ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI ADRIANA ANAMARIA DAVIDESCU CUANTIFICAREA ȘI ANALIZA INTERACȚIUNILOR DINTRE ECONOMIA INFORMALĂ ȘI ECONOMIA O

Transcriere

1 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI ADRIANA ANAMARIA DAVIDESCU CUANTIFICAREA ȘI ANALIZA INTERACȚIUNILOR DINTRE ECONOMIA INFORMALĂ ȘI ECONOMIA OFICIALĂ A ROMÂNIEI Colecţia Cercetare avansată postdoctorală în ştiinţe economice ISBN Editura ASE Bucureşti 2015

2 Copyright 2015, Davidescu Adriana AnaMaria Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului. Editura ASE Piaţa Romană nr. 6, sector 1, Bucureşti, România cod Referenţi: Prof. univ. dr. Gabriela ȚIGU Prof. univ. dr. Eugeniu ȚURLEA ISBN Autorul îşi asumă întreaga responsabilitate pentru ideile exprimate, pentru originalitatea materialului şi pentru sursele bibliografice menţionate. Această lucrare a fost cofinanţată din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane , proiect POSDRU/159/1.5/S/ Performanţă şi excelenţă în cercetarea doctorală şi postdoctorală în domeniul ştiinţelor economice din România. 2

3 CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL I. ECONOMIA INFORMALĂ.ASPECTE TEORETICE Definiții ale economiei informale Cauze ale economiei informale Povara fiscală și contribuțiile la sistemul asigurărilor sociale Intensitatea reglementărilor Serviciile Sectorului Public Reglementări ale pieței muncii Economia oficială Indicatori ai economiei informale Indicatori ai stării economiei oficiale Indicatori ai pieței muncii Indicatori monetari Metode de estimare a dimensiunii economiei informale Metoda cererii de lichidități Metoda raportului numerar-depozite Modelele cu ecuații structurale Metoda forței de muncă Estimări ale economiei informale a României CAPITOLUL II. ESTIMAREA DIMENSIUNII ECONOMIEI INFORMALE A ROMÂNIEI Metoda cererii de lichidități Datele și metodologia de estimare Rezultate empirice Metoda raportului numerar-depozite Datele și metodologia de estimare Rezultate empirice Modelele cu ecuații structurale Datele și metodologia de estimare Rezultate empirice Metoda forței de muncă Datele și metodologia de estimare Rezultate empirice Analize comparative ale principalelor estimații ale dimensiunii economiei informale în România Construirea unui indice compozit al economiei informale în România

4 CAPITOLUL III. ECONOMIA INFORMALĂ ȘI ECONOMIA OFICIALĂ. SUBSTITUTE SAU COMPLEMENTE Analiza de cauzalitate Granger bazată pe modele VECM Analiza de cauzalitate Toda-Yamamoto Analiza de cauzalitate Granger bazată pe modele ARDL Analiza SVAR Concluzii preliminare CONCLUZII SURSE BIBLIOGRAFICE

5 CONTENTS INTRODUCTION CHAPTER I. INFORMAL ECONOMY. THEORETICAL ASPECTS Defining the informal economy Main causes of informal economy Tax and social security contributions burdens Intensity of regulations Public sector services Regulations of labour market Official economy Indicators of informal economy Indicators of official economy Indicators of labour market Monetary indicators Methods of estimation of the informal economy Currency demand approach Currency ratio approach Structural equation modelling Labour approach Estimates of Romanian informal economy CHAPTER II. ESTIMATING THE SIZE OF ROMANIAN INFORMAL ECONOMY Currency demand approach Data and methodology Empirical results Currency ratio approach Data and methodology Empirical results Structural equation modelling Data and methodology Empirical results Labour approach Data and methodology Empirical results Comparisons between different estimations of Romanian informal economy Building a composite index of Romanian informal economy

6 CHAPTER III. INFORMAL ECONOMY AND OFFICIAL ECONOMY. SUBSTITUTES OR COMPLEMENTS? Granger causality analysis based on VECM models Toda-Yamamoto causality analysis Granger causality analysis based on ARDL models SVAR analysis Preliminary conclusions CONCLUSIONS REFERENCES

7 SUMMARY The shadow economy is a persistent worldwide phenomenon. As Schneider and Williams (2013) states it is very difficult to estimate the size of shadow economy given the specificity of the phenomenon, who relies on the attempt to capture all economic activities which is deliberately concealed from public authorities. At the this moment, there isn t a common accepted definition of the shadow in the literature. Schneider et al.(2010) defines the shadow economy as including all market-based legal production of goods and services that are deliberately concealed from public authorities for the following reasons: to avoid payment of income, value added or other taxes ; to avoid payment of social security contributions; to avoid having to meet certain legal labor market standards, such as minimum wages, maximum working hours, safety standards ; to avoid complying with certain administrative procedures, such as completing statistical questionnaires or other administrative forms. The definition does not include economic (classical crime) activities and informal household sector (household services and production). Starting from the observation of Schneider and Buehn(2013), the concept of shadow used in this book will include apart of the shadow economy defined by Schneider et al.(2010) also the informal activity due to breaches of laws regarding the companies registration and not necessarily a deliberate evasion. The overall objective of the paper is represented by the quantification of interactions between informal economy and official economy in Romania based on the analysis and the estimation of the shadow economy using complex econometric models. The paper is divided into three chapters. First chapter named Informal economy. Theoretical considerations presented the definition of informal economy, the main causes and indicators of unofficial economy increasing highlighted by the literature. Also the chapter includes a brief analysis of the main methods of estimation of the shadow economy, presenting four of themthe currency demand approach, the MIMIC model, currency ratio approach and labour approach, who will be use in the next chapter. For the present, there isn t a best method of estimating the size of shadow economy, each methods has its own advantages and disadvantages; none of them will produce exact results of the shadow economy, given the particular characteristics of the phenomenon. 7

8 The chapter ends highlighting the main empirical results on the Romanian informal economy obtained by both national and international studies using different estimation methods. The next chapter is dedicated to the estimation of the Romanian shadow economy as % of official GDP using the currency demand approach, the MIMIC model, the simple currency ratio method and labour approach for quarterly data covering the period The empirical results revealed that, according to the currency demand approach and MIMIC model, the size of the shadow economy reaches the values of 35%-38% of official GDP in 2000 and followed a descendent trend until For the years 2010 and 2011 the size of the shadow activities increased to 28%-32% of official GDP. For the last years, the shadow economy is estimated to be decreasing to 26%-30% of official GDP. According to currency ratio approach and labor approach, the size of the shadow economy measures 18% of official GDP in 2000 and decreased for the last years to about 11% of official GDP. Using different estimations of the size of the informal economy obtained previously, it is constructed a composite index of the shadow economy in Romania using a principal component analysis and taking into account quarterly data for the period The empirical results highlighted that the composite index of shadow economy combines trends from individual estimations, taking in into account that all informality estimations intend to approximate the same unobserved variable, revealing a more complex picture of informality in Romania. Given the specificities of this phenomenon, it is quite clear that there isnot any possibility to quantify the shadow economy exactly and every attempt to do it should be regarded with caution and treated always as an approximation. The last chapter entitled Informal economy and official economy. Substitutes or complements? analyses the interdependencies between shadow economy and official one using complex econometric models. The situation of official economy is decisive for the people to work or not in the unofficial economy. If the official economy is on expansion, the people will have the opportunity to earn extra money and to supplement their revenues. Instead of this, in the periods of recession, the people are more likely forced to go in the unoffical sector in order to compensate their losses. Taking into account this, we can mention that shadow economy manifests both positive and negative effects on official economy. 8

9 On the one hand, there are studies that concluded that the official and unofficial economies are positively correlated, which means that growth in the formal economy is related with an increase in the informal economy and viceversa, leading to the idea of complementarity between the sectors. But, there are also empirical studies whose results strongly support the idea that the informal economy and the official economy would actually substitute itself, growth in the formal economy being associated with a reduction in the informal economy. Schneider (2005) considers that the effects of SE on the official economic growth are conditioned to the degree of economic development, revealing a negative relationship for lowincome countries and a positive one in industrialized and transition countries. The explanation was that in high-income countries citizens are overburdened by taxes and regulation so that an increasing SE stimulated the official economy as the additional income earned in the SE was spent in the official sector. On the contrary, for low-income countries, an increasing SE erodes the tax base, with the consequence of a lower provision of public infrastructure and basic public services with the final consequence of lower official economy (Davidescu, 2015a). According to Schneider s studies, there is a high probability to have a negative relationship between informal and formal economies for developing countries and a positive one for industrialized and transition countries, meaning that SE is pro-cyclical for developed and transition countries and countercyclical for developing economies. Furthermore, using the composite index of shadow economy, the relationship between shadow economy and official economy was investigated using Granger causality tests based on VECM and ARDL models, Toda-Yamamoto causality analysis and SVAR analysis of shocks. Empirical results based on VECM and ARDL models have shown for Romania, the existence of a negative long-run relationship between both sectors. Moreover, Granger causality tests have revealed the existence of a long-run unidirectional causal relationship running from the official economy to shadow economy. Instead, the empirical results of Toda-Yamamoto causality analysis do not support the presence of any causality between the formal and informal economy, regardless of proxy variable used. 9

10 Based on the SVAR analysis, the response of the informal economy to a temporary positive aggregate supply shock (official economy) was examined. Impulse response function confirms that on the short run, a positive aggregate supply shock leads to a decrease in the size of the informal economy, in the second quarter from the initial shock. In the third quarter, official economy leads to a slight increase in the size of the informal economy. Subsequently, the impact of the shock in the informal economy is absorbed so that it reaches the baseline after six quarters from the initial shock. Given this, we can conclude that Romania's formal economy show a significant negative impact on informal economy on long-term, but the empirical evidence does not support any possible impact of informal economy of official one. This can be translated into the fact that the two sectors are rather complements than substitutes, basically justifying the assumption that informal activities creates unfair competition and adversely interfere with market allocation. Thus, a growing informal economy stronlgy influenced the tax base, with direct negative consequences on public infrastructure and on the quality of public goods and services and subsequently on the official economic growth. It is important the mention that any empirical analysis of the shadow economy and also any empirical analysis that uses shadow economy estimates must be valued very carefully and regarded with due reserve, given the limitations of the methods and the specificity of the phenomenon. 10

11 INTRODUCERE Economia informală reprezintă un fenomen persistent la nivel mondial. Prezența activităților neînregistrate cunoscute sub numele de economie ascunsă, neagră, subterană sau informală-reprezintă un fenomen comun în țările lumii, indiferent de gradul de dezvoltare. Prezența lor distorsionează alocarea resurselor, schimbă distribuția veniturilor în moduri imprevizibile și reduce colectarea taxelor. Ca răspuns, guvernele întreprind acțiuni spre reducerea dimensiunilor lor. Este de notorietate faptul că economia informală este dificil de cuantificat.având în vedere dificultățile în măsurare, estimările statistice privind cauzele sale si modul de gestionare al acesteia sunt destul de problematice. Este important de menționat faptul că conceptul de economie informală definit în această carte include atât conceptul de economie ascunsă definit de Schneider (2006, 2010), cât și termenul generic de economie informală, în care activitatea economică informală apare din cauza inadvertențelor sistemelor juridice, atunci când se pune problema formalizării înregistrării firmelor, mai degrabă decât ca un rezultat al unei activități de evaziune deliberată. De asemenea, se face mențiunea potrivit căreia conceptul definit mai sus nu se referă la sectorul informal și nu include activitățile criminale ori activitățile ilegale. Obiectivul general al cărții îl reprezintă cuantificarea interacțiunilor dintre economia informală și cea oficială pe baza analizei și estimării dimensiunii economiei informale utilizand metode (monetare, modele cu ecuații structurale etc.) bazate pe modele econometrice complexe. Lucrarea este divizată în trei capitole. Capitolul intitulat Economia informală. Aspecte teoretice debutează cu definiția economiei informale și prezintă o analiză a principalelor cauze și consecințe asupra economiei informale existente în literatura de specialitate. Acest capitol oferă o trecere în revistă a principalelor avantaje și dezavantaje ale celor mai importante metode de estimare a dimensiunii economiei informale existente în literatură, reliefându-se faptul că cea mai frecvent utilizată metodă de estimare se bazează pe o combinație a procedurii MIMIC și a metodei cererii de lichidități. Așa cum Schneider și Buehn (2013), nu există o metodă ideală de estimare a dimensiunii și dezvoltării economiei informale. Toate metodele au probleme și deficiențe grave. Toate 11

12 metodele au probleme și limitări. Fiecare are punctele ei tari și punctele ei forte, și nici una nu este aproape de a fi considerată perfectă. Dar tocmai din această cauzaă, se recomandă utilizarea mai multor metode pentru a putea surprinde valoarea reală a economiei informale. În cadrul capitolului, au fost prezentate sumar principiile și ipotezele metodei forței de muncă, metodei cererii de lichidități și metodei raportului numerar-depozite ca și metode monetare dar și ale procedurii de estimare MIMIC, cu ajutorul cărora se va estima dimensiunea economiei informale în cadrul capitolului următor. Capitolul se încheie cu reliefarea celor mai importante rezultate empirice referitoare la economia informală a României obținute atât pe baza studiilor naționale cât și internaționale utilizând diferite metode de estimare. Obiectivul principal al celui de-al doilea capitolul Estimarea dimensiunii economiei informale a României rezidă în conturarea unei imagini de ansamblu asupra dimensiunii și dezvoltării economiei informale în România, utilizând diferite metode de estimare complementare menite să ofere perspective ale fenomenului din diverse unghiuri. Utilizarea a cât mai multor metode este considerata a fi esentiala, datorită faptului ca fiecare surprinde fenomenul din perspective diferite. Aceasta abordare integrata permite conturarea imaginii de ansamblu cu privire la dinamica fenomenului analizat. Pentru estimarea dimensiunii economiei informale a României sunt utilizate: metoda cererii de lichidități și metoda raportului numerar-depozite ca și metode monetare, metoda forței de muncă dar și abordarea bazată pe variabile latente (modele cu ecuații structurale). Odate obținute diverse estimări ale economiei informale exprimate ca % din PIB-ul oficial, se analizează de o manieră comparativă rezultatele, plecând de la ipoteza potrivit căreia cât mai multe estimații ale informalității pot contura o imagine de ansamblu asupra economiei informale privită din puncte de vedere diferite, de vreme ce acestea încearcă să aproximeze aceeiași variabilă latentă. Plecând de la acest punct de vedere se construiește un indice agregat (compozit) al economiei informale, menit să surprindă complexitatea fenomenului analizat. Însă, având în vedere natura și caracterul ocult al fenomenului analizat, dar și limitările metodelor, o cuantificare exactă a activităților economice din economia infomală este aproape imposibil a se realiza și prin urmare orice inferență empirică sau teoretică bazată pe astfel de rezultate trebuie să fie considerată întotdeauna o aproximare și tratată în consecință corespunzător. 12

13 Ultimul capitol, Economia informală și economia oficială. Substitute sau complemente? analizează interdependențele dintre economia informală și economia oficială utilizând modele econometrice complexe. Tot ce se cunoaște astăzi despre natura relației dintre economia informală și cea oficială a fost reliefat fie de studii comparative, fie de studii specifice unei singure țări. Întrebarea esențială, care se ridică, în acest context este: Un produs intern brut mai mare încurajează sau reduce activitățile economice informale? Lucrurile trebuiesc privite cel puțin din două perspective. Cu cât PIB-ul oficial are o valoarea mai mică, cu atât vor fi mai puține posibilități pentru indivizi de a câștiga bani în economia formală și astfel sunt cu atât mai mult împinși către economia ascunsă. În consecință, cel puțin pe termen scurt, se așteaptă o relație negativă între cele două economii. Pe termen lung, economia informală și economia oficială se complementează mai degrabă decât să se substituie și astfel între acestea se dezvoltă o relație pozitivă. În termenii pieței bunurilor și serviciilor, creșterea economiei informale încurajează mișcări ale inputurilor din sectorul formal către sectorul informal și această situație va reduce productivitatea în sectorul formal măsurată prin rata de creștere oficială. În perioadele de recesiune, inputurile (munca și capital) merg din economia oficială către sectorul neoficial, reliefând o relație înversă între cele două economii. Pe de o parte, sunt studii ce concluzionează că economia neoficială și cea oficială sunt pozitiv corelate, ceea ce înseamnă că o creștere în economi oficială este în general asociată cu o creștere în economia neoficială și viceversa, conducând către ideea de complementaritate între cele două economii. Însă sunt și studii empirice ale căror rezultate sprijină puternic ideea potrivit căreia economia informală și cea oficială ar fi de fapt substitute, o creștere în economia oficială va fi asociată unei reduceri în economia neoficială. În cadrul capitolului este realizată o trecere în revistă a celor mai importante rezultate empirice ale studiilor ce au vizat această relație în literatura de specialitate, reliefând faptul că rezultate sunt contradictorii. Schneider (2005) însă, considera faptul că relația dintre cele două economii depinde de nivelul de dezvoltare economică, susținând o corelație negativă pentru țările în curs de dezvoltare și una pozitivă în țările industrializate și în tranziție. Astfel, în țările dezvoltate (cu venituri ridicate), cetățenii sunt suprasaturați de taxe și reglementări astfel că o creștere a 13

14 economiei informale va stimula economia oficială, gândind că venitul supplimentar obținut în economia informală va ajunge în sectorul oficial. În schimb, în țările în curs de dezvoltare (cu venituri scăzute), o economie informală în creștere erodează baza de impozitare, cu consecințe negative directe asupra infrastructurii publice și a calității bunurilor și serviciilor publice și ulterior și asupra creșterii economice oficiale. Astfel, utilizând indicele compozit al economie informale obținut în capitolul anterior, cuantificarea și analiza interacțiunilor dintre economia oficială și economia informală se va realiza în cadrul prezentului capitol utilizând analiza de cauzalitate Granger bazată pe modele VECM and ARDL, analiza de cauzalitate Toda-Yamamoto și analiza SVAR. Dacă modelele VECM și ARDL permit testarea atât a cauzalității pe termen scurt cât și pe termen lung, metodologia Toda-Yamamoto reprezintă o metodologie econometrică inovativă ce testează doar cauzalitatea pe termen scurt și este bazată pe ecuațiile cauzalității Granger dar extinsă cu extra laguri determinate de ordinul potențial de integrare al variabilelor. Pentru a analiza relația dintre economia informală și economia oficială este utilizată metodologia SVAR propusă de Blanchard și Quah (1989) prin impunerea unei restricții pe termen lung în cadrul modelului VAR Structural. Funcția de răspuns la impuls este utilizată pentru a evalua răspunsul economiei informale la propagarea unui șoc temporar pozitiv în oferta agregată (economia oficială). Lucrarea se incheie cu reliefarea celor mai importante concluzii empirice dar și a implicațiilor de politică cu privire la natura relației dintre economia informală și cea oficială. 14

15 CAPITOLUL I. ECONOMIA INFORMALĂ. ASPECTE TEORETICE Reducerea dimensiunii economiei informale a reprezentat un obiectiv politic important al țărilor OECD în ultimele decenii. Este de notorietate faptul că economia informală este dificil de cuantificat. Având în vedere dificultățile în măsurare, estimările statistice privind cauzele sale si modul de gestionare al acesteia sunt destul de problematice. Activitatea economică informală este problematică din mai multe motive. Unul din scopurile guvernului este de a oferi cadrul legal în care activitatea economică se desfășoară; și societățile cu instituțiile bune prosperă. Dar când se pune problema activității ascunse, aceste instituții juridice sunt evitate. O economie informală mare presupune că ratele ratele de impozitare sunt mai mari pentru cei care lucrează în economia formală. Ca atare, înțelegerea mecanismelor ce guvernează economia informală are puternice implicații politice, din perspectiva creării unui mediu în care activitatea economică să poată fi ușor formalizată, din perspectiva necesității educării indivizilor cu privire la scopul impozitării pentru a îmbunătăți moralitatea fiscală și conformitatea fiscală. Când se pune problema măsurării dimensiunii economiei informale, sunt utilizate mai multe metode în practică care tind să ofere rezultate destul de diferite.anchetele statistice tind să subevalueze dimensiunea economiei informale deoarece oamenii nu vor să admită că ei desfășoară activitiăți economice care nu sunt raportate autorițătilor. Au fost dezvoltate tehnici statistice noi, ce pot oferi mai multe dovezi credibile cu privire dimensiunea economiei informale ce utilizează variabile ce sunt recunoscute a fi relaționate cu activitatea neoficială(numerarul în circulație dintro economie). În ceea ce privește analiza estimațiilor obținute pentru economia informală în diferite țări, se poate constata faptul că o economie informală de 12% din activitatea economică totală nu este atipică pentru o țară anglo-saxonă, iar nivelul de 20%-30% este unul normal pentru țările din sudul Europei. Dimensiunea economiei informale nu a variat dramatic in ultimul deceniu; cel mult a scăzut ușor, cel puțin până la izbucnirea crizei economice, însă în multe dintre țările mai puțin dezvoltate, economia informală are o pondere însemnată (Schneider si Williams, 2013). Există un cerc vicios între economia informală și nivelul de impozitare; dacă taxele cresc, am putea obține mai multe venituri în sfera informalului, venituri fiscale mai mici și apoi rate de 15

16 impozitare mai mari pentru ca guvernul să incerce să crească veniturile dintr-o bază de impozitare mai mică. Acest fapt va conduce la creșteri în economia informală și așa mai departe. Un alt factor ce influențează dimensiunea economiei informale este moralitatea fiscală. Dacă oamenii ajung să consideră că sistemul fiscal a devenit incorect și mai mult vecinii lor eludează taxele, atunci le crește probabilitatea de a lucra și ei în sectorul neoficial. Și acest factor contribuie la acest cerc vicios. 1.1.Definiții ale economiei informale Prezența activităților neînregistrate cunoscute sub numele de economie ascunsă, neagră, subterană sau informală-reprezintă un fenomen comun în țările lumii, indiferent de gradul de dezvoltare. Prezența lor distorsionează alocarea resurselor, schimbă distribuția veniturilor în moduri imprevizibile și reduce colectarea taxelor. Ca răspuns, guvernele întreprind acțiuni spre reducerea dimensiunilor lor. Sunt motive importante ce ar trebui luate în calcul de decidenții de politică în ceea ce privește dimensiunea economiei informale: (1) activitățile informale reduc baza de taxare, limitând astfel finanțare bunurilor publice și protecția socială (Loayza, 1996); (2) creșterea economiei informale poate distorsiona indicatorii sociali, având ca efect alocarea ineficientă a resurselor publice (Schneider și Enste, 2000); (3) un sector informale în creștere poate atrage muncitorii din sectorul formal creând astfel o competiție neloială firmelor din mediul formal (Schneider și Enste, 2000). Conceptul de economie informală este de fapt destul de greu de definit. Schneider (2005) și Schneider et al. (2010) definește economia ascunsă ca reprezentând baza cererii pentru producţia legală de bunuri şi servicii ce este în mod deliberat ascunsă autorităţilor publice pentru a evita plata impozitului pe venit, a TVA-ului sau a altor impozite; plata contribuţiilor la sistemul asigurărilor sociale; pentru a evita îndeplinirea unor standarde juridice ale pieţei muncii (salariul minim, numărul maxim de ore de muncă, standarde de siguranţă); pentru a evita respectarea unor proceduri admnistrative (completarea chestionarelor statistice sau a altor forme administrative). Alm, Schneider și Martinez-Vazquez (2004) consideră economia informală ca fiind totalitatea activităților economice ce contribuie la calculul PIB-ul oficial și care nu sunt înregistrate în statisticile oficiale. Dell Anno și Schneider (2003) definesc economia informală ca reprezentând totalitatea bunurilor și serviciile (legale sau ilegale) ce scapă înregistrării în statisticile oficiale. 16

