără acea clauză. 3) Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că instanţa naţională care a constatat din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale trebuie, în măsura posibilului, să aplice normele sale de procedură internă astfel încât să stabilească toate consecinţele care decurg, potrivit dreptului naţional, din constatarea caracterului abuziv al clauzei în discuţie pentru a se asigura că aceasta nu creează obligaţii pentru consumator. Modificarea unei clauze abuzive, adaptarea acesteia pentru continuarea contractului într-o formulă convenabilă ambelor părţi, este exclusă expres prin considerente neechivoce ale unor decizii relevante ale C.J.U.E. Astfel, potrivit paragrafului 30 din cauza C 269/19 Banca B S.A. Atunci când instanţa naţională constată nulitatea unei clauze abuzive cuprinse într-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator, instanţa menţionată nu poate să completeze acest contract modificând conţinutul acestei clauze. Din nou este vorba despre un principiu repetat constant în jurisprundenţa CJUE din domeniul clauzelor abuzive, fiind regăsit anterior spre exemplu în decizia din cauza Gomez del Moral Guasch, C-125/18 punctul 59 şi jurisprudenţa citată acolo. Raţiunea acestui principiu care împiedică modificarea clauzelor abuzive şi adaptarea lor aşa încât să satisfacă interesul consumatorului este în detaliu explicată în jurisprundenţă şi are ca scop descurajarea profesioniştilor să introducă clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, într-adevăr, dacă instanţa ar avea posibilitatea să modifice clauzele constatate ca fiind abuzive, profesioniştii ar fi tentaţi să introducă astfel de clauze abuzive în raporturile lor juridice cu consumatorii, ştiind ca în cel mai rău caz, în situaţia unui litigiu, instanţa va adapta aceste clauze astfel încât să corespundă exigenţelor legale. Concret, potrivit paragrafului 31 din decizia C-269/19,,Curtea a considerat că, în cazul în care instanţa naţională ar avea posibilitatea să modifice conţinutul clauzelor abuzive care figurează într-un astfel de contract, o asemenea posibilitate ar putea aduce atingere realizării obiectivului pe termen lung urmărit prin articolul 7 din Directiva 93/13. Această posibilitate ar contribui la eliminarea efectului descurajator pe care îl are asupra profesioniştilor faptul că asemenea clauze abuzive pur şi simplu nu sunt aplicate faţă de consumator, în măsura în care aceştia ar fi în continuare tentaţi să utilizeze clauzele menţionate, ştiind că, chiar dacă acestea ar fi invalidate, contractul va putea fi totuşi completat de instanţa naţională în măsura în care este necesar, garantând astfel interesul respectivilor profesionişti,, Raţionamentul este de asemenea preluat din pratica judiciară anterioară a C.J.U.E., fiind repetat constant (Hotărârea din 14 iunie 2012, Banco Espanol de Credito, C-618/10, punctul 69, Hotărârea din 30 aprilie 2014, Kâsler şi Kâsleme Râbai, C-26/13, punctul 79, Hotărârea din 26 martie 2019, Abanca Corporacion Bancaria şi Bankia, C-70/17 şi C-179/17, punctul 54, precum şi Hotărârea din 3 martie 2020, Gomez del Moral Guasch, C-125/18, punctul 60). Deci regula este aceea că, după constatarea caracterului abuziv al clauzei, este obligatorie 5
eliminarea acesteia din contract pentru a nu mai produce vreun efect pentru viitor. O singură excepţie este posibilă de la acest principiu, doar în ipoteza în care contractul nu mai poate continua după eliminarea clauzei abuzive. In această conjunctură particulară, clauza abuzivă poate fi înlocuită printr-o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv. Astfel, potrivit paragrafului 32 din decizia din cauza C-269/19 Banca B. S.A. Atunci când un contract încheiat între un profesionist şi un consumator nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, Curtea a admis că articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 nu se opune ca instanţa naţională, în temeiul principiilor din dreptul contractelor, să elimine clauza abuzivă prin înlocuirea acesteia cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv, în situaţii în care invalidarea clauzei abuzive ar obliga instanţa să anuleze contractul în ansamblul său, expunându-l prin aceasta pe consumator unor consecinţe deosebit de prejudiciabile, astfel încât acesta din urmă ar fi în acest fel penalizat. Şi acest principiu este preluat din jurisprundenţa anterioară (a se vedea Hotărârea din 30 aprilie 2014, Kâsler şi Kâsleme Râbai, C-26/13, punctele 80 şi 83, Hotărârea din 26 martie 2019, Abanca Corporacion Bancaria şi Bankia, C-70/17 şi C-179/17, punctul 56, Hotărârea din 3 octombrie 2019, Dziubak, C-260/18, punctul 48, precum şi Hotărârea din 3 martie 2020, Gomez del Moral Guasch, C-125/18, punctul 61). Făcând aplicarea acestor principii anterior enunţate la cazul concret analizat, pentru ipoteza în care instanţa de recurs va constata caracterul abuziv al clauzei conform solicitării consumatorului reclamant (chestiune care nu poate fi soluţionată la momentul formulării prezentei sesizări decât cu riscul antepronunţării instanţei), consecinţa simplă şi directă ar fi eliminarea din contract a clauzei de la punctul 4.2 pct. 1 lit. a care conferă Băncii profesionist dreptul unilateral şi exclusiv de a.: transforma moneda creditului din CHF în RON atunci când cursul de schimb în RON pentru moneda creditului (CHF) fluctuează în sens crescător cu mai mult de 10% faţă de valoarea acestuia de la data încheierii contractului. Subsecvent acestui moment, instanţa va avea deschise două posibilităţi, conform principiilor. anterior enunţate: A) în primul rând, poate ajunge la concluzia că, subsecvent eliminării clauzei cu caracter abuziv din contract, acesta nu mai poate continua potrivit normelor dreptului intern. Remediul în acest caz constă în înlocuirea clauzei abuzive cu o normă supletivă din dreptul intern care poate fi adoptată chiar ulterior momentului încheierii contratului. Astfel, conform paragrafului 64 din decizia pronunţată în cauza C-125/18 (Gomez del Moral Guasch): Art. 