Microsoft Word - rezumat final.doc

Transcriere

1 UNIVERSITATEA DE MEDICINA ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA MARIUS SORIN SCURTU TEZĂ DE DOCTORAT REZUMAT PROBLEME LEGATE DE STEREOTOPOGRAFIA STRUCTURILOR NEURONALE ANCESTRALE CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC Prof. Univ. Dr. Gheorghe S. Drăgoi, Md, Phd Membru Titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România 2010

2 SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE ALE TEZEI DE DOCTORAT I - MOTIVAŢIA, SCOPUL ŞI OBIECTIVELE STUDIULUI 2 II - ETAPE ÎN ISTORIA CUNOAŞTERII HIPOCAMPUSULUI 3 III - PROBLEME DE TERMINOLOGIE 4 IV - PREZENTAREA CERCETĂRILOR PERSONALE 6 A. ANALIZA MACROANATOMICĂ A HIPPOCAMPUSULUI 6 1. Analiza locaţiei hippocampusului 6 2. Analiza raporturilor hippocampusului 6 3. Analiza raporturilor hippocampusului la făt 7 B. ANALIZA MICROANATOMICĂ A HIPPOCAMPUSULUI 8 C. DISCUŢII ASUPRA PROBLEMELOR DE NEUROANATOMIE FUNCŢIONALĂ A HIPPOCAMPUSULUI 9 1. Consideraţii asupra cunoaşterii citoarhitecturii hippocampusului şi a neurotransmiţătorilor la acest nivel 9 2. Observaţii asupra problemelor de remodelare prin neuronogeneză a gyrusului dentat 9 3. Implicarea hippocampusului în procesele de memorizare şi memorie Consideraţii asupra implicaţiilor în patologie 11 D. CONCLUZII 12 V - IMAGISTICA STRUCTURILOR NEURONALE ANCESTRALE 15 VI BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 24 1

3 SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE ALE TEZEI DE DOCTORAT Teza de doctorat este structurată pe două părţi: o parte de consideraţii generale şi o parte specială de cercetări personale. În partea generală am consemnat informaţii din literatură cu privire la dezvoltarea structurilor neuronale şi vasculare ale encefalului, particularităţile lichidului cefalorahidian precum şi asupra reglării circulaţiei sanguine la nivelul sistemului neuronal central în condiţii normale şi patologice. În partea specială am realizat studiul microanatomic asupra unor probleme legate de structurile neuronale ancestrale şi am expus motivaţia, obiectivele, scopul cercetării, rezultatele observaţiilor personale şi discuţia lor. Teza conţine un număr de 62 imagini din care 37 sunt fotografii personale precum şi 21 de reprezentări grafice prelucrate. Bibliografia utilizată pentru elaborarea acestei teze conţine 189 teme constând în cărţi şi articole publicate în reviste sau pe internet. I - MOTIVAŢIA, SCOPUL ŞI OBIECTIVELE STUDIULUI Interesul pentru studiul hippocampusului a crescut în ultimele decenii, ca urmare a implementării sale în procesele de memorizare şi memorie, grav alterate, fie în boala Alzheimer, fie prin alcoolism, droguri sau ischemie. Heterogenitatea terminologiei, existenţa unor lacune în cunoaşterea microanatomiei structurilor şi nu în ultimul rând incertitudinile unor corelaţii anatomofuncţionale au generat dificultăţi în înţelegerea şi integrarea temporospaţială a hippocampusului. Scopul studiului este de a atrage atenţia asupra problemelor de anatomie structurală şi funcţională ale hipocampusului, al cărui rol este încă necunoscut în procesarea informaţiilor implicate în memorizare, în realizarea de memoriale şi/sau în recunoaşterea fenomenelor cunoscute anterior. Obiectivele studiului sunt legate de identificarea anatomică macro- şi mezoscopică a elementelor structurale ale hippocampusului, prelucrarea fragmentelor tisulare pentru evaluarea microanatomică a raporturilor spaţiale ale neuronilor structurali şi analiza evoluţiei structurilor în dinamica ontogenezei. 2

4 II - ETAPE ÎN ISTORIA CUNOAŞTERII HIPOCAMPUSULUI Hippocampus este o structură neuronală corticală (arheocortex trilaminar) care, în istoria cunoaşterii, şi-a găsit cu greu nominalizarea dar şi integrarea anatomofuncţională şi temporospaţială. Numele de hippocampus (Gr. Hippo = cal; Kampos = monstrul mării) a fost introdus în literatura anatomică de Arantius (1587), care fascinat de frumuseţea unei proeminenţe din peretele medial al cornului temporal al ventriculului lateral şi de asemănarea acesteia cu un căluţ de mare a nominalizat-o ca atare. Ulterior, această formaţiune anatomică a mai fost comparată cu: Nuca de Cajou, Larva viermelui de mătase, extremitatea unei ramuri înmugurită, cornul de berbec ( Cornus Arietis, Winslow, 1732) şi nu în ultimul rând cu cornul zeului Ammon din Theba vechiului Egipt ( Cornus Ammonis, Garengeot, 1742). Terminologia anatomică internaţională a omologat două din aceste comparaţii: Hippocampus şi Cornus Ammonis. Integrarea elementelor structurale ale hippocampusului în sistemele neuronale a fost posibilă după cunoaşterea macro- şi microanatomiei funcţionale a acestora. Diemerbroeck (1672) a descris piciorul hippocampusului (Pes hippocampi). Tarin (1750) a delimitat gyrus dentatus de restul hippocampusului. Huxley (1861) a propus termenul de gyrus dentatus în locul celui de fascie dentată. Organizarea macroscopică a hippocampusului şi stratificarea gyrusului parahippocampal au fost studiate de Kupffer (1859), Meynert (1872), Krause (1876; 1880), Duval (1881; 1882). Bandeleta uncusului şi gyrus fasciolaris au fost descrise de Giacomini (1882; 1884). Structura microanatomică a fost clarificată de Golgi (1886), Sala (1891), Schaffer (1892) şi Cajal (1893). Prin metoda de impregnare argentică, Golgi (1886) a identificat celulele din stratum piramidale din structura cornului lui Ammon. Sala (1891) şi Schaffer (1892) au descris populaţiile celulare din stratum oriens (sin. zona celulelor polimorfe). Participarea axonilor celulelor piramidale din cornul lui Ammon, pentru formarea stratului de substanţă albă nominalizat ca alveus, a fost demonstrată de Golgi (1866), Sala (1891) şi Schaffer (1892). Ramon Y Cajal (1911) şi Lorente de Nó (1934) au studiat şi evaluat citoarhitectura formaţiei hippocampusului şi au elaborat conceptul de arheocortex. Bekhterev (1900) este primul care a semnalat rolul hippocampusului în memorizare. Scoville şi Milner (1957) au observat apariţia amneziei după ablaţia 3