17 O trecere în revistă a celor mai importante definiții ale economiei informale în literatura de specialitate, incluzând și clasificarea Eurostat este dată de Davidescu (2014a). In literatura de specialitate, termenul de economie ascunsă este specific mai mult țărilor dezvoltate în care activitățile de eludare a legislației sunt deliberate, în timp ce cazul țărilor în curs de dezvoltare și mai puțin dezvoltare, termenul generic este acela de economie informală având în vedere faptul că caracteristicile acestuia sunt diferite de cele ale economiei ascunse tipice țărilor din Vest (Schneider si Williams, 2013). Sectorul informal în țările sărace este de obicei situat la aproape 25%-40% din venitul național și poate reprezenta până la 70% din ocuparea formală fără a lua în calcul sectorul agricol. În astfel de țări, activitatea informală apare de cele mai multe ori din cauza inadvertențelor sistemelor juridice atunci când se pune problema formalizării înregistrării firmelor, mai degrabă decât ca un rezultat al unei activități de evaziune deliberată. IMPORTANT: Conceptul de economie informală definit în această carte include atât conceptul de economie ascunsă definit de Schneider (2006, 2010), cât și termenul generic de economie informală, în care activitatea economică informală apare din cauza inadvertențelor sistemelor juridice, atunci când se pune problema formalizării înregistrării firmelor, mai degrabă decât ca un rezultat al unei activități de evaziune deliberată. De asemenea, se face mențiunea potrivit căreia conceptul definit mai sus nu se referă la sectorul informal și nu include activitățile criminale ori activitățile ilegale, așa cum sunt acestea definite de legislația diferitelor entități suverane (state) de pe mapamond. 17

18 1.2. Cauze ale economiei informale Indivizii sunt ființe raționale ce judecă costurile și beneficiile pe care le presupune un status legal. Decizia acestora de a participa parțial sau total în economia ascunsă este o alegere în condiții de incertitudine, aflându-se în fața unui compromis între câștigurile ce ar putea fi obținute dacă activitățile prestate nu ar fi descoperite și pierderile pe care le-ar avea dacă ar fi descoperiți și penalizați. Astfel, Schneider (2014) afirmă că activitățile din economia informală depind negativ de probabilitatea de detecție și de potențialele amenzi și depind pozitiv de costul de oportunitate de a rămâne în sectorul formal, ce este determinat de povara impozitării și costurile ridicate ale muncii venitul individual generat în economia ascunsă este denumit deseori ca venit din muncă și nu venit din capital ca urmare a reglementărilor pieței fortei de muncă. Astfel, cu cât este mai mare povara fiscală și costurile de muncă, cu atât indivizii vor avea mai multe stimulente în a evita aceste costuri lucrând în sectorul neoficial. Probabilitatea de detecție depinde de actiunile puse în aplicare de autoritatea fiscală și de activitățile de facilitare realizate de persoane fizice pentru a reduce detectarea activităților economice neoficiale. Prin urmare, activitățile economice din sfera informalului pot fi definite ca acele activități economice și venituri obținute care se sustrag reglementării, impozitării și observării guvernamentale. Putem spune că economia ascunsă include tranzacții monetare și non-monetare de natură juridică, prin urmare toate activitățile economice productive care ar fi în general impozabile ar trebui raportate autorității fiscale. Însă aceste activități sunt în mod deliberat autorităților publice pentru a evita plata taxelor. Astfel, economia ascunsă se concentrează astfel pe activități economice productive care ar fi în mod normal incluse în conturile naționale, dar care rămân în subteran din cauza poverii fiscale sau reglementărilor. Deși astfel de activități legale ar contribui la valoarea adăugată a țării, ele nu sunt înregistrate în conturile naționale, deoarece acestea sunt produse într-un mod ilicit. Activitățile economice informale de uz casnic, cum ar fi activități do-it-yourself și ajutorul oferit de vecini sunt de obicei excluse din analiza eonomiei ascunse. Schneider et al.(2004) argumentează că majorările de taxe vor crește în mod clar economia informală, în timp ce disponibilitatea bunurilor publice finanțate de taxele plătite va modera 18

19 participarea în informal, dar acesta va depinde de abilitatea de a accesa aceste bunuri publice. Feld și Frey (2007) consideră că gradul de conformare fiscală al indivizilor este rezultatul interacțiuniii dintre moralitatea fiscală și măsurile de descurajare. Moralitatea fiscală va crește dacă contribuabilii percep bunurile publice primite în schimbul plăților fiscale. De asemenea, se poate reduce în cazul în care persoanele fizice percep deciziile politice pentru activități publice sau tratamentul contribuabililor de către autoritățile fiscale ca a fi nedrept. Moralitatea fiscală impozit nu este dată exogen, ci mai degrabă influențată de măsurile de descurajare și de calitatea instituțiilor statului. Tabelul 1 prezintă o privire de ansamblu asupra celor mai importanti determinanți ce influențează economia informală, dar și asupra indicatorilor economiei informale Povara fiscală și contribuțiile la sistemul asigurărilor sociale Potrivit studiilor din literatura de specialitate, uan dintre cele mai importante și semnificative cauze ale existenței și creșterii economomiei informale o reprezintă creșterea poverii fiscale și a contribuțiilor sociale (Tanzi, 1999; Schneider și Enste, 2000; Lippert și Walker (1997); Schneider (1994a,b, 1997, 1998a,b, 2000, 2003b, 2005, 2007); Johnson, Kaufmann, and Zoido- Lobatón (1998a,1998b); Tanzi (1999); Giles and Tedds (2002), Dell Anno (2003, 2007). Cu cât este mai mare rata fiscalității cu atât va fi mai mică moralitatea fiscală sau atitudinea oamenilor față de plata taxelor și impozitelor, încurajând oamenii să muncească în economia informală pentru a eluda taxele (Torgler și Schneider, 2009; Alm și Torgler, 2006; Alm, Martinez și Torgler, 2006). Numeroase studii concluzionează faptul că, cu cât este mai mare venitul net în economia oficială, cu atât mai fi mai mic numărul persoanelor care vor lucra în subteran. În plus, dacă gapul dintre venitul brut și cel net crește, din ce în ce mai mulți oameni vor merge în economia neoficială. O astfel de diferență dintre venitul brut și cel net depinde puternic de povara fiscală și de nivelul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale. Variabilele proxy utilizate în cadrul studiilor menite a cuantifica impactul poverii fiscale asupra economiei informale se regăsesc în tabelul 1.1. O variabila particulară utilizat ca și variabila proxy pentru povara fiscală este: Fiscal freedom, indicele libertății fiscală ce determină măsura 19

20 în care reglementările guvernului afectează persoanele fizice și juridice. Este o subcomponentă a indicelui libertății economice calculat de Fundația Heritage (2014). Acesta variază între 0 și 100, unde 0 reprezintă nivelul cel mai mic de libertate fiscală, iar 100 cel mai înalt nivel. În procesul de estimare a dimensiunii economiei informale a României vor fi utilizate ca și variabile proxy pentru povara fiscală și contribuțiile sociale: venituri fiscale/pib; taxe directe/pib; taxe indirecte/pib; contribuții sociale/pib; consumul guvernamental/pib Intensitatea reglementărilor Schneider și Enste (2000) și Schneider, Buehn și Montenegro (2010) argumentează faptul că o creștere a intensității reglementărilor va conduce la reducerea libertății de alegere pentru indivizii care munces în economia oficială. O măsură a acestei intensității poate fi dată și de numărul de reglementări. În Germania, numeroasele reglementări ale guvernului au condus la creșterea costului muncii în economia oficială, iar în prealabil firmele au redus numărul de joburi cerute și ca consecință, muncitorii au mers în subteran unde costurile pot fi eludate. Studiile lui Johnson, Kaufmann si Shleifer (1997) și Johnson, Kuafmann și Zoido-Lobaton (1999) evidențiază faptul că țările ce au mai multe reglementări aplicate activităților economice tind sp aibă o pondere a dimensiunii economiei neoficiale în PIB-ul total mai mare. Pentru a măsura intensitatea reglementărilor sau impactului acestora asupra deciziei de a lucra sau nu în economia informală, Schneider et.al (2010) utilizează următoarele variabile cauzale pentru care impactul așteptat este unul negativ: (1) Business Freedom este o subcomponentă a indicelui libertății economice a Fundației Heritage; oferă o măsură a gradului în care indivizii pot stabili și conduce o afacere ce nu este raportată guvernului. Reglementările inutile și nejustificate vor crește fără doar și poate costurile afacerii. Aceste reglementări vor juca rolul unor bariere în activitatea de business să poate fi declarată oficial. Aceasta poate lua valori de la 0 la 100, unde 0 reprezintă cel mai redus grad de libertate în business, iar 100 gradul maxim de libertate. (2) Economic freedom este indicele libertății economice al Fundației Heritage; ia valori între 0 și 100, unde 0 reprezintă gradul minim de libertate economică, iar 100 gradul maxim. 20

21 (3) Labour freedom este indicele libertății în muncă și măsoară nivelul la care indivizii pot lucra oriunde fără nici o reglementare din partea guvernului. Acesta este considerat a fi unul dintre cei mai importanți indici dezvoltați de Fundația Heritage.Astfel se argumentează faptul că atunci când libertatea în muncă crește, business-urile vor avea o mai mare capacitate de a oferi joburi muncitorilor și astfel va scădea șomajul. Prin acest mecanism se va îmbunătăți productivitatea și creșterea economică va fi asigurată deoarece piața muncii este la fel de importantă ca și piața bunurilor și serviciilor. Alanon si Gomez (2010) sugereau faptul ca efectul reglementărilor poate fi ambiguu, de vreme ce prezența într-o mai mare măsură a guvernului în domenii specifice conduce la diminuarea activităților corupte, reducand nivelul economiei ascunse. Indicatorul care masoară cel mai bine gradul de reglementare este reprezentat de costurile unitare cu forța de muncă, ce au un impact pozitiv semnificativ. O componentă importantă a costurilor unitare ale forței de muncă este cea cauzată de rigiditatea pieței muncii, care este strâns legată cu gradul de reglementare al economiei. În procesul de estimare a dimensiunii economiei informale a României vor fi utilizate ca și variabile proxy pentru reglementările guvernului: populația ocupată din sectorul public exprimată ca și % din forța de muncă și costul real al forței de muncă Serviciile Sectorului Public Conform studiilor lui Johnson, Kaufmann and Zoido-Lobaton (1998), o creștere în dimensiunea economiei informale este asociată cu o reducere în veniturile guvernamentale și conduce la o scădere a calității bunurilor și serviciilor publice oferite. Pentru a asigura o creștere a calițătii acestor bunuri și servicii publice se așteaptă o creștere a taxelor în economia oficială. Această creștere în povara fiscală va conduce la o creștere a activităților economice din sfera informalului și astfel indivizii și firmele au mai multe stimulente de a intra in sectorul neoficial. Totodată, rezultatele studiului susțin și ipoteza potrivit căreia o țară cu o economie informală relativ scăzută este caracterizată de un nivel ridicat de colectare a veniturilor, o intensitate redusă a reglementărilor și un nivel scăzut de corupție. 21

22 Ca atare, cheltuiala guvernamentală este utilizată ca și indicator al calității serviciilor publice și reprezintă capacitatea guvernului de a oferi bunuri și servicii publice. Ea măsoară cheltuiala totală a guvernului în comparație cu cheltuiala totală a economiei ce include cheltuiala publică și cheltuială privată. Cheltuiala guvernamentală are două componente: investiția guvernamentală (infrastructură, fonduri de cerctare și investiția în capitalul uman) și furnizarea de bunuri și servicii publice. Fundația Heritage determină un indice ce reprezintă nivelul de cheltuială guvernamentală al țărilor și ia valori între 0 și 100. Există și indicele Băncii Mondiale, Government Effectiveness ce măsoară eficacitatea guvernamentală-percepția oamenilor cu privire la calitatea serviciilor publice, calitatea serviciului civil și gradului său de independență față de presiunile politice, calitătea formulării și aplicării politicilor precum și credibilitățea Guvernului în asumarea unor astfel de politici. Acest indice poate lua valori între -2.5 și +2.5, valorile ridicate reprezentând rezultate mai bune Reglementări ale pieței muncii Este deja de notorietate faptul că ocuparea informală ia forme diferite în funcție de țară. În acest context, două chestiuni merită o atenție sporită: ponderea lucrătorilor pe cont propriu și influența ratei șomajului asupra creșterii dimensiunii economiei informale (Dell Anno și Solomon, 2007). În unele țări ocuparea pe cont propriu (auto-ocuparea) nu este descurajată și are un statut fiscal diferențiat, în timp ce în altele auto-ocuparea poate implică aranjamente neoficiale fără contracte clare. Lucrătorul pe cont propriu de cele mai multe ori nu va plăti aceleași contribuții la bugetul asigurărilor sociale ca și angajatul, dar în același timp nici nu va avea aceleași beneficii.acest fapt este perfect valabil, doar în situația în care sistemul ar garanta că cel ce contribuie de-a lungul vieții platindu-și taxele va beneficia de pe urma contribuției sale. Însă așa cum este construit sistemul în România, lucrurile nu par a fi foarte clare în acest sens. Datorită formei sale de funcționare de tip pay as you go și a îmbâtrănirii populației acest tip de sistem 22

23 pare a nu mai fi sustenabil în viitor, deoarece generațiile viitoare nu pot garanta că vor contribui pentru cele anterioare lor. Situația celor care lucrează câteva ore pe săptămână în sfera informalului, având concomitent și un job cu normă întreagă în formal este foarte diferită de a celor ce muncesc full time în economia informală. Există o multitudine de moduri în care se poate desfășura activități economice informale și aici se pot include indivizii care nu sunt înregistrați la sistemul contribuțiilor sociale pentru a evita aceste contribuții, indivizii care lucrează fără contract de muncă, cei care au un alt doilea job și declară doar unul dintre aceste joburi, imigranți ilegali care nu se pot înregistra legal și cei care muncesc ocazional și primesc bani cash. Un studiu OECD (2008) a examinat formele diferite de ocupare informală în șapte țări OECD: Republica Cehă, Ungaria, Korea, Mexic, Polonia, Republică Slovacă și Turcia. Muncitorii informali au fost grupați în funcție de joburi informale și muncitori pe cont propriu, lucrători familiali neremunerați, lucrătorii cu mai multe joburi și cei cu venit nedeclarat. Mexicul are cele mai mari valori pentru aproape toate cele șapte categorii, urmat de Turcia și Korea. Există de asemenea și variații mari în formele de muncă informală între țări. Fostele tari comuniste au o foarte mică proporție a lucrătorilor familiali neremunerați, dar un procent destul de mare a lucrătorilor cu mai multe locuri de muncă comparativ cu alte forme de ocupare informală. După Bordignon și Zanardi (1997) difuziunea semnificativă a firmelor mici şi proporţia mare a liber-profesioniştilor şi a lucrătorilor pe cont propriu 1 în ceea ce priveşte forţa totală de muncă sunt caracteristici importante ce justifică nivelul ridicat al economiei informale. Acest gen de muncitori au mai multe posibilităţi de a scăpa, deoarece în mod obişnuit ei au un număr mai mare de deduceri de bază şi de deduceri de deviz din taxele pe venitul personal. Deci, ceteris paribus, cu cât rata lucrătorilor pe cont propriu este mai mare cu atât dimensiunea economiei informale va fi mai mare. 1 Lucrătorii independenți (pe cont propriu) reprezintă persoane care unici proprietari sau coproprietari ai unei întreprinderi fără personalitate juridică, în care muncesc. Din această categorie mai fac parte: lucrători familiali neremunerați și lucrătorii la domiciliu care produc pentru piață, lucrătorii care exercită, individual sau colectiv, activități de producție destinate în întregime consumului final propriu sau formării proprii de capital (Anuarul Statistic al României, 2009). 23

24 Teoria sugerează faptul că cu cât este mai mare numărul de salariați din economie cu atât va fi mai mică dimensiunea economiei informale, de vreme ce acest colectiv este cel mai puțin probabil să se sustragă plății impozitelor și în consecință o relație negativă este așteptată. Și aceasta se întâmplă deoarece angajații non-salariați cei mai mulți firme mici și lucrători pe cont propriu au o probabilitate mai mare de a dezvolta activități neoficiale (Bordignon și Zanardi, 1997). Firmele mici și lucrătorii pe cont propriu sunt mai apropiați de clienți, astfel că pot să conlucreze cu ei și să se sustragă de la plata taxelor indirecte și, de asemenea, au mai puține controale de audit extern în comparație cu firmele mari. Dell Anno (2003) și Dell Anno, Gomez si Alanon (2007) evidențiază o corelație semnificativă pozitivă între auto-ocupare și economia informală. În ceea ce privește natura relației dintre rata șomajului și economia informală, Bajada și Schneider (2009) examinează gradul de participare al șomerilor în economia informală și concluzionează că economia informală este slab corelată cu fenomenul șomajului. În analiza relației dintre rata șomajului și economia informală, lucruile pot fi gândite în termenii unui efect de substituție ce implică creșterea activităților desfășurate în sfera informalului odată cu intensificarea șomajului, în sensul că economia informală acționează ca un substitut pentru lipsa locurilor de muncă disponibile în economia formală. Măsura acestui efect poate fi analizată examinând variațiile ciclice în șomaj. Modelul sugerează faptul că economia neoficială va crește de- a lungul perioadelor de declin ale activităților economice legitime ( și prin urmare creșterea șomajului) deoarece munca în economia informală înlocuiește munca în sectorul formal. Astfel relația pare a fi de directă simetrică atât în semn cît și în magnitudine, economia informală acționând ca o sursă de sprijin financiar în perioadele de șomaj ciclic pentru cei care doresc cu adevărat să participe în economia oficială, deși acest lucru nu exclude posibilitatea ca șomerii pe termen lung să participe de asemenea, în economia informală, si ca cei cu locuri de muncă pot constitui majoritatea acelor ce lucrează în informal, chiar dacă rata de participare este mai mare în randul șomerilor. Evidența empirică a demonstrat faptul că programele destinate șomerilor sau beneficiile diverselor rate de înlocuire par să nu aibă un efect semnificativ asupra deciziei șomerilor de a lucra sa nu în sectorul neoficial. O rată mare de înlocuire poate face mai probabil ca un șomer să lucreze 24

25 în informal pentru a-și suplimenta venitul. Este mult mai probabil ca el să continue să fie șomer și să decidă să-și suplimenteze venitul în mod ilegal. După opinia lui Giles şi Tedds (2002), două forţe opuse determină relaţia dintre rata şomajului (Schneider, 2002, 2002, 2004, 2006, 2007; Dell Anno, 2003, 2004, 2007, Dell Anno et al. (2007,2008)) şi economia informală. Pe de o parte, o creştere în rata şomajului poate implica o scădere în economia neoficială deoarece economia informală este pozitiv relaţionată cu rata de creştere a PIB-ului şi în cele din urmă negativ corelată cu şomajul. Pe de altă parte, unii salariaţi ce muncesc în economia oficială îşi petrec o parte din timpul de lucru muncind în economia informală, astfel încât se poate găsi şi o corelare pozitivă. Rata șomajului face parte din categoria indicatorilor ce definesc starea unei economii, și când aceasta este în creștere, mediul de afaceri oferă mai puține joburi indiferent dacă ele sunt oficiale sau clandestine. Tanzi (1999) remarca faptul că forţa de muncă din economia informală este compusă din oameni extrem de eterogeni: forţa de muncă neangajată oficial (persoane pensionate, imigranţi ilegali, minori sau gospodine) şi în plus erau oameni care aveau în acelaşi timp un job oficial şi unul neoficial. Așadar, semnul așteptat pentru acest indicator este ambiguu. Deoarece teoria economică nu oferă un indiciu în privinţa semnului pozitiv sau negativ al acestei variabile, acesta trebuie obţinut pe baza analizei empirice din fiecare ţară Economia oficială Situaţia economiei oficiale joacă un rol crucial în decizia oamenilor de a munci sau nu în sectorul neoficial (Bajada și Schneider, 2005; Schneider et al., 2010). Într-o economie oficială aflată în plină expansiune, oamenii au o mulţime de posibilităţi de a câştiga un salariu bun şi chiar bani în plus în economia oficială. Acesta nu este în schimb, cazul unei economii aflate în recesiune, oamenii încearcă să compenseze pierderile de venit din economia oficială prin implicarea în activităţi suplimentare in economia informală. Pentru a cuantifica efectul economiei oficiale se pot utiliza următoarele variabile: (1) PIB-ul per capita: PIB-ul per capita măsurat la paritatea puterii de cumpărare în prețurile (U.S.$) anului 2005 (semn negativ). 25

26 (2) Venitul disponibil per capita: dacă indivizii au un nivel al venitului disponibil scăzut, este de așteptat că ei vor dori să facă diverse joburi, unele dintre ele în economia informală, iar semnul așteptat este unul negativ. Totuși, evidența empirică a demonstrat faptul că cu cât este mai mare venitul disponibil per capita, cu atât va fi mai ridicat nivelul ocupării neoficiale (Alanon, Gomez, 2010). (3) Rata șomajului: șomajul total - % din forța totală de muncă (semn pozitiv): Relația dintre economia informală și rata șomajului este ambiguă ((Tanzi, 1999), Gilles și Tedds (2002)). Cu cât numărul șomerilor este mai mare, cu atât mai mulți indivizi vor dori să aibe un job in economia informală. Pe de altă parte, este posibil ca oportunitățile de a lucra în economia informală să fie limitate când nivelul șomajului este extrem de ridicat (Alanon, Gomez, 2010). Rata șomajului este unul dintre principalii indicatori ce refectă starea economiei și când aceasta este în creștere, sectorul de afaceri oferă mai puține joburi indiferent dacă ele sunt oficiale sau clandestine. (4) Rata inflației: deflatorul PIB (rată anuală - %); inflația este măsurată prin rata anuală de creșterea a deflatorului PIB (semn pozitiv): Rata inflației este înțeleasă ca o taxă sau impozit, care accentuează efectul taxelor asupra activității economice. Povara fiscală efectivă a familiilor și afacerilor crește pe măsură ce inflația crește, ceea ce înseamnă că efectul asupra dimensiunii economiei subterane va fi mai mare. (5) Gradul de deschidere al economiei: suma importurilor și exporturilor de bunuri și servicii - % din PIB (semn negativ). (6) Rata dobanzii (semn negativ): Rata dobanzii poate avea un efect semnificativ, de vreme ce o valoare ridicata a acesteia, va conduce la un număr cât mai mic de proiecte de investiții în economia oficială, in timp ce o parte din aceste proiecte iși vor găsi implementarea în economia informală. 26