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 nu poate fi interpretat în sensul că se opune ca instanţa naţională, pentru a evita nulitatea acestui contract, să înlocuiască această clauză cu noul text al acestei dispoziţii legislative de referinţă introdus ulterior încheierii contractului, în măsura în care anularea contractului l-ar expune pe consumator unor consecinţe deosebit de prejudiciabile,,. B) întrebarea care este adresată CJUE prin această încheiere vizează însă a doua alternativă în care s-ar putea găsi instanţa naţională după constatarea caracterului abuziv al clauzei şi eliminarea acesteia din contract: ipoteza în care contractul poate continua şi după eliminarea clauzei abuzive din contract. în această ipoteză, este exclusă posibilitatea ca respectiva clauză abuzivă să fie înlocuită cu o normă supletivă din dreptul intern. In ipoteza în care contractul poate continua, situaţia concretă a contractului analizat este diferită însă de jurisprudenţa CJUE anterior enunţată, în sensul că este analizată în mod particular legalitatea unei clauze a cărei eliminare din contract nu ar produce vreun beneficiu clar şi practic consumatorului reclamant. într-adevăr, chiar în ipoteza în care instanţa ar constata cu titlu definitiv caracterul abuziv al clauzei analizate, eliminarea acesteia din contract nu ar crea vreun avantaj patrimonial consumatorului, comparativ cu situaţia sa contractuală anterioară introducerii cererii de chemare în judecată. Din această perspectivă poate fi pusă în discuţie inclusiv condiţia interesului pentru introducerea cererii de chemare în judecată. Concluzia se impune deoarece, în acest caz concret analizat, prin eliminarea clauzei abuzive din contract, este înlăturat un drept unilateral şi discreţionar al băncii, dar nu şi vreo obligaţie corelativă a consumatorului. în concluzie, în ipoteza constatării caracterului abuziv al clauzei analizate care dă dreptul exclusiv, unilateral şi dicreţionar băncii să modifice moneda contractului în caz de devalorizare cu minim 10% a monedei naţionale faţă de moneda creditului, clauza abuzivă nu poate fi modificată în 6
sensul de a recunoaşte un drept similar, corelativ, în favoarea consumatorului. Or, imposibilitatea de a modifica clauza în sensul solicitat de consumator, deoarece contractul poate continua, iar în acest context orice modificare sau înlocuire a clauzei sunt excluse, lipseşte consumatorul de orice beneficiu practic rezultat din constatarea caracterului abuziv şi eliminarea clauzei abuzive din contract. Eliminarea dreptului unilateral al băncii nu echivalează cu recunoaşterea unui drept similar pentru consumator, neprevăzut în contract. Pentru toate aceste motive, instanţa consideră utilă formularea unei întrebări care să clarifice modul de continuare a contractului în această ipoteză particulară: Art. 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, aşa cum este analizat în jurisprudenţa Curţii, permite modificarea unei clauze în sensul că dreptul pur potestativ al profesionistului de a transforma moneda contractului de credit reprezintă în fapt o obligaţie pentru acesta, dacă această modificare ar fi pe deplin favorabilă consumatorului, iar simpla excludere a clauzei abuzive din contract nu ar produce vreun beneficiu acestuia?,,. Curtea de Apel Cluj soluţionează cauza de faţă ca instanţa de recurs, urmând ca soluţia pronunţată să fie definitivă. La data pronunţării prezentei încheieri, pe rolul instanţelor se mai află, în diverse stadii ale procedurii, dosare pentru a căror dezlegare răspunsul la această întrebare preliminară este relevant. Clauze similare celei care este analizată în prezentul dosar au fost introduse în numeroase contracte de împrumut bancar încheiate în moneda CHF de către Volksbank România S.A. Văzând şi dispoziţiile art. 412 alin. 1 pct. 7 Cod procedură civilă, PENTRU ACESTE MOTIVE. ÎN NUMELE LEGII DISPUNE Dispune sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la următoarea întrebare: Art. 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, aşa cum este analizat în jurisprudenţa Curţii, permite modificarea unei clauze în sensul că dreptul pur potestativ al profesionistului de a transforma moneda contractului de credit reprezintă în fapt o obligaţie pentru acesta, dacă această modificare ar fi pe deplin favorabilă consumatorului, iar simpla excludere a clauzei abuzive din contract nu ar produce vreun beneficiu acestuia? Dispune suspendarea soluţionării cauzei până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Pronunţată în şedinţa publică azi 27.05.2021. Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier, a'. - Red/: 7