5 bilaterală a lobului temporal (celebrul caz HM). Din acest moment s-au intensificat studiile anatomofuncţionale asupra proceselor de momerozare şi memorie. Un progres remarcabil în cunoaşterea anatomiei funcţionale a hippocampusului s-a realizat prin descoperirea celulelor implicate în cartografierea spaţiului (Place Cells) de către O Keefe şi Dostrovski (1971). III - PROBLEME DE TERMINOLOGIE Termenii utilizaţi în nominalizarea elementelor structurale ale hippocampusului, sunt prezenţi în literatura anatomică sub diverse sinonime. Cunoaşterea lor este importantă pentru înţelegerea descrierilor anatomice clasice (Tabelul nr. 1). TABELUL NR. 1 SINOMIMELE TERMENILOR OMOLOGAŢI PENTRU HIPPOCAMPUS TERMENUL OMOLOGAT SINONIME - Marele hippocamp Hippocampus - Formaţia hipocampică - Hippocampus considerat ca un întreg Cornus Ammonis - Hippocampusul propriu-zis - Fascia dentata Gyrus dentatus - Corp godronat - Corp dantelat - Bandeleta Giacomini Bandeleta uncusului - Coada corpului dantelat - Tenia hippocampusului Fimbria hippocampi - Corpul franjurat - Fasciola cinerea Gyrus fasciolaris - Bandeleta cenuşie Striile longitudinale - Micul hippocamp (Lancisi) Gyrus parahippocampalis Sulcus hippocampalis - Şanţul arcuat Parasubiculum - Circumvoluţia unciformă (uncinată) - Circumvoluţia hippocampusului - Area parasubiculară - Area 49 Brotman Termenul hippocampus nominalizează un complex de şase structuri interconectate: gyrus dentatus, hippocampus proprius, subiculum proprium, presubiculum, parasubiculum şi aria entorhinală (Bayer, 1985). Termenii hippocampus şi arheocortex sunt folosiţi în literatură ca sinonime (Schwerdtfeger, 4

6 1984). Stocarea a numeroase date de neuroanatomie legate de lobul limbic extern (Broca, 1878), striile longitudinale supracaloase (Lancisi), fornix (Winslow, 1732), gyrus fornicatus (Arnold), lobul limbic intern (Schwalbe, Giacomini, 1882), arcul marginal intern (ZuckerKandl), împărţirea cornului Ammon (Lorente de Nó, 1934), au deschis noi orizonturi în integrarea hippocampusului în rinencefal, iar ulterior în sistemul limbic, pe de o parte şi descrierea circuitelor neuronale ale sistemului limbic, pe de altă parte. În literatura anatomică, se cunosc patru terminologii de nominalizare a structurilor hippocampusului, elaborate de Cajal (1911), Rose (1927), Lorente de Nó (1934) şi Comitetul Internaţional de Terminologie Anatomică (1988). Cajal (1911) împarte hippocampusul în două regiuni: una superioară, care include cortexul entorhinal (gyrus parahipocampalis) şi alta inferioară, care include gyrus dentatus. Cajal a folosit termenul de fascia dentata pentru gyrus dentatus şi termenul de hilus fasciae dentatae pentru a nominaliza regiunea dintre cele două braţe ale lui gyrus dentatus. Rose (1924) subîmparte hippocampul în cinci regiuni, codificate cu H 1-5. Lorente de Nó (1934) foloseşte termenul de Cornus Ammonis (CA) pentru hippocamp, pe care îl împarte în patru regiuni: CA 1 - aproape de cortex entorhinal; CA 2 - regiunea dintre CA 1 şi CA 3 ; CA 3 - care se continuă cu hilus fasciae dentatate şi CA 4 - regiunea dintre braţele fasciei dentate (gyrus dentatus). Terminologia Anatomică Internaţională (1988), împarte hippocampusul în patru regiuni, nominalizate atât cu acronimul CA 1-4, cît şi ca regio hippocampi proprii I-IV (Tabelul nr. 2). TABELUL NR. 2 TERMINOLOGIA ANATOMICĂ COMPARATIVĂ A HIPPOCAMPUSULUI Cajal (1911) Fascia dentata Hilus fasciae Rose (1926) Fascia dentata Regio inferior H 2 Regio superior Subiculum - Lorente de Nó (1934) Fascia dentata CA 2 Terminologia anatomică (1988) Gyrus dentatus Regio IV Hippocampi proprii. Regio H 3, H 4, H 5 CA 4 IV Cornus Ammonis (CA 4 ) CA 3 Regio III Hippocampi proprii. Regio III Cornus Ammonis (CA 3 ) Regio II Hippocampi proprii. Regio II Cornus Ammonis (CA 2 ) H 1 CA 1 Subiculum Presubiculum Parasubiculum Regio I Hippocampi proprii. Regio I Cornus Ammonis (CA 1 ) Subiculum Presubiculum Parasubiculum 5