27 Tabel 1.1. Principalele cauze și indicatori ai economiei informale Cauze ale economiei informale Raționamente teoretice Variabile utilizate Referințe -impozite directe/pib (semn pozitiv) Thomas (1992), Povara fiscală şi contribuţiile la sistemul asigurărilor sociale Povara fiscală reprezintă un factor imporant în deciziile oamenilor de a lucra sau nu în sectorul informal. Diferența dintre venitul brut și cel net obținut în economia oficială conduce la creșterea probabilității de a munci în subteran. Impactul asteptat al acestei variabile este unul pozitiv: cu cat este mai mare povara fiscala cu atat vor fi mai mari stimulentele de a ramane in economia informala (Alanon, Gomez, 2010). -impozite indirecte/pib (semn pozitiv) -contributii sociale/pib (semn pozitiv) -consumul final al administrației publice 2 /PIB (semn pozitiv) -transferuri/pib (semn pozitiv) -subventii/pib(semn pozitiv) -venituri fiscale/pib (semn pozitiv) Johnson, Kaufmann și Zoido-Lobatón (1998a,b), Giles (1999), Tanzi (1999), (2003, 2005), Dell Anno (2007), Schneider (1994, 1997, 2003, 2005), Dell Anno, Gomez-Antonio și Alanon Pardo (2007), Buehn and Schneider (2008, 2012), Giles si Tedds (2002), Giles et al. (2002), Dell Anno si Schneider (2003), -Fiscal Freedom index (Schneider et al., 2010). (semn negativ asteptat). 2 care include toate cheltuielile curente guvernamentale pentru achiziții de bunuri și servicii; 27

28 Cauze ale economiei informale Raționamente teoretice Variabile utilizate Referințe Calitatea instituțiilor Calitatea instituțiilor publice este un alt factor-cheie pentru dezvoltarea sectorului informal. În special aplicarea eficientă și discreționară a codului fiscal și reglementările guvernamentale joacă un rol crucial în decizia de a lucra în subteran, chiar mai important decât povara fiscală și a reglementărilor. În special, o birocrație cu oficiali guvernamentali extrem de corupți pare a fi asociată cu o activitate neoficială mai mare, în timp ce un bun stat de drept prin asigurarea drepturilor de proprietate și a executării contractelor crește beneficiile de a fi oficial. Un anumit nivel de impozitare, din serviciile publice productive, caracterizează politicile eficiente. De fapt, producția din sectorul formal beneficiază de o furnizare mai mare de servicii publice productive și este afectată negativ de impozitare, în timp ce economia ascunsă reacționează în sens invers. Un sector informal în curs de dezvoltare ca o consecință a eșecului instituțiilor politice în promovarea unei economii de piață Johnson et al. (1998a,b), Friedman, Johnson, Kaufmann, și Zoido-Lobaton (2000), Dreher și Schneider (2009), Dreher, Kotsogiannis și Macorriston (2009), Schneider (2010), Buehn și Schneider (2012), Teobaldelli (2011), Teobaldelli și Schneider (2012), Amendola și Dell Anno (2010), Schneider și Williams (2013) 28

29 Cauze ale economiei informale Raționamente teoretice Variabile utilizate Referințe eficiente, precum și antreprenorii care merg în subteran, deoarece există o furnizare ineficientă de bunuri publice, se poate reduce în cazul în care instituțiile pot fi consolidate și politica fiscală se apropie preferințele medialene ale alegătorilor. Reglementările pieței muncii sau barierele comerciale sunt un alt factor important care reduce libertatea (de alegere), pentru persoanele fizice în economia -populatia ocupata in administratia publica3/forta de munca (semn pozitiv asteptat) Johnson, Kaufmann și Shleifer (1997), Johnson, Kaufmann Intensitatea reglementărilor oficială. Ele conduc la o creștere substanțială a costurilor forței de muncă în economia oficială și, astfel, oferă un alt stimulent pentru a lucra în economia subterană: țări care sunt mai puternic reglementate tind să aibă o -indicele libertății economice (semn negativ asteptat); -Business Freedom index (semn negativ asteptat); -Labour Freedom index și Zoido-Lobatón (1998b), Friedman, Johnson, Kaufmann și Zoido-Lobaton (2000), Schneider (2011), pondere mai mare a economiei (semn negativ asteptat); Buehn subterane în PIB-ul total. În special aplicarea și nu măsura globală a reglementării este factorul-cheie pentru povara percepută de firme și persoane fizice, ceea ce le face să opereze în economia subterană. -Economic Freedom index (semn negativ asteptat); -costurile unitare ale forței de muncă (indice, 2000=100); și Schneider (2013), Alanon și Gomez (2010). 3 Government employment/labour force 29

30 Cauze ale economiei informale Raționamente teoretice Variabile utilizate Referințe O creștere a economiei subterane ar putea duce la mai puține venituri către stat, care, la rândul său, reduce calitatea și cantitatea de bunuri și servicii furnizate în mod Calitatea serviciilor publice public. În cele din urmă, acest lucru poate duce la creșterea ratelor de impozitare pentru firme și persoane fizice, deși deteriorarerea în calitatea bunurilor publice (cum ar fi infrastructura publică) și a administrației continuă. Consecința este un stimulent și mai puternic pentru a participa în economia subterană. Țările cu venituri fiscale mai mari realizate -cheltuiala guvernamentală/pib(semn pozitiv asteptat); -Government Spending index(heritage Foundation)(semn negativ asteptat); -Government Effectiveness index(semn negativ asteptat). Johnson, Kaufmann și Zoido-Lobatón (1998a,b), Feld și Schneider (2010) de rate mai mici de impozitare, mai puține legi și regulamente, un mai bun stat de drept și niveluri mai scăzute de corupție, ar trebui să aibă, astfel, economii informale mai mici. 30

31 Cauze ale economiei informale Raționamente teoretice Variabile utilizate Referințe Eficiența sectorului public are, de asemenea, un efect indirect asupra dimensiunii economiei informale pentru că afectează moralitatea fiscală. Respectarea obligațiilor Moralitatea fiscală fiscale este condusă de un contract psihologic de impozitare care presupune drepturi și obligații din partea contribuabililor și cetățenilor pe de o parte, dar, de asemenea, din partea statului și a autorităților fiscale pe de altă parte. Contribuabilii sunt mult mai înclinați să plătească impozitele, dacă primesc în schimb servicii publice de calitate. Tratamentul oferit contribuabililor de către autoritatea fiscală joacă de asemenea un rol. Dacă contribuabilii sunt -Ponderea persoanelor ce răspund la întrebarea de a eluda plata impozitelor dacă ar avea șansa(1=sub nici o forma justificabil, 6-10=justificabil, 10=perfect justificabil). Sursa este World Value Survey. Feld și Frey (2007), Kirch-ler (2007), Torgler și Schneider (2009), Feld și Larsen (2005, 2009), Feld și Schneider (2010) Schneider și Buehn (2009). tratati ca și parteneri într-un contract fiscal în locul entităților subordonate într-o relație ierarhică, aceștia își vor onora obligațiile care le revin din contractul psihologic de impozit mai ușor. Prin urmare, o moralitate fiscală mai ridicată și norme sociale mai puternice pot reduce probabilitatea indivizilor de a lucra în subteran. 31

32 Cauze ale economiei informale Raționamente teoretice Variabile utilizate Referințe Politica de intimidare/descurajare In ciuda accentului puternic pus pe descurajare în politicile de combatere a economiei informale, foarte puțin se cunoaște despre efectele intimidiării în studiil empirice.aceasta se datorează faptului că datele in privința cadrului legal și frecvenței auditurilor nu sunt disponibile la nivel internațional:chiar și pentru țările OECD este dificil de colectat aceste date. Puținele dovezi empirice disponibile demonstrează că amenzile și pedepsele nu exercită o influență negativă asupra economiei informale, spre deosebire de riscul subiectiv perceput de detectare. Cu toate acestea rezultatele sunt deseori slabe și testele de cauzalitate Granger arată că dimensiunea economiei informale poate avea un efect de descurajare în loc ca descurajarea să conducă la reducerea economiei informale. Pedersen (2003), Feld și Larsen (2005, 2009), Feld și Schneider (2010) 32

33 Cauze ale economiei informale Raționamente teoretice Variabile utilizate Referințe Importanța agriculturii în economie este inclusă, deoarece mai multe studii susțin ideea că munca informală este concentrată în sectoare foarte segmentate, cu Sectorul agricol prevalenta clar pentru sectorul agricol și conexe. Unul dintre cele mai importante motive pentru acest lucru este capacitatea minimă de aplicare a guvernelor raspandita -ponderea VAB-ului din agricultura in PIB Vuletin (2008), De la Roca, Hernandez, Robles, Torero și Webber (2002), in zonele rurale. Importanța agriculturii este măsurată ca ponderea agriculturii ca procent Amendola și Dell Anno (2010) din PIB.Cu cât este mai mare în ponderea sectorului agricol, cu atât este așteptat să fie mai mare dimensiunea estimată a economiei subterane, ceteris paribus. Dezvoltarea economiei oficiale Dezvoltarea economiei oficiale reprezintă un alt factor cheie al economiei subterane. Situaţia economiei oficiale joacă un rol crucial în decizia oamenilor de a munci sau nu în sectorul neoficial (Bajada și Schneider, 2005; Schneider et al., 2010). Întro economie oficială aflată în plină expansiune, oamenii au o mulţime -PIB-ul per capita: PIB-ul per capita măsurat la paritatea puterii de cumpărare în prețurile (U.S.$) anului 2005 (semn negativ). Schneider și Williams (2013) Feld și Schneider (2010), Buehn și Schneider (2009). 33

34 Cauze ale economiei informale Raționamente teoretice Variabile utilizate Referințe de posibilităţi de a câştiga un salariu bun şi chiar bani în plus în economia oficială. Acesta nu este în schimb, cazul unei economii aflate în recesiune, oamenii încearcă să compenseze pierderile de venit din economia oficială prin implicarea în activităţi din economia informală. Cu cat este mai ridicată (scăzută) rata șomajului (creșterea PIB-ului), cu atât este mai mare stimulentul de a lucra în economia informală, ceteris paribus. Economia informala poate fi considerata un raspuns negativ la o impozitare ridicata si o suprareglementare. Activitatile din economia informala nu sunt supuse impozitarii. Aducerea lor in economia oficiala va conduce la cresterea veniturilor fiscale ce cresc calitatea si cantitatea bunurilor publice.infrastructura este un element cheie al cresterii economice, de accea o economie informala in crestere reduce cresterea in economia oficiala. -venitul disponibil per capita(semn negativ). -Rata șomajului: șomajul total - % din forța totală de muncă (semn pozitiv). -Rata inflației: deflatorul PIB (rată anuală - %); inflația este măsurată prin rata anuală de creșterea a deflatorului PIB (semn pozitiv). -Gradul de deschidere al economiei: suma importurilor și exporturilor de bunuri și servicii - % din PIB(semn negativ) -Rata dobanzii-%(semn asteptat negativ). 34

35 Cauze ale economiei informale Raționamente teoretice Variabile utilizate Referințe Auto-ocuparea 4 Cu cat este mai mare ponderea lucratorilor pe cont propriu in populatia ocupata, cu atat mai Lucratori pe cont propriu/populatia ocupata Schneider și Williams (2013) multe activitati pot fi realizate in economia informala. (semn pozitiv asteptat) Feld și Schneider (2010) Numeroasele reglementări ale -Numarul de ore lucrate pieţei oficiale a muncii precum şi per angajat in total Modificări ale condiţiilor de pe piaţa forţei de muncă şi ale sistemului de ocupare a forţei de muncă costurile totale salariale reprezintă forţa motrice pentru economia informală. Doi factori principali - efectele reducerii orelor oficiale de muncă şi influența ratei şomajului asupra creşterii economiei informale - sunt discutate deseori economie5(indice 2000=100) -costurile unitare ale fortei de munca(indice, 2000=100); -ocuparea forței de Buehn and Schneider (2008) Alanon și Gomez(2010) (Dell Anno și Solomon, 2007). în acest context (Dell Anno si muncă(15 ani și peste)-% Solomon, 2007). in total populatie 4 Exista dovezi empirice ce arata ca miscarile in (informal) in auto-ocupare sunt prociclice. Taylor(1996) sugereaza o translatie a antreprenorilor in categoria lucratorilor independenti cand nivelul somajului este scazut si ofertele de locuri de munca salariate sunt abundente. In vremurile bune, indivizii puteau sa aleaga sa fie lucratori pe cont prorpiu stiind ca daca afacerea lor esueaza, o oderta de munca salariata in mod oficial nu va fi greu de gasit. Lucratorii ce iau in considerare si posibilitatea de a deveni lucratorii pe cont propriu asteapta climatul de business favorabil pentru a parasi un loc de munca salariat. Astfel, în perioade economice favorabile, atunci când cererea agregată este mare și companiile sunt mult mai susceptibile de a înflori există întotdeauna o plasă de siguranță salariu-ocupare, care reduce riscurile de a deveni un antreprenor. Maloney (1998a,b) prezinta evidenta unei miscari prociclice catre auto-ocupare in Mexic, Arango și Maloney (2000) sugereaza ca ponderea lucratorilor pe cont propriu creste in Argentina de vreme ce conditiile economice se imbunatatesc. 5 Hours Worked per Employee in Total Economy(index 2000=100). 35

36 Cauze ale economiei informale Raționamente teoretice Variabile utilizate Referințe Indicatori ai economiei informale M 1 M0/M1 C/M2 M1/M2 Tranzactiile din economia subterna se realizeaza utilizand numerar (semn pozitiv). Cu cat este mai mare economia informala cu atat mai mult numerar va circula, ceteris paribus. Cu cat este mai mare economia informala, cu atat mai mult numerar va circula, ceteris paribus. Schneider și Buehn (2009) Buehn and Schneider (2009), Schneider și Buehn (2009) Buehn and Schneider (2009), Schneider și Buehn (2009) Buehn and Schneider (2009), Rata de crestere a PIBului real O crestere in dimensiunea economiei informale poate cauza factori productivi ce determină mișcări din economia oficială către sectorul neoficial. Schneider și Buehn (2009) Buehn and Schneider (2009), 36

37 Indicatori ai economiei informale Rata de participare a fortei de munca Rata de participare a forței de muncă poate servi, de asemenea, ca un indicator important al economiei subterane. Schimbări în rata de participare reflecta empiric un flux de resurse între economia oficiala și economia subterană. Giles (1998) susține că rata de participare a forței de muncă reflectă o mișcare de forței de muncă din sectorul oficial catre sectorul neoficial. -rata de participare a forței de munca -% din populatia totala ani Buehn and Schneider (2009), Schneider și Buehn (2009). Rata de ocupare -ponderea populatiei ocupate(de peste 15 ani) % din populatia totala Schneider și Buehn (2009) Indicele GDP-ului real Cu cat este mai mic PIB-ul oficial masurat, cu atât sunt mai puține posibilități ca oamenii sa câștige bani în economia oficială, și in mod plauzibil acestia sunt condusi în economia subterană. Pe termen scurt, semnul asteptat este unul negativ, in schimb pe termen lung economia informala si cea oficiala sunt complemente mai degraba decat substitute iar relatia este una pozitiva. -indicele PIB-ului real, an de referință 2005=100. Buehn and Schneider (2008) Schneider și Buehn (2009) Alanon și Gomez (2010). Sursa: adaptare dupa Buehn și Schneider(2013), Schneider(2014) 37

38 Schneider și Williams (2013) evidențiază care sunt cei mai importanți determinanți ai activității economice informale, bazându-se pe rezultatele empirice a 22 de studii din literatura de specialitate în care economia informală este estimată utilizând modelul MIMIC și metoda cererii de lichidități. Evidența empirică subliniază clar faptul că o creștere in nivelul taxelor și al contribuțiilor sociale este de departe unul dintre cel mai important determinant al dimensiunii economiei informale. explicând 45-52% din varianța economiei informale. Calitate instituțiilor statului explică între 12 % și 17% din varianța economie informale, în timp ce reglementările specifice pieței muncii recuperează 7%-9% din varianța economiei informale. Evident ca acești determinanți pot interacționa cu alții și se susțin reciproc. O economie informală mai mare poate reduce veniturile fiscale și calitatea serviciilor publice și a instituțiilor statului, acest fapt poate crește nivelul taxelor și să scadă moralitatea fiscală a indivizilor. Tabel 1.2. Principalele cauze ale creşterii economiei informale Cei mai importanţi factori Influența asupra economiei informale* 1. Creşterea cotei de impozitare şi contribuţiilor sociale 45-52% 2. Calitatea instituțiilor publice 12-17% 3. Reglementările pieței muncii 7-9% 4. Transferuri sociale 7-9% 5. Serviciile Sectorului Public 7-9% 6. Moralitatea fiscală - 7. Influenţa globală 78-86% Notă: valori medii considerând rezultatele empirice a 22 studii; * reprezintă influența normalizată și standardizată a mediei variabilei pentru 22 de studii. Sursa: Schneider (2009) 38

39 1.2. Indicatori ai economiei informale Având în vedere că economia informală nu poate fi măsurată direct, trebuiesc utilizați indicatori care pot reflecta cel mai bine caracteristicile activităților economiei subterane. Se diferențiază în acest context trei clase de indicatori (Schneider, Buehn si Montenegro (2010), Vo și Ly (2014)): Indicatori ai stării economiei oficiale Se susține faptul că activitățile economice care au loc în economia neoficială vor contribui la economia oficială. Banii câștigați din activitățile care au loc în sectorul neoficial se cheltuiesc în sectorul oficial. Astfel se folosesc ca și variabile proxy pentru starea economiei oficiale: PIB-ul per capita: PIB-ul la paritatea puterii de cumpărare și raportat la populația totală; Rata de creștere a PIB-ului per capita; Indicele PIB-ului real; Indicatori ai pieței muncii aici: Activitățile economice neoficiale sunt reflectate și prin indicatori ai pieței muncii, menționând Rata de participare a forței de muncă determinată ca pondere a populației active în populația totală; Rata de creștere a forței totale de muncă: forța de muncă cuprinde persoanele cu vârste de 15 ani și peste ce corespund definiției oferite de Organizația Internațională a Muncii referitoare la populația activă. Indicele pieței muncii utilizat pentru a măsura ponderea forței de muncă, reprezentând proporția populației totale ce prestează activități economice producătoare de bunuri și servicii de-a lungul unei perioade specificată de timp. Este construit de Banca Mondială în Indicatori monetari Pentru a evita a lăsa urme în tranzacțiile lor, oamenii implicați în activități informale preferă a utiliza în primul rând numerarul. Prin urmare, majoritatea activităților specifice economiei neoficiale sunt reflectate într-o utilizare suplimentară a numerarului. Pentru a lua în considerare acest lucru, se pot folosi: 39

40 Baza monetară M 0, banii care pot fi cheltuiți instant. Masa monetară în sens restrâns M 1, ce include pe lângă numerar și depozitele la vedere. Masa monetară M 2 include M 1 și depozitele la termen cu scadența de până la doi ani. Raportul M M 1 2. Ponderea numerarului in circulație în masa monetară C C,. M 2 M 1 Indivizii și firmele ce desfășoară activități în economia informală vor evita în general utilizarea băncilor în tranzacțiile lor, deoarece activitățile pot fi depistate de către guvern. Astfel, numerarul este mijlocul preferat în tranzacțiile neoficiale. O prezentare detaliată a indicatorilor economiei informale și a implicațiilor acestora se regăsește în Davidescu (2014b) Metode de estimare a dimensiunii economiei informale Măsurarea dimensiunii economiei informale este dificil de realizat având în vedere natura activităților economice ascunse. Deși de-a lungul timpul au fost realizate estimări pentru diferite state ale lumii, nu există o metodă unamim acceptată pentru estimarea dimensiunii acesteia. Potrivit lui Schneider și Enste (2000, 2002) fiecare abordare are punctele ei tari şi punctele ei slabe, propriile informaţii, rezultate şi nici una nu este aproape de a fi perfectă, însă are sens aplicarea cît mai multor dintre aceste metode deoarece astfel se poate contura o imagine de ansamblu asupra fenomenului privit din puncte de vedere diferite. O analiză critică a principalelor metode de evaluare a dimensiunii economiei informale a fost realizată de Bhattacharyya (1999), Breusch (2005a, 2005b), Dell Anno și Schneider (2009), Feige (1989), Feld and Schneider (2010), Giles (1999a, 1999b, 1999c), Schneider (1986, 2001, 2003, 2005, 2006, 2011), Schneider and Enste (2000a, 2000b, 2002, 2006), Schneider și Buehn (2013a, 2013b), Schneider și Williams (2013), Tanzi (1999), Thomas (1992, 1999). În general, există trei metode de evaluare a dimensiunii economiei informale: metodele directe (metodele micro) prin carese obține dimensiunea economiei informale la un anumit moment de timp (ancheta statistică). metodele indirecte (metodele macro) ce utilizează indicatori macro pentru a determina dimensiunea economiei informale de-a lungul timpului, dar nu pot determina structura acesteia. modelele cu variabile latente (modele cu ecuații structurale). 40

41 În categoria metodelor directe se înscriu ancheta statistică și auditul fiscal. Metodele indirecte includ metoda decalajelor (metoda decalajelor conturilor nationale, metoda decalajelor conturilor fiscale), metoda forței de muncă, metodele monetare (metoda raportului numerar depozite (Gutmann (1977)), metoda volumului tranzacţiilor (Feige (1979)) și metoda cererii de lichidităţi (Cagan(1958) și Tanzi (1983)), metodele bazate pe consumul de electricitate (metoda Kaufmann-Kaliberda și metoda Lacko) (Davidescu, 2013). Spre deosebire de metodele precedente, abordarea bazată pe variabile latente (modelele cu ecuații structurale) permite considerarea unor cauze multiple dar și a unor efecte multiple asupra economiei informale. Modelele cu ecuații structurale consideră economia informală ca și variabilă latentă, relaționată pe de o parte cu un set de indicatori observabili (ce reflectă modificări în dimensiunea economiei informale), și pe de altă parte cu un set de variabile cauzale observabile, considerate a fi cei mai importanți determinanți ai activității economice neraportate (Dell Anno, 2003). Cea mai frecvent utilizată metodă de estimare se bazează pe o combinație a procedurii MIMIC și a metodei cererii de lichidități sau alternativ doar utilizarea metoda cererii de lichidități. Unul dintre principalele avantaje ale utilizării modelelor cu ecuații structurale, spre desebire de metoda cererii de lichidități și metoda consumului de electricitate, ce au în vedere existența unui unic indicator ce trebuie să cuantifice toate efectele economiei informale, se referă la posibilitatea de lua în calcul faptul că economia informală este influențată de diverși factori ce se manifestă simultan pe piața bunurilor și serviciilor, pe piața monetară și pe piața forței de muncă. Această abordare permite considerarea simultană a cauze âlor și consecințelor asupra economiei informale. Literatura de specialitate menționează trei cauze principale ce duc la prezența economiei informale: povara fiscală (Tanzi, 1999; Schneider și Enste, 2000); intensitatea reglementărilor (Schneider și Enste, 2000; Kaufmann, Andrei, 1997; Friedman, Johnson, Kaufmann și Zoido-Lobaton, 1999) și moralitatea fiscală (Schneider și Williams, 2013; Schneider și Buehn, 2013; Schneider, Buehn și Montenegro, 2010). De asemenea, se pot menționa și trei consecințe ce apar atunci când economia informală nu este manageriată: o creștere a ofertei de bani, modificări în indicatorii pieței muncii și efecte pe piața bunurilor și serviciilor (Loayza, 1996). Modelele econometrice sunt complexe și au de-a face cu un număr destul de mare de provocări precum probleme de endogenitate sau necesitatea utilizării unui număr mare de date. Un dezavantaj al acestei metode s-ar putea concretiza în producerea doar de estimații relative cu privire la dimensiunea și dezvoltarea economiei informale, deoarece utilizează rezultatele metodei cererii de lichidități pentru a calibra valoarea relativă într-o valoare absolută ( ca % din venitul național) utilizând valori exogene ale economiei informale ca % din PIB-ul oficial. 41

42 Metoda monetară este una dintre cele mai utilizate metode de estimare a dimensiunii economiei informale. Ea are cea mai largă aplicare, deoarece acoperă toate tranzacțiile monetare (nu numai tranzacții industriale sau de consum), nu are nevoie de anchete costisitoare ce depind de un eșantion și se permite estimarea anuală, trimestrială sau chiar lunară a dimensiunii economiei informale cu date ușor accesibile. Abordarea monetară pentru a măsura dimensiunea economiei subterane se bazează pe presupunerea că numerarul este folosit pentru a face tranzacții atunci când care agenții doresc să le păstreze ascunse registrelor oficiale. Tranzacțiile efectuate cu ajutorul numerarului sunt dificil de a urmări, deoarece acesta nu lasă urme. Alte active sunt înregistrate în instituțiile financiare și utilizările lor sunt înregistrate în așa fel încât tranzacțiile efectuate cu acestea pot fi ușor inspectate. Dacă cantitatea de monedă folosită pentru a face tranzactii ascunse poate fi estimată, atunci această sumă ar putea fi înmulțită cu viteza de rotație a banilor pentru a obține o măsură a dimensiunii economiei informale (Davidescu, 2013). Tehnica a fost aplicată pentru a măsura dimensiunea economiei ascunse din SUA, Italia, Norvegia, Canada, Africa de Sud, Tanzania, Mexic, India, Australia, Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Marea Britanie, Irlanda,Olanda, Noua Zeelandă, Spania, Suedia, Elveția, Argentina. De asemenea, în estimarea dimensiunii economiei informale sunt utilizate și anchetele statistice, însă aceste proceduri directe sunt susceptibile de a subevalua dimensiunea economiei informale deoarece indivizii cel mai probabil își subdimensionează activitățile pe care încearcă să le ascundă de autorități. Pentru a reduce numărul respondenților care fie nu răspund de o manieră onestă la întrebările sensibile fie refuză să răspundă, au loc interviuri structurate, în care respondenții sunt în mod gradual obișnuiți cu scopul principal al studiului. Cu toate acestea, rezultatele cu privire la economia informală sunt mult reduse în comparație cu alte metode. Principalul avantaj al acestei metode rezidă în informația detaliată cu privire la structura economiei informale și a naturii activităților specifice acesteia precum și a caracteristicilor socioeconomice și a motivațiilor celor ce lucrează în această sferă, însă rezultatele sunt foarte sensibile la modul de elaborare al chestionarului. În schimb, un dezavantaj al metodelor directe (ancheta fiscală și auditul fiscal) este oferit de estimația punctuală. Se poate menționa faptul că estimațiile obținute pe baza metodei cererii de lichidități și a modelului MIMIC sunt în general considerate a fi relativ apropiate de limita superioară a valorii adevărate a economiei informale, în timp ce estimările bazate pe anchetele statistice reprezintă mai degrabă estimații situate la limita inferioară. 42

43 Evidențele empirice ale diverselor studii din literatura ce estimează economia informală atrag atenția asupra următoarele neajunsuri ale metodelor: - în anchetele statistice de cele mai multe ori sunt considerate doar gospodăriile, iar firmele sunt parțial lăsate pe afară; ponderea non-răspunsurilor sau a răspunsurilor incorecte este mare; sunt obținute rezultate cu privire la volumul financiar al orelor lucrate în economia informală și a nu a valorii adăugate. - în cadrul metodelor monetare, anumite estimații sunt foarte mari și sunt disponibile doar la nivel macro; o clasificare pe sectoare sau industrii nu este posibilă. - metoda cu variabile latente produce doar coeficienți relativi, nu valori absolute; estimațiile sunt foarte sensitive la modificările în date și specificații ale modelului; există o dificulate clară în selecția cauzelor și indicatorilor modelului; procedura de calibrare și valorile exogene utilizate au o mare influență asupra rezultatelor. O prezentare detaliată a principalelor avantaje și dezavantaje ale modelului MIMIC este oferită de Dell Anno și Shneider (2009). Schneider și Buehn (2013) punctează de o manieră clară care sunt concluziile ce pot fi reliefate după mulți ani de estimare a dimensiunii economiei informale: Nu există o metodă ideală de estimare a dimensiunii și dezvoltării economiei informale. Toate metodele au probleme și deficiențe grave. Se recomandă utilizarea mai multor metode pentru a te apropia de valoarea reală a economiei informale. Se impune continuare cercetării în privința metodologiei de estimare și a rezultatelor empirice pentru diferite țări și perioade. Rămân în accepțiunea lui Schneider și Buehn (2013) câteva chestiuni încă nerezolvate: Legătura dintre teoria economică și estimarea empirică a dimensiunii economiei informale este încă nesatisfăcătoare; în cel mai bun caz teoria ne oferă informații depre semnul derivat al cauzelor, însă care sunt cele mai importante cauze și indicatori ai acestui fenomen rămâne încă o întrebare deschisă. O validare satisfăcătoare a rezultatelor empirice trebuie dezvoltată. O definiție comună și acceptată la nivel internațional a economiei informale încă lipsește și este nevoie de ea pentru a putea face comparații între țări. 43

44 O prezentare detaliată a metodelor cunoscute în literatura de specialitate este oferită de Davidescu (2014a, 2014b). Dintre aceste metode, se vor prezenta sumar principiile și ipotezele metodei forței de muncă, metodei cererii de lichidități și metodei raportului numerar-depozite ca și metode monetare dar și ale procedurii de estimare MIMIC, cu ajutorul cărora se va estima dimensiunea economiei informale în cadrul capitolului următor Metoda cererii de lichidități Metoda cererii de lichidități este una dintre metodele indirecte utilizate cel mai des in estimarea dimensiunii economiei informale. Această metodă asociază utilizarea excesivă a numerarului din economie cu un număr mai mare de activități informale, fiind propusă inițial de Cagan în Ulterior, Gutmann (1977) și Tanzi (1983) au dezvoltat această abordare considerând ipoteza potrivit căreia economia informală este un răspuns al poverii fiscale și utilizează primordial numerarul. O funcție a cererii de lichidități corect definită trebuie să includă variabile fiscale proxy pentru povara fiscală, ai căror parametrii să poată evidenția senzitivitatea numerarului la modificărilor acestor variabile. Această metodă permite de asemenea determinarea numerarului utilizat în activități formale dar și a celui ce merge în activități informale și conversia acestuia în venit din activități informale utilizând o măsură adecvată a vitezi de circulație a venitului. Printre studiile de referință ce utilizează această metodă monetară se pot enumera Cagan (1958), Gutmann (1977), Tanzi (1980, 1983), Schneider (1997) și Johnson et al. (1998, Bhattacharyya (1990), Spiro (1994), Ahumada et al. (2000), Schneider (2002), Hernandez (2009), Gadea and Serrano-Sanz (2002), Brambilla și Cazzavillan (2009), Alm și Embaye (2013), În cadrul metodei cererii de lichidități, economia informală se referă la totalitatea activităților care produc valoarea adăugată, dar nu sunt taxate sau în registrate, și prin urmare sunt în afara canalelor oficiale de măsurare. Agenții economici aleg de o manieră rațională să se angajeze partial sau total în activități informale analizând costurile și beneficiile pe care un statut legal le presupune. Metoda cererii de lichidități se bazează pe două tipuri de ipoteze: una ce presupune că tranzacțiile informale sunt de obicei întreprinse sub forma plăților cash pentru a nu lăsa urme autorităților și astfel o intensificare a activităților informale poate rezulta într-o utilizare excesivă a numerarului și a doua ce presupune existența unui set de variabile ce pot aproxima preferința pentru numerar a agenților ce întreprind activități ascunse. În acest sens, se consideră că activitățile informale sunt o consecință directă a reglementărilor guvernamentale, a complexități sistemului fiscal, atitudinii plătitorilor față de stat și în particular a poverii fiscale. Pentru a putea izola cererea excesivă de numerar, o specificare econometrică a cererii de lichidități a fost estimată în dinamică utilizînd variabile economice convenționale, dar și variabile relaționate de evoluția activității informale. 44

45 Creșterea în valoarea numerarului din economie ce nu poate fi explicată de factorii conventionali este atribuită creșterii poverii fiscale și altor factori ce cresc înclinația oamenilor de a merge în informal. Estimarea dimensiunii si evolutiei sectorului informal presupune doua etape. Prima implică estimarea cererii de lichidități pentru ambele tipuri de tranzactii formale si informale. Cererea de bani pentru tranzactiile formale se determină considerând cazul în care taxele și reglementările guvernului sunt situate la nivele minime (o povara fiscala foarte scăzută), în timp ce cealaltă se obține scăzând din cererea totala de lichidități cea estimată a fi destinată tranzacțiile formale. A doua etapă implică transformarea numerarului asociat economiei ascunse în venit utilizând viteza de rotație a banilor. Ipoteza uzuală este aceea de a considera aceeiași viteză de circulație a banilor în ambele sectoare formal/ informal, ceea ce reprezintă de altfel una dintre criticile 6 majore aduse acestei metode.mărimea estimată a economiei ascunse este în final comparată cu PIB-ul oficial sau înregistrat. Conform lui Ahumada et al.(2000), cererea de lichidități are următoarea forma multiplicativă 7 : C 0 = a(1 + F) α Y β 0 e γi (1.1) unde: C 0 este numerarul observat exprimat în termeni reali, F este variabila fiscală relaționată cu evoluția activităților informale (venituri fiscale/pib sau cheltuiala guvernamentală/pib); Y 0 este variabila asociată cu nivelul tranzacțiilor dintr-o economie (PIB-ul real observat); i reprezintă costul de oportunitate al deținerii numerarului (rata nominală a dobânzii sau rata inflației); a este intercepul. Semnul așteptat al coeficienților α și β este unul pozitiv, în timp ce pentru coeficientul γ acesta este negativ. În ceea ce privește variabila fiscală F, se presupune că pe măsură ce nivelul impozitării și intervenția guvernului cresc, indivizii sunt încurajați (sau mai degrabă au stimulente mai mari) să muncească în activități informale, ce sunt înlesnite de utilizarea numerarului. În cadrul metodei se face ipoteza că numerarul observat C 0 este egal cu numerarul total C t, ce include atât numerarul destinat tranzacțiilor formale (C l ) cât și informale (C i ): C 0 = C t = C l + C i (1.2) În mod similar, se poate considera faptul că venitul observat Y 0 este egal cu venitul legal Y l. 6 In literatura de specialitate, există o mare incertitudine cu privire la modul de determinare a vitezei de rotație a banilor ce trebuie aplicată în calcul dimensiunii economiei informale. Viteza in sectorul informal poate fi fie mai mare decat cea din sectorul oficial datorită structurii sale productive(mai multe activități bazate pe servicii) fie mai mică datorită nivelului mare de acumulare. Astfel este uzuală considerarea mai multor optiuni si determinarea senzitivității venitului ascuns la fiecare dintre ele. Feige(1986) a propus scăderea sau adăugarea a 10% din viteza de rotație derivată dintr-un indicator monetar de referință. Pe de altă parte Hill and Kabir(1996) consideră ipoteza unei viteze egale în ambele sectoare rezonabilă, având în vedere această incertitudine. 7 Această formă multiplicativă a fost aspru criticată, deoarece presupune pierderea formei aditive inițiale a cererii de lichidități în ambele sectoare formal/informal. Însă în majoritatea articolelor ce au tratat acest subiect este uzual a se considera această forma log-liniară a funcției de cerere și a face ipoteza că cererea de lichidități nu poate fi împărțită în două funcții separate, una pentru tranzacții formale și alta pentru tranzacții informale deoarece agenții economici utilizează tot venitul lor(atât legal cât și ascuns) pentru decizii de economisire și consum ce sunt în egală măsură afectate de rata dobânzii. 45

46 Astfel, venitul total va include venitul legal (Y l ) și venitul obținut din activități informale (Y i ): Y t = Y 0 + Y i = Y l + Y i (1.3) În aceste condiții, o estimre econometrică a ecuației (1) va conduce negreșit la estimatori deplasați având în vedere faptul că numerarul observat include numerarul utilizat în activitățile informale, în timp ce venitul observat exclude venitul obținut în sectorul informal. Setând variabila fiscală F la un nivel apropiat de minimul ei istoric(când se consideră că stimulentele de a merge în sectorul informale sunt minime) este posibil a se obține o estimație nedeplasată pentru C l deoarece Y 0 = Y l. Astfel numerarul în circulație destinat tranzacțiile formale poate fi determinat: C l = a(1 + F min ) α Y 0 β e γi (1.4) Prin scădere, numerarul destinat tranzacțiilor informale se determină: C i = C t C l (1.5) Viteza de rotație a banilor în economia legală este: v = Y l C l Presupunând aceeiași viteza de rotație a banilor în ambele sectoare, valoarea venitului obținut din tranzacții informale este egală cu: (1.6a) Y i = v C i (1.7) Gadea și Serano-Sanz(2002) sugerează o estimare alternativă a vitezei de rotație a banilor în economia oficială, ce ia în calcul ca și indicator de referință un agregat monetar M(M 1, M 2, M 3 ) utilizat frecvent în sectorul formal pentru a întreprinde tranzacții și care ar putea să reflecte alte metode de plată. Astfel scăzând C i din M, se poate determina viteza de rotatie: v = Y l M C i (1.6b) Astfel raportarea la un agregat mai mare va conduce la scăderea vitezei de rotație și în final la un venit mai mic obținut în economia neoficială. Ipoteza vitezei egale de rotație a banilor în ambele sectoare este consistentă cu estimarea ecuației (1.1) și cu presupunerea (1.2) doar dacă β = 1. O valoare pozitivă a lui Y i implică faptul că venitul total Y t este mai mare decât cel observat Y l și conduce la o scădere(creștere) in viteza de rotație v dacă β > 1(β < 1). Ahumada, Alvaredo şi Canavese (2007, 2008) evidenţiază faptul că în aproape toate studiile empirice, paşii urmaţi pentru a măsura dimensiunea economiei informale sunt în contradicţie cu ipoteza egalităţii vitezelor veniturilor din cele două sectoare (oficial şi neoficial) dacă elasticitatea venitului în raport cu cererea de lichidităţi nu este unitară. 46

47 În studiile ce estimeaza cererea de lichidități și se obține un coeficient 1, estimațiile trebuiesc supuse unui proces de corecție (Ahumada et. al, 2007). Astfel se demonstrează că este greşit a presupune aceeași viteza de rotaţie a banilor atunci când ipoteza 1 este respinsă de estimaţiile econometrice ale modelului cererii de lichidităţi. Conform lui Ahumada et al.(2007) procedura de corecție presupune: Y Y l t C C l t 1 Yˆ l ˆ Yt 1 Metoda a constituit subiectul anumitor critici(gile, 1999). Conform lui by Gadea și Serrano- Sanz (2002), multe dintre aceste critici sunt relaționate de senzitivitatea rezultatelor la ipotezele de bază ale modelului(ipoteza potrivit căreia majoritatea tranzacțiilor se fac in numerar; agregatul monetar utilizat în procesul de estimare și viteza de circulație precum și ipoteza unei viteza de circulație egale în ambele sectoare formal/informal; identificarea unei variabile fiscale adecvate care să rezuma preferințele ce duc la utilizarea numerarului poate fi destul de dificilă). O prezentare detaliată a acestor puncte de vedere a se regăsește în Davidescu(2014a). (1.8) Metoda raportului numerar-depozite Metoda raportului numerar depozite (Gutmann, 1977; Feige, 1980, 1986, 1989) a fost intens aplicată in estimarea dimensiunii economiei informale și are ca si ipoteza de baza faptul ca numerarul este principalul mijloc de schimb pentru tranzacțiile sectorului neoficial(davidescu, 2013). Principalul instrument de investigare al dimensiunii economiei informale promovat de această metodă este raportul numerar în circulația în afara sistemului bancar-depozite la vedere(overnight), considerate a avea o lichiditate similară cu cea a numerarului. Metoda Gutmann lui (1977) se bazează pe patru ipoteze principale: (a) impozitele ridicate și reglementările guvernamentale sunt principalele cauze ale existenței unui sector neoficial; (b) numerarul este utilizat exclusiv pentru efectuarea de tranzacții în economia subterană; (c) raportul numerar-depozite la vedere, C/D, este influențat doar de modifăcri în taxe și reglementări; (d) a existat în trecut un moment în timp, când nu a existat economiei informale. Dacă raportul C/D a evidențiat de-a lungul timpului creșteri, cu excepția modificărilor în nivelul impozitelor și reglementărilor, acestea sunt direct legate de extra numerarul utilizat în economia informală. Metoda presupune că viteza de circulație, v, este egală pentru economiile oficiale și neoficiale și astfel dimensiunea sectorului neoficial este de v ori extra numerarul utilizat. 47

48 Gutmann și Feige au inaugurat două tradiții în utilizarea metodelor monetare pentru a măsura dimensiunea economiei subterane. Ambele presupun că doar unele agregatele monetare sunt utilizate pentru finanțarea operațiunilor ascunse, dar ele diferă în modul în care banii folosiți în economia subterană sunt contabilizați: abordarea lui Gutmann se bazează pe o metodă de selecție a portofoliului in timp Feige calculează cererea de bani. Este important de subliniat faptul că ambele abordări atât Gutmann cât și Feige presupun că a existat o perioadă în trecut în care nu s-au realizat tranzacții ascunse: aceasta condiție (stare) inițială este necesară pentru a obține dimensiunea economiei informale. Metoda prezintă o serie de neajunsuri și dezavantaje: numerarul este unicul mijloc de schimb în economia informală; existenta unei perioade de referință în care se presupune că tranzactiile neoficiale au avut o dimensiune neglijabila; egalitatea vitezei de rotație a banilor în ambele sectoare; utilizarea depozitelor la vedere ca si benckmark (Davidescu, 2014a) Modelele cu ecuații structurale Spre deosebire de abordările anterioare, ce iau în calcul un singur indicator menit să cuantifice efectele economiei informale și care merg pe ipoteza că rata fiscalității este principală a creșterii economiei informale, modelele cu ecuații structurale (modelele cu variabile latente) permit considerarea unor cauze multiple dar și a unor efecte multiple asupra economiei informale. Modelele cu ecuații structurale consideră economia informală ca și variabilă latentă, relaționată pe de o parte cu un set de indicatori observabili (ce reflectă modificări în dimensiunea economiei informale) și pe de altă parte cu un set de variabile cauzale observabile considerate a fi cei mai importanți determinanți ai activității economice neraportate (Dell Anno, 2003). Cum dimensiunea economiei informale este necunoscută, o abordare bazată pe variabile latente este aplicată. În acest context, un tip special de modele cu variabile latente este modelul MIMIC (Cauze Multiple, Indicatori Multipli), ce este construit pe teoria statistică a variabilelor neobservate. Principiul de bază al acestui tip de model cu ecuații structurale rezidă în compararea matricei de convarianță a eșantionului (a variabilelor observabile) cu o structura parametrică imposă asupra acestei matrice de un model ipotetic. Utilizând informațiile din matricea de covarianță a variabilelor observabile, variabila latentă este într-o primă etaă relaționată cu variabilele observabile în cadrul unui model factor analitic ce poartă numele de model de măsurare. În a doua etapă, relațiile dintre variabilele observabile și variabila latentă sunt specificate cu ajutorul unui model structural. Astfel, modelul MIMIC este o specificare simultană a două modele: structural și de măsurare. În acest sens, este foarte important a se menționa faptul că modelul MIMIC testează consistența teoriei structurale utilizând datele și astfel este o tehnică confirmatorie, mai degrabă decât 48