7 Subiculum este regiunea de tranziţie între hippocampus şi cortexul entorhinal (Cajal, 1911). Ulterior, el a fost împărţit, în incinta spaţiului cuprins între cortexul entorhinal şi CA 1, în trei zone: parasubiculum, presubiculum şi subiculum propriu-zis (Lorente de Nó, 1934). Pentru desemnarea unor funcţii ale hippocampusului trebuie să cunoaştem semnificaţia a doi termeni: memorare şi memorie. Memorarea este un termen folosit pentru desemnarea proceselor complexe de achiziţie, reţinere şi evocare a unor obiecte sau fenomene (Ciucă şi Mareş, 1972). Memoria este termenul utilizat pentru stocarea informaţiei şi a experienţei, pe de o parte şi valorificarea ulterioară a acestora, pe de altă parte. IV PREZENTAREA CERCETĂRILOR PERSONALE A. ANALIZA MACROANATOMICĂ A HIPPOCAMPUSULUI 1. Analiza locaţiei hippocampusului Analiza locaţiei hippocampusului a impus vizualizarea acestuia prin deschiderea prelungirii inferioare a ventriculului lateral (Cornu temporalis). El apare pe peretele medial al cornului inferior al ventriculului lateral, ca o proeminenţă conoidă, încovoiată sub forma unui corn, cu concavitatea orientată antero-medial. Partea sa anterioară (Pes hippocampi), scurtă şi lată de mm, este vizibilă în porţiunea cea mai anterioară a cornului temporal al ventriculului lateral (Figura nr. 1). Ea este brăzdată, la adult, de incisuri care determină formarea de digitaţii (Digitationes hippocampi). Ele nu au fost identificate la făt. 2. Analiza raporturilor hippocampusului Analiza şi evaluarea raporturilor dintre elementele hippocampusului hippocampus propriu-zis, gyrus dentatus şi fimbria hippocampi - s-au realizat prin studiul secţiunilor frontale, orizontale şi sculpturale, efectuate pe encefalul de om. Partea anterioară a hippocampusului propriu-zis, lată de 7-11 mm, este vizibilă până la răspântia ventriculului lateral şi se uneşte înspre medial cu fimbria hippocampi (Figura nr. 1). Din analiza secţiunilor seriate frontale, se remarcă prezenţa unui strat de 6

8 substanţă albă (Alveus) care acoperă cornul lui Ammon (Figura nr. 3). La examinarea encefalului, disecat prin metoda sculpturală, am remarcat prezenţa unei bandelete albe (Fimbria hippocampi) alipită de cornul lui Ammon, aplatisată de sus în jos şi franjurată pe faţa sa inferioară. Faţa superioară a fimbriei formează buza inferioară a fantei lui Bichat (Figurile nr. 2 şi 3). Faţa inferioară a fimbriei apare aderentă în treimea medie de cornul lui Ammon. De fiecare parte a sa, fimbria este liberă şi se proiectează în cornul inferior al ventriculului lateral. Pe marginea externă, fimbria are ataşată o foiţă a piei mater care se invaginează pentru a forma plexul choroid al ventriculului lateral (Figura nr. 3B). Înspre anterior, fimbria se termină la locul de unire a cornului lui Ammon cu uncusul, iar posterior se continuă cu corpul fornixului (Figura nr. 1B). Paralel cu fimbria hippocampi, am identificat o bandă cenuşie (Gyrus dentatus), localizată între fimbrie şi gyrusul parahippocampal. Ea are o lăţime de 3-4 mm şi prezintă înspre lateral pliuri transverse. Faţa superioară a gyrusului dentat este acoperită de fimbria hippocampi, care trebuie ridicată pentru a-l vizualiza. Marginea internă este liberă la exterior, iar marginea externă este aderentă de substanţa cenuşie a cornului lui Ammon (Figura nr. 3B). Raporturile lui gyrus dentatus determină împărţirea sa în trei zone: anterioară, mijlocie şi posterioară. Partea anterioară se prezintă ca o terminaţie anterioară a gyrusului dentat, are o culoare cenuşie şi se află în raport cu uncusul. El pătrunde în profunzimea şanţului uncusului, înconjoară acest şanţ şi se reflectă în unghi drept pentru a traversa perpendicular faţa internă a uncusului, terminându-se în vârful acestuia, la locul în care se uneşte cu peretele ventricular. Partea posterioară a gyrusului dentat este vizibilă sub corpul calos, unde se continuă cu striile longitudinale supracaloase. În egală măsură, am identificat şanţul hippocampusului care separă gyrus dentatus de gyrus parahippocampalis. Am remarcat că intrarea în acest şanţ este foarte strâmtă, iar cele două buze ale sale sunt alipite prin prezenţa unei prelungiri a piei mater, care pătrunde în şanţ. Buza superioară a şanţului este formată de faţa inferioară a lui gyrus dentatus, iar buza inferioară de cornul lui Ammon şi subiculum (Figura nr. 3). Înspre posterior, şanţul hippocampusului înconjoară splenium corpus callosum şi se continuă cu sulcus corporis callosi (Figura nr. 5G). 3. Analiza raporturilor hippocampusului la făt Din analiza feţei mediale a emisferei cerebrale stângi, recoltată de la un făt de 12 săptămâni, se observă cu uşurinţă aspectul încreţit al acesteia. Atrag atenţia, în mod deosebit, două cute cu traiecte paralele între ele şi cu marginea superomedială a 7

9 emisferei. Ele realizează reliefuri a căror formă şi direcţie pot fi evaluate pe secţiuni sau prin disecţie. Aceste cute, care vor realiza proeminenţe în ventriculul lateral, iau naştere deasupra orificiului interventricular Monro (Figura nr. 5G) şi se îndreaptă, pe un traiect curbiliniu, spre extremitatea inferioară a lobului temporal. Cuta superioară nominalizată ca pliu arcuat este separată de cuta inferioară sau pliul choroidian lateral, prin o a treia cută - arcul marginal. Pliul arcuat se continuă cu gyrusul parahippocampal, iar în profunzime cu hippocampusul. Arcul marginal conţine derivatele sale: fornix, fimbria hippocampi, gyrus dentatus, corpus callosum şi striile longitudinale (Lancisi). Se remarcă, în egală măsură, o bandă arciformă, o circumvoluţie mărginită superior prin şanţul caloso-marginal, nominalizată ca gyrus cinguli, ce se continuă cu gyrus parahippocampalis prin isthmus gyrus cinguli (Figura nr. 5G). Prima schiţă a corpului calos este vizibilă în partea anterioară a emisferei cerebrale (Figura nr. 5E). B. ANALIZA MICROANATOMICĂ A HIPPOCAMPUSULUI Din analiza secţiunilor seriate prin hippocampus se remarcă raporturile microanatomice dintre gyrus dentatus, hippocampus proprii şi subiculum (Figura nr. 3). La examinarea cu obiectivele 4 şi 10, am identificat straturile constitutive ale gyruslui dentat: multiform, granular şi molecular (Figurile nr. 6 şi 7A). La examinarea cu obiectivul 40, se pot recunoaşte cu uşurinţă celulele granulare, celulele stelate şi numeroase celule progenitoare în mitoză (Figurile nr. 7C şi 8D). Procesul de apoptoză este prezent şi contemporan cu fenomenul de angiogeneză (Figura nr. 8). Pe secţiunile seriate prin Cornus Ammonis sunt uşor de identificat straturile din structura sa: molecular, piramidal şi oriens. Celulele din stratul piramidal au dendritele bazale şi orientate către suprafaţa hippocampusului. La examinarea cu obiectivul 20, structura stratului piramidal este heterogenă, prin coexistenţa celulelor în diviziune, alături de celulele aflate în apoptoză (Figura nr. 9A). Celulele piramidale, aflate în telofază au neurilemele alipite, nucleii hipertrofici, cu nucleol hipercromatic, iar corpusculii cromatofili formează conglomerate semilunare perinucleare (Figurile nr. 9A-F). 8

10 C. DISCUŢII ASUPRA PROBLEMELOR DE NEUROANATOMIE FUNCŢIONALĂ A HIPPOCAMPUSULUI Cercetările de neuroanatomie funcţională asupra hippocampusului s-au axat pe cunoaşterea citoarhitecturii şi remodelării structurilor sale, mecanismelor transmisiei sinaptice, implicării în patologie şi/sau în procesele de memorizare şi memorie. 1. Consideraţii asupra cunoaşterii citoarhitecturii hippocampusului şi a neurotransmiţătorilor la acest nivel Cornul lui Ammon şi gyrusul dentat sunt paradigma cortexului simplu care constă dintr-un singur tip de celule de bază (granulare sau piramidale) şi interneuroni asociaţi. Neuronii de bază sunt localizaţi într-unul din cele trei straturi specifice arheocortexului spre deosebire de neocortex, unde găsim şase straturi. Citoarhitectura hippocampusului a fost elaborată de Cajal (1911) şi Lorente de Nó (1934). Din punct de vedere structural, hippocampusul conţine două populaţii celulare implementate în circuitele trisinaptice: celulele granulare din gyrus dentatus care trimite axonii ( fibrele muşchioase ) la zona CA 3 unde face prima sinapsă cu dendritele celulelor piramidale din cornul lui Ammon şi celulele piramidale din zona CA 3, care prin axonii lor fac sinapsă cu dendritele celulelor piramidale din zona CA 1 (colateralele lui Schaeffer); precum şi din zona CA 1, unde fac a treia sinapsă prin axonii lor cu neuronii din subiculum sau din cortexul entorhinal. Hippocampusul a devenit un teren de cercetări interdisciplinare de anatomie funcţională şi biologie moleculară. O atenţie deosebită a fost acordată mecanismelor transmisiei sinaptice. Dezvoltarea tehnicilor pentru identificarea neurotransmiţătorilor a determinat apariţia de noi concepţii asupra relaţiilor interneuronale. Aceste relaţii, nominalizate cu termenul de hodologie, pot fi mai bine înţelese prin cunoaşterea neurotransmiţătorilor în cadrul aşa-zisei neuroanatomii chimice, parţial diferită de neuroanatomia tradiţională. O populaţie neuronală homogenă din punct de vedere anatomic poate fi heterogenă din punct de vedere chimic prin conţinutul în neurotransmiţători. Recent, studiul sinapselor cu transmisie glutamatergică s-a amplificat. Se consideră că majoritatea sinapselor excitatorii din sistemul nervos central sunt glutamatergice. Ele au rol în potenţializarea pe termen lung (PTL), în special la nivel hippocampusului şi cortexului cerebral. Aceasta poate fi definită ca o creştere a 9

11 răspunsului postsinaptic ca urmare a activării presinaptice prelungite. Studiul PTL a fost realizat pe neuronii hippocampusului din grupa CA 1. Potenţionalizarea de lungă durată este considerată actualmente ca un mecanism elementar al procesului de memorizare la nivel celular. Conservarea informaţiei se traduce printr-o scădere a depolarizării şi implicit activarea unor neuroni. S-a observat o scădere a transmisiei cholinergice paralelă cu diminuarea performenţelor cognitive. În boala Alyheimer există o alterare particulară a sistemului cholinergic. Activarea transmisiei dopaminergice induce o creştere a activităţii comportamentale. 2. Observaţii asupra problemelor de remodelare prin neurogeneză a gyrusului dentat Semnificaţia anatomică a gyrusului dentat nu a fost elucidată multă vreme. Duval şi ulterior Schwalbe şi Golgi au considerat gyrus dentatus ca o adevărată circumvoluţie (circumvoluţia dantelată C 6 ), distinctă de cea a hippocampusului. Ei au considerat, deci că există două circumvoluţii ataşate şi paralele: una superioară sau circumvoluţia dantelată şi una inferioară sau circumvoluţia hippocampusului. Uncusul există numai la primate şi la cetacee. Apariţia sa a fost legată de retracţia cornului lui Ammon. La celelalte mamifere, el lipseşte împreună cu bandeleta Giacomini. Neuronogeneza în gyrus dentatus a fost semnalată în ontogeneza unui mare număr de vertebrate, inclusiv la om (Altman 1969). Rezidenţa progenitorilor neuronali este stratul subgranular al gyrusului dentat (Altman şi Das, 1966; Altman, 1969 şi Lois şi Alvarez-Buylla, 1993). Neuronogeneza a fost bine demonstrată la păsări (Barnea şi Nottebohm, 1994), reptile (Lopez-Garcia, 1993), rozătoare (Altman şi Das, 1965) şi primate, inclusiv la om (Gould şi col., 1997; Eriksson şi col., 1998; Roy şi col., 2001). Astrocitele stau la baza genezei noilor neuroni în hippocampusul de mamifere. Seri şi col. (2001) au identificat în stratul subgranular al gyrusului dentat celule de tip D, derivate din astrocite şi probabil ele reprezintă precursori în formarea noilor neuroni. În gyrusul dentat, la mamiferele adulte, neuronii nou formaţi migrează pe distanţe scurte pentru a se diferenţia în celule granulare care îşi proiectează axonul în regiunea CA 3 a cornului Ammon (Stanfield şi Trice, 1988; Markakis şi Gage, 1999). Funcţia de neuronogeneză a gyrusului dentat a fost corelată cu procesele de memorizare şi memorie (Barnea şi Nottebohm, 1995; Kempermann, 1997 şi Shors şi col., 2001). În plus, s-a demonstrat că stresul, abuzul de opiacee, atacul de apoplexie influenţează 10