49 una exploratorie (Schneider și Buehn, 2013). Astfel, teoria economică este testată examinând consistența datelor reale cu relațiile ipotetice dintre variabila latentă și variabilele observabile (măsurabile) 8. În general, o analiză factorială confirmatorie are două obiective: să estimeze parametrii (coeficienții și varianțele) și să evalueze gradul de justare al modelului. În cazul analizei dimensiunii economiei informale aceste două obiective înseamnă estimarea relației dintre un set de variabile observabile, divizate în cauze și indicatori și economia informală (variabilă latentă) și să testeze dacă teoria sau ipotezele derivate ajustează datele. Ideea aplicării modelului MIMIC este de a examnia relațiile dintre variabila latentă (economia informală) și variabilele observabile în termeni ai relațiilor unui set de variabile observabile utilizând informații din matricea lor de covarianță. Principalul avantaj este faptul că ia în calcul determinanți multipli (cauze) și efecte multiple (indicatori). O abordare factorială este utilizată a măsura dimensiunea economiei informale ca o variabilă latentă de-a lungul timpului. Coeficienții necunoscuți sunt estimați într-un set de ecuații structurale. Secțiunea dedicată descrierii matematice a modelului MIMIC urmează studiile lui (Buhn și Schneider, 2008; Schneider și Buehn 2013; Schneider et al.(2010)), Dell Anno(2003), Dell Anno(2007), Dell Anno(2008), Dell Anno și Schneider (2009). Modelul MIMIC este format din două părți: modelul structural și cel de măsurare. Modelul structural este dat de relația: t x (1.9) t t unde: x ( x, x,... x ) vectorul cauzelor exogene observabile de dimensiune ( 1 q ); ' 1 2 q (,,... ) vectorul coeficienţilor în modelul structural ce descrie relaţiile cauzale dintre ' 1 2 q variabila latentă şi posibilele sale cauze de dimensiune ( 1 q). Astfel, variabila latentă ( ) este determinată de set de cauze exogene. Cum cauzele explică doar parțial variabila latentă, t, eroarea t reprezintă componenta neexplicată. Varianţa erorilor t este notată cu şi matricea de covarianţă a cauzelor xt de dimensiune ( q q). este notată cu. 8 Long(1983) explica faptul că într-o analiză factorială exploratorie un model nu este specifică în avans, dincolo de specificarea numărului de variabile latente (factori) și a variabilelor observate, cercetătorul nu specifică nici o structură a modelului. Aceasta înseamnă că se presupune că toți factorii sunt corelați, toate variabilele observabile sunt influențate direct de toți factorii și toate erorile de măsurare sunt necorelate între ele. Lovindu-se de modele cu un grad de ajustare slab, cercetatorii ce folosc modelul MIMIC modifică de multe ori modelele lor într-un mod exploratoriu în vederea îmbunătățirii ajustării. Astfel, cele mai multe aplicații se încadrează între cele două cazuri extreme de analiza factorială exploratorie(structura modelului nu este specificată) și confirmatorie (structură specificată ex-ante). 49

50 În modelul de măsurare, variabila latentă t determină un vector p y ( y, y,... y )' ai t ' 1t 2t pt indicatorilor, variabile observabile ce reflectă activitățile economice informale și un vector p al erorilor ( 1,,... ) t vectorul erorilor de măsurare de dimensiune ( p 1). ' t 2t pt Ecuația de măsurare este dată de relația: yt (1.10) t t unde: (,,... ) este vectorul coeficienţilor în modelul de măsurare de dimensiune ' 1 2 p ( p 1), care exprimă cu cât se modifică respectivul indicator la o modificare cu o unitate a variabilei latente. Ca şi cauzele modelului MIMIC. Matricea de covarianţă a erorilor de măsurare dimensiune ( p p) se notează cu. t de În cadrul modelului MIMIC se face ipoteza că variabilele (cauze și indicatori) sunt măsurate ca abateri faţă de mediile lor (variabile centralizate) şi astfel termenul rezidual nu este corelat cu cauzele (Buehn și Schneider, 2008): E( ) E( x ) E( ) 0 şi E( x ' ) E( x ' ) 0 t t t t t t t E( y t ) E( ) 0 (1.11) t 50

51 Substituind ecuaţia (1.10) în ecuaţia (1.9), obţinem o formă redusă care exprimă relaţia dintre variabilele observate şi indicatorii : y t unde: t t x t y t ' x z (1.12) ' ' este matricea coeficienţilor formei reduse de dimensiune 1 exprimat în termenii elementelor q şi p ale si z ; t t t acesta este vectorul combinațiilor liniare ale erorilor (zgomot alb) ( q p) şi are rangul este vectorul erorilor formei reduse;, din modelul structural și de măsurare de dimensiune ( p 1 ), z ( 0, ). Matricea de covarianță implicită a modelului ˆ este: cov( z ) E[( )( ) ] (1.13) Identificarea și estimarea modelului necesită normalizarea unui element al vectorului cu o valoare stabilită aprioric (Bollen, 1989). Ecuațiile (1.9)-(1.10) ne permit determinarea matricei de covarianță a modelului MIMIC (Buhn și Schneider, 2008; Schneider și Buehn 2013; Schneider et al.(2010)): ( ) ( ' ) ' ' ' (1.14) Dacă modelul ipotetic este corect și se cunosc parametrii, matricea de covarianță a populației va fi reprodusă în mod exact de estimarea modelului, ). ( Obiectivul major al procedurii de estimare este acela de a estima parametrii și covarianțele ce produc o estimație a ( ), ˆ ˆ ( ), care să fie pe cât posibil cât mai apropiată de matricea de covarianţă a eșantionului( a cauzelor și indicatorilor modelului). Funcția care măsoară cât de aproape este eșantionului S poartă denumirea de funcția de ajutare. ˆ de matricea de covarianță a Cea mai utilizată funcție de ajustare în cadrul modelelor cu ecuații structurale a fost funcția de verosimilitate maximă. O chestiune destul de importantă în cadrul modelelor MIMIC este cea legată de verificarea normalității multivariate. Pentru aceasta se poate utiliza testul Mardia. Pasul de plecare este investigarea normalității univariate ce nu asigură neapărat îndeplinirea și normalității multivariate. Metoda verosimilității maxime este destul de rezistentă la diferitele încălcări ale iptotezei de normalitate multivariată oferind rezultate relativ robuste dacă seriile nu sunt departe de distribuția normală multivariată. Se recomandă atunci când normalitatea multivariată este încălcată, utilizarea unui alt estimator, ce păstrează eficienţa asimptotică și anume metoda WLS (Weighted Least Squares) sau RML (Robust Maximum Likelihood)-în cazul datelor continue și a existenței unui eșantion de volum redus. 51

52 Este important de menționat faptul că modelul MIMIC produce doar estimații relative ale economiei informale și este nevoie de o procedură de calibrare pentru a putea determina valorile absolute ale dimensiunii economiei informale. Dell Anno și Schneider (2009) evidențiază patru strategii diferite de calibrare pentru a converti indicele economiei informale în valori absolute. Așa cum Schneider și Buehn (2013) menționau este important să nu pierdem din vedere faptul că nu există o metoda dominanta de estimare a economiei informale, insa are sens estimarea acesteia prin diferite metode astfel fenomenul poate fi privit din unghiuri diferite. O analiză detaliată a acestor avantaje și dezavantaje se regăsește în Dell Anno și Schneider (2009). Printre cele mai importante critici aduse modelului MIMIC se pot menționa: sensul variabilei latente, instabilitatea coeficienților privind modificările în dimensiunea eşantionului sau la specificările alternative ale modelului, implementarea procedurii de calibrare și senzitivitatea la valoarea exogenă a economiei informale, ambiguitatea în ceea ce privește alegerea variabilelor care să fie incluse în model ca și cauze sau indicatori. Schneider, Buehn și Montenegro (2010) atrag atenția cu privire la problema identificării variabilelor cauză vs. variabilelor indicator, menționând faptul că nu există o separare clară între variabilele cauzale care influențează în mod direct economia informală și variabilele indicator, în care activitățile economiei informale sunt reflectate și propun ca și criteriu de selecție criteriul omogenității 9 țărilor analizate Metoda forței de muncă Metoda discrepanței dintre forța de muncă oficială și cea reală pornește de la ipoteza potrivit căreia o scădere în rata de participare a forței de muncă din economia oficială ar putea indica o creștere a activității în economia informală (Schneider si Buehn, 2013). Însă, aceste diferențe în rate de participare pot avea și au alte cauze, acesta fiind una dintre limitările metodei. De asemenea oamenii pot munci în economia informală și să aibe simultan și un job în economia oficială și tocmai de aceea estimațiile obținute prin această metodă oferă o imagine slabă asupra magnitudinii și dezvoltării economiei informale. 9 Atunci când economia este în recesiune cu un nivel ridicat al șomajului, oamenii au un stimulent foarte puternic de a lucra în economia informală și acest lucru poate fi înterpretat ca o posibilă cauză a economiei informale, dar PIB-ul per capita și alte măsuri sunt utilizate ca și variabile indicator în care activitățile economiei informale sunt reflectate. Astfel există un grad destul de mare de arbitraritate în alegerea anumitor variabile ca și cauze sau indicatori. Schneider et al.(2010) au propus ca și criteriu de selecție criteriul omogenității țărilor analizate. Astfel au considerat PIB-ul per capita ca și variabila cauzală în specificațiile cu un eșantion relativ eterogen(țările în curs de dezvoltare) și a utilizat rata de creștere a PIB-ului per capita ca și variabilă indicator pentru țările în curs de dezvoltare și în tranziție. Având în vedere faptul că țările OECD sunt relativ omogene, a fost utilizat PIB-ul per capita ca și variabilă indicator. 52

53 Metoda a fost aplicată de Crnkovic-Pozaic (1999) și Svec (2009) pentru Croația, Nastav şi Bojnec (2007) pentru Slovenia. Metoda are ca și punct de plecare diferențele dintre forțea de muncă reală și cea oficială (înregistrată). Pe de o parte, Ancheta Forței de Muncă în Gospodării (LFS) evidențiază forța de muncă reală și pe de altă parte Agențiile de Ocupare ale Forței de Muncă (ANOFM) sau Institutul de Statistică (INS) furnizează informații despre forța de muncă oficială din piață. Altfel spus, discrepanța dintre forța de muncă reală și cea oficială poate fi aproximată prin ocuparea reală și cea înregistrată. Pentru a putea obține o estimație finală a economiei informale ca % din PIB, pasul următor ar fi obținerea unor evidențe statistice cu privire la productivitatea acestor persoane. Printre limitările metodei putem menționa: imposibilitatea obținerii unor estimații ale productivității în sectorul neoficial, presupunerea cum că toți șomerii ar lucra full-tine în economia informală și că nimeni din economia oficială nu participă măcar part-time în economia informală, problema subraportării datelor atât în anchetă cît și în datele oficiale. În ceea ce privește productivitatea muncitorilor din economia informală, Isachsen și Strom (1985) distingeau între lucrători ce au fost concediați și cei care au mers voluntar în sectorul informal, argumentând faptul că productivitățile celor două grupuri diferă. Cum în economia informală, plata se face în funcție de productivitate, este de asteptat ca cei mai productivi să meargă în subteran. Dar, însă pe de altă parte, cei care au fost concediați sunt de obicei muncitori cu o productivitate scăzută și aceasta va duce la scăderea productivității și în informal. Astfel au fost creionate trei scenarii de productivitate: În primul, se consideră aceeiași productivitate în ambele sectoare; În cel de-al doilea, se consideră că productivitatea din economia informală este cu 10% mai mică decât cea din economia oficială; În ultimul, se consideră că economia informală este cu 10% mai productivă decât economia oficială. Secțiunea dedicată prezentării metodei urmează etapizarea lui Crnković-Pozaić (1997). 53

54 În prima etapă se calculează populația activă de facto 10 : Populația ocupată + numărul de șomeri = forța de muncă (oferta de muncă, populația în vârstă de muncă, populația activă de facto) (2.9) În cea de-a doua etapă, rata de activitate se determină fie ca pondere a populației active în populația în vârstă de muncă, fie ca pondere a populației active în populația totală. În cea de-a treia etapă, rata de activitate zero calculată în oricare din variantele anterioare este considerată a fi rata de activitate a perioadei de referință. Populația activă ipotetică pentru o perioada t - hypothetically active population - se determină înmulțind rata de activitate zero cu populația totală din anul t. În a patra etapă, se determină numărul persoanelor ocupate în economia informală: Ponderea persoanelor ocupate în economia informală = (populația activă ipotetică populația activă de facto) / populația activă de facto (2.10) Populația activă de facto ar trebui să aibă un nivel mai scăzut, iar diferența dintre populația activă ipotetică și cea de facto poate fi o măsură a numărului persoanelor ce lucrează în economia informală Estimări ale economiei informale a României Estimări cu privire la dimensiunea economiei informale au fost realizate atât la nivel național cât și internațional. În tabelul 1.3. sunt prezentate rezultate empirice ale principalelor studii naționale cât și internaționale utilizând diferite metode de estimare. În ciuda rezultatelor contradictorii, cât mai multe estimații ale informalității pot contura o imagine de ansamblu asupra economiei informale privită din puncte de vedere diferite, de vreme ce acestea încearcă să aproximeze aceeiași variabilă latentă. Dacă potrivit Institutului Național de Statistică, activitatea informală reprezintă între 14.3% și 23.5% din PIB-ul oficial, Schneider et al.(2010) consideră că aceasta atinge pragul de 30% în 2010, și înregistrează un trend ușor descendent pentru ultimii ani, înregistrând valoarea de 28% din PIB-ul oficial la finele anului de facto active population 54

55 Tabel 1.3. Estimări ale dimensiunii economiei informale a României Autori Metode estimare Perioada Dimensiuea economiei informale (% din PIB-ul oficial) Albu (2003, 2008, 2010, 2011) Metoda decalajelor dintre venituri și cheltuieli %(1995), 21.7%(2000), 14.6%(2007). Institutul Național de Statistică Johnson et al. (1997, 1998) Lacko (1999) Schneider, Buehn and Montenegro (2010) Schneider and Buehn (2012, 2013) Schneider, Buehn and Montenegro (2010), Schneider (2013, 2014) Metoda inputurilor forței de muncă Metoda consumului de electricitate Metoda consumului de electricitate Modelul MIMIC Modelul MIMIC Modelul MIMIC și metoda cererii de lichidități Metoda cererii de lichidități Modele VECM %(2003), 14.5%(2004) 16.6%(2005), 19.2%(2006), 20.0%(2007), 19.6%(2008), 21.3%(2009), 23.5%(2010). 18%(1989/1990), 26%(1990/93), 28.3%(1994/95). 20.9%(1989/90), 29%(1990/93), 31.3%(1994/95). 34.3%(1999), 33.5%(2002), 31.7%(2005), 30.2%(2007). 34.3%(1999), 33.5%(2002), 31.7%(2005), 30.8%(2007), 31.5%(2008), 30.0%(2009), 30.9%(2010). 34.4%(2000), 33.5%(2002), 32.2%(2005), 30.2%(2007), 29.4%(2008), 29.8%(2010), 29.1%(2012), 28.4%(2013), 28.1%(2014). 38%(2000) 33.6%(2005) 32.1%(2008) 31.6%(2010) Alexandru and Dobre (2008, 2009, 2010, 2011, 2014, 2015) Modele ARDL %(2000) 39.8%(2005) 38.1%(2008) 37.5%(2010) Metoda raportului numerar-depozite %(2000) 10.7%(2005) 9.3%(2010) 13.2%(2013) 12.6%(2014) 55

56 CAPITOLUL II. ESTIMAREA DIMENSIUNII ECONOMIEI INFORMALE A ROMÂNIEI Reducerea dimensiunii economiei informale a reprezentat un obiectiv politic important al țărilor OECD în ultimele decenii. Este de notorietate faptul că economia informală este dificil de cuantificat și că nu exită cea mai bună metodă de estimare a dimensiunii economiei informale, însă are sens aplicarea cît mai multor dintre aceste metode deoarece astfel se poate contura o imagine de ansamblu asupra fenomenului privit din puncte de vedere diferite. De asemenea, nu este de neglijat faptul că prezența economiei informale poate distorsiona variabilele macroeconomice importante (baza de impozitare, nivelul șomajului, rata de creștere economică) utilizate cel mai adesea pentru a evalua starea economiei naționale. Obiectivul principal al capitolului rezidă în conturarea unei imagini de ansamblu asupra dimensiunii și dezvoltării economiei informale în România, utilizând diferite metode de estimare complementare ce oferă perspective ale fenomenului din diverse unghiuri. Utilizarea mai multe metode este considerata a fi esentiala, datorita faptului ca fiecare surprinde fenomenul din perspective diferite. Aceasta abordare integrata ne permite conturarea imaginii de ansamblu cu privire la dinamica fenomenului analizat. Pentru estimarea dimensiunii economiei informale a României vor fi utilizate: metoda cererii de lichidități și metoda raportului numerar-depozite ca și metode monetare, metoda forței de muncă dar și o abordare bazate pe variabile latente (modele cu ecuații structurale). Odate obținute diverse estimări ale economiei informale exprimate ca % din PIB-ul oficial, se realizează comparații între diferitele rezultate, mergând pe ipoteza potrivit căreia cât mai multe estimații ale informalității pot contura o imagine de ansamblu asupra economiei informale privită din puncte de vedere diferite, de vreme ce acestea încearcă să aproximeze aceeiași variabilă latentă. Plecând de la acest punct de vedere se construiește un indice agregat (compozit) al economiei informale, menit să surprindă complexitatea fenomenului analizat. Însă, având în vedere natura și caracterul ocult al fenomenului analizat, dar și limitările metodelor, o cuantificare exactă a activităților economice din economia infomală este aproape imposibil a se realiza și prin urmare orice inferență empirică sau teoretică bazată pe astfel de rezultate trebuie să fie considerată întotdeauna o aproximare și tratată în consecință corespunzător. 56

57 2.1. Metoda cererii de lichidități Datele și metodologia de estimare Metoda cererii de lichidități se fundamentează pe ipoteza utilizarii numerarului în tranzacțiile neoficiale, acesta având avantajul faptului că nu lasă urme depistabile de autorități. In cadrul studiului a fost cosniderata perioada 2000Q1-2014Q4, datele fiind colectate utilizand buletinele lunare ale Băncii Naționale a României , baza de date Tempo a Institutului Național de Statistică și bazele de date trimestriale ale Eurostat-ului și Fondului Monetar Înternațional. Descrierea detaliată a variabilelor și a surselor acestora este prezentată în anexa 1. În cadrul metodei cererii de lichidități, este imporant modul în care alegem să raportăm numerarul în circulație. Spiro (1996) argumenta faptul că raportarea la masa monetară intermediară M 2 propusă de Tanzi nu este recomandabilă, având în vedere aceasta include depozitele la termen (depozitele de economii) ce sunt specifice mai mult unei acumulări pe termen lung, spre deosebire de numerar ce este utilizat prepondent în tranzacții. Schneider și Enste, 2000, Ögunç și Yilmaz, 2000, Brambilla, și Cazzavillan, 2009 propun utilizarea numerarului în circulație exprimat în termeni reali sau a numerarului per capita în termeni reali. În cadrul studiului a fost adoptată deflaționarea seriilor cu ajutorul deflatorului PIB. Cu excepția ratei a dobânzii, a ratei inflației și a numerarului în circulație în afara sistemului bancar, seriile au fost ajustate sezonier utilizând metoda Census X-13. Datele au fost exprimate în formă logaritmică 11. Pornind de la modelul lui Cagan (1958), Tanzi (1983), Ahumada (2000), Alm și Embaye (2013), Brambilla și Cazzavillan (2009), Hernandez (2011) se pleacă de la următorul model de bază: ln(c t ) = a + α ln(1 + F t ) + β lny t + γ 1 ln(1 + π t ) + γ 2 R t + γ 3 Urb_empl t + ε t (2.1) unde: ln(c t ) este logaritmul natural al numerarului în circulație în afara sistemului bancar exprimat în termeni reali; ln(1 + F) este logaritmul natural al (1+veniturile fiscale)/pib; lny t este logaritmul natural al PIB-ului real; ln(1 + π) este logaritmul natural al (1+rata inflației); R reprezintă rata nominală a dobânzii la depozite; urb_empl este rata de ocupare din mediul urban. 11 Exprimarea datelor în logaritmi naturali poate reduce problema heteroscedasticității comprimând scala în care variabilele sunt măsurate, reducând astfel o diferență de zece ori dintre două valori la o diferență dublă (Gujarati, 2003). 57

58 Pornind de la acest model, au fost propuse mai multe modele cererii de lichidități 12, modele înlocuind anumite variabile sau adăugând altele. Forma generală a modelului va fi: ln(c t ) = β X it + ε t (2.2) unde: ln(c t ) este vectorul valorilor logaritmate ale variabilei dependente, X este matricea variabilelor exogene formată din factori de evaziune fiscală și de non-evaziune fiscală, iar β vectorul coeficienților și ε este vectorul erorilor. În categoria altor variabile proxy pentru numerarul în circulație au fost considerate și C _ capita logaritmul natural al numerarului în circulație în afara sistemului bancar exprimat în termeni reali per capita; C M 1 logaritmul natural al numerarului din exteriorul băncilor raportat la M 1 ; C M 2 logaritmul natural al numerarului din exteriorul băncilor raportat la M 2. Ca și potențiale alte variabile independente ce pot fi considerate în cadrul modelelor cererii Y pc de lichidități menționez: logaritmul natural al PIB-ului real per capita sau al venitului real disponibil calculat (PIB în prețuri curente-taxe)/deflator PIB; Rr ' Y d logaritmul natural rata reală a dobânzii la depozite; WS logaritmul natural al salariilor/pib; Gov logaritmul natural al cheltuielilor pentru consumul final al administrațiilor publice/pib; indicele eficacității guvernamentale; indicele calității reglementărilor; indicele calității legislației; indicele aplicării legislației. O prezentare detaliată a tuturor acestor variabile este realizată în cadrul anexei 1. Un prim important factor considerat în cadrul modelelor cererii de lichidități este rata fiscalității, despre care se așteaptă să aibă un impact pozitiv asupra cererii de lichidități. De vreme ce numerarul oferă anonimatul, indivizii care doresc să eludeze taxele vor utiliza mai mult numerarul și mai puțin depozitele overnight. O rata a fiscalității mai mare crește câștigul obținut din evaziunea fiscală și astfel va crește și cererea de lichidități. De asemenea impactul pozitiv al taxelor asupra cererii de lichidități a fost interpretat de Tanzi astfel: dacă nivelul de impozitare crește, agenții ecoonomici vor fi încurajați să se angajeze în activități menite să eludeze statul, care sunt facilitate de utilizarea numerarului datorită carcaterului său anonim și astfel cererea de lichidități va crește. O componentă fiscală alternativă la utilizarea ratei fiscalității o reprezintă consumul guvernamental exprimată ca % din PIB și ideea rezidă în a compara estimații ale magnitudinii 12 Modelele reprezintă o log-liniarizare (o liniarizare prin logaritmare) a ecuației din capitolul anterior. 58