12 ratele de proliferare şi diferenţiere a noilor neuroni în gyrus dentatus (Gould şi col., 1992; Parent şi col., 1997; Eisch şi col., 2000). 3. Implicarea hippocampusului în procesele de memorizare şi memorare Memoria este dependentă de structurile anatomice ale lobului temporal şi de interrelaţiile acestora cu neocortexul (Squira, 1992; Eichenbaum, 1994). Structurile lobului temporal implicate în memorie sunt: formaţia hippocampusului (câmpurile celulare ale hippocampusului CA 1, CA 2, CA 3, gyrus dentatus şi subiculum) precum şi cortexul entorhinal, perirhinal şi gyrusul parahipocampal. Studiile experimentale (pe rozătoare) au pus în evidenţă rolul hippocampusului în memorarea spaţiului şi în orientarea tridimensională. La om, observaţiile efectuate pe pacienţi hippocamptomizaţi pentru tratamentul epilepsiei au evidenţiat rolul hippocampusului în memoria episodică şi în stocarea de noi amintiri ca urmare a amneziei anterograde secundară acestor intervenţii (Scoville, 1950; Scoville şi Milner, 1957). Hippocampusul este sediul memoriei episodice pe termen lung, adică a ansamblului de evenimente a căror amintire a fost conservată (Francis Eustache şi Pascale Piolono, 2006) pe întreaga durată a vieţii biologice individuale. Alte structuri corticale au fost implicate în procesele de învăţare şi memorare: cortexul entorhinal, perirhinal şi parahippocampalis (De Jong, 1973; Barr şi Goldberg, 2003). Hippocampusul joacă un rol în crearea memoriei episodice şi memoriei spaţiale, iar cortexurile entorhinal, perirhinal şi parahippocampalis joacă rol major în memoria semantică (Teyler şi Scenna, 1985; Jarrard, 1995). Hippocampusul este considerat actualmente ca locul în care se formează percepţia hărţii de cunoaştere a spaţiului (O Keefe şi Nadel, 1978). Natura şi magnitudinea procesării fenomenului ţinerii de minte (memorie) de către hippocampus a înregistrat schimbări remarcabile în istoria cunoaşterii anatomiei sale funcţionale, odată cu implicarea gyrusului dentat în procesele de remodelare prin neuronogeneză (Seri şi col., 2001). Descoperirea celulelor de cartografiere a spaţiului ( Place Cells ) a determinat formularea a numeroase întrebări care aşteaptă răspunsuri: De ce Place Cells reprezintă indicatorul stabilirii hărţii de cunoaştere a spaţiului? Care este structura acestei hărţi? Care sunt interrelaţiile dintre Place Cells şi reprezentare spaţială? Cum este reprezentat spaţiul în hippocampus: este discontinuu sau omogen? Limitat sau nelimitat? 11

13 4. Consideratţii aupra implicaţiilor în patologie Hippocampusul este o structură decisivă pentru procesul de memorizare şi formarea memoriei semantice (Duvernoy, 1998) şi este sussceptibilă să fie alterată la o mare varietate de boli neurologice: hipoxia, epilepsia, boala Alzheimer şi schizofrenia (Insausti şi Amaral, 2004). Leziunile hippocampusului sunt asociate cu deficite ale memoriei, dar această funcţie a hippocampusului rămâne încă obscură. Din punct de vedere funcţional, atenţia a fost centrată pe codificarea memoriei şi disfuncţiile din boala Alzheimer. Este cunoscut rolul hippocampusului în codificarea memoriei pe termen lung, dar preocuparea excusivă pe funcţia de memorie a hippocampului ar fi o greşeală. Probleme ale memoriei legate de leziuni ale hippocampusului au fost înregistrate încă din anul Totuşi, deteriorarea memoriei asociată cu boala Alzeheimer reflectă disfuncţii ale hippocampusului (Carlesiom şi Oscar-Berman, 1992). Hippocampusul este considerat actualmente principala structură responsabilă de efectele endocanabinoidelor asupra memoriei: scade potenţializarea şi depresia pe termen lung observate în neuronii hippocampusului (Misner şi Sulivan, 1999); endocanabinoidelor prin stimularea neuronilor hippocampusului, sugerând un rol important în controlul fiziologic al memoriei (Stella, Schweitzer, Piomelli, 1997). D CONCLUZII 1. Hippocampusul, prin structura sa de arheocortex, este o interfaţă ancestrală cu paleo- şi neocortexul. 2. Studiile asupra anatomiei funcţionale a hippocampusului din ultimele decenii au fost determinate de implementarea acestuia în procesele de memorizare şi memorie. 3. Capacitatea de remodelare prin regeneza structurilor conferă gyrusului dentat calitatea de rezidenţă a celulelor Stem neuronale. 4. Paucitatea datelor microanatomice legate de modificările structurale în patologia generală şi medicolegală impune acordarea unei atenţii sporite acestei formaţiuni anatomice, lesne de identificat şi prelucrat. 12

14 V- IMAGISTICA STRUCTURILOR NEURONALE ANCESTRALE 13

15 A B Figura nr. 1 Vizualizarea raporturilor tridimensionale dintre Pes Hippocampi, ventriculus lateralis (cornu temporale), fimbria hippocampi şi gyrus dentatus este posibilă după deschiderea ventriculului lateral şi disecţia sculpturală a formixului pe toată traiectoria sa. 1. Corpus callosum; 2. Ventriculus lateralis (cornu frontale); 3. Nucleus caudatus; 4. Thalamus; 5. Fimbria hippocampi; 6. Gyrus dentatus; 7. Ventriculus lateralis (cornu temporale); 8. Pes hippocampi cu Digitationes hippocampi; 9. Eminentia collateralis; 10. Calcar avis; 11. Bulbus cornus posterioris; 12. Crus fornicis; 13. Corpus fornicis; 14. Tenia fornicis; 15. Commissura fornicis; 16. Columna fornicis; 17. Corpus mamillare; 18. Epithalamus; 19. Sulcus hypothalamicus; 20. Aqueductus cerebri. Macrofotografii realizate cu Sistemul Fotoanalog Canon T20, pe film Kodak 200 ISO, cu obiectiv autotelefoto 1:2,8 (Colecţia Prof. Univ. Dr. G.S. Drăgoi). 14

16 A A Imagistica secţională, a hippocampusului, pe fâşii de secţiuni frontale (A-D) 1. Fimbria hippocampi 2. Gyrus dentatus 3. Ventriculus lateralis et plexus choroideus 4. Cornu Ammon 5. Sulcus hippocampalis 6. Fanta Bichat 7. Subiculum 8. Gyrus parahippocampalis 9. Sulcus collateralis 10. Bandeleta optică 11. Eminentia collateralis 12. Digitationis hippocampi B 8 5 B E C 8 C D 12 Imagistica sculpturală, a hippocampusului, selecţionată din figura nr. 1 (E) D Pes hippocampi et digitationes hippocampi 5. Fimbria hippocampi 12. Crus fornicis 14. Tenia fornicis 13. Corpus fornicis 17. Corpus mammilare Figura nr. 2 Forma şi structura mezoscopică a hippocampusului sunt evaluate pe secţiuni seriate în plane frontale succesive dinspre posterior (A) spre anterior (D). Se remarcă variabilitatea locaţiei şi a raporturilor dintre hippocampus, girus parahipocampalis, fanta Bichat, sulcus hippocampalis şi sulcus colateralis. Nivelele secţiunilor seriate frontale sunt marcate pe imaginea extrasă din figura nr. 1. Macrofotografii realizate cu Sistemul Fotoanalog Canon T20, pe film Kodak 200 ISO, cu obiectiv autotelefoto 1:2,8 (Colecţia Prof. Univ. Dr. G.S. Drăgoi). 15

17 5 11 A B 8 Figura nr. 3 Secţiuni frontale prin hemisfera stângă, cu interesarea hippocampusului la nivelul treimii posterioare a lui Pes hippocampi. 1 Fimbria Hippocampi, 2 Sulcus fimbriodentatus, 3 - Gyrus dentatus, 4 Pes hippocampi, 5 Ventriculus lateralis (Cornu temporalis) et plexus choroideus ventriculi lateralis, 6. Alveus, 7 Sulcus hippocampalis, 8 Sulcus colateralis, 9 Gyrus parahippocampalis, 10 Sulcus rhinalis, 11. Fanta Bichat, 12 Subiculum. Macrofotografii realizate cu Sistemul Fotoanalog Canon T20, pe film Kodak 200 ISO, cu obiectiv autotelefoto 1:2,8 (Colecţia Prof. Univ. Dr. G.S. Drăgoi). 16

18 T D M R A B C D Figura nr. 4 Secţiuni prin extremitatea cranială a feţilor de 20 cm şi 25 cm lungimea vertexcoccigis. A. Secţiune sagitală mediană prin extremitatea cefalică pentru localizarea compartimentelor encefalului pe cale de diferenţiere : Rombencephalon (R), Mesencefalon (M), Diencephalon (D) şi Telencephalon (T). B. Secţiune frontală prin extremitatea cefalică pentru vizualizarea cornului temporal al ventriculului lateral ; peretele medial al ventriculului conţine hippocampusul pe cale de diferenţiere. C., D. Secţiuni orizontale prin extremitatea cefalică ce permit evaluareac raporturilor pereţilor ventriculilor laterali. 1. Talamus, 2. Nucleul caudat, 3. Fimbria hippocampi, 4. Hippocampus, 5. Ventriculus lateralis (Cornu temporalis), 6. Sulcus hippocampi, 7. Ventriculus lateralis (Cornu occipitalis), 8. Ventriculus lateralis (Cornu frontalis). Macrofotografii realizate cu Sistemul Fotoanalog Canon T20, pe film Kodak 200 ISO, cu obiectiv autotelefoto 1:2,8 (Colecţia Prof. Univ. Dr. G.S. Drăgoi). 17

19 A B C D E F G H I Figura nr. 5 Făt de 25 cm vertex-coccix (A-E). Diferenţierea precoce a girusului parahipocampic (1) şi raporturile de continuitate cu gyrus cinguli (3) prin isthmus gyrus cinguli (2). Fătul de 39 cm vertex coccix (F-G): corpul calos (4) şi fornix (5) sunt pe cale de diferenţiere. La adult (H, I), Cornul Ammon (6), gyrus dentatus (7) şi fimbria hippocampi (8) sunt bine vizibile. Gyrus parahippocampalis, la făt, se încurbează anterior şi formează uncus (10), iar posterior, se continuă prin două braţe cu isthmus gyrus cinguli (2) şi cu gyrus lingualis (11). Macrofotografii realizate cu Sistemul Fotoanalog Canon T20, pe film Kodak 200 ISO, cu obiectiv autotelefoto 1:2,8 (Colecţia Prof. Univ. Dr. G.S. Drăgoi). 18

20 Cornu Ammonis 1 Ventriculus lateralis 2 Fimbria hippocampi CA 2 CA 3 CA CA 1 Gyrus dentatus Sulcus hippocampalis A Ventriculus lateralis Alveus CA 2 CA Fimbria hippocampi CA 1 CA 4 B Subiculum Presubiculum Parasubiculum 5 Aria entorhinalis 6 7 Sulcus hippocampalis Figura nr. 6 Arhitectura microanatomică a formaţiunii hippocampusului. CA 1 CA 4 regiuni ale cornului Ammon. Strata Cornu Ammonis: 1. Stratum oriens; 2. Stratum Pyramidale; 3. Stratum moleculare et stratum lacunosum; 4. Hilus faciae; Strata gyri dentati : 5. Stratum multiforme ; 6. Stratum granulare; 7. Stratum moleculare; Coloraţie Violet de crezil, Reconstructie 2D, Oc. 7, Ob. 4 (B), 10 (A); x 28 (B); x 70 (A) Achiziţie de imagine cu Fotonomicroscopul de cercetare Nikon Eclipse 600 în laboratoarele de Antropologie Structurală şi Medico-legală ale Nucleului de Cercetare Ştiinţifică al Academiei de Ştiinţe Medicale Filiala Craiova. 19

21 A B C 6 Figura nr. 7 Gyrus dentatus cu straturile: molecular (1), granular (2) şi plexiform (3). În stratum granulare se remarcă cu uşurinţă prezenţa celulelor granulare (4), celulelor stelate (5), numeroase celule progenitoare în mitoză (6) şi relativ frecvente celule în apoptoză (7). Coloraţie Violet de crezil, Oc. 7, Ob. 4 (A), 10 (B), 20 (C); x 28 (A); x 70 (B); x140 (C) Achiziţie de imagine cu Fotonomicroscopul de cercetare Nikon Eclipse 600 în laboratoarele de Antropologie Structurală şi Medico-legală ale Nucleului de Cercetare Ştiinţifică al Academiei de Ştiinţe Medicale Filiala Craiova. 20