59 tranzacțiilor informale, derivate in utilizarea excesivă a umerarului utilizând două variabile fiscale diferite (Hernandez, 2013). Un semn pozitiv al acestui coeficient va susține ipoteza potrivit căreia prezența statului și creșterea reglementărilor oferă un stimulent de operă în economia neoficială. Inflația este un alt potențial factor important care a fost omis din studiile ce tratează cererea de lichidități. Când sistemele fiscale nu sunt indexate, inflația mai mare crește contribuațiile fiscale ale contribuabililor, crescând stimulentele pentru o mai mare evaziune fiscală. Fishburn (1981) argumentează faptul că inflația poate afecta decizia de a eluda taxele dacă aceasta erodează valoarea reală a venitului nominal disponibil, ce oferă contribuabililor stimulentul de a eluda și mai mult taxele pentru a-și restaura puterea de cumpărare. Inflația poate avea un efect negativ asupra cererii de numerar dacă indivizii substituie numerarul cu activele purtătoare de dobândă pentru a preveni eroziunea inflaționistă a puterii de cumpărare a avuției lor prin inflație. Pornind de la observația lui Alm și Embaye (2013), a fost inclusă inflația în cadrul modelelor ca și factor de evaziune fiscală deoarece inflația este un instrument de impozitare pe care multe guverne îl folosesc pentru a compensa veniturile fiscale pe care nu le pot colecta din cauza evaziunii fiscale; din moment ce ponderea veniturilor fiscale în PIB este o măsură imperfectă a ratei de impozitare efective impusă de guvern, din cauza evaziunii fiscale, rata inflației poate transmite informații cu privire la rata de impozitare efectivă. Multe țări în curs de dezvoltare au o ponderea mai mică a veniturilor fiscale în PIB, nu pentru că impun rate mai mici de impozitare, dar, ci deoarece acestea prezintă o evaziune fiscală mai mare. Răspunsul este de a este de a tipări bani pentru a compensa deficitul, ceea ce duce la creșterea inflației ca un impozit implicit asupra persoanelor fizice și firme. Teoria economică sugerează faptul că o creștere în rata inflației va reduce atractivitatea soldului de bani. Acest efect ar trebui să fie mai pronunțat pentru masa monetară în sens restrâns care are în mod convețional un randament nominal zero, decât pentru masa monetară în sens mai larg, ce includ depozitele la termen și cele de economisire, al cărui randament poate fi ajustat pentru a compensa așteptările inflaționiste. În mod similar, rata dobânzii reprezintă costul de oportunitate al deținerii banilor mai degrabă decât a activelor purtătoare de dobândă precum depozitele la termen sau depozitele de economisire. O mai mare rata a dobânzii va conduce la o mai mică cerere de numerar. În literatura se sugerează utilizarea ratei dobânzii pe termen scurt (60zile sau 90 zile) ce reprezintă cel mai apropiat substitut pentru numerar, deoarece poate influența decizia de a ține active sub forma de numerar sau nu. Ratele dobânzilor pe termen lung nu influențează cantitatea cerută de numerar. Venitul real este unul dintre cei mai importanți determinanți ai cererii reală de numerar. Astfel că dacă venitul crește, mai mulți bani sunt necesari pentru a face tranzacții și astfel există o relație pozitivă între venit și cererea de bani. Un venit per capita mai mare se așteaptă însă să scadă raportul 59

60 numerar depozite, deoarece depozitele la cerere sunt active superioare în comparație cu numerarul. Dezvoltarea economică a unei țări (cuantificată prin PIB-ul per capita) va conduce la o utilizare mai redusă a numerarului și la o creștere a utilizării cecurilor (Alm și Embaye, 2013) Cagan (1958) sugera posibilitatea considerării gradului de urbanizare un determinant potențial al raportului numerar-depozite. Urbanizarea forțează oamenii să tranzacționeze în locuri necunoscute și astfel se reduce utilizarea cecurilor și creșterea utilizării numerarului.oricum utilizarea cecurilor este mai mică în mediul rural în comparație cu orașele, însă efectul gradului de urbanizare asupra cererii de lichidități este ambiguu. Deoarece gradul de urbanizare măsurat ca și procent al populației ce locuiesc în mediul urban nu este o serie disponibilă trimestrial, a fost considerată rata de ocupare din mediul urban ca și variabilă proxy pentru gradul de urbanizare. În cadrul modelului au fost incluși o serie de indici ce țin de domeniul legislativ și instituțional: indicele eficacității guvernamentale; indicele calității reglementărilor; indicele calității legislației; indicele aplicării legislației. Atunci când contribuabilii plănuiesc să subraporteze venitul, este foarte probabil că aceștia să ia în calcul eficiența sau puterea birocrației în lupta împotriva evaziunii fiscale. Într-o administrație fiscală coruptă, ar fi destul de ușor a scape de evaziune, chiar și în momentul depistării, dacă se mituiește inspectorul fiscal. Astfel indicii ai calității instituționale și legislative pot fi proxy pentru nivelul de eficiență a administrației fiscale (Alm și Embaye, 2013). De asemenea, a fost inclusă în analiză o variabilă dummy, construită astfel încât să poată surprinde efectele crizei economice. Astfel aceasta ia valoarea 1 pentru perioada 2008Q3-2011Q4 și 0 altfel. Referitor la semnul variabilelor, se așteaptă un impact pozitiv asupra cererii de lichidități din partea venitului, taxelor 13, salariilor, consumului guvernamental, inflației, gradului de urbanizare și un efect negativ din partea ratei dobânzii, a indicilor calității instituționale și legislative dar și a variabilei dummy. Pentru a determina dimensiunea economiei informale, ne vom folosi de estimațiile ecuației (2.1) astfel: în prima etapă, vom calcula valoarea estimată a cererii de lichidități (suma numerarului din economie (atât oficial cât și informal)) luând în calcul toți factorii (de evaziune fiscală și nonfiscală) și aceasta va fi notată cu C*. Având estimațiile parametrilor determinate, în a doua etapă, vom calcula valoarea estimată a cererii de lichidități (C**) necesară doar pentru tranzacții formale sub ipoteza unui nivel mult redus al evaziunii fiscale, setând rata fiscalității și rata inflației chiar sub 13 Se presupune că o creștere a poverii fiscale va conduce la o sporire a activităților informale ce necesită un nivel mai ridicat al cererii de lichidități, deci impactul așteptat este unul pozitiv. Potrivit lui Tanzi, impactul pozitiv al taxelor asupra cererii de lichidități poate fi interpretat astfel: cel mai probabil daca nivelul taxelor va spori, acesta va conduce la o crestere a evaziunii fiscale ce are in spate utilizarea numerarului. 60

61 minimul lor istoric 14. În a treia etapă, se scade C** din C* și se determină stocul de numerar atribuit evaziunii fiscale. În a patra etapă, se multiplică acest stoc de numerar cu viteza de rotație a banilor (care se consideră a fi egală cu cea din economia oficială) și se determină mărimea absolută a venitului determinat de acest stock de numerar ilegal. În etapa finală, se împarte acest venit informal la PIB pentru a exprima economia informală ca % din economia oficială. Staționaritatea variabilelor endogene și exogene utilizate în estimarea ecuației (2.1) a fost verificată utilizând testele de rădăcină unitate (ADF și PP). După identificarea ordinului de integrare al variabilelor și stabilirea faptului că toate sunt integrate de același ordin, testul de cointegrare multivariată Johansen a fost aplicat pentru a verifica dacă există o relație de echilibru între variabilele modelului sau cu alte cuvinte de a depista dacă variabilele sunt cointegrate. Dacă variabilele se dovedesc a nu fi cointegrate atunci modelul VAR va fi estimat, altfel va fi estimat un model de tip VECM. Modelul cererii delichidități al lui Cagan nu este bazat pe o structura dinamică. De-a lungul ultimilor 20 de ani, mai multe reprezentări ale cererii de lichidități au fost dezvoltate pentru a lua în calcul proprietăți ale seriilor de timp care sunt fie integrate fie putenic persistente. De la ajustarea parțială la corecția echilibrului, aceste modele dinamice admit două tipuri de estimații: one pe termen lung și o alta pe termen scurt. Ahumada (2000) argumentează faptul că estimațiile pe termen lung sunt preferabile celor pe termen scurt care includ variabila dependentă cu lag pentru a obține dimensiunea economiei informale. În cadrul modelelor pe termen scurt, reapare problema condiției inițiale, fiind necesare valori anterioare ale economiei informale pentru a putea determina dimensiunea economiei informale. Utilizand estimațiile obținute, au fost aplicate instrumente de cuantificare a interactiunilor dintre variabile-irf (impuls response function) si VD (variance decomposition). O analiză detaliată a tehnicilor econometrice utilizate se regăsește în Davidescu (2014a) Rezultate empirice Analizând evoluția numerarul în circulația în afara sistemului bancar, a depozitelor la vedere dar si a cvasibanilor în termeni reali, se poate constata faptul că numerarul în circulație a avut o tendință ascendentă pe întreaga perioadă , însă inferioară depozitele la vedere ce marchează o creștere puternică continuă până în anul După acest an, acestea manifestă un declin abrupt odată cu apariției crizei economice. 14 Mai multe studii setează această valoare la 0, deși această ipoteză este cel mai probabil puțin credibilă în practică(hernandez, 2011). Deoarece variabila fiscală și rata inflației au valori ce se apropie de 0, ln(1 + F t ) și ln (1 + π) explică transformarea realizată astfel încât termenul logaritmat să se apropie de asemenea de 0. 61

62 mil.ron, 2005=100 Cash-ul din economie a înregistrat creşteri anuale de două cifre în ultimul deceniu, cu doar câteva excepţii în perioada de criză, astfel că faţă de nivelul din 2004 numerarul aflat în circulaţie este de şase ori mai mare. Nivelul banilor existenţi în economie a crescut accelerat între anii 2004 şi 2007, perioada de boom a economiei, când şi activitatea de creditare creştea spectaculos. Cash-ul din economie este greu de controlat şi facilitează dezvoltarea economiei subterane, iar creşterea acestuia vine în condiţiile în care plăţile cu cardul rămân la un nivel redus faţă de alte ţări europene în pofida unor creşteri de două cifre în ultimii ani. Și cvasibanii manifestă o tendință crescătoare de evoluție până la mijlocul lui 2007, după care urmează o perioadă de scădere puternică, pentru ca începând cu anul 2009 seria se revină pe un trend ușor crescător. O prezentare detaliată a evoluției numerarului în circulație și a depozitelor la vedere este realizată în cadrul metodei raportului numerar-depozite la vedere numerarul in circulatie depozitele la vedere cvasibanii Sursa: Buletinele BNR, Fig.2.1. Evoluția componentelor masei monetare intermediare ( M 2 ) în perioada Deoarece seriile de date păreau a prezenta caracteristici de non-staționaritate, seriile au fost testate cu testele de rădăcină unitate Augmented Dickey-Fuller și Phillipps-Perron. A fost utilizat criteriul SBC pentru a alege numărul maxim de laguri ce asigură eliminarea autocorelării reziduurilor. Rezultatele empirice ale testelor de rădăcină unitate, prezentate în anexa 2, relevă faptul că seriile sunt nestaționare în nivel și pentru a dobândi staționaritatea se impune calculul diferențelor de ordinul 1. Astfel putem afirma că avem de-a face cu serii integrate de ordin 1, care au devenit stationare după prima diferențiere. Rezultatele testului ADF ( T&C și C) sugerau în cazul ratei inflației, ratei 62

63 fiscalității și consumului guvernamental că seriile sunt staționare, însă în cazul modelului cel mai restrictiv această ipoteză nu se verifică, astfel că le putem considera integrate de ordin 1. De vreme ce variabilele sunt toate integrate de același ordin I (1), metoda cointegrării multivariate a lui Johansen este aplicată pentru a determina dacă variabilele sunt cointegrate sau nu. Primul pas în metoda Johansen este determinarea lagului optim și pentru aceasta este estimat un model VAR pe seriile originale (nediferențiate) ce trebuie să verifice condiția de stabilitate și ipotezele reziduurilor modelului. Pe baza criteriilor informaționale AIC și SBC, lagul optim al modelelor a fost identificat a fi 3. Aplicând principiul lui Pantula pentru identificarea tipul de restricții 15 legate de intercept și trend ce trebuiesc incluse în modelele VECM, rezultatele au evidențiat cazul al doilea (cu termen liber și fără trend în relația de cointegrare (CE) și fără termen liber în VAR) pentru toate modelele analizate. Rezultatele empirice ale testului Johasen au evidențiat pentru toate modelele analizate prezența a cel puțin unei relații de echilibru pe termen lung între variabile la un nivel de semnificație de 5%. Astfel odată verificată existența relației de cointegrare între variabilele modelelor, se va aplica vectorul de corecție a erorilor, ce permite analiza interacțiunilor dintre variabile atât pe termen lung cât și pe termen scurt, spre deosebire de VAR ce oferă doar o analiză pe termen scurt. Rezultatele empirice ale estimațiilor modelelor VECM sunt prezentate în tabelul 1. Este important de menționat faptul că am estimat un număr relativ mare de specificații alternative și am decis să avem în tabel doar o parte din modelele estimate. Au fost estimate și modele în care au fost utilizate ca și variabile proxy ale numerarului in circulație-numerarul real per capita, raportul C/M1 sau C/M2 însă folosirea acestora conducea la lipsa de semnificație a variabilei fiscale, de care este nevoie pentru continuarea demersului științific. De asemenea utilizarea venitului disponibil real conduce la lipsa de semnificație a variabilei fiscale. Includerea în cadrul diverselor modele a variabilelor ce țin de cadru instituțional și legislativ-eficiența guvernului, calitatea reglementărilor, calitatea legislației și nivelul de punere în practică a legislației măresc nejustificat valorile estimațiilor, motiv pentru care au fost excluși din analize. Au fost estimate în final șase modele ale cererii de lichidități. Primul model M 1 are variabilele independente semnificative statistic, astfel că outputul real (cuantificat prin PIB), rata fiscalității, rata reală a dobânzii la depozite și ponderea salariilor în PIB manifestă un impact semnificativ asupra cererii de lichidități, însă rata fiscalității are o estimație mult prea ridicată. Coeficienții pozitivi ai ratei 15 Din cele 5 tipuri de modele din testul Johansen, modelele 1 și 5 se aplică foarte greu în practică. Ar trebui utilizat cazul 1 numai dacă ştiţi că toate seriile au medie zero. In practică, se utilizează cazul 2 dacă nici una din serii nu pare să aibă un trend. Pentru serii cu trend se utilizează cazul 3, dacă se consideră că toate trendurile sunt stocastice; dacă se consideră că unele serii au un trend determinist, se utilizează cazul 4. O prezentare detaliată a mecanismului de alegere a tipului de restrictii din testul Johansen este prezentat in Daivdescu(2014a). 63

64 fiscalității și outputului conduc la ideea că o creștere a ratei fiscalității va determina oamenii să își suplimenteze veniturile în economia ascunsă. Coeficientul ratei dobânzii prezintă semnul negativ așteptat, reflectând costul de oportunitate tot mai mare al deținerii de lichidități, atunci când rata dobânzii crește. Al doilea model, M 2 reprezintă o aproximare a modelului original al lui Tanzi, însă doar coeficientul outputului real are semnul pozitiv așteptat și este semnificativ statistic. În schimb, atât rata fiscalității, cât și rata dobânzii, deși au semnul așteptat, nu îndeplinesc condiția semnificației statistice. Variabila ponderea salariilor în PIB nu are nici semnul așteptat și nici semnificația statistică cerută. În cadrul modelului semnificativ statistici. M 3, coeficienții variabilelor prezintă semnele așteptate și sunt la limită Modelul M 4 ce corespunde ecuației (2.1), coeficienții outputului, ratei fiscalității, ratei inflației și ocupării din mediul urban au un efect pe termen lung pozitiv, în timp ce rata dobânzii manifestă un impact negativ asupra cererii de lichidități. De asemenea în cadrul modelului a fost inclusă variabilă dummy ce surprinde impactul crizei economice, subliniind un efect negativ pe termen lung. Toți coeficienții sunt puternic semnificativi și atribuie ponderi relevante outputului cu un coeficient de 3.08 și taxelor cu un coeficient de În cadrul modelului M 5 a fost utilizată sugestia lui Hernandez (2013) și Guissari (1987) de a folosi consumul guvernamental ca și variabilă fiscală alternativă, însă rezultatele modelului sunt inferioare modelului anterior. Astfle că outputul real per capita are impactul așteptat pe termen lung semnificativ statistic, însă consumul guvernamental și rata inflației nu sunt semnificative din punct de vedere statistic și nu prezintă semnele așteptate. Performanța ultimului model este mult inferioară modelului ratei fiscalității nefiind semnificativi din punct de vedere statistic. M 4, coeficienții ratei inflației și Analiza validității modelului bazată pe testul Fisher relevă faptul că toate modelele sunt valide, insă performanțele lor sunt diferite. Analiza seriilor reziduurilor modelelor a evidențiat faptul că erorile sunt homoschedastice și non-autocorelate până la lagul 4 în cazul tuturor modelelor. În schimb ipoteza de normalitate a reziduurilor este respectată de majoritatea modelelor, excepție făcând ultimele două modele. În ceea ce privește procentul varianței totale din variabila dependentă poate fi atribuită acțiunii simultane a variabilelor exogene, media se situează în jurul pragului de 60%, excepție făcând modelul M 2. 64

65 Model Tabelul 2.1. Rezultatele empirice ale modelelor VECM M 1 M 2 Trace Statistic 5% level Max. eigenvalue 5% level M 3 M 4 M 5 M 6 C t 1 C 17 ( ) M t 1 2 Yt * (0.49) * (0.22) 2.06* (0.25) 3.08* (0.30) Ypc t * (0.3.05) * (2.92) t * (7.00) 35.83* (7.00) (86.21) (68.02) TAX t * (4.76) 3.31 (1.99) 4.89** (1.66) 3.33* (1.65) (16.23) Rr t * (1.04) (0.49) R t * (0.48) -2.78* (0.48) * (6.93) * (5.53) WS t * (0.47) (0.34) Gov t (15.55) Urb_empl t 5.30* (1.09) 1.41* (0.28) 62.28* (23.35) 91.00* (17.52) Dummy crisis -0.07* (2.19) -0.55* (0.32) Cons (1.61) * (2.23) * (2.23) * (2.70) 80.18* (18.73) 74.1* (15.09) ECTt 1 18 R * -0.18* -0.55* -0.45* -0.03* * (0.03) (0.04) (0.11) (0.13) (0.007) (0.01) F-stat 7.12* 3.30* 5.76* 5.97* 5.95* 5.18* Autocorrelation LM test [0.38] [0.20] [0.29] [0.29] [0.08] 51.5 [0.37] Normality test [0.13] 2.67 [0.98] 8.62 [0.73] [0.75] [0.00] [0.00] White test 517 [0.11] [0.51] [0.45] 1218 [0.60] [0.19] 1239 [0.43] AIC SBC Notă: *, ** indică semnificația la nivelul de încredere de 95%, respectiv 90%. 16 Această formă reprezintă modelului inițial propus de Tanzi(1983). 17 Deoarece interesul major este referitor la mișcările în numerarul real, normalizarea logaritmului numerarului real servește acestui scop. 18 Termenul de corecție a erorilor (error correction term-ect) trebuie să fie negativ și semnificativ diferit de zero în termenii testului t-test. Valoarea absolută a ECT poate fi supraunitară (Esso, 2010). 65

66 Termenul de corecție al erorilor este negativ și semnificativ din punct de vedere statistic în toate modelele analizate, valoarea lui indicând viteza de convergență către starea de echilibru. În concluzie, putem afirma faptul că cel mai adecvat model este modelul M 4. Coeficientul outputului real este pozitiv și semnificativ statistic, astfel că o creștere de 1% a PIB-ului real implică o creștere a cererii de lichidități pe termen lung de 3.08%. Coeficienții ratei fiscalității, ratei inflației și al gradului de urbanziare sunt pozitivi și semificativi statistic. Rata dobanzii ca și variabila dummy au coeficienți negativi semnificativi statistic. În plus, coeficientul outputului real, al ratei fiscalității și ratei inflației și gradului de urbanziare indică un efect elastic pozitiv asupra cererii de lichidități, în timp ce rata dobânzii manifestă un efect elastic negativ asupra cererii de lichidității. Termenul de corecție al erorilor este semnificativ din punct de vedere statistic și negativ, valoarea sa, -0.45, evidențiind o rată medie de convergență către starea de echilibru, deviatia fata de starea de echilibru fiind corectată cu 45% in fiecare trimestru Dimensiunea economiei informale Astfel pe baza estimațiilor parametrilor din modelele de corecție a erorilor, se determină valoarea numerarului total aflat în circulație pe baza ecuației: ln(c t ) = ln(1 + F t ) lny t ln(1 + π t ) 2.78 R t Urb_empl t dummy_crisis t (2.3) Acum se poate determina valoarea numerarului utilizat doar în tranzacții formale, presupunând că nu avem evaziune fiscală, setând nivelul ratei fiscalității imediat sub nivelul minimului ei 19 istoric și al ratei inflației la nivelul său minim, și păstrând toți ceilalți coeficienți nemodificați pentru a obține ln(c t ). Diferenţa dintre cele două variabile exprimate în valori absolute reprezintă valoarea extranumerarului (EC) din economie sau stocul de numerar atribuit evaziunii fiscale. Mergând pe ipoteza lui Tanzi (1983) ce presupune egalitatea ambele viteze de rotație a banilor din cele două economii, viteza de circulaţie se determină pe baza relației (2.4.): M 1 Y EC v (2.4) Diferenţa dintre M 1 şi EC reprezinta banii legali din economie. Pentru a obtine o estimare a economiei informale, se multiplica banii ilegali cu viteza de rotatie astfel: EC v Y informal (2.5) 19 ln(1 + F min ) = ln( ) = Rata fiscalității a fost setată la valoarea de 0.265(26.5%). 66

67 % din PIB-ul oficial În final, divizând venitul obținut din utilizarea banilor ilegali din economie la produsul intern brut se obtine economia informala ca % din PIB-ul oficial. Însă, plecând de la observația lui Ahumada, Alvaredo şi Canavese (2007, 2008) potrivit căreia estimațiile economiei informale sunt deplasate și contrazic ipoteza egalităţii vitezelor veniturilor din cele două sectoare (oficial şi neoficial) dacă elasticitatea venitului în raport cu cererea de lichidităţi nu este unitară. Cum în cazul nostru, elasticitatea outputului este diferită de 1, se va aplica procedura de corecție produsă de Ahumada et al.(2007): 1 1 ˆ inf ormal Cinformal Yinformal ( ) ( ) Y Y formal (2.6) C Yˆ formal formal Fig.2.1.Dimensiunea economiei informale a României-% din PIB-ul oficial În ceea ce privește evoluția activităților economice informale, putem afirma faptul că acestea manifestă un trend descendent până la începutul anului În anul următor se constată o schimbare de trend, astfel că se încadrează pe un trend ușor ascendent. Începând cu anul 2011, se constată un trend ușor descendent al dimensiunii economiei informale în România. Rezultatele empirice obținute se subscriu celor mai recente studii empirice în domeniu. Astfel Schneider et al. (2010) și Schneider (2013) estimează dimensiunea economiei informale a României utilizând metoda cererii de lichidități și modelul MIMIC evidențiind o pondere de 34.4% în 2000 și ajungând la pragul de 28% în Dacă ar fi să considerăm dimensiunea economiei informale din ultimii doi ani (2012 și 2013) și să o comparăm cu perioada 2008/2009, se poate constata faptul că în 67

68 % din PIB-ul oficial multe țări, s-a înregistrat o scădere a acesteia, datorită recuperării de după criza economică. Cel mai important motiv pentru această scădere poate fi faptul că dacă economia oficială își revine sau chiar crește, oamenii vor fi mult mai puțin atrași a munci în activități economice informale din care să câștige bani negri (Schneider, 2013). Analizând estimațiile anuale 20 ale dimensiunii economiei informale comparativ cu estimațiile lui Schneider (2013, 2014) și Schneider et al. (2010) se poate constata faptul că trendul se păstrează, în schimb se evidențiază mult mai pronunțat în cadrul seriei perioada de început a crizei economice SE-seria estimata SE-Schneider et al(2010) si Schneider(2013) si Schneider(2014) Fig.2.2.Analiza comprativă a rezultatelor empirice ale economiei informale 2.2. Metoda raportului numerar-depozite Datele și metodologia de estimare Propunerea teoretică principală a acestei metode avansate de Guttmann este ca fondurile de unică folosință sunt utilizate în principal în tranzacții economia informală. În același timp, cum activele nemonetare nu sunt utilizate în localități, relația "numerar / așa numitele economii", poate reprezenta un indicator al economiei informale. Dacă economia informală nu ar exista, atunci această relație ar fi stabilă de-a lunugl timpului. În schimb, dacă această relație crește, atunci cererea de lichidități a fost înbumătățită și reprezintă o evidență a unei economii informale în creștere. 20 Estimațiile anuale au fost calculate ca medii ale estimațiilor trimetriale. 68

69 Ipotezele metodei sunt: Viteza de rotație a banilor, calculată în funcție de raportul dintre produsul intern brut (Yr) și stocul de numerar este egală atât în sectorul public și cât și in cel neoficial (Vr = Vg). Unitatea de lucru în economia subterană este reprezentară de fondul de numerar (C). Valoarea totală a fondurilor de numerar (C) este egală cu suma fondurilor de numerar utilizate atât în economia oficială (Cr) și economia informală (Cg) (C = Cr + Cg). Proporția numerarului în depozitele la vedere rămâne stabilă în perioada în care tranzacțiile economiei informale nu au fost realizate (k=c/d). Creșterea k este o dovadă a unei economii subterane în creștere. "Anul de referință" include acei ani fără activitate economică informală sau cu un nivel insuficient de activitate informală și este considerat ca an de bază și este determinat ca fiind anul în care raportul k are valoare aminimă. Acesta va fi C /D = Cr /D într-un an. Pe baza ipotezelor stabilite, pașii pentru estimarea cantitativă ai dimensiunii economiei informale sunt următorii: Se determină valoarea minimă a raportului k=c/d și se selectează perioada corespunzătoare acestei valori ca fiind perioada de referință. Rezultatele sunt sensibile la alegerea acestei perioade. Excesul de numerar utilizand in tranzactii informale se obtine efectuand diferenta dintre valoarea raportului din perioada curenta fata de cea din perioada de referinta. Se multiplică depozitele la vedere cu acest exces de numerar și se determină numerarul ilegal folosit în activitățile economice informale(cg=c-cr). Se multiplică acest numerar ilegal (Cg) cu viteza de rotație a banilor determinată ca raport Yr/ M 1 și astfel se obține dimensiunea absolută a economiei informale exprimată în termeni monetari (Yg)(Davidescu, 2013). Studiul utilizează date trimestriale ce acoperă perioada pentru analiza evoluției raportului numerar-depozite la vedere, datele fiind colectate din baza de date Quarterly Monetary and Financial Statistics a Eurostat-ului, buletinele lunare ale Băncii Naționale a României si baza de date Tempo Institutul National de Statistică. O descriere detaliată a variabilelor utilizate este prezentată în Anexa 1. 69

70 În analiza evoluției diverselor agregate monetare M1 si M2, dar si a componentelor lor, este important de menționat transformarea ce a fost adoptată de Banca Nationala a României, prin adoptarea metodologiei Băncii Central Europene începând cu anul Incepand cu 2007, masa monetara M1 cuprinde in plus si economiile populaţiei la vedere în lei şi depozitele la vedere în valută ale populaţiei şi agenţilor economici (incluse anterior în cvasi-bani). Astfel, se majorează depozitele overnight cu economiile populaţiei la vedere în lei şi depozitele la vedere în valută ale populaţiei şi agenţilor economici, ceea ce conduce la o realocare a componentelor masei monetare internediare M 2. Masa monetară în sens restrâns ( M 1) și depozitele overnight au fost recalculate pentru perioada utilizând Buletinele lunare ale Băncii Naționale a României Rezultate empirice Dimensiunea economiei informale se poate estima examinând componentele masei monetare M1-stocul de numerar în circulație și depozitele la vedere. Pe măsură ce o economie se dezvoltă, mult mai multe tranzacții sunt realizate utilizând conturile bancare și astfel depozitele la vedere cresc mai mult rapid decît numerarul. Analizând evoluțai numerarului în circulație și a depozitelor la vedere de-a lungul perioadei exprimate în prețurile anului 2005 se poate constata prezența unui trend crescător al numerarului, însă depozitele la vedere cresc abrupt până în al treilea trimestru al anului 2008, pentru ca apoi să se înscrie pe un trend puternic descendent, cu tendințe de ameliorare pe ultimul an. Analiza a fost realizată pe serie recalculată a depozitelor la vedere, ce cuprind, începând cu 2007, economiile populaţiei la vedere în lei şi depozitele la vedere în valută ale populaţiei şi agenţilor economici, ce făceau parte, înainte de decembrie 2006, din componenta M2, cvasibanii. Înainte de adoptarea metodologiei Băncii Central Europene în 2007, numerarul în afara sistemului bancar depășea valoric disponibilitățile la vedere până la mijlocul lui 2005, însă această valoare poate fi susținută mai degrabă de o reticență a acestora în a folosi operațiile bancare pentru a face tranzacții. La începutul anului 2006, ponderea lui scade dramatic la doar 30% din masa monetară M1. 70

71 mil.ron, 2005= numerarul in circulatie depozitele la vedere Sursa: Buletinele lunare ale Băncii Naționale a României Fig.2.3. Evoluția numerarului în circulație și a depozitelor la vedere Această scădere a fost pusă la aceea dată pe seama refacerii încrederii populaţiei în sistemul bancar după falimentul unor bănci importante; implementării sistemului electronic de plăţi (2005); a retragerii din circulație a anumitor bacnote ca urmare a implementării procesului de denominare a monedei naționale (finele lui 2006) și într-o mai mică măsură utilizarea din ce în ce mai crescute a cardurilor. În decursul perioadei , numerarul în circulatie prezintă o ușoară tendință de creștere, spre deosebire de depozitele la vedere ce marchează scăderi dramatice. Analizând ponderea numerarului în depozitele la vedere se poate constata faptul că aceasta înregistra valoarea de 55% în anul 2000 și scade ușor la 48% la finele anului Începând cu anul 2005 se constata o ușoară creștere a acestei ponderi, ce ajunge la valoarea de 53% la mijlocul anului Sfârșitul anului 2004 a marcat începutul unei perioade de creștere puternică în economia românească. Perspectiva destul de apropiată a aderării la Uniunea Europeană, precum și propagarea efectului ratelor istorice scăzute ale dobânzilor în SUA a atras intrări financiare puternice pe piețele emergente din Europa Centrală. Ca atare, leul a devenit un vehicul de investiții atractiv cu vârful curbei coincizând cu întreaga perioadă de apreciere a leului în raport atât cu euro cât și cu dolarul. Începând cu anul 2007, raportul scade dramatic atingând minimul istoric în cel de-am treilea trimestru din 2008 (0.342). În ultimii ani se constata o creștere puternică a acestui raport ce 71

72 înregistrează la finele lui 2012 valoarea de 54%. Pentru ultimii doi ani (2013 și 2014) se constata o scădere ușoară a ponderii numerarului în depozitele la vedere, valoarea acesteia situându-se la nivelul de 51% Q1 2002Q1 2004Q1 2006Q1 2008Q1 2010Q1 2012Q1 2014q1 Sursa: Buletinele lunare ale Băncii Naționale a României Fig.2.4. Evoluția raportului numerar-depozite la vedere în România pentru perioada Estimarea dimensiunii economiei informale utilizând metoda lui Gutmann presupune alegerea unei perioade de referință în care se consideră că tranzacțiile neoficiale au un nivel neglijabil. Analizând raportul numerar-depozite, valoarea minimă a acestuia se înregistrează în cel de-al treilea trimestru din 2008 (0.342 sau 34.2%). Diferența dintre această valoarea minimă și valorile recente ale acestui raport pot fi considerat ca o măsură a valorii numerarului deținut pentru scopuri ilicite. În 2014Q4, din cele 39.9 mld. RON aflate în circulație în afara sistemului bancar, mld. RON sunt utilizate pentru tranzacții ilicite iar mld.ron pentru scopuri legale. Din cei mld. RON ce formează masa monetară, mld.ron sunt utilizați în scopuri ilicite, reprezentând 11.2% din total. Diferența de mld. RON sunt utilizați în scopuri legale și reprezintând 88.8% din total ofertei de bani. Cele mld. RON deținuți în scopuri legale sunt necesare pentru a produce un venit oficial de în 2014Q4, în timp ce cele mld. Ron utilizate în scopuri ilicite generează un venit neoficial estimat la mld. Ron. 72

73 mil. RON Tabel 2.2. Evaluarea dimensiunii economiei informale 2008Q3 2014Q4 % PIB (miliarde) (miliarde) Ilegal 0% 16.8% b 11.2% Numerar î c circulație Legal 34.2% 34.2% a % Depozite la vedere 100% 100% Notă: Total M % a Numerarul în circulație necesar pentru tranzacții legale în 2014 este presupus a avea aceeași pondere în depozitele la vedere ca în 2008Q3. Facand diferenta dintre numerarul din perioada curenta si cel din perioada de referinta se obtine numerarul pentrutranzacții neoficiale. b Ponderea numerarului ilegal se determina prin raportarea numerarul ilegal la depozitele la vedere. c Valoarea produsului intern brut obținut de 1 RON din M 1 - indiferent dacă este numerar în circulație sau depozite la vedere - este presupusă a fi aceeași atât pentru activitățile legale cât și ilegale Q1 2002Q1 2004Q1 2006Q1 2008Q1 2010Q1 2012Q1 2014q1 numerarul legal(2005=100) numerarul ilicit(2005=100) Fig Numerarul legal vs. numerarul ilicit în România în perioada

74 % din PIB-ul oficial Analizând evoluția numerarului legal vs. a celui ilicit de-a lungul perioadei , putem observa faptul că până la finele anului 2006, diferența dintre cele două serii este relativ scăzută, în timp ce începând cu anul 2007, distanța se mărește considerabil, în principal datorită și senzitivității metodei la alegerea perioadei de bază în care se presupune că activitatea ilicită este neglijabilă. Începând cu anul 2012, acest gap începe să se micșoreze și în paralele valoarea numerarului ilicit a început să crească din nou. Metoda raportului numerar-depozite determină valoarea numerarului ilicit din economie de-a lungul perioadei , măsurând 1 mld. RON la mijlocul anului 2000, reprezentând 18.82% din PIB. În perioada , activitățile ilegale urmează un trend descendent, reprezentând 12.35% din PIB la mijlocul anului Pentru perioada , datorită ipotezei restrictive a raportului minim numerar-depozite, sectorul informal manifestă un trend descendent, susținând ipoteza dimensiunii neglijabile a activităților din sectorul neoficial în cel de-al treilea trimestru al anului În perioada , activitățile ilicite exprimate ca % din PIB-ul oficial au crescut în intensitate, pentru ca în ultimii ani tendință să fie una descendentă, reprezentând 13.5% din PIB la finalul anului Fig Dimensiunea economiei informale a României (% din PIB-ul oficial) în perioada

75 Este important de menționat faptul că, datorită naturii sale nedectabile, este aproape imposibil măsurarea precisă a activităților ce au loc în economia informală și că orice inferență teoretică sau practică trebuie privită întotdeauna ca o aproximare, având în vedere limitările metodei. În acest context, ipoteza potrivit căreia creșterea dimensiunii economiei informale este unica cauză a creșterii C/D poate fi infirmată, argumentându-se faptul că economia informală nu este singurul factor al raportului numerar depozite. Alți factori precum eșecul sistemului bancar, inovarea prematură în sistemul financiar, schimbarea legislației în sectorul bancar, nivelurile instabile de creștere economică și de inflație, conduc populația să-și retragă banii, ca urmare a unei crize sau a ratelor negative ale dobânzilor Modelele cu ecuații structurale Datele și metodologia de estimare În demersul dedicat estimării dimensiunii economiei informale a României, a fost considerat un model MIMIC Astfel variabilele cauzale considerate au fost: regimul fiscal dar și componentele sale taxe directe, taxe indirecte și contribuții sociale, rata șomajului, lucrători pe cont propriu, persoanele ce dețin al doilea job, populația ocupată din administrația publică, consumul guvernamental, rata reală a dobânzii la depozite și indicele calității reglementărilor din economie. Ca și potențiali indicatori(consecințe) ai economiei informale au fost considerați: indicele PIB-ului real, raportul C/M1 și rata de participare a persoanelor de sex feminin. O descriere detaliată a variabilelor, a unităților de măsură și a sursei datelor este oferită în anexa 1. Regimul fiscal dar și componentele acestuia este considerat în marea majoritate a studiilor a fi principala cauză a sporirii dimeniunii economiei informale, prin urmare un semn pozitiv este așteptat.cu cât vor crește taxele, cu atât va crește stimulentul de a merge în informal. În privința ratei șomajului, evidența empirică nu face lumină. Tanzi (1999) afirma faptul că cu cât numărul șomerilor va crește este evident că măcar o parte din ei vor căuta un job în informal, însă există posibilitatea din cauza condițiilor economice ca și acolo șansele de a lucra să fie limitate. Însă semnul economic așteptat este pozitiv, demonstrând faptul că economia informală funcționează ca o supapă de siguranță pentru persoanele șomere. Creșterea numărului lucrătorilor pe cont propriu raportat la populația activă poate explica măcar parțial sporirea dimensiunii economiei informale, deoarece agen acest de lucrători au un număr mai mare de deduceri de bază şi de deduceri de deviz din taxele pe venitul personal și astfel se așteaptă un semn pozitiv. În conformitate cu literatura de specialitate, există o relație strânsă între persoanele angajate pe piața muncii oficiale și cele din economia informală. Persoane angajate în economia oficială pot fi, de asemenea, să lucreze și în sectorul neoficial.piața informală a forței de muncă poate lua următoarele forme: (1) șomerii din economia oficială; cei ce au al doilea job după (sau chiar in 75

76 timpul) ore de lucru obișnuite; (3) imigranți ilegali care nu se pot înregistra legal și cei care muncesc ocazional și primesc bani cash. Ocuparea forței de muncă din administrația publică reprezintă o variabilă proxy pentru intensitatea reglementărilor din economie și se așteaptă un semn pozitiv în general mergând pe ipoteza potrivit căreia intervenţia din ce în ce mai vizibilă a statului pe piaţă, oferă un stimulent pentru a opera în economia neoficială. Regimul fiscal/pib Taxe Directe/PIB Taxe Indirecte/PIB Indicele PIB-ului real Contribuții sociale/pib Cons.guv/PIB Economia informala Rata somajului Auto-ocuparea/ Populatia activa Ocuparea din administrația publică și apărare/pib Rata de activitate a populatei feminine X 9 Persoanele cu un al doilea job/pop.oc. +γ 9 X 10 Rata reală a dobânzii +γ 10 X 11 Indicele calitățiii reglementărilor +γ 11 Fig.2.7. Diagrama modelului MIMIC Consumul guvernamental reprezintă o variabilă proxy pentru serviciile sectorului public, ce cuantifică activitățile statului Dell Anno, 2003). Se așteaptă un semn pozitiv al acestui indicator. 76

77 Rata dobânzii, dar și rata inflației, ambele pusă sub umbrela ratei reale a dobânzii oferă stimulente de a merge în economia informală. Cu cât rata rală a dobânzii este mai mare, cu atât vor fi mai mici investițiile din economia oficială, în timp ce anume proiecte de investiții se vor desfășura în sectorul neoficial. Indicele calității reglementărilor reflectă percepția oamenilor cu privire la capacitatea guvernului de a formula și implementa politici și reglementări solide care permit și promovează dezvoltarea sectorului privat. Indicele ia valori între -2.5 (performanța guv. slabă) și +2.5 (performanță guv. puternică). Se așteaptă un semn negativ, cu cât oamenii vor consideră mai slabă performanță guvernamentală cu atât această percepție le va oferi stimulente de a merge în informal. Ca și proxy al economiei oficiale a fost utilizat indicele PIB-ului real considerat pe scară largă ca și variabilă de referință în procesul de identificare a modelului MIMIC (Dell Anno, 2003, 2004, 2007; Dell Anno et al. (2008)). Procesul de estimare a parametrilor modelului necesită fixarea unei scale pentru pentru variabila neobservată, iar fixarea la o valoare unitară pozitivă sau negativă ușurează procesul de identificare. Însă alegerea semnului acestei variabile are la bază considerente teoretice dar și empirice. Schneider (2005) consideră faptul că efectele economiei informale asupra creșterii economice oficiale sunt condiționate de gradul de dezvoltare economică, evidențiind o relație negativă pentru țările în tranziție și în curs de dezvoltare și una pozitivă pentru țările dezvoltate. Pe de o parte, în ţările dezvoltate contribuabilii/antreprenorii sunt împovăraţi, astfel încât o economie informală în creştere stimulează /creşte economia oficială deoarece se creează valoare adăugată suplimentară și veniturile suplimentare obţinute în economia informală sunt cheltuite în cea oficială. Pe de altă parte, în ţările în curs de dezvoltare, o economie informală în creştere duce la o eroziune considerabilă a bazei de impozitare cu consecinţa unei furnizării mai scăzute a infrastructurii publice şi a serviciilor publice de bază (un sistem juridic eficient) şi cu consecinţa finală a unei creşteri oficiale mai mici. Ipoteza unei relații de natură inversă între cele două sectoare este argumentată și de semnele variabilelor cauzale. Astfel dacă am presupune o relație pozitivă între cele două economii, toate variabilele cauzale ar manifesta un impac negativ asupra economiei informale fapt ce ar contrazice teoria economică dar și rezultatele empirice ale literaturii de specialitate. Coeficientul indicelui PIBului real este normalizat la -1 pentru a identifica modelul în mod suficient ( 1), ceea ce 77 1 sugerează existența unei relații inverse între economia oficială și cea neoficială. Ca și proxy pentru piața muncii a fost utilizată rata de participare a forței de muncă ce pare a fi un indicator destul de slab pentru sectorul neoficial. Însă se așteaptă un semn negativ porninduse de la ipoteza lui Dell Anno (2004, 2007), cum că cu cât este mai mare participarea indivizilor în economia informală, cu atât va fi mai mică oferta de muncă în economia oficială. Însă acest efect poate conduce la un cerc vicios, cum oferta de forță de muncă pe piața oficială este mai redusă,

78 salariile reale pot crește și acest fapt îi creează firmei un stimulent de a intra în subteran. Cu alte cuvinte, dacă oferta de forță de muncă crește în economia neoficială, aceasta va reduce economia oficială prin creșterea nivelului salariilor și va conduce și firmele către sectorul neoficial. Ca și indicator monetar, a fost considerat raportul C/M1, megând pe ipoteza metodei cererii de lichidităti potrivit căreia o parte semnificativă din tranzacțiile informale utilizează ca principal mijloc de schimb numerarul, pentru că acesta nu lasă urme. Analiza de estimare a dimensiunii economiei informale a României avînd la bază modelele cu ecuații structurale utilizează date trimestriale ce acoperă perioada 2000Q1-2014Q4. Principalele surse utilizate pentru a colecta datele sunt reprezentate de bazele de date a Eurostat-ului baza de date Tempo a INSSE și buletinele lunare ale Băncii Naționale a României. Majoritatea variabilelor cu excepția ratei reale a dobânzii, raportului C/M1 si a indicelui calitătii reglementărilor au fost desezonalizate utilizând metoda Census X-13. De asemenea, variabilele au fost testate din perspectiva non-staționarității datelor cu ajutorul testul ADF și PP, rezultatele evidențiind prezența rădăcinii unitate, astfel că seriile sunt non-staționare în nivel și au fost diferențiate pentru a dobândi staționaritatea. Estimând modelul în prima diferență, atunci și variabila latentă va fi exprimată tot în prima diferență. Pentru a putea determina metoda de estimare ce trebuie utilizată, seriile de date au fost testate din punct de vedere al normalității multivariate cu ajutorul testului Mardia. O discuție detaliată cu privire la alegerea metodei de estimare în cadrul modelelor MIMIC a fost deja realizată în capitolul anterior. Rezultatele empirice ale testului Mardia, prezentate în anexa 3, sugerează încălcarea clară a ipotezei de normalitate multivariată, motiv pentru care nu se recomanda aplicarea metodei verosimilității maxime MLE(maximum likelihood estimator) ci mai degrabă a metodei RML 21 (robust maximum likelihood) Rezultate empirice Procedura de indentificare porneşte de la cea mai generală specificare (MIMIC ) şi elimina variabilele care nu au parametrii semnificativi din punct de vedere statistic. Au fost considerate diferite specificații ale modelului. Estimațiile au fost obținute utilizând softul statistic STATA versiunea Această metodă permite utilizarea MLE în ciuda ipotezei de non-normalitate și corectează bias-ul în erorile standard. Hoyle(2014) sugerează în cartea sa Handbook of Structural Equation Modeling, utilizarea în cazul variabilelor continue non-normale, a estimatorului ML cu erori standard robuste, ce oferă aceleași estimații ale parametrilor ca și ML, dar atât statisticile de bonitate ale modelului(hi-patrat) cât și erorile standard ale estimațiilor parametrilor modelului sunt corectate, în eșantioanele mari(p.368). 78