22 A B C D Figura nr. 8 Procesul de apoptoză este contemporan cu fenomenul de angiogeneză care asigură o bună vascularizaţie la nivelul gyrusului dentat. Coloraţie Hematoxilină Eosină (B, D), Van Gieson (A, C); Oc. 7, Ob. 10 (A), 20 (B, C, D); x 70 (A); x 140 (B, C, D) Achiziţie de imagine cu Fotonomicroscopul de cercetare Nikon Eclipse 600 în laboratoarele de Antropologie Structurală şi Medico-legală ale Nucleului de Cercetare Ştiinţifică al Academiei de Ştiinţe Medicale Filiala Craiova. 21

23 A B C E D Figura nr. 9 Cornus Ammonis. A. La examinarea cu obiectivul 20, structura stratului piramidal este heterogenă prin coexistenţa celulelor în diviziune, cu celule în apoptoză. B. Celule piramidale în telofază cu neuroleme alipite, nuclei hipertrofici cu nucleul central hipercromatic, raportul nucleocitoplasmatic în favoarea nucleului, corpusculii cromatofili (Nissl) formează conglomerate semilunare perinucleare. C. În vecinătatea celulelor piramidale nou formate se remarcă prezenţa a două celule cu nulcei pe cale de fragmentare (apoptoză). D. Dendritele celulelor piramidale sunt lungi şi orientate spre stratum radiatum. E. Localizare bipolară a corpusculilor cromatofili în neuroplasma celulelor piramidale. F. Celule piramidale în stadii diferite de apoptoză. Coloraţie Violet de crezil, Oc. 7, Ob. 4 (A), 20 (D), 40 (B,C,E,F); x 28 (A); x 140 (D); x 280 (B,C,E,F) Achiziţie de imagine cu Fotonomicroscopul de cercetare Nikon Eclipse 600 în laboratoarele de Antropologie Structurală şi Medico-legală ale Nucleului de Cercetare Ştiinţifică al Academiei de Ştiinţe Medicale Filiala Craiova. F 22

24 Gyrus cinguli Digitationes hippocampi Gyrus dentatus A Corpus callosum Fornix Hippocampus B Fimbria hippocampi C D E F Figura nr. 10 Reprezentarea spaţială a raporturilor hippocampusului şi aconexiunilor sale în cardul sistemului limbic (A; B). C. Aferenţele subcorticale şi conexiunile intrinseci ale hippocampusului. D. Circuitul neuronal Papez. E. Aferenţele hippocampului. F. Aferenţele corticale ale hippocampusului. Prelucrare după Nieuwenhuys,

25 VI - BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Altman J,, Das G.D., Autoradiographic and histological evidence of postnatal hippocampal neurogenesis in rats. J Comp Neurol 124: , Altman J., Das G.D., Autoradiographic and histological studies of postnatal neurogenesis. I. A longitudinal investigation of the kinetics, migration and transformation of cells incorporating tritiated thymidine in neonate rats, with special reference to postnatal neurogenesis in some brain regions. J Comp Neurol 126: , Altman, J. & Das, G.D., Postnatal neurogenesis in the guinea-pig. Nature 214, , Altman J, Autoradiographic and histological studies of postnatal neurogenesis. IV. Cell proliferation and migration in the anterior forebrain, with special reference to persisting neurogenesis in the olfactory bulb. J Comp Neurol 137: , Altman J., Bayer S.A., Migration and distribution of two populations of hippocampal granule cell precursors during the perinatal and postnatal periods. J Comp Neurol 301: , Altman J., Bayer S.A., Mosaic organization of the hippocampal neuroepithelium and the multiple germinal souces of dentate granule cells. J Comp Neurol 301: , Amaral D.G., Insausti R., In: The Human Nervous System (Academic, San Diego), 1990, p Arantius (1587), citat de Poirier Charpy In: Traité d Anatomie Humaine, Ed. Masson, Paris, Arnold, citat de Poirier Charpy In: Traité d Anatomie Humaine, Ed. Masson, Paris, Barnea A., Nottebohm F., Patterns of food storing by black-capped chickadees suggest a mnemonic hypothesis. Anim Behav 49: , Barnea A., Nottebohm F., Seasonal recruitment of hippocampal neurons in adult free-ranging black-capped chickadees. Proc Natl Acad Sci USA 91: ,

26 12. Barr W.B., Goldberg E., Pitfals in the method of double dissociation: delineating the cognitive functions of the hippocampus. Cortex, 39(I): , Bayer S.A., Hippocampal region. In: Paxinos G., The rat nervous system: forebrain and midbrain. Sydney: Academic Press, vol.i: , Bekhterev (1900), citat de Cajal Y.R. In : Histologie du system nerveux de l homme et des vertébrés, Paris, Maloin, Broca P., Anatomie comparée des circonvolutions cérebrale : le grand lobe limbic. Rev Anthropol. 1 : , Cajal Y.R., Histologie du system nerveux de l homme et des vertébrés, Paris, Maloin, Cameron H.A., Wooley C.S., McEwen B.S., Gould E., Differentiation of newly born neuron and glia in the dentate gyrus of the adult rat. Neuroscience 56: , Carpenter M.B., Core text of neuroanatomy, Baltimore; Williams and Wilkins, p. 269, Carpenter G.A., Grossberg S., Art2: Self-organization of stable category recognition codes for analog input patterns. Applied Optics, 26: , Carpenter G.A., Grossberg S., Rosen D.B., Art2A; an adaptive resonace algorithm for rapid category learning and recognition. Neural Networks, 4(4): , Ciucă I., Mareş A., Diagnostic neurologic, Ed. Medicală, Bucureşti, De Young R.N., The hippocampus and its rol in memory: chimical manifestation and theoretical consiedarations. J Neurol Sci, 19(I), 73-83, Diemerbroeck (1672) citat de: Falougy H.El., Benuska J., History, anatomical nomenclature, comparative anatomy and functions of the hippocampal formation Bratisl Lek Listy, 107(4): , Duval (1881, 1882), citat de Poirier Charpy In: Traité d Anatomie Humaine, Ed. Masson, Paris, Eichenbaum, H. The hippocampal system and declarative memory in humans and animals: Experimental analysis and historical origins. In Memory Systems, D.L. Schacter and E. Tulving, eds. (Cambridge, MA: MIT Press), 1994, pp

27 26. Eisch A.J., Barrot M., Schad C.A., Self D.W., Nestler E.J., Opiates inhibit neurogenesis in the adult rat hippocampus. Proc Natl Acad Sci USA 97: , Eriksson P.S., Perfilieva E., Bjork-Eriksson T., Alborn A., Nordborg C., Peterson D.A., Gage F.H., Neurogenesis in the adult human hippocampus. Nat Med 4: , Garengeot (1742) citat de: Falougy H.El., Benuska J., History, anatomical nomenclature, comparative anatomy and functions of the hippocampal formation Bratisl Lek Listy, 107(4): , Giacomini, Fascia dentata du grand hippocampe dans le cerveau de l homme. Archives italiennes de biologie, Giacomini, Bandelette de l uncus de l hippocampe. Archives italiennes de biologie, Golgi (1886), citat de Cajal Y.R., In : Histologie du system nerveux de l homme et des vertébrés, Paris, Maloin, Gould E., Cameron H.A., Daniels D.C., Wooley C.S., McEwen B.S., Adrenal hormones suppress cell division in the adult rat dentate gyrus. J Neurosci 12: , Gould E., McEwen B.S., Tanapat P., Galea L.A.M., Fuchs E., Neurogenesis in the dentate gyrus of the adult tree shrew is regulated by psychosocial stress and NMDA receptor activation. J Neurosci 17: , Huxley (1861) citat de: Falougy H.El., Benuska J., History, anatomical nomenclature, comparative anatomy and functions of the hippocampal formation Bratisl Lek Listy, 107(4): , Jarrard L.E., Wat dose the hippocampus realy do? Behav Brain Res 71(1-2): 1-10, Kaplan M.S., Bell D., Mitotic neuroblasts in the 9 day old and 11 month old rodent hippocampus. J Neurosci 4: , Kempermann G., Kuhn H.G., Gage F.H., More hippocampal neurons in adult mice living in an enriched environment. Nature 386: , Krause (1876; 1880), citat de Cajal Y.R. In : Histologie du system nerveux de l homme et des vertébrés, Paris, Maloin, Kupffer (1859), citat de Cajal Y.R. In : Histologie du system nerveux de l homme et des vertébrés, Paris, Maloin,

28 40. Lancisi, citat de Poirier Charpy In: Traité d Anatomie Humaine, Ed. Masson, Paris, Lopez-Garcia C, Postnatal neurogenesis and regeneration in the lizard cerebral cortex. In: Neuronal cell death and repair (Cuello C, ed), pp Amsterdam: Elsevier, Lorente de Nó R, Cerebral cortex: Architecture, intracortical connections, motor projections. In: Physiology of the nervous system (Fulton J, ed), pp London: Oxford, Lorente de Nó R, citat de: Maclean P.D., Some psychiatric implications of psihological studies on frontotemporal portion of limbic system (visceral brain) Electroencephalogen Clin Neuropshysiol Suppl, 4(4): , Lorente de Nó R, citat de: Falougy H.El., Benuska J., History, anatomical nomenclature, comparative anatomy and functions of the hippocampal formation Bratisl Lek Listy, 107(4): , Markakis EA, Gage FH, Adult-generated neurons in the dentate gyrus send axonal projections to field CA3 and are surrounded by synaptic vesicles. J Comp Neurol 406: , Meynert (1872) citat de Cajal Y.R., In : Histologie du system nerveux de l homme et des vertébrés, Paris, Maloin, Misner D.L., Sullivan J.M., Mechanism of cannabinoid efects on long-term potentiation and depression in hippocampal CA1 neuroni. J Neurosci, 19: , O Keefe R.C., Dostrovski (1971), citat de O Keefe R.C., Nadel L. In: The hippocampus as a Cognitive Map, Oxford University Press, O Keefe R.C., Nadel L., The hippocampus as a Cognitive Map, Oxford University Press, Parent JM, Yu TW, Leibowitz RT, Geschwind DH, Sloviter RS, Lowenstein DH. Dentate granule cell neurogenesis is increased by seizures and contributes to aberrant network reorganization in the adult rat hippocampus. J Neurosci 17: , Poirier Charpy, Traité d Anatomie Humaine, Ed. Masson, Paris, Sala (1891), citat de Cajal Y.R., In : Histologie du system nerveux de l homme et des vertébrés, Paris, Maloin,

29 53. Schaffer (1892), citat de Cajal Y.R., In : Histologie du system nerveux de l homme et des vertébrés, Paris, Maloin, Schwalbe, citat de Poirier Charpy, In: Traité d Anatomie Humaine, Ed. Masson, Paris, Schwerdtfeger W.K., Structure and fiber connections of the hippocampus. A comparative study. Adv. Anat Embryol Cell Biol, 83: 1-74, Scoville W.B., Milner B., Loss of recent memory after bilateral hippocampal lesions. Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry, 20, 11-21, Seri şi col. (2001), citat de Shors TJ, Miesegaes G, Beylin A, Zhao M, Rydel TGE, In: Neurogenesis in the adult is involved in the formation of trace memories. Nature 410: , Shors TJ, Miesegaes G, Beylin A, Zhao M, Rydel TGE, Neurogenesis in the adult is involved in the formation of trace memories. Nature 410: , Squire LR Declarative and nondeclarative memory: multiple brain systems supporting learning and memory. J Cogn Neurosci 4: , Stanfield B.B., Trice J.E., Evidence that granule cells generated in the dentate gyrus of adult rats extend axonal projections. Exp Brain Res 72: , Stella N., Schweitzer P., Piomelli D., A second endogenous cannabinoid that modulated long-term potentiation, Nature 388: 773-8, Tarin (1750) citat de: Falougy H.El., Benuska J., History, anatomical nomenclature, comparative anatomy and functions of the hippocampal formation Bratisl Lek Listy, 107(4): , Teyler A.L., Di Scenna P., The role of hippocampus in memory: a hypothesis. Neurosci. Biobehav Rev, 9(3): , Winslow (1732) citat de: Falougy H.El., Benuska J., History, anatomical nomenclature, comparative anatomy and functions of the hippocampal formation Bratisl Lek Listy, 107(4): , ZuckerKandl, citat de Poirier Charpy, In: Traité d Anatomie Humaine, Ed. Masson, Paris,