79 Tabel 2.3. Coeficienții estimați pentru modelul MIMIC, pentru cazul României Modele Regimul fiscal/ PIB Taxe ind./ PIB Taxe dir./ PIB Contr. Soc./ PIB Cons. Guv./ PIb Rata șomajului Lucr. pe cont propriu/ pop.activă Ocup. Adm. Publică/ Pop.activa Pers. cu al doilea job/ pop.activă Indicele Calitatii Reglem. Rata reală a dob. MIMIC MIMIC MIMIC MIMIC 6-1-3a MIMIC 6-1-3b MIMIC MIMIC X (0.159) X (0.301) (0.302) (0.19) X (0.183) (0.180) X (0.245) 0.08 (0.255) X *** (0.117) 0.227** (0.112) 0.26** (0.116) 0.299* (0.12) 0.252* (0.112) 0.25** (0.11) 0.27** (0.13) X * (0.59) 1.338* (0.59) 1.39** (0.69) 1.30** (0.60) 1.43** (0.71) ** (0.66) X (0.491) 0.57 (0.469) 0.807*** (0.43) 0.62*** (0.39) 0.79*** (0.43) 1.07* (0.44) 1.09* (0.43) X (1.19) 1.91 (1.19) 2.03*** (1.04) *** (1.02) 1.92 (1.21) - X *** (050) 0.69 (0.49) 0.92** (0.46) 0.995** (0.46) 0.924** ( ** (0.44) 0.78** (0.43) X * (3.72) -9.73* (3.52) -8.77* (3.02) -9.72* (3.09) -8.82* (3.08) X (0.127) Modele Indicele PIB-ului real 22 C/M1 Rata de part. SRMR 23 CD 24 AIC 25 SBC df LL(model) MIMIC MIMIC MIMIC MIMIC 6-1-3a MIMIC 6-1-3b MIMIC MIMIC Y Y (0.20) 0.30 (0.196) (0.196) (0.22) 0.304*** (0.203) 0.31 (0.28) 0.45*** (0.25) Y (0.48) (0.47) (0.04) (0.47) (0.05) Perioada de referință 2005Q3= SRMR(standardized root mean squared residual). O ajustare pefectă corespunde unui SRMR de 0. O ajustare bună corespunde unei valori mici, însă limitată la pragl CD corespunde raportului de determinatie R2. Trebuie să fie cât mai apropiat de AIC și SBC sunt criteriile informaționale pe baza cărora vom alege cel mai bun model (valori minime ale acestor criterii). 79

80 Rezultatele empirice ale diferitelor modele MIMIC estimate sunt prezentate în tabelul 2.3. Semnul pozitiv al variabilelor cauzale confirmă presupunerea corectă făcută cu privirea la fixarea variabilei scale. Evidența empirică arată faptul că regimul fiscal precum și componentele sale (taxe directe, indirecte și contributii sociale) nu manifestă un impact semnificativ statistic asupra economiei informale. Consumul guvernamental, măsură a serviciilor sectorului public (sau a intervențiilor guvernului) manfestă un impact puternic semnificativ asupra dimensiunii economiei informale în toate modelele. De asemenea, factorul instituțional indicele calității reglemențărilor ce reflectă percepția oamenilor cu privire la capacitatea guvernului de a formula și implementa politici și reglementări solide care permit și promovează dezvoltarea sectorului privat manifestă un impact negativ semnificativ statistic asupra dimensiunii economiei informale. Decizia oamenilor de a lucra sau nu în informal este clădită și pe încrederea pe care o au aceștia în instituțiile statutului (guvern). Instabilitatea instituțională, lipsa de transparență și a statului de drept submină dorința cetățenilor frustrați de a munci în economia formală. În plus, ar putea fi și un efect de prăbușire a moralității administratorilor fiscali atunci când un număr mare dintre colegii lor sunt corupți. Cetățenii vor simti inselați dacă ei cred că fenomenul corupției este larg răspândit, taxele plătite de ei nu sunt cheltuite corespunzător și ei nu sunt protejași de statul de drept. Toate acestea contribuie la creșterea motivației de a merge în sectorul neoficial. Ideea de bază din spatele factorului instituțional este lipsa de încredere în guvern: cu taxe din ce în ce mai mari ce încurajează mai mulți oameni să nu mai muncească în sectorul formal, oameni percep din ce în ce mai acut sistemul fiscal ca fiind neonest, crescând probabilitatea ca și ei să caute un loc de muncă ilicit. Populația ocupată din administrația publică, proxy pentru intensitatea reglementărilor manifestă un impact pozitiv semnificativ statistic asupra economiei informale. De asemenea, variabilele pieței muncii, rata șomajului, ponderea lucrătorilor pe cont propriu și a celor ce au al doilea job manifestă un impact pozitiv semnificativ asupra economiei informale. 80

81 Fluctuațiile ratei reale a dobânzii la depozite nu impactează de o manieră semnificativă activitatea economică informală. În ceea ce privește indicatorii modelului, putem afirma faptul că economia informală manifestă un impact pozitiv semnificativ statistic asupra numerarului în circulație și de asemenea se constata existența unei relații negative din punct de vedere statistic între economia informală și rata de activitate a populației, însă nesemnificativă statistic. În mod adițional, cu cât mai mulți indivizi participă în activități economice ascunse, cu atât mai puțini vor lucra în economia oficială. În schimb, corelația pozitivă a economiei informale cu numerarul poate fi explicată de faptul că acesta reprezintă mijlocul preferat al celor ce operează în informal Determinarea dimensiunii economiei informale a României Urmând procedura MIMIC am identificat modelul optim ca fiind MIMIC cu patru variabile cauzale (consumul guvernamental, rata șomajului, auto-ocuparea, persoanelor ce dețin doua joburi) și doi indicatori (indicele PIB-ului real și C/M1). Criteriile ce au stat la baza alegerii modelului au fost: valoarea redusă a rădăcinei pătrate standardizate a mediei erorilor (SRMR), valoarea ridicată a coeficientului de determinație, criteriile AIC si SBC. În alegerea modelului optim, am avut în vedere modul de constuire a seriei indicelui calității reglementărilor și faptul că este deja un indice compozit supus riscurilor și am decis eliminarea lui dar și a variabilei indicator rata de participare a fortei de muncă și a cauzei ocuparea din administrația publică ce nu prezentau coeficienți semnificativi. Fig.2.8.Diagrama modelului MIMIC

82 Astfel principalii determinanți ai activității economice informale sunt rata șomajului, autoocuparea, persoanele cu un al doilea job și consumul guvernamental, iar prezența economiei informale se reflectă cel mai bine în creșterea numerarului raportat la totalul masei monetare. În ceea ce privește relația dintre rata șomajului și economia informală, anumiți șomeri oficiali petrec o parte din timpul lor de lucru în economia neoficială, semnul pozitiv indicând existența unui flux de resurse de la economia oficială către la economia neoficială în perioadele de recesiune. S-ar putea considera că economia informală acționează ca o sursă de sprijin financiar în perioadele de șomaj ciclic pentru cei care doresc cu adevărat să participe la economia oficială, deși acest lucru nu exclude posibilitatea ca șomerii pe termen lung să participe de asemenea, în economia informală și chiar și cei cu locuri de muncă să poată constitui majoritatea celor care lucrează în economia neoficială, chiar dacă rata de participare este mai mare în rândul șomerilor. Șomajul ar putea fi controlabil de către guvern prin politica economică în sensul tradițional Keynesian. Impactul auto-ocupării asupra economiei informale este mai mic și doar parțial controlabil de către guvern.un guvern poate relexa reglementările într-o economie sau a stimula ideea de a fi propriul tău antreprenor, care ar face auto-ocuparea mult mai ușoară, ar reduce probabil șomajul și ar contribui pozitiv la eforturile de a controla cumva economia informală. Însă aceste acțiuni, ar trebui însoțite de o întărire a încrederii în instituții și de o moralitate fiscală pentru a putea reduce probabilitatea ca lucrătorul pe cont propriu să își schimbe de o manieră rezonabilă proporțiile activitățile sale economice în economia informală. Principala provocare este încă aceea de a aduce activitățile economice informale în economia oficială într-un mod în care bunurile și serviciile produse în economia informală să fie încă produse și oferite însă în economia oficială. De abia după aceea, guvernul poate primi taxe suplimentare și contribuții la bugetul asigurărilor sociale. Relația strânsă dintre cei ce au ai doilea job și economia informală poate fi explicată prin faptul că persoanele angajate în economia oficială pot desfășura după sau chiar în timpul programului de lucru și activități economice informale. Cheltuiala cu consumul guvernamental, variabilă proxy pentru calitatea serviciilor publice reflectă capacitatea guvernului de a oferi bunuri și servicii publice. Când aceasta capacitate este foarte redusă, oamenii au toate motivele să meargă în sectorul neoficial. 82

83 Cum modelul MIMIC oferă estimații relative cu privire la dimensiunea economiei informale, pentru a putea obține estimații reale ale acesteia este nevoie în cadrul procedurii de calibrare a modelului de o valoare exogenă a economiei informale pentru perioada de referință 2005, având în vedere variabila de referință, Re algdpt Re algdp 2005Q 3 Astfel s-a construit o medie a estimațiilor economiei informale pentru 2005 raportate la PIB-ul oficial pornind de la media estimațiilor lui Schneider et al (2010) si Schneider (2013)- 32.2%. Coeficienții ecuației structurale sunt folosiți pentru a construi un indice ordinal de tip serie de timp pentru variabila latentă: ~ t Ecuaţia structurală: 0.27 X 5t 1.15 X 6t 1.09 X 7t 0.78 X 9t (2.7) GDP 2005Q 3. Utilizând valoarea exogenă determinată a dimensiunii economiei informale de 32.2% din PIB-ul oficial, indicele este transformat din valorile perioadei de referință în valori ale PIB-ului curent prin procedura de calibrare: GDP * 2005Q 3 ~ GDP t 2005Q 3 în care: 2005Q 3 * 2005Q Q Q 3 ˆ t (2.8) GDP ~ GDP t 2005Q Q 3 GDP ~ 2005Q 3 GDP GDP t GDP t indicele economiei informale calculat prin ecuaţia (2.7); 32.2% este estimarea exogenă a economiei informale; indicelui determinat prin ecuația (2.7) în 2005Q3; GDP2005 Q3 GDP t ~ GDP 2005Q Q 3 este valoarea este utilizat pentru a converti indicele modificărilor exprimat în anul de bază în indicele economiei informale exprimat ca ˆ t pondere din PIB-ul curent; este economia informală estimată ca procent din PIB-ul oficial. GDP t 83

84 % din PIB-ul oficial Fig.2.9. Dimensiunea economiei informale a României (% din PIB-ul oficial) Având în vedere limitărilor metodei, ar fi utilă analiza dimensiunii economiei informale privită nu în unități absolute ci mai degrabă ca și pattern (trend). În perioada , dimensiunea economiei informale se încadrează pe un trend descendent, până în momentul apariției crizei economice spre finalul anului Începând cu anul 2009, își schimbă trendul și se poate observa un pattern relativ crescător până spre finalul lui Pentru ultima perioadă reiese o stabilizare a acesteia, poate cu ușoare accente de reducere de la trimestru la altul. Exprimată ca și % din PIB-ul oficial, aceasta reprezenta aproximativ 34% la începutul anilor 2000, ajunge la o pondere de aproximativ 30% spre finele lui 2008 și ajunge în jurul valorii de 33% la începutul anului După această perioadă, se încadrează pe un trend ușor descendent atingând valoarea de aproape 29.7% la finele lui

85 SE SE-Schneider et al(2010) si Schneider(2013), Schneider(2014) Fig Analiza comparativă a estimațiilor economiei informale (pe baza modelului MIMIC) Analizând estimațiile anuale ale dimensiunii economiei informale obținute pe baza modelului MIMIC comparativ cu estimațiile lui Schneider (2013, 2014) și Schneider et al. (2010) se poate constata faptul că până în anul 2005, seria obținută urmează fidel estimațiilor lui Schneider, însă începând cu anul 2009, se poziționează deasupra estimațiilor lui Schneider, având o creștere mai puternică în anul 2010, după care tinde să scadă în ultima perioadă Metoda forței de muncă Datele și metodologia de estimare În esență, metoda presupune calcularea ratei de activitate pentru perioada de bază și utilizarea acesteia ca și constantă pentru perioadele următoare. Astfel, ratele de activitate ipotetice sunt calculate și pot fi comparate cu ratele de activitate de facto (oficiale). Acestea din urmă ar trebui să fie mai mici (din cauza presupunerii făcute) și diferența dintre populația activă ipotetică și cea de facto să constituie o măsură a numărului persoanelor cu muncesc în economia informală. 26 Metoda discrepanței dintre forța de muncă oficială și cea reală. 85

86 2000Q1 2000Q4 2001Q3 2002Q2 2003Q1 2003Q4 2004Q3 2005Q2 2006Q1 2006Q4 2007Q3 2008Q2 2009Q1 2009Q4 2010Q3 2011Q2 2012Q1 2012Q4 2013Q3 2014Q2 % Studiul utilizează în determinarea numărului muncitorilor ce lucrează în informal date trimestriale ce acoperă perioada 2000Q1-2014Q4 referitoare la ratele de activitate, populația activă, populația ocupată și număr de șomeri din Ancheta asupra forței de muncă în gospodării Rezultate empirice Ca și perioadă de referință în cadrul analizei a fost considerată cel de-al treilea trimestru al primului an de analiză (2000Q3), în care rate de activitate de facto își atinge maximul, 70.2%, perioadă în care presupunem că activitățile economice din sfera informalului erau neglijabile Sursa: baza de date LFS, Eurostat Fig Evoluția ratei de activitate de facto în perioada Se poate constata faptul că rata de activitate de facto evidențiază o tendință de scădere până în 2005, pentru ca ulterior să aibe loc o schimbare de trend în serie, manifestându-se un trend ușor ascendent care se va menține până la finele lui În linii mari,de-a lungul perioadei a oscilat între 60% și 66%. 86

87 2000Q1 2000Q4 2001Q3 2002Q2 2003Q1 2003Q4 2004Q3 2005Q2 2006Q1 2006Q4 2007Q3 2008Q2 2009Q1 2009Q4 2010Q3 2011Q2 2012Q1 2012Q4 2013Q3 2014Q2 % Fig Populația ocupată în economia informală (ca % din populația ocupată) Se poate constata faptul că între cele două serii ale ratei de activitate de facto și cea a ponderii persoanelor ocupate în informal există o relație de inversă proporționalitate, ceea ce confirmă ipoteza lui Dell Anno (2003) cu privire la existența unui flux de resurse între cele două sectoare. Analizând seria ajustată sezonier cu metoda Census X-13, putem reliefa principalele trenduri din perioada analizată. Astfel ponderea celor ce munceau în sectorul neoficial a urmat un trend ascendent până în 2005 atingând valoarea de 19% din populația ocupată, după care s-a încadrat pe un trend descendent atingând valoarea de 7% spre finalul anului Pentru ultimii ani, s-a conturat un trend ușor descendent. 87

88 Fig Ponderea populației ocupată în economia informală (ca % din populația ocupată) Pentru a determina dimensiunea economiei informale ca % din PIB-ul oficial, se merge pe ipoteza celor trei scenarii de productivitate, urmând mai apoi a înmulți numărul celor ce operează în sectorul informal cu productivitatea reală a muncii per angajat pentru a obține o astfel de măsură a economiei informale. Astfel au fost creionate trei scenarii de productivitate: În primul, se consideră aceeiași productivitate în ambele sectoare; În cel de-al doilea, se consideră că productivitatea din economia informală este cu 10% mai mică decât cea din economia oficială; În ultimul se consideră că economia informală este cu 10% mai productivă decât economia oficială. 88

89 Fig Dimensiunea economiei informale-% din PIB-ul oficial(serii ajustate sezonier) Analizând evoluția economiei informale exprimată ca % din PIB-ul oficial în cele trei scenarii, putem constata existența a două perioade de minim în evoluția fenomenului (2006 și 2010) dar și a trei perioade de maxim în evoluția fenomenului (2005, 2008 și 2011) Analize comparative ale principalelor estimații ale dimensiunii economiei informale în România Este important de menționat faptul că nu există o cea mai bună metodă de estimare a dimensiunii economiei informale. Fiecare abordare are punctele ei tari şi punctele ei slabe, propriile informaţii, rezultate şi nici una nu este aproape de a fi perfectă, însă are sens aplicarea cît mai multor dintre aceste metode deoarece astfel se poate contura o imagine de ansamblu asupra fenomenului privit din puncte de vedere diferite. 89

90 Analizând comparativ cele patru serii de estimații ale dimensiunii economiei informale, putem constata faptul că metoda cererii de lichidități și modelul MIMIC conduc la serii ale economiei informale relativ apropiate și cu trend comun. Fig Analiza comparativă a rezultatelor obținute prin diferite metode de estimare Deși conduc la estimații ale economiei informale din perspective diferite, una utilizează indicatori monetari alta indicatori ai pieței forței de muncă, metoda raportului numerar-depozite și metoda forței de muncă au ca și punct comun și totodată și un dezavantaj considerarea unei perioade de referință în care se consideră că activitățile economice informale au fost neglijabile. Cu toate acestea se recomandă utilizarea cât mai multor metode pentru a te apropia de valoarea reală a economiei informale și pentru a descoperi diferitele perspective ale fenomenului. Având în vedere limitărilor metodelor utilizate dar și specificitățile fenomenului, este important de menționat faptul că aceste rezultate trebuie întotdeauna privite ca o aproximare astfel impunându-se interpretarea lor cu o anumită rezervă. 90

91 2.6. Construirea unui indice compozit al economiei informale în România Utilizând cele patru serii ale economiei informale a României obținute pe baza metodei cererii de lichidități, a modelului MIMIC, a metodei raportului numerar-depozite și a metodei forței de muncă, se va construi un indice compozit(agregat) al economiei informale utilizând analiza în componente principale. Seriile au fost ajustate sezonier, utilizând metoda Census X-13. Analiza se va realiza în STATA 13. Pentru a vedea cît de apropiate sunt cele patru serii ca și grup, având în vedere că toate cele patru estimații ale informalității încearcă să aproximeze aceeiași variabilă latentă, se va utiliza măsura Cronbach s Alpha, o măsură de consistență internă a datelor. Aceasta nu reprezintă un test statistic, ci mai degrabă un coeficient de fiabilitate(consistență). Având în vedere abaterile standard ale seriilor, se impune standardizarea datelor. Tabelul 2.4. Statistici descriptive ale seriilor economiei informale Rezultatele indică faptul că metoda forței de muncă trebuie eliminată și valoarea coeficientului 0.7 sugerează consistența celor trei serii ale economiei informale și astfel se poate construi un indice agregat al economiei informale. Tabel 2.5. Rezultatele coeficientului Cronbach s Alpha 91

92 Rezultatele empirice ale analizei în componente principale evidențiază existența a componente principale, însă prima componentă recuprează cel mai mult din varianța variabilelor originale, 64.05%. În plus, valoarea proprie a primului factor este mai superioară celei al celui deal doilea factor(1.92 vs. 0.81). Tabel 2.6. Rezultatele empirice ale analizei in componente principale Astfel se ia în calcul o singură componentă principală, în care coeficienții sunt componentele principale. Suma pătratelor acestor componente ( = 1). Astfel ridicând la pătrat obținem ponderile cu care vom construi indicele compozit pentru fiecare din ceele trei serii(metoda cererii de lichidități-0.4; modelul MIMIC-0.43; metoda raportului numerar-depozite-0.17). 92

93 % din PIB-ul oficial Fig Indicele compozit al economiei informale a României în perioada Indicele compozit al economiei informale a României manifestă un trend descedent pe perioad , pentru ca în perioada , trendul să se inverseze. Începând cu anul 2011, economia nformală se încadrează pe un trend ușor descendent. Trendul descendent al economiei informale preponderent în prima perioadă de analiză poate fi motivat în principal de pregătirilor pentru aderarea la UE și a extinderii rapide a serviciilor de plată electronică. Activitățile informale prezintă interes mai cu seamă în perioada de criză și recesiune, în care de obicei acestea cresc în anvergură, având în vedere faptul că tranzacțiile în numerar sporesc deoarece în general indivizii vor să își protejeze veniturile. Astfel în lupta cu activitățile informale se recomandă încurajarea plăţilor electronice, creşterea conformării la plată, o mai bună aplicare a legii, introducerea obligativităţii ca plăţile care depăşesc un anumit nivel să fie efectuate exclusiv electronic; posibila criminalizare a agenţilor economici care apelează la munca la negru. 93

94 Incercarea de a cuantifica un domeniu ce nu poate fi pe deplin observat este laudabila, dar o estimare exacta a unor astfel de activitati este clar supusa riscurilor, limitarilor de tot felul si erorii.tocmai de aceea, rezultatele cantitative ce privesc astfel de estimati trebuie analizate cu rezerva si vazute ca o aproximare de cuantificare a fenomenului. 94

95 CAPITOLUL III. ECONOMIA INFORMALĂ ȘI ECONOMIA OFICIALĂ. SUBSTITUTE SAU COMPLEMENTE? Tot ce se cunoaște astăzi despre natura relației dintre economia informală și cea oficială a fost reliefat fie de studii comprative, fie de studii specifice unei singure țări. Deși s-au făcut progrese în domeniu, este evident că toate aceste studii au avut cel puțin două mari limitări, cea a lipsei unei definiții unanim acceptată și a dificultății determinării unor estimații fiabile ale economiei informale. Întrebările esențiale, care se ridică, în acest context este: Un produs intern brut mai mare încurajează sau reduce activitățile economice informale? Piețele informale în creștere sporesc sau reduc creșterea economică? Lucrurile trebuiesc privite cel puțin din două perspective. Cu cât PIB-ul oficial are o valoarea mai mică, cu atât vor fi mai puține posibilități pentru indivizi de a câștiga bani în economia formală și astfel sunt cu atât mai mult împinși către economia ascunsă. În consecință, cel puțin pe termen scurt, se așteaptă o relație negativă între cele două economii. Pe termen lung, economia informală și economia oficială se complementează mai degrabă decât să se substituie și astfel între acestea se dezvoltă o relație pozitivă. În termenii pieței bunurilor și serviciilor, creșterea economiei informale încurajează mișcări ale inputurilor din sectorul formal către sectorul informal și această situație va reduce productivitatea în sectorul formal măsurată prin rata de creștere oficială. În perioadele de recesiune, inputurile (munca și capital) merg din economia oficială către sectorul neoficial, reliefând o relație înversă între cele două economii. Pe de altă parte, studiile arată faptul că economia oficială influențează creșterea economiei informale. Acest fapt se întâmplă în economiile în care există o legătură foarte puternică între cele souă sectoare. O recesiune în economia oficială va duce la o scădere și a economiei informale. Schneider și Hametner(2013) consideră că interacțiunile dintre cele două economii provin din trei teme principale, care sunt influențate de economia neoficială-impozitarea, alocările și deciziile de politică. 95

96 Fig.3.1. Interacțiunea economiei informale cu economia oficială